Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 (1876)
UN INTERES ÎMPĂRTIT
Iubiti frati M.: În vedenia pe care am avut-o în ianuarie trecut, mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la voi amândoi. Mi-a fost arătat că voi nu cresteti în spiritualitate după cum ar fi datoria si privilejul vostru să cresteti. Măretia lucrării si ocazia providentială a lui Dumnezeu ar trebui să miste inimile voastre. Hristos a intentionat ca credinciosii Săi copii să fie lumina lumii si sarea pământului. Viata cea sfântă, exemplul crestin al unui om bun dintr-o localitate, revarsă lumină care se reflectă asupra altora. Cât de mare ar fi atunci influenta unei grupe de credinciosi care umblă cu totii în ascultare de poruncile lui Dumnezeu! Predicarea Cuvântului este poruncită de Dumnezeu spre a trezi si convinge pe păcătosi. Si când predicatorul exemplifică în propria lui viată lepădarea de sine si sacrificiile lui Hristos, când conversatia si faptele lui sunt în armonie cu Modelul divin, atunci influenta lui va fi puternică asupra celor ce ascultă la glasul lui. Dar nu toti pot fi predicatori la amvon. Datoriile diferitelor persoane variază si lucrare de făcut există pentru fiecare. Toti pot să ajute cauza prin dăruirea altruistă din banii lor ca ajutor pentru diferitele ramuri ale lucrării prin aprovizionarea mijloacelor pentru publicarea tratatelor si a revistelor spre a fi împrăstiate printre oameni si a răspândi adevărul. Cei care dau bani spre a promova cauza poartă o parte din sarcina lucrării; ei sunt împreună lucrători cu Hristos, pentru că Dumnezeu a aprovizionat pe oameni cu bani pe încredere, spre a fi folositi pentru scopuri sfinte si chibzuite. Ei sunt uneltele pe care le-a rânduit Dumnezeu spre a face bine si oamenii trebuie să pună acesti bani la schimbători. Iubiti frati, să vă aduceti aminte că voi sunteti ispravnici ai lui Dumnezeu si că El vă face răspunzători pentru talantii vremelnici pe care vi i-a dat cu împrumut spre a-i folosi cu pricepere si spre slava Sa. Nu vreti voi să vă cercetati inimile voastre, să vedeti motivele care vă îndeamnă la actiune? Am văzut că primejdia voastră este iubirea averilor voastre. Urechile voastre nu se grăbesc să audă chemarea Stăpânului în persoana sfintilor Săi si a lipsurilor cauzei Sale. Voi nu investiti cu bucurie comoara voastră în actiunea crestinismului. Dacă doriti o comoară în cer trebuie să faceti rost de ea cât aveti ocazie. Dacă socotiti mai prudent să folositi banii vostri pentru o mai mare acumulare de bogătii pământesti si să investiti cu economie în cauza lui Dumnezeu, atunci să fiti multumiti să primiti comoara cerească după investitia voastră din depozitul ceresc. Voi doriti să vedeti progresul cauzei lui Dumnezeu, dar faceti în scopul acesta putin efort personal. Dacă voi, si altii care mărturisesc sfânta noastră credintă, ati putea să vedeti adevărata voastră situatie si să vă dati seama de răspunderea voastră fată de Dumnezeu, ati deveni zelosi conlucrători cu Isus. "Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, si cu toată puterea ta" (Marcu 12,30> În această privintă nu poate fi nici un interes împărtit, pentru că toată inima si cuget si putere cuprinde omul întreg. Apostolul spune: "Voi nu sunteti ai vostri, căci ati fost cumpărati cu un pret" (1 Cor. 6,19.20). Când sărmanul păcătos condamnat zăcea sub blestemul Legii Tatălui, Isus l-a iubit atât de mult încât S-a dat pe Sine pentru călcătorul de Lege. El S-a răscumpărat în virtutea sângelui Său. Noi nu putem aprecia valorosul pret de răscumpărare plătit pentru omul căzut. Pentru o astfel de iubire minunată ar trebui date în schimb, cele mai bune si sfinte afectiuni ale inimii. Darurile vremelnice de care te bucuri îti sunt doar împrumutate spre a ajuta la înaintarea Împărătiei lui Dumnezeu. Eu vorbesc despre sistemul zecimii, totusi cât de sărăcăcios arată el în mintea mea! Ce mică pretuire! Cât de zadarnică este strădania de a măsura cu reguli matematica, timp, bani si iubire, fată de iubirea si sacrificiul care este ne nemăsurat si de necalculat! Zecimi pentru Hristos! O, ce recompensă sărăcăcioasă, nedemnă pentru ceea ce costă atât de mult! De pe crucea Golgotei, Hristos cheamă la o predare neconditionată. El a făgăduit tânărului învătător al legii, că dacă a vândut tot ce avea si a dat săracilor si a luat crucea Lui să-L urmeze, el avea să aibă o comoară în cer. Tot ce avem să fie consacrat lui Dumnezeu. Maiestatea cerului a venit în lume să moară ca jertfă pentru păcatele omului. Cât de rece si egoistă este inima umană care întoarce spatele unei atât de neasemuite iubiri si se apucă de lucruri iluzorii din această lume. Când egoismul se străduieste să câstige biruintă asupra voastră, aduceti-vă aminte de Unul care a părăsit slăvitele curti ceresti si S-a dezbrăcat de hainele Lui regale de dragul vostru, devenind sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă puteti îmbogăti. Vreti voi, dar, să dispretuiti această iubire mare si îndurare fără margini, refuzând să fiti deranjati si să vă lepădati de voi însivă din iubire pentru El? Vreti voi să tineti de comorile acestei lumi si să neglijati să ajutati la înaintarea acestei mari lucrări a adevărului? Copiilor lui Israel le-a fost poruncit în vechime să aducă o jertfă pentru adunarea întreagă pentru curătire de întinăciunea ceremonială. Jertfa aceasta era o juncană rosie si reprezenta cea mai desăvârsită jertfă care să răscumpere din întinăciunea păcatului. Aceasta era o jertfă ocazională pentru curătirea tuturor celor care atingeau un mort din necesitate sau accidental. Toti cei care veneau în contact cu moartea în orice fel, erau socotiti ceremonial, necurati. Aceasta trebuia să imprime puternic în mintea evreilor faptul că moartea a venit ca urmare a păcatului si de aceea ea este un reprezentant al păcatului. Acea juncană, acel chivot, acel sarpe de aramă, arată în mod impresionant, spre acea jertfă mare - jertfa lui Hristos. Juncana aceasta trebuia să fie rosie, care era un simbol al sângelui. Ea trebuia să fie fără pată sau cusur si care n-a fost pusă niciodată la jug. Aici, era simbolizat din nou, Hristos. Fiul lui Dumnezeu a venit de bună voie să aducă la îndeplinire lucrarea de ispăsire. Asupra Lui n-a fost un jug obligatoriu, pentru că El era independent si deasupra oricărei legi. Îngerii ca mesageri inteligenti ai lui Dumnezeu erau sub jugul obligatiei; nici un sacrificiu personal al lor nu putea să ispăsească vinovătia omului căzut. Numai Hristos era liber fată de cerintele Legii spre a lua asupra Sa răscumpărarea neamului omenesc căzut. El avea să-Si dea viata si să s-o ia din nou. "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat, să fie deopotrivă cu Dumnezeu" (Fil. 2,6). Si totusi această Fiintă slăvită a iubit pe sărmanul păcătos si a luat asupra Sa chipul unui rob ca să poată suferi si muri spre folosul omului. Isus putea să rămână la dreapta Tatălui Său, să poarte coroana si îmbrăcămintea Sa regală. Dar El a ales să schimbe toate bogătiile, onoarea si slava cerului pentru sărăcia omenirii si pozitia de comandă înaltă pentru ororile din Ghetsemani, umilinta si agonia de pe Golgota. El a devenit un om al durerii si obisnuit cu suferinta, pentru ca prin botezul suferintei si al sângelui să poată curăti si răscumpăra o lume vinovată. "Iată-Mă că vin", a fost consimtământul Lui bucuros, "să fac voia Ta, Dumnezeule" (Ps. 40,7.8). Juncana de jertfă era dusă afară din tabără si ucisă în modul cel mai impunător. Tot asa si Hristos a suferit în afara portilor Ierusalimului, pentru că Golgota era în afara zidurilor cetătii. Aceasta trebuie să arate că Hristos n-a murit numai pentru evrei, ci pentru omenirea întreagă. El vesteste unei lumi căzute că a venit să fie Răscumpărătorul lor si îi cheamă să accepte mântuirea pe care le-o oferă El. Juncana, fiind ucisă în maniera cea mai solemnă, preotul, îmbrăcat în haine curate albe lua sângele în mâinile lui când acesta se scurgea din trupul victimei si-l stropea spre templu de sapte ori. "Si fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credintă deplină, cu inimile stropite si curătite de un cuget rău si cu trupul spălat cu o apă curată" (Evrei 10,21.22). Trupul juncanei era ars până la cenusă, ceea ce însemna o jertfă cuprinzătoare si completă. Apoi cenusa era adunată de o persoană necontaminată de contactul cu trupul mort si pusă într-un vas care continea apă dintr-o apă curgătoare. Această persoană curată lua apoi o crengută de cedru cu o pânză stacojie si un buchet de isop să stropească continutul vasului spre cort si spre poporul adunat. Ceremonia aceasta era repetată de sapte ori spre a fi completă si era făcută ca o curătire de păcat. Tot asa si Hristos, în dreptatea Sa fără pată, după ce Si-a vărsat sângele Său cel pretios, a intrat în locul cel sfânt să curătească Sanctuarul. Si acolo este adus curentul rosu în slujirea de împăcare a lui Dumnezeu cu omul. Unii pot vedea în această ucidere a juncanei ca fiind o ceremonie fără sens, dar ea a fost făcută la porunca lui Dumnezeu si are o semnificatie adâncă, ce nu si-a pierdut semnificatia până în timpul de fată. Preotul folosea cedru si isop pe care le muia în apa curată si stropea pe cel necurat. Aceasta simboliza sângele vărsat al lui Hristos spre a ne curăti de necurătiile morale. Repetarea stropirilor ilustrează perfectiunea lucrării care trebuia adusă la îndeplinire pentru păcătosul care se pocăieste. Nu trebuie să fie spălat curat numai sufletul lui, ci el trebuie să se străduiască să aibă consacrată lui Dumnezeu familia lui, planurile lui gospodăresti, averea lui si tot ce-i apartine. După ce a fost stropit cortul, deasupra usii celor curătiti era scris: "Eu nu sunt al meu, Doamne, eu sunt al Tău". Tot asa trebuie să fie cu cei care mărturisesc a fi curătiti prin sângele lui Hristos. Dumnezeu nu este mai putin exigent astăzi decât a fost în vremurile vechi. În rugăciunea lui, psalmistul se referă la această ceremonie, când zice: "Curăteste-mă cu isop si voi fi curat, spală-mă, si voi fi mai alb decât zăpada. Zideste în mine o inimă curată Dumnezeule, pune în mine un duh nou si statornic. Dă-mi iarăsi bucuria mântuirii Tale, si sprijineste-mă cu un duh de bunăvointă" (Ps. 51,7.11.12.). Sângele lui Hristos este eficace, dar el trebuie să fie aplicat continuu. Dumnezeu nu doreste numai ca slujitorii Lui să folosească banii pe care El li-a încredintat lor spre slava Sa, ci El doreste să faceti din ei o consacrare a lor pentru cauza Sa. Dacă voi, fratii mei, ati devenit egoisti si ati retinut de la Domnul ceea ce voi trebuia să dati cu bucurie pentru serviciul Lui, atunci voi aveti nevoie de stropirea sângelui complet aplicat, consacrându-vă lui Dumnezeu voi si toate averile voastre. Mult stimatii mei frati, voi nu aveti acea zeloasă si altruistă devotiune fată de lucrarea lui Dumnezeu pe care El o cere de la voi. Voi ati acordat atentia voastră problemelor vremelnice. Voi ati educat mintea voastră pentru afacere ca astfel să beneficiati voi însivă. Dar Dumnezeu vă cheamă să fiti într-o unire mai strânsă cu El, ca El să vă poată modela si educa pentru lucrarea Sa. Vechiului Israel i-a fost făcută o declaratie solemnă, că omul care va rămâne necurat si refuză să se curete să fie nimicit din mijlocul adunării. Aceasta are o semnificatie specială pentru noi. Dacă în vremurile vechi a fost necesar ca cel necurat să fie curătit prin stropirea sângelui, cu cât mai important este pentru cei ce trăiesc în pericolele zilelor de pe urmă si expusi la ispitirile lui Satana, să aibă sângele lui Hristos aplicat zilnic inimilor lor. "Căci dacă sângele taurilor s al tapilor si cenusa unei vaci, stropită peste cei întinati, îi sfinteste si le aduce curătirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine Însusi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăti cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiti Dumnezeului celui viu!" (Evrei 9,13.14). Voi amândoi trebuie să faceti mult mai mult decât ati făcut privind purtarea sacinilor lucrării Domnului. Vă implor să vă treziti din letargia voastră, să părăsiti inutila idolatrie a lucrurilor lumesti si să fiti seriosi a vă procura un titlu pentru mostenirea voastră nemuritoare. Lucrati cât este ziuă. Nu puneti în pericol sufletele voastre prin pierderea ocaziilor actuale. Nu dati intereselor voastre vesnice o importantă secundară. Nu puneti lumea înaintea religiei si să munciti zi de zi pentru dobândirea de bogătii în timp ce vă amenintă pericolul falimentului vesnic. Fiecare zi vă aduce mai aproape de socoteala finală. Fiti gata să părăsiti definitiv talantii împrumutati vouă împreună cu cresterea dobândită prin folosirea înteleaptă a lor. Voi nu vă puteti permite să sacrificati cerul sau să riscati siguranta voastră. Nu lăsati ca înselăciunea bogătiilor să vă facă să neglijati comoara cea nemuritoare. Satana este un vrăjmas viclean, si el este mereu pe urmele voastre, străduindu-se să vă prindă în cursă si să pună la cale ruina voastră. Noi suntem în timp de asteptare; mijlocul să vă fie încins si lumina voastră să strălucească pentru ca să puteti astepta pe Domnul când Se întoarce de la nuntă, ca atunci când vine, si bate să-I puteti deschide de îndată. Atentie, fratilor la prima întunecare a luminii voastre, la prima neglijentă a rugăciunii, la primul simptom de atipire spirituală. "Cine va răbda până la sfârsit, va fi mântuit" (Mat. 10,22). Exercitarea credintei si a iubirii sunt ceea ce face ca credinciosii să strălucească ca lumini în lume. Noi facem numai o slabă pregătire pentru venirea Domnului dacă slujim lui Mamona în timp ce mărturisim a servi lui Dumnezeu. Când se arată El, voi trebuie să prezentati talantii pe care i-ati îngropat în pământ, talanti pe care i-ati neglijat, abuzat si i-ati folosit gresit - o iubire împărtită. Amândoi ati mărturisit a fi slujitorii ai lui Hristos. Cât de necesar este ca voi să ascultati de îndrumările Stăpânului vostru si să fiti credinciosi fată de îndatoririle voastre. "Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3,1). Iubirea aceasta este fără egal, care dă oamenilor înrudirea de fii fată de Dumnezeu. De aceea Tatăl asteaptă ascultare de la copiii Săi; de aceea El cere o dreaptă dispunere a proprietătii care El a pus-o în mâinile lor. Ea nu este a lor pentru a o folosi pentru satisfacerea lor personală; ci ea este capitalul Domnului, pentru care ei sunt răspunzători fată de El. Copii ai Domnului, ce pretioasă este făgăduinta! Ce deplină este ispăsirea Mântuitorului pentru vina noastră! Răscumpărătorul, cu o inimă de iubire neschimbătoare, mai mijloceste încă cu sfântul Său sânge în favoarea celui păcătos. Mâinile rănite, coasta împunsă, picioarele străpunse, mijlocesc elocvent pentru omul căzut, a cărui răscumpărare este cumpărată cu un astfel de pret nemărginit. O, ce bunăvointă neîntrecută! Nici timpul, nici evenimentele nu pot micsora eficacitatea jertfei de ispăsire. Asa precum norul plăcut mirositor de tămâie se ridica acceptabil spre cer, si Aaron stropea sângele asupra capacului ispăsiri vechiului Israel si curătea poporul de vină, tot asa si meritele Mielului ucis sunt astăzi acceptate de Dumnezeu ca un curătitor de pângărirea păcatului. "Vegheati si rugati-vă ca să nu cădeti în ispită" (Mat. 26,41). Voi aveti de dus lupte aspre. Voi trebuie să îmbrăcati toată armura neprihănirii si să vă dovediti tari si credinciosi în slujba Răscumpărătorului vostru. Dumnezeu nu doreste lenesi în ogorul Său, ci colaboratori împreună cu Hristos, santinele vigilente la posturile lor, bravi ostasi ai crucii, gata să facă si să înfrunte toate lucrurile pentru cauza în care sunt înrolati. Ceea ce dă fericirea nu este bogătia sau intelectul, ci este adevărata valoare morală si simtământul datoriei împlinite. Voi puteti avea răsplata biruitorului si să stati înaintea tronului lui Hristos, să-I cântati laude în ziua când Îsi adună pe sfintii Săi; dar hainele voastre trebuie să fie curătite în sângele Mielului si iubirea trebuie să vă acoperă ca un vesmânt si să fiti găsiti fără pată si fără cusur. Ioan a spus: "După aceea m-am uitat, si iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie si înaintea Mielului, îmbrăcati în haine albe, cu ramuri de finic în mâini si strigau cu glas tare si ziceau: 'Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie, si a Mielului!' Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spălat hainele, si le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, si-I slujesc zi si noapte în Templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie, îsi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arsită. Căci Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrimă din ochii lor" (Apoc. 7,9,10.14-17).
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
