Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 (1876)
LUPTA CRESTINĂ
Pavel prezintă în fată noastră lupta spirituală si răsplata ei, în contrast cu diferitele jocuri înfiintate printre păgâni în onoarea zilelor lor. Tinerii care erau instruiti pentru aceste jocuri practicau strânsă lepădare de sine si cea mai severă disciplină. Fiecare satisfacere de poftă care avea tendinta de a slăbi puterea fizică era interzisă. Celor care se supuneau procesului de instruire nu le era îngăduit vinul sau hrana bogată, pentru că acestea ar fi slăbit în loc să crească vigoarea personală, activitate sănătoasă, tărie si fermitate. La aceste ocazii erau de fată multi martori, regi si nobili. Era considerată a fi cea mai mare onoare să câstigi o cunună simplă care avea să se vestejească în câteva ore scurte. Dar după ce concurentii pentru această cunună pieritoare au exersat cumpătare severă si s-au supus la disciplină rigidă pentru ca să dobândească vigoare si activitate personală în speranta de a deveni biruitori, nici chiar atunci nu erau siguri de premiu. Premiul putea fi acordat numai unuia singur. Unii puteau să muncească din plin, si tot atât de greu ca si altii, si-si puneau toată puterea lor să câstige cununa de cinste; dar când întindeau mâna să-si asigure premiul, un altul, cu o clipă înainte de ei, puteau să apuce comoara râvnită. Cazul în lupta crestină nu este acesta. Toti pot să alerge în această întrecere si pot fi siguri de victorie, si onoare nepieritoare dacă se supun conditiilor. Pavel zice: "Alergati dar în asa fel ca să căpătati premiul." Si apoi el arată conditiile care sunt necesare să le îndeplinească pentru a avea succes: "Toti cei ce se luptă la jocurile de obste se supun la tot felul de înfrânări." (1 Corinteni 9:24,25) Dacă oameni păgâni, care nu erau stăpâniti de constiintă luminată, care nu aveau teama de Dumnezeu în fata lor, voiau să se supună la privatiune si la disciplina de instruire, lipsindu-se de orice satisfactie care slăbeste numai pentru o ghirlandă de material perisabil si pentru aplauzele multimii, cu atât mai mult ar trebui ca cei care aleargă în întrecerea crestină în speranta nemuririi si aprobarea Celui Prea Înalt, să fie dispusi să se lipsească de satisfactii si excitante nesănătoase care degradează moralul, slăbesc intelectul, si aduc puterile superioare în supunere fată de pasiunile si poftele senzuale. Multimile din această lume sunt martore la acest joc al vietii, lupta crestină. Si aceasta nu este totul. Împăratul universului si miliardele de îngeri ceresti sunt spectatori ai acestei alergări; ei privesc doritori să vadă care vor fi biruitorii cu succes să câstige coroana slavei care nu se vestejeste. Dumnezeu si îngerii ceresti observă cu grijă lepădarea de sine, sacrificiul de sine si eforturile chinuitoare ale celor care se angajează să alerge în întrecerea crestină. Răsplata dată fiecăruia va fi conformă cu energia stăruitoare si zelul credincios cu care si-a adus la îndeplinire partea lui în întrecerea cea mare.
La jocurile la care ne-am referit numai unul era sigur de premiu. În alergarea crestină, apostolul spune: "Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti încotro alerg." (1 Corinteni 9:26) La sfârsitul alergării noi nu vom fi dezamăgiti. Pentru toti cei care îndeplinesc toate conditiile Cuvântului lui Dumnezeu si au un simtământ al răspunderii lor de a păstra vigoarea fizică si activitatea trupească ca să poată avea o minte bine echilibrată si un moral sănătos, alergarea nu este nesigură. Ei toti pot câstiga premiul, si pot dobândi si purta coroana slavei nemuritoare care nu se vestejeste.
Apostolul Pavel spune că "am ajuns o priveliste pentru lume, îngeri si oameni." (1Corinteni 4:9) Calea noastră crestină este văzută de un nor de martori: "Si noi, dar, fiindcă suntem înconjurati de un nor asa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, si păcatul care ne înfăsoară asa de lesne, si să alergăm cu stăruintă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm cu credintă la Căpetenia si Desăvârsirea credintei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria ce-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." (Evrei 12:1,2) Lumea nu trebuie să fie criteriu pentru noi. Este la modă să satisfaci apetitul cu hrană îmbelsugată si excitante nenaturale, întărind astfel înclinatiile senzuale si paralizând cresterea si dezvoltarea facultătilor morale. Nu este dată nici o încurajare nici unuia din fiii sau fiicele lui Adam că ei pot ajunge biruitori victoriosi în lupta crestină dacă nu se hotărăsc să practice cumpătarea în toate lucrurile. Dacă fac acest lucru ei nu se vor lupta ca unul care loveste în vânt.
Dacă crestinii vor tine trupul în supunere si aduc toate poftele si toate pasiunile lor sub controlul constiintei luminate, simtind că este de datoria lor fată de Dumnezeu si fată de semenii lor să asculte de legile care guvernează sănătatea si viata, ei vor avea parte de binecuvântarea vigorii fizice si mintale.
Ei vor avea putere morală să se angajeze în luptă împotriva lui Satana, si în Numele Celui care a biruit apetitul în favoarea lor, si pot fi mai mult decât biruitori pe contul lor propriu. Lupta aceasta este la îndemâna tuturor celor care vor să se angajeze în ea.
Mi-a fost arătat cazul fratelui B, că l-a înconjurat un nor de întuneric. Lumina cerului nu se află în locuinta lui. Cu toate că el mărturiseste a crede adevărul, în viata lui zilnică el nu exemplifică influenta lui simtitoare asupra inimii. El nu are o dispozitie curtenitoare, amabilă, afectuoasă si binevoitoare. temperamentul lui îi este lui însusi defavorabil, familiei lui si bisericii unde este simtită influenta lui. El are o lucrare de făcut pentru el însusi pe care nimeni nu o poate face pentru el. el are nevoie de influenta transformatoare a Duhului lui Dumnezeu. Prin mărturisirea noastră ca urmasi ai lui Hristos noi suntem datori să testăm căile si actiunile noastre comparându-le cu exemplul Răscumpărătorului nostru. Spiritul si comportamentul nostru trebuie să corespundă cu exemplul pe care ni l-a dat Mântuitorul nostru. Fratele B nu are un astfel de comportament care să aducă lumina soarelui în familia lui. Aici este un loc bun pentru el spre a începe să lucreze. El este mai mult ca un nor decât ca rază de lumină. El este prea egoist spre a spune cuvinte de aprobare pentru membrii familiei sale, mai ales pentru cea care, dintre toti ceilalti, ar trebui să se bucure de iubirea si respectul lui afectuos. El este ursuz, arogant, dictatorial; adesea cuvintele lui sunt tăioase si lasă o rană pe care el nu încearcă s-o vindece printr-un spirit care usurează viata, recunoaste greselile lui si mărturiseste faptele lui rele. El nu face eforturi să vină la lumină. La el nu există o cercetare a inimii, a motivelor, temperamentului, a vorbirii si purtării spre a vedea dacă viata sa este asemenea exemplului. El nu aplică Legea lui Dumnezeu la viata si caracterul lui ca regulă de actiune. Domnul vrea să aibă înaintea lui un popor cinstit si drept. Sora B are multe necazuri si slăbiciunea propriei ei naturi cu care are de luptat si soarta ei nu trebuie făcută mai aspră decât este în mod pozitiv necesar. Fratele B ar trebui s-o usureze; el trebuie să cultive delicatete si curtoazie. El trebuie să fie foarte afectuos si gentil fată de sotia lui care este egală cu el în fiecare privintă; el nu trebuie să rostească un cuvânt care ar arunca o umbră asupra inimii ei. El trebuie să înceapă lucrarea de reformă în cămin; trebuie să cultive afectiune si să biruiască trăsăturile temperamentului său negeneroase , aspre si nemiloase, pentru că acestea pun stăpânire pe el. Dacă vrem ca noi fiinte omenesti să ajungem în cer, trebuie să biruim cum a biruit Hristos. Noi trebuie să fim asemenea chipului Său; caracterele noastre trebuie să fie fără pată.
Mi-a fost arătat că fratele B n-are un simtământ înalt despre desăvârsirea de caracter necesară unui crestin. El n-are un simtământ potrivit al datoriei lui fată de semenii săi. El este în pericol să-si promoveze interesele lui, dacă se prezintă ocazia, fără a tine seama de avantajul sau pierderea semenului său. El tine cont de prosperitatea lui ca extrem de importantă, dar este dezinteresat de starea bună sau nefericită a semenilor săi, cum ar trebui să fie un urmas al lui Hristos. Pentru un avantaj neînsemnat pentru sine, Satana îl poate ademeni de la integritatea lui. Aceasta întunecă propriul lui suflet si aduce întunecime si asupra comunitătii. "Toate acestea", spune Satana, "vor fi ale tale dacă te desparti de integritatea strictă. Toate acestea ti le voi da tie numai dacă vrei să-mi faci plăcerea asta, sau să faci si să spui asta." Si prea adesea fratele B a fost înselat de vrăjmas spre propria lui pagubă si spre întunecarea altor minti. În comunitate mai sunt unii care au nevoie să vadă lucrurile dintr-un punct de vedere mai înalt înainte ca ei să poată avea conceptii spirituale si să fie într-o pozitie unde pot să discearnă gândul si voia lui Dumnezeu, si să reverse lumină în loc să arunce o umbră. Fratele B are nevoie ca ochii lui să fie unsi, ca să poată discerne clar lucrurile spirituale, precum si înselăciunile lui Satana. Standardul crestin este ridicat si înăltat. Dar, vai, pretinsii urmasi ai lui Hristos îl scoboară până în praf. Tu ai nevoie, frate B, de vigilentă continuă, ca să nu fii învins de ispitirile lui Satana să trăiesti pentru tine însuti, să fii gelos si invidios, bănuitor si găsitor de greseli. Dacă mergi mai departe murmurând, n-ai să faci nici un pas de progres pe drumul spre cer. Dacă te opresti numai pentru un moment cu eforturile tale zeloase si cu stăduintele tale de rugăciune să te supui si să te stăpânesti, esti în pericol de a fi învins de unele ispite puternice; poti face pasi nesocotiti; poti manifesta un spirit necrestin, care nu va aduce numai amărăciune propriului tău suflet, ci si tristete sufletelor celorlalti. Tu poti aduce asupra lor o greutate de încărcătură si tristete care va vătăma sufletele lor si tu vei fi răspunzător de această influentă otrăvitoare. Frate B, dacă vrei să scapi de stricăciunea care este lume prin poftă, trebuie să înfrumusetezi mărturisirea crestină în toate lucrurile. Tu vei spune: Aceasta este lucrare grea; calea este prea îngustă, eu nu pot merge pe ea. Este calea mai îngustă în această scrisoare decât ai găsit-o tu lămurit arătată în Cuvântul lui Dumnezeu? Cerul merită un efort neobosit, stăruitor de o viată întreagă. Dacă te retragi acum si devii descurajat, vei pierde cu sigurantă cerul - vei pierde viata nemuritoare si cununa slavei care nu se vestejeste. Cei care au un scaun alături de Mântuitorul pe tronul Lui, sunt numai cei din acea clasă care au biruit, asa cum a biruit El. Iubire pentru adevărul curat si sfintitor, iubire pentru scumpul Răscumpărător, va usura munca de cucerire. Puterea Lui va fi acordată cu bucurie tuturor celor care o doresc cu adevărat. El va încununa cu har si pace fiecare efort stăruitor făcut în Numele Său. Dacă străduinta ta zilnică este să slăvesti pe Dumnezeu si să supui eul, El va face tăria Lui desăvârsită în slăbiciunea ta, si tu poti trăi asa fel încât constiinta ta nu te va condamna. Tu poti să ai un raport bun de la cei din afară . O viată precaută nu va aduce numai un mare folos propriului tău suflet, ci va fi o lumină strălucitoare care va lumina pe calea altora, si le va arăta drumul spre cer. Frate B, cum ai stăpânit tu propriul tău temperament? Ai încercat tu să învingi spiritul tău iute? Cu dispozitia si simtămintele pe care le ai acum, tu vei lipsi din cer tot atât de sigur cât este de sigur că există un cer. Din iubire pentru propriul tău suflet si din iubire pentru Domnul Hristos care ti-a dat dovadă de netăgăduit despre nemărginita Lui iubire, vino mai aproape de El ca să poti fi umplut cu Duhul Său. Cultivă un spirit de veghere si rugăciune ca să poti reprezenta cum se cuvine sfânta credintă pe care o mărturisesti ca urmas al scumpului nostru Răscumpărător, care a lăsat un exemplu în propria Sa viată. Imită pe Mântuitorul nostru. Învată de la Hristos. Îndură greutăti ca un bun soldat al lui Isus Hristos, învinge ispitele lui Satana cum a învins El si vino ca biruitor asupra tuturor defectelor tale de caracter. Hristos a fost un biruitor desăvârsit; si noi trebuie să fim întru totul desăvârsiti, să nu ne lipsească nimic, să fim fără pată sau vină. Mântuirea pe care a realizat-o Hristos pentru om a fost pentru El la un pret fără margini. Biruinta pe care o câstigăm asupra inimii noastre si asupra ispitirilor lui Satana ne vor costa efort puternic, veghere continuă si rugăciune stăruitoare; si atunci nu vom recolta numai răsplata, care este darul vietii vesnice, ci va mări fericirea noastră pe pământ prin îndeplinirea cu constiinciozitate a datoriei, si prin respect si iubire mare fată de cei din jurul nostru. Am văzut că există o generală lipsă de devotiune si efort sincer si serios în comunitate. Sunt multi care au nevoie să fie convertiti. Fratele C nu este un stâlp si o fortă pentru comunitate. El nu înaintează în viata spirituală precum înaintează cu vârsta. El se tine de-o pozitie ca să fie ispitit de Satana. Cât priveste experienta, el este ca un copil. El supraveghează pe altii si notează greselile lor, când el ar trebui să-si cerceteze cu grijă si atentie propria lui inimă. Acea grabă de a pune la îndoială si a vedea greseli în fratii lui si a vorbi despre ele altora, este mustrată prin cuvintele lui Hristos către unul care, El a văzut, că era interesat mai mult de umblarea fratilor lui decât să vegheze si să se roage ca Satana să nu-l biruiască. Domnul Hristos a spus ucenicului Său: "Ce-ti pasă tie? Tu vino după Mine!" (Ioan 21:22) Aceasta este tot ce poate face fratele C, în slăbiciunea naturii lui, să-si păzească propriul lui suflet si să închidă orice cale pe care Satana ar putea avea acces ca să insinueze îndoieli cu privire la altii. El este în mare pericol să-si piardă sufletul nereusind să desăvârsească caracterul crestin în timpul de probă. El este încet în a urma pe Hristos. Simturile lui par să fie întunecate si aproape paralizate, asa încât nu pretuieste cum se cuvine lucrurile sacre. El poate chiar si acum să-si corecteze greselile dacă vrea să lucreze în puterea lui Dumnezeu. Sunt câtiva din comunitatea ___ al căror nume nu le pot numi care trebuie să câstige biruintă asupra poftelor si pasiunilor. Unii vorbesc prea mult; ei iau pozitia aceasta: "Povesteste <193> si noi vom povesti mai departe." O astfel de pozitie este într-adevăr mizerabilă! Dacă toti acesti vorbitori de rău ar tine minte că îi urmăreste un înger, care notează cuvintele lor, ar fi mai putină vorbărie si mai multă rugăciune. Sunt copiii ai păzitorilor Sabatului care au fost învătati din tineretea lor să păzească Sabatul. Unii din acestia sunt foarte buni copii, credinciosi fată de datorie în măsura în care este vorba de problemele vremelnice; dar ei nu simt o adevărată convingere de păcat si nevoia de pocăintă de păcat. Acestia se află într-o stare primejdioasă. Ei privesc la comportamentul si eforturile pretinsilor crestini. Ei văd că unii fac mare caz de mărturisirea lor, dar care nu sunt crestini constiinciosi, si ei compară părerile si actiunile lor cu aceste pietre de poticnire; si deoarece nu există o explozie de păcate în viata lor, le place să creadă că sunt aproape bine. Acestor tineri sunt împuternicită să le spun: Pocăiti-vă si schimbati-vă pentru ca să vă fie sterse păcatele. N-aveti timp de pierdut. Cerul si viata vesnică sunt comori de valoare care nu pot fi obtinute fără efort din partea voastră. Nu are importantă cât de fără greseală poate fi viata voastră, ca păcătosi voi aveti pasi de făcut. Vi se cere să vă pocăiti, să credeti si să fiti botezati. Hristos a fost întru totul drept; totusi el, Mântuitorul lumii, a dat omului un exemplu, pe Sine Însusi, si a luat măsuri pe care El cere să le ia păcătosul pentru a deveni copil al lui Dumnezeu si mostenitor al cerului.
Dacă Hristos, Răscumpărătorul curat si fără pată al cerului, a binevoit să ia măsurile necesare de luat de către păcătos în convertire, de ce, acei care au lumina adevărului care străluceste pe cărarea lor, să ezite să-si supună inimile fată de Dumnezeu, si în umilintă să mărturisească că sunt păcătosi, si să-si arate credinta lor în ispăsirea lui Hristos, prin fapte si actiuni, identificându-se pe sine cu cei care mărturisesc a fi urmasi ai lui Hristos? Totdeauna vor fi unii care nu vor trăi mărturisirea lor de credintă, a căror viată zilnică îi arată a fi orice numai crestini nu; dar să fie acesta un motiv îndestulător pentru ca cineva să refuze să se îmbrace cu Hristos prin botez în credinta mortii si a învierii Lui? Chiar când însusi Hristos a fost pe pământ si a umblat cu ucenicii Săi si i-a învătat, printre cei douăsprezece era un diavol. Iuda a trădat pe Domnul lui. Hristos avea o cunostintă desăvârsită despre viata lui Iuda. El cunostea lăcomia pe care Iuda n-o biruise, si în predicile Sale pentru altii El i-a dat multe învătături cu privire la acest subiect. Prin satisfacerea poftei, Iuda a permis acestei trăsături din caracterul său să crească si să prindă rădăcini atât de adânci încât a scos afară sământa adevărului semănată în inima lui; răul a predominat până când, pentru iubirea de bani, el a putut vinde pe Domnul lui pentru câteva bucăti de argint.
Faptul că Iuda n-a fost corect cu inima, că a fost atât de corupt de egoism si iubirea de bani încât a fost făcut să comită un mare păcat, nu este o dovadă că nu erau crestini adevărati, ucenici autentici ai lui Hristos care iubeau pe Mântuitorul lor si încercau să imite viata si exemplul Lui si să asculte de poruncile Lui. A fost arătat faptul că Iuda a fost numărat printre cei douăsprezece, cu toate greselile si defectele lui de caracter, este o lectie instructivă, una prin studiul căreia crestinii pot să beneficieze. Când Iuda a fost ales de Domnul nostru, cazul lui nu era fără nădejde. El avea unele calităti bune. Prin asocierea lui cu Hristos în lucrare, ascultând la cuvântările Sale, el avea o ocazie favorabilă să-si vadă greselile lui, să facă cunostintă cu defectele lui de caracter dacă el dorea într-adevăr să fie un ucenic adevărat. El a fost pus într-o pozitie de către Domnul nostru unde el putea să aleagă fie să-si dezvolte înclinatia lui de lăcomie sau să o vadă si să o corecteze. El tinea putinii bani adunati pentru săraci si pentru cheltuielile necesare ale lui Hristos si ale ucenicilor în lucrarea lor de propovăduire. Acesti bani putini erau pentru Iuda o ispită continuă, si din când în când, când el făcea un mic serviciu pentru Hristos, sau devota putin timp pentru scopuri religioase, el se plătea pe sine din acest fond sărac adunat pentru înaintarea luminii Evangheliei. În cele din urmă el a devenit atât de avar încât s-a plâns amarnic pentru că mirul vărsat pe capul lui Isus era scump. El a rumegat si a răsrumegat ideea în mintea lui si a socotit banii care puteau fi pusi în mâinile lui să-l cheltuiască dacă mirul ar fi fost vândut. Egoismul lui s-a dezvoltat puternic până ce el a simtit că trezoreria avea de-a face într-adevăr cu o mare pierdere neprimind, în bani, valoarea mirului. În cele din urmă, el a făcut o plângere publică despre extravaganta acestei oferte scumpe pentru Hristos. Mântuitorul nostru l-a mustrat pentru această lăcomie. Aceasta a copt în inima lui Iuda, până când, pentru o mică sumă de bani, a consimtit să trădeze pe Domnul său. Printre păzitorii Sabatului vor fi din acei care nu sunt mai sinceri decât a fost Iuda; dar cazurile unora ca acestia nu trebuie să fie nici o scuză de a retine pe altii să urmeze pe Hristos.
Dumnezeu iubeste copiii fratelui D, dar ei sunt într-o primejdie teribilă de a se simti sănătosi si de a nu avea nevoie de medic. Încrederea în propria lor îndreptătire niciodată nu-i va mântui. Ei trebuie să simtă nevoia de un Mântuitor. Hristos a venit să mântuiască păcătosi. Isus a spus: "Eu am venit să chem la pocăintă mu pe cei neprihăniti, ci pe cei păcătosi." (Marcu 2:17) Fariseii care credeau că sunt neprihăniti si care se încredeau în faptele lor bune, nu simteau nevoia unui Mântuitor. Ei credeau că sunt destul de bine fără Hristos.
Scumpii copii ai fratelui D trebuie să implore pe Isus să le descopere păcătosenia lor si să-I ceară să li se descopere lor El însusi ca Mântuitor al lor iertător de păcate. Acesti copii pretiosi nu trebuie să fie înselati si să piardă viata vesnică. Dacă ei nu se convertesc, ei nu pot intra în Împărătia cerurilor. Ei trebuie să-si spele hainele caracterului lor în sângele Mielului. Isus îi invită să-si ia măsurile care trebuie luate de păcătosi pentru a deveni copii ai Săi. El le-a dat un exemplu în viată de a se supune orânduirii botezului. El este exemplul nostru în toate privintele. Dumnezeu cere acestor copii să-i predea Lui cele mai bune si sacre afectiuni ale lor. El i-a cumpărat cu propriul lui sânge. El pretinde slujirea lor. Ei nu-si apartin loru-si. Isus a făcut pentru ei un sacrificiu nemărginit. Un Mântuitor milos si iubitor îi va primi, dacă vor veni la El exact asa cum sunt, si depind de neprihănirea lor si nu de meritele lor proprii. Dumnezeu are milă si iubeste tineretul din ___, si El doreste ca ei să afle fericire în El. El a murit ca să-i răscumpere. El îi va binecuvânta dacă vin la El cu modestie si sinceritate. El va fi găsit de ei, dacă Îl caută cu toată inima.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
