Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 (1876)
LUCRAREA CARE CONTRIBUIE LA SĂNĂTATE
Iubite frate si soră I.: Mi-a fost arătat că voi ati gresit în conducerea copiilor vostri. Voi ati primit idei la.... de la dr. I. despre care ati vorbit în fata pacientilor si în fata copiilor vostri. Aceste idei nu vor fi aduse la îndeplinire. Din punctul de vedere al doctorului I ele pot să nu apară atât de inadmisibile; dar văzute din punct de vedere crestin, ele sunt categoric periculoase. Instrunctiunea pe care a dat-o dr. I. în legătură cu evitarea muncii fizice s-a dovedit o mare pagubă pentru multi. Sistemul de a nu face nimic este un sistem primejdios. Nevoia de distratii, asa cum învată el, si le prescrie pacientilor săi, este o eroare. Pentru ca să ocupe timpul si să angajeze mintea, ele sunt făcute ca înlocuitor pentru exercitiu folositor si sănătos si pentru muncă fizică. Distractii ca cele recomandate de dr.I. excită creierul mai mult decât ocupatia folositoare. Exercitiul fizic combinat cu munca au o influentă favorabilă asupra mintii, întăreste muschii, îmbunătăteste circulatia, si dă bolnavului satisfactia de a-si cunoaste propria lui putere de rezistentă; în timp ce, dacă este oprit de la exercitiu sănătos si muncă fizică, atentia lui este îndreptată asupra lui însusi. El este într-o primejdie continuă de a se crede mai rău decât este în realitate si de a se statornici în el o imagine bolnavă care dă nastere la teamă continuă că este împovărat peste puterile lui de rezistentă. Ca regulă generală, dacă urmează să se angajeze în muncă oarecare, bine îndrumată, folosind puterea lui si neabuzând de ea, el va afla că exercitiul fizic se va dovedi mai puternic si un agent de vindecare mai efectiv chiar si decât tratamentul cu apă pe care-l primeste acum. Inactivitatea puterilor mintale si fizice, în măsura în care este vorba de muncă folositoare, este aceea care îi mentine pe multi bolnavi într-o stare de slăbiciune peste care ei se simt neputinciosi să se ridice. Ea le dă de asemenea, o ocazie mai mare de a se deda la o imaginatie care nu-i curată - o îngăduintă care a adus pe multi dintre ei în starea actuală de slăbiciune. Lor li se spune că au cheltuit prea multă vitalitate în muncă grea, când în nouă din zece cazuri, munca îndeplinită de ei a fost singurul lucru salvator din viata lor si a fost mijlocul de a fi salvati de ruină totală. În timp ce mintea lor era ocupată în felul acesta, ei nu puteau să aibă o ocazie favorabilă spre a-si degrada astfel trupurile lor si de a completa lucrarea de nimicire a lor însisi. A face ca astfel de persoane să înceteze de a mai lucra cu creierul si cu muschii înseamnă a le da o mare ocazie să fie luati robi de către ispitele lui Satana. Dr. I. a recomandat ca sexele să se amestece; el a învătat că sănătatea mintală si fizică cere o mai strânsă asociatie unul cu altul. Astfel de învătătură a făcut si face un mare rău tinerilor si copiilor fără experientă si este o mare satisfactie pentru bărbati si femei cu caracter dubios, ale căror pasiuni n-au fost niciodată stăpânite si care din această cauză, sufăr de diferite dezordini care slăbesc. Persoanele acestea sunt învătate, din punct de vedere al sănătătii, să fie mult timp în societatea sexului opus. În felul acesta, în fata lor este deschisă o usă a ispitei, patima se trezeste ca un leu în inima lor, orice consideratie este oprimată si tot ce este înalt si nobil este sacrificat poftei păcătoase. Aceasta este o epocă în care lumea este potopită de stricăciune. Dacă mintea si trupul bărbatilor si femeilor ar fi în stare sănătoasă, dacă patimile senzuale ar fi supuse unor mai înalte puteri intelectuale ale mintii, ar putea fi potrivit comparativ să se învete ca băietii si fetele si chiar tinerii de vârstă mai matură ar beneficia aflându-se unul cu altul. Dacă mintea tineretului din acest veac ar fi curată si nestricată, fetele ar putea avea o influentă alinătoare asupra mintii si manierelor băietilor, iar băietii, cu natura lor mai puternică si mai hotărâtă, ar putea avea o tendinta de a înnobila si a întări caracterul fetelor. Dar este un fapt dureros că nu există o fată din o sută care este curată la suflet si nu există un băiat din o sută a cărui morală să fie nepătată. Multi care sunt mai în vârstă, au mers asa de departe în viata de desfrâu, încât sunt stricati la trup si suflet; si stricăciunea a cuprins o mare clasă care printre bărbati si femei trec drept domni bine crescuti si doamne frumoase. Nu este timpul să se recomande ca folositor amestecul sexelor, rămânerea lor tot mai mult posibil unul în compania celuilalt. Blestemul acestui veac stricat este absenta adevăratei virtuti si modestii. Dr. I.. tu ai exprimat aceste idei în vorbitor. Tinerii te-au auzit si observatiile tale au avut o influentă tot atât de mare asupra propriilor tăi copii ca si asupra altora. Ar fi fost mai bine să fi lăsat ideile acelea la.... Aplicare riguroasă la muncă severă este vătămătoare pentru corpul în crestere al tinerilor; dar unde sute si-au ruinat trupul lor numai prin muncă excesivă, inactivitatea, mâncarea excesivă si lenevia plăcută, au semănat semintele bolii în organismul a mii de oameni care se grăbesc spre ruină rapidă si sigură. Motivul pentru care tinerii au asa de putină putere în creier si muschi, este pentru că ei fac asa de putin pe linia muncii folositoare. "Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belsug si într-o liniste nepăsătoare, ea si fiicele ei si nu sprijinea mâna celui nenorocit si celui lipsit. Ele s-au semetit si au făcut uriciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, când a văzut lucrul acesta" (Ezech. 16,49.50). Sunt numai putin dintre cei tineri în această epocă degenerată care pot să suporte studiul necesar spre a obtine o educatie obisnuită. De ce este asa? De ce se plâng copiii de ameteală, durere de cap, sângerare a nasului, palpitatii si un simt de oboseală si slăbiciune generală? Să se atribuie aceasta mai cu seamă studiului lor minutios? Părintii iubitori si indulgenti vor simpatiza cu copiii lor pentru că ei îsi închipuie că lectiile lor sunt o sarcină prea mare si că dedarea lor la un studiu prea aprofundat ruinează sănătatea lor. Este adevărat că nu este de recomandat a încărca mintea tinerilor cu studii prea multe si prea grele. Dar, părintilor, în această problemă ati privit voi mai adânc decât pur si simplu să adoptati ideea sugerată de copiii vostri? N-ati dat voi prea repede credit motivului aparent al indispozitiei lor? Se cuvine ca părintii si tutorii să privească dedesubtul suprafetei după cauza acestui rău. În nouăzeci si nouă de cazuri din o sută, cercetate si descoperite vouă, v-ar face să întelegeti si să vedeti că nu a fost numai încordare pentru studiu ce a făcut ca lucrul să vatăme pe copiii vostri, ci că obiceiurile lor rele sugeau energia vitală a creierului si a corpului întreg. Sistemul nervos a ajuns zdruncinat fiind excitat prea des si astfel a fost pusă temelia pentru ruină prematură si sigură. Viciul secret omoară mii si zeci de mii. Copiii trebuie să aibă ocupatie pentru timpul lor. Muncă mintală potrivită si exercitiu fizic în aer liber nu vor frânge organismul băietilor vostri. Muncă folositoare si o cunoastere a tainelor menajului va fi folositor pentru fetele voastre, si unele ocupatii de afară sunt categoric necesare pentru organismul si sănătatea lor. Copiii trebuie să fie învătati să muncească. Hărnicia este cea mai mare binecuvântare pe care o pot avea bărbatii, femeile si copiii. Voi ati gresit în educarea copiilor vostri. Ati fost prea îngăduitori. I-ati favorizat si i-ati scutit de muncă, până când unora dintre ei aceasta le este categoric dezagreabilă. Inactivitatea, lipsa unei ocupatii bine organizată, le-a făcut multă vătămare. Ispitele sunt în toate părtile gata să ruineze tineretul pentru această lume si pentru următoarea. Calea ascultării este singura cale a sigurantei. Voi ati fost orbi fată de puterea pe care a avut-o vrăjmasul asupra copiilor vostri. Munca de gospodărie, chiar până la oboseală, nu i-ar fi vătămat nici a cincizecea parte asa de mult cât au făcut obiceiurile lenese. Ei ar fi scăpat de multe primejdii dacă ar fi fost învătati într-o perioadă mai timpurie să ocupe timpul lor cu o muncă folositoare. Ei n-ar fi căpătat un astfel de temperament, o astfel de dorintă după schimbare si de a merge în societate. Ar fi scăpat de multe ispite desarte si de angajare în distractii nefolositoare, lecturi usoare, discutii inutile si fără sens. Timpul lor ar fi fost petrecut mai mult spre satisfacerea lor si fără o asa de mare ispită de a căuta societatea sexului opus, si s-ar fi scutit de o cale rea. Vanitatea si fandoseala, inutilitatea si desigur păcatul a fost rezultatul acestei indolente. Părintii, si îndeosebi tu, ca tată, i-ai măgulit si îngăduit spre marea lor vătămare.
ÎNGÂMFARE SI EGOISM Iubite frate, tu ai făcut o greseală regretabilă stând în fata pacientilor în vorbitor, precum adesea ai făcut, si înăltându-te pe tine si sotia ta. Copiii tăi au învătat lectii din aceste observatii care au format caracterul lor. Tu vei descoperi acum că nu este o treabă usoară să corectezi impresiile care au fost făcute. Ei sunt mândri si îngâmfati. Ei cred că, fiind copiii tăi, erau superiori copiilor în general. Tu erai îngrijorat că oamenii nu-ti vor da respectul cuvenit pozitiei tale ca medic al Institutului de Sănătate. Aceasta a arătat o înclinatie de slăbiciune în tine care a îngreunat înaintarea ta spirituală. Aceasta te-a făcut de asemenea să fii gelos pe altii, temându-te că te vor înlocui sau nu vor da stima cuvenită pozitiei si valorii tale. Tu ai înăltat si pe sotia ta, prezentând-o în fata pacientilor ca pe o fiintă superioară. Ai fost ca un om orb; i-ai dat credit pentru capacităti pe care ea nu le posedă. Tu trebuia să-ti amintesti că valoarea ta morală este pretuită după cuvintele tale, după actiunile tale, si după faptele tale. Acestea nu pot fi niciodată ascunse, ci te vor pune la înăltimea cea adevărată în fată pacientilor tăi. Dacă arăti interes fată de ei, dacă consacri muncă pentru ei, ei vor cunoaste acest lucru, iar tu vei avea încrederea si iubirea lor. Dar vorbăria niciodată nu-i va face să creadă că munca ta cea zeloasă pentru ei te-a împovărat si a istovit vitalitatea ta, când ei stiu că n-au avut parte de atentia si îngrijirea ta specială. Pacientii vor avea încredere si iubire pentru cei care arată un interes special pentru ei si care muncesc pentru vindecarea lor. Dacă faci această lucrare, care nu poate fi lăsată să fie nefăcută, pentru care pacientii plătesc banii lor pentru a fi făcută, atunci nu-i nevoie să cauti stima si respectul prin vorbărie; tu le vei avea tot asa de sigur în timp ce lucrezi. Tu nu esti eliberat de egoism si de aceea n-ai avut binecuvântarea pe care o dă Dumnezeu lucrătorilor săi altruisti. Interesul tău a fost împărtit. Tu ai avut o grijă atât de specială pentru tine însuti si pentru ai tăi, încât Domnul n-a mai avut nici un motiv să lucreze special pentru tine si să-ti poarte de grijă. În privinta aceasta, umblarea ta te-a descalificat pentru pozitia ta. Anul trecut am văzut că tu te-ai simtit competent să conduci singur Institutul. Dacă el ar fi al tău, si tu ai fi cel care ar beneficia sau ar păgubi prin câstiguri sau pierderi, tu ai înteles ca o datorie a ta de a avea o grijă deosebită ca pierderile să nu aibă loc si pacientii care erau acolo pe bază de caritate să nu secătuiască Institutul de bani. Tu ai face cercetări si nu i-ai lăsa să rămână o săptămână mai mult decât era desigur necesar. Tu ai căuta multe căi prin care ai putea reduce cheltuielile si să păstrezi proprietatea Institutului. Dar tu esti doar un angajat si zelul, interesul si abilitatea pe care crezi că le ai pentru a conduce o astfel de institutie, n-au apărut. Pacientii n-au primit atentia pentru care au plătit si la care aveau dreptul să se astepte. Mi-ai fost arătat ca unul care adesea te îndepărtai de bolnavii care aveau nevoie de sfatul si consultatia ta. Mi-ai fost prezentat în mod vădit ca nepăsător, părând mai degrabă nepăsător, si abia ascultând ce ziceau ei, care pentru ei era de mare importantă. Tu păreai a fi în mare grabă, amânându-i până la un timp în viitor, când foarte putine potrivite cuvinte de simpatie si încurajare ar fi linistit mii de temeri si ar fi dat pace si sigurantă în locul nelinistii si întristării. Tu ai apărut ca fiindu-ti frică să vorbesti pacientilor. Tu n-ai pătruns în simtămintele lor, ci te-ai tinut la distantă, când ar fi trebuit să arăti mai multă familiaritate. Tu erai prea distant si de neapropiat. Ei priveau la tine precum copiii la părinti, si aveau dreptul să se astepte să primească atentii din partea ta pe care nu le-au obtinut. "Pe mine si al meu" se interpune între tine si munca pe care pozitia ta cere s-o îndeplinesti. Adesea pacientii si ajutoarele au nevoie de sfatul tău; dar ei simt o indispozitie de a merge la tine si nu se simt liberi să-ti vorbească. Tu ai căutat să-ti mentii o demnitate necuvenită. În efortul tău n-ai atins tinta, ci ai pierdut încrederea si iubirea pe care le-ai fi putut câstiga dacă ai fi fost modest, având blândetea si smerenia sufletului. Adevărata devotiune si consacrare fată de Dumnezeu va găsi loc pentru tine în inimile tuturor, si te va îmbrăca cu o demnitate nu presupusă, ci adevărată. Tu ai fost înăltat prin cuvintele de aprobare pe care le-ai primit. Modelul tău trebuie să fie viata lui Hristos, care te învată să faci binele în orice loc pe care îl ocupi. În timp ce te îngrijesti de altii, Dumnezeu se va îngriji de tine. Maiestatea cerului nu s-a ferit de oboseală. El a călătorit pe jos, din loc în loc, spre a face bine suferinzilor si celor în nevoie. Cu toate că posezi unele cunostinte, si poti avea o oarecare întelegere a organismului uman, si poti urmări cauza bolii - cu toate că ai putea să ai limba oamenilor si a îngerilor - este totusi nevoie de calificatii, altfel toate darurile tale nu vor fi de nici o valoare specială. Tu ai nevoie de puterea de la Dumnezeu care poate fi obtinută numai de către cei care-si pun încrederea în El si care se consacră lucrării pe care le-a dat-o El s-o facă. Hristos trebuie să fie o parte a cunostintei tale. Trebuie avută în vedere întelepciunea Lui în locul întelepciunii tale. Atunci vei întelege cum să fii lumină în camerele bolnavilor. Tie îti lipseste libertate de spirit, putere si credintă. Credinta este slabă, din lipsă de exercitare; ea nu poate fi viguroasă si sănătoasă. Eforturile tale pentru cei care sunt bolnavi de inimă si trup, nu vor avea succesul pe care l-ar putea avea, pacientii nu vor câstiga putere fizică si spirituală pe care ar fi putut să o câstige, dacă tu nu duci cu tine pe Isus în vizitele tale. Trebuie să te însotească cuvintele si lucrările Sale. Atunci vei simti că cei pe care i-au binecuvântat rugăciunile si cuvintele tale de simpatie, te vor binecuvânta, în schimb, pe tine. Tu n-ai simtit întru totul dependenta ta de Dumnezeu si ineficienta si slăbiciunea ta fără întelepciunea si harul special al Său. Tu te îngrijorezi, ti-e teamă si te îndoiesti pentru că ai lucrat prea mult în propria ta putere. Cu Dumnezeu tu poti prospera. În umilintă si sfintenie de suflet vei găsi multă pace si putere. Ele luminează foarte strălucitor pe cei care îsi simt slăbiciunea si întunecimea, pentru că unii ca acestia fac ca Hristos să fie neprihănirea lor. Tăria trebuie să vină din unirea ta cu El. Nu obosi în facerea de bine. Maiestatea cerului a invitat pe cei obositi: "Veniti la Mine, toti cei truditi si împovărati, si Eu vă voi da odihnă. Luati jugul Meu asupra voastră, si învătati de la Mine, căci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti găsi odihnă pentru sufletele voastre." (Matei 11,28.29) Motivul pentru care povara pare uneori asa de grea si chinuitoare este că te-ai ridicat mai presus de blândetea si umilinta avută de Domnul nostru divin. Încetează de a te mai gratifica si înălta pe tine însuti; ci lasă ca eul să fie ascuns în Isus, si învată de la El care te-a invitat si ti-a făgăduit odihnă. Am văzut că Institutul de Sănătate nu poate progresa niciodată în timp ce cei care detin locuri de răspundere în legătură cu el se interesează mai mult de ei însisi decât de institutie. Dumnezeu doreste în lucrarea Lui bărbati si femei altruiste; si cei care poartă răspunderea la Institutul de Sănătate trebuie să aibă o supraveghere asupra fiecărui departament de acolo, să practice economia, să poarte de grijă lucrurilor mărunte, si să se păzească de pierderi. Pe scurt, ei trebuie să fie atât de atenti si judiciosi în administrarea lor ca si când ar fi adevăratii proprietari. Tu ai fost cuprins de simtământul că aceasta sau aceea nu era treaba ta. Tot ce este în legătură cu Institutul este treaba ta. Dacă anumite lucruri sunt observate de tine de care nu te poti ocupa cum trebuie, fiind chemat în altă parte, cheamă pe cineva în ajutor care va da problemei atentie imediată. Dacă această lucrare este prea grea pentru tine, un altul trebuie să să-ti ia locul, care poate aduce întru totul la îndeplinire toate sarcinile care revin unuia care detine pozitia ta de răspundere. În discutiile tale de vorbitor ai învinuit adesea pe pacienti si pe ajutoare că aduc asupra ta poveri si griji inutile, când, în acelasi timp, au văzut că tu n-ai adus la îndeplinire nici jumătate din sarcinile care apasă asupra ta ca medic. Tu n-ai îngrijit cum trebuie cazurile bolnavilor de sub îngrijirea ta. Pacientii tăi nu sunt orbi; ei observă neglijenta ta fată de ei. Ei sunt departe de casele lor si costă ca să obtină îngrijirea si tratamentul pe care nu-l pot primi acasă. Toată această mustrare la vorbitor este păgubitoare pentru institutie si neplăcută pentru Dumnezeu. Este adevărat că ai avut poveri grele de purtat, dar în multe cazuri ai învinuit pe pacienti si pe ajutoare când necazul era în propria familie. Ei cer ajutorul tău continuu, dar ei nu te ajută în schimb; nu există nici unul în căminul tău ce să-ti sustină mâinile sau să te încurajeze. Dacă n-ai avea povară în afară de Institut ai putea suporta mult mai bine si n-ai pierde putere si curaj. Este de datoria ta să-ti aperi sănătatea; si dacă grijile familiei tale sunt atât de mari încât lucrarea în care esti angajat te supraîmpovărează, si nu esti în măsură să devotezi timpul si atentia pentru pacienti si Institut, ceea ce, de fapt, se cuvine, atunci trebuie să renunti la pozitia ta si să-ti cauti un loc unde poti face fată familiei tale, tie însuti si răspunderilor asumate. Pozitia pe care o ocupi acum este o pozitie importantă. Ea cere un intelect clar, puterea creierului, nervi si muschi. Pentru succesul lucrării este necesară o consacrare zeloasă, si nimic mai putin decât aceasta va face ca institutia să prospere. Spre a fi un lucru viu, el trebuie să aibă viată, lucrători dezinteresati care să-l conducă. Soră I, tu n-ai fost de ajutor pentru sotul tău as a cum ar fi trebuit să fii. Atentia ta a fost îndreptată mai mult asupra a ta însăti. Tu n-ai înteles nevoia de a trezi energiile tale adormite spre a încuraja si a întări pe sotul tău în munca lui, spre a binecuvânta pe copiii vostri cu influenta ta cea bună. Dacă te-ai fi apucat zeloasă de sarcinile pe care le-a pus Dumnezeu asupra ta, dacă ai fi ajutat pe sotul tău să poarte poverile si în unire cu el ati fi instruit cum se cuvine pe copiii vostri, ordinea lucrurilor în familia voastră ar fi fost schimbată. Dar tu ai cedat de melancolie si tristete, si aceasta a adus asupra locuintei voastre un nor în loc de strălucirea soarelui. Tu n-ai încurajat speranta si buna dispozitie, si influenta ta a deprimat pe cei pe care ar fi trebuit să-i ajuti prin cuvinte si fapte amabile. Toate acestea sunt rezultatul egoismului. Tu ai pretins atentia si simpatia sotului si copiilor tăi, si totusi n-ai simtit că era datoria ta să abati atentia de la tine si să lucrezi pentru fericirea si bunăstarea lor. Ai dat cale liberă nerăbdării, si ai mustrat cu asprime pe copiii tăi. Aceasta n-a făcut decât să-i întărească în căile lor rele si a desfăcut legăturile de afectiune care ar fi trebuit să lege împreună inimile părintilor si copiilor. Tie ti-a lipsit stăpânirea de sine si ai criticat pe sotul tău în prezenta copiilor tăi; aceasta a micsorat autoritatea lui asupra lor, si a ta de asemenea. Tu ai fost foarte slabă; când copiii tăi au venit la tine să se plângă de altii, tu de îndată ai hotărât în favoarea lor si în mod neînteleptesc ai criticat si învinuit pe cei de care s-au plâns ei. Aceasta a nutrit în mintea copiilor tăi o predispozitie de a murmura împotriva celor care nu le dădeau respectul pe care ei si-l imaginau că-l merită. Tu ai încurajat direct acest spirit în loc să-l reduci la tăcere. Tu nu te-ai ocupat de copiii tăi asa de hotărât si corect cum ai fi trebuit s-o faci. Tu ai avut necazuri. Ai fost apăsată în spirit. Ai fost descurajată, dar de această nefericire ai învinuit pe altii. Cauza principală este de găsit la tine. Tu n-ai reusit să faci din căminul tău ceea ce ar fi trebuit să fie si ceea ce ar fi putut fi. Stă încă în puterea ta să coretezi greselile de acolo. Iesi din acea rezervă rece si rigidă. Arată mai multă iubire, mai degrabă decât s-o pretinzi; cultivă buna dispozitie; lasă ca lumina soarelui să pătrundă în inima ta, si ea va străluci asupra celor din jurul tău; fii mai socială în manierele tale; caută să câstigi încrederea copiilor tăi, ca ei să poată veni la tine după sfat si părere; încurajează în ei umilinta si altruismul, pune-le în pilda cea bună.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
