Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 (1876)
CONLUCTĂTORI CU HRISTOS
A fost un timp important pentru ___, atât în timpul, cât si după adunarea de tabără din 1874. Dacă ar fi existat acolo o casă de rugăciune plăcută si spatioasă, mai bine de dublul numărului care a fost câstigat într-adevăr ar fi luat atitudine pentru adevăr. Dumnezeu lucrează împreună cu eforturile noastre. Noi putem închide calea pentru păcătosi prin neglijenta si egoismul nostru. Ar trebui să fie o mare străduintă în încercarea de a salva pe cei care erau în rătăcire, totusi interesati de adevăr. În serviciul lui Hristos este nevoie exact de o asa tactică cum este necesară si pentru batalioanele unei ostiri care ocroteste viata si libertatea poporului. Nu oricine poate să lucreze în mod judicios pentru salvarea de suflete. Mecanici, avocati, negustori, oameni de toate ocupatiile si profesiunile, se instruiesc ca să poată deveni stăpâni pe afacerea lor. Să fie, oare, urmasii lui Hristos mai putin cunoscători, si în timp ce sunt pe fată angajati în serviciul Lui să fie necunoscători ai căilor si mijloacelor care să fie folosite? Îndeletnicirea de câstigare a vietii vesnice este mai presus de orice consideratie pământească. Spre a conduce sufletele la Hristos este nevoie de cunoasterea naturii umane si de studiul mintii omenesti. Se cere multă cugetare atentă si rugăciune fierbinte spre a sti cum să te apropii de bărbati si femei cu marele subiect al adevărului. Unii grăbiti, impulsivi, totusi suflete oneste, după ce a avut loc o discutie ascutită, vor acosta pe cei care nu sunt cu noi într-o manieră neasteptată si fac ca adevărul pe care dorim ca ei să-l primească, să fie respingător pentru ei. "Căci fiii veacului acestuia, fată de semenii lor, sunt mai întelepti decât fiii luminii." (Luca 16:8) Oamenii de afaceri si politicienii studiază politetea. Tactica lor este să fie cât se poate mai atrăgători. Ei studiază să transmită mesajul si manierele lor asa fel încât să poată avea cea mai mare influentă asupra mintii celor din jurul lor. Ei folosesc constiinta si capacitătile lor cât mai iscusit posibil pentru a câstiga acest obiectiv. Există o mare cantitate de umplutură prezentată de asa-zisi credinciosi în Hristos care blochează calea spre cruce. Cu toate acestea, sunt unii care sunt atât de adânc convinsi încât ei vor să treacă prin orice descurajare si vor să învingă orice obstacol pentru ca să câstige adevărul. Dar dacă cei care cred adevărul si-ar fi curătit sufletul pentru ascultare de el, dacă si-ar fi dat seama de importanta cunoasterii si îmbunătătirea manierelor în lucrarea lui Hristos, acolo unde a fost salvat un suflet, ar fi putut fi salvate douăzeci. Si iarăsi, după ce persoanele au fost convertite la adevăr, ele au nevoie de îngrijire. Zelul multor pastori pare să scadă de îndată ce eforturile lor sunt însotite, într-o oarecare măsură, de succes. Ei nu-si dau seama că acesti noi convertiti au nevoie să fie hrăniti - consideratie atentă, ajutor si încurajare. Acestia nu trebuie lăsati singuri, o pradă a celor mai puternice ispite ale lui Satana; ei au nevoie să fie educati în legătură cu îndatoririle lor, să fie tratati amabil, să fie călăuziti, să fie vizitati, si să se roage cu ei. Sufletele acestea au nevoie de hrană dată fiecărui om la timp potrivit. Nu este de mirare că unii ajung descurajati, sovăie pe cale si sunt lăsati să fie sfâsiati de lup. Satana este pe urmele tuturor. El trimite agentii lui să adune înapoi în rândurile sale sufletele pe care le-a pierdut. Ar trebui să fie mai multi tati si mame care să ia pe acesti copilasi în ale adevărului la pieptul lor, să-i încurajeze si să se roage pentru ei ca credinta lor să nu fie confuză. Predicarea este o mică parte din lucrarea care trebuie făcută pentru salvarea de suflete. Duhul lui Dumnezeu convinge pe păcătosi de adevăr, si îi pune în bratele bisericii. Pastorii pot să-si facă partea lor, dar ei nu pot să îndeplinească niciodată lucrarea pe care trebuie s-o facă biserica. Dumnezeu cere bisericii Sale să îngrijească de cei tineri în credintă si experientă, să meargă la ei, nu cu scopul de a cleveti împreună cu ei, ci să se roage, să el vorbească cuvinte care sunt "ca niste mere de aur într-un cosulet de argint." (Proverbe 25:11) Toti avem nevoie să studiem manieră si caracter ca să putem sti cum să tratăm în mod judicios diferitele suflete, ca să putem folosi cele mai bune stăruinte să le ajutăm să înteleagă corect Cuvântul lui Dumnezeu si adevărata viată crestină. Trebuie să citim Biblia împreună cu ei si să atragem mintea lor de la lucrurile vremelnice la interesele lor cele vesnice. Este de datoria copiilor lui Dumnezeu să fie misionari pentru El , să fim familiarizati cu cei care au nevoie de ajutor. Dacă unul sovăie sub ispită, cazul lui trebuie să fie luat si tratat cu atentie, în mod înteleptesc; pentru că este în joc interesul lui cel vesnic, si cuvintele si faptele celor care lucrează pentru el pot să fie o mireasmă de viată spre viată sau de moarte spre moarte. Uneori se prezintă un caz care trebuie să fie cercetat cu rugăciune. Persoanei trebuie să i se arate adevăratul lui caracter, să înteleagă propriile lui trăsături caracteristice ale firii si temperamentului lui, si să-si vadă slăbiciunile lui. El trebuie să fie tratat cu întelepciune. Dacă poate fi câstigat, dacă inima lui poate fi miscată prin această lucrare înteleaptă si răbdătoare, el poate fi legat cu legături puternice de Hristos si condus să se încreadă în Dumnezeu. O, când este făcută o lucrare de felul acesta toate curtile ceresti privesc si se bucură; pentru că un suflet pretios a fost salvat din capcana lui Satana si scăpat de moarte! Ah, oare să nu se plătească a lucra în mod înteleptesc pentru salvarea de suflete? Hristos a plătit pentru ei pretul propriei Lui vieti, si să întrebe, oare, urmasii Lui: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" (Geneza 4:9) Să nu lucrăm noi în unire cu Stăpânul? Să nu apreciem noi valoarea sufletelor pentru care a murit Mântuitorul nostru? Au fost făcute unele eforturi pentru a interesa în cauză pe copii, dar nu îndeajuns. Scolile noastre de Sabat trebuie făcute mai interesante. Scolile publice, în ultimii ani, si-au îmbunătătit în mare măsură metodele lor de învătământ. Sunt folosite lectii intuitive, tablouri si table negre pentru ca lectiile dificile să fie făcute clare pentru mintea tinerilor. Exact asa poate fi simplificat adevărul prezent si făcut deosebit de interesant pentru mintea activă a copiilor. Părinti la care nu se poate ajunge pe nici o altă cale, se ajunge adesea prin copiii lor. Instructorii Scolii de Sabat pot învăta adevărul pe copii, si, la rândul lor, ei îl vor duce în cercul familiei lor. Dar se pare că putini instructori înteleg importanta acestei ramuri a lucrării. Felul de predare care a fost adoptat cu astfel de succes în scolile publice, ar putea fi folosit cu rezultate asemănătoare în Scolile de Sabat, si să fie mijlocul de a aduce pe copii la Isus si de a-i educa în adevărul biblic. Aceasta ar fi cu mult mai bine decât excitare religioasă de un caracter emotional, care trece tot asa de repede cum vine. Trebuie cultivată iubirea lui Hristos. Este nevoie de mai multă credintă în lucrarea despre care noi credem că trebuie făcută înainte de venirea lui Hristos. Trebuie să fie mai multă lepădare de sine, lucrare de sacrificiu de sine în directia cea bună. Este necesar să se facă studiu precaut si cu rugăciune spre a lucra cât mai avantajos posibil. Trebuie întocmite planuri făcute cu grijă. Printre noi sunt minti care pot să inventeze si să aducă la îndeplinire dacă sunt puse spre folosire. Eforturile întelepte si bine îndrumate vor aduce rezultate mari. Adunările pentru rugăciune trebuie să fie cele mai interesante adunări din câte se tin, dar adesea acestea sunt slab conduse. Multi iau parte la predică, dar neglijează adunarea pentru rugăciune. Aici de asemenea se cere chibzuială. Trebuie să se caute întelepciune de la Dumnezeu, si să fie întocmite planuri pentru a conduce adunările asa încât ele să fie interesante si atrăgătoare. Oamenii flămânzesc după pâinea vietii. Dacă ei o găsesc la adunările de rugăciune ei vor merge acolo ca să o primească. Vorbiri si rugăciuni lungi si monotone nu-si au locul nicăieri, si mai ales la adunările sociale. Cei care sunt îndrăzneti si totdeauna gata să vorbească li se îngăduie să înlăture mărturia celor timizi si retrasi. În general, cei care sunt cei mai superficiali au cel mai mult de spus. Rugăciunile lor sunt lungi si mecanice. Ei obosesc pe îngeri si pe oamenii care-i ascultă. Rugăciunile noastre trebuie să fie scurte si exact la subiect. Cererile lungi si obositoare lăsati-le pentru cămărută dacă cineva are să prezinte asa ceva. Lăsati ca Duhul lui Dumnezeu să intre în inima voastră si el va mătura toată formalitatea uscată. Muzica poate fi o mare putere spre bine, totusi noi nu facem din această ramură a închinării partea cea mai importantă. Cântarea este executată, adesea, la îndemn sau pentru a corespunde cazurilor speciale, si alteori cei care cântă sunt lăsati să se încurce si muzica îsi pierde efectul propriu-zis asupra mintii celor prezenti. Muzica trebuie să aibă frumusete, patos si putere. Lăsati ca glasurile să se înalte în cântări de laudă si de devotiune. Chemati în ajutorul vostru, dacă este realizabil, muzică instrumentală si slăvita armonie să se înalte la Dumnezeu, ca jertfă acceptabilă. Dar uneori este mai dificil să instruiesti cântăretii si să păstrezi ordinea de lucru decât să îmbunătătesti de rugăciune si îndemnare. Multi vor să facă lucruri după propriul lor stil; ei obiectează fată de consfătuire si sub conducere sunt nerăbdători. Este nevoie de planuri bine întocmite în slujba lui Dumnezeu. Bunul simt este un lucru excelent în închinarea adusă Domnului. Puterile gândirii trebuie să fie consacrate lui Hristos si trebuie plănuite căi si mijloace spre a-I servi cât mai bine. Biserica lui Dumnezeu care încearcă să facă bine prin trăirea adevărului si căutarea de a salva suflete, poate fi o putere în lume dacă vor fi învătati de Duhul Domnului. Ei nu trebuie să presupună că pot lucra pentru vesnicie în mod nepăsător. Ca popor, noi pierdem mult prin lipsă de simpatie si sociabilitate unii cu altii. Cel care vorbeste despre independentă si se închide în sine nu ocupă pozitia pe care Dumnezeu a intentionat ca el să o apere. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, dependenti în mod reciproc unul de altul, pentru fericire. Asupra noastră sunt cerintele lui Dumnezeu si ale umanitătii. Noi toti trebuie să ne facem partea în această viată. Educarea elementelor sociale din natura noastră este cea care ne aduce în simpatie cu fratii nostri si ne oferă fericire în eforturile noastre de a binecuvânta pe altii. Fericirea din cer va consta din legătura curată cu fiintele sfinte, armonioasa viată socială cu îngerii cei fericiti si cu cei răscumpărati care si-au spălat hainele si le-au albit în sângele Mielului. Noi nu putem fi fericiti în timp ce suntem cu totul absorbiti de interesul nostru pentru noi însine. Noi trebuie să trăim pe această lume pentru a câstiga suflete pentru Mântuitorul. Dacă rănim pe altii, ne rănim si pe noi însine. Dacă binecuvântăm pe altii, ne binecuvântăm si pe noi; pentru că influenta fiecărei fapte bune este reflectată asupra inimilor noastre. Noi suntem obligati de datorie să ne ajutăm unul pe altul. Nu se întâmplă întotdeauna să venim în contact cu crestini comunicativi, cei care sunt amabili si blajini. Multi n-au primit o educatie corespunzătoare; caracterele lor sunt strâmbe, sunt aspri si ursuzi, si par a fi suciti în toate felurile. În timp ce îi ajutăm pe acestia să-si vadă si să-si corecteze defectele lor, trebuie să fim atenti să nu devenim nerăbdători si iritabili din cauza greselilor semenului nostru. Unii care mărturisesc pe Hristos sunt dezagreabili; dar frumusetea harului crestin îi va transforma dacă se vor apuca sârguinciosi de lucrarea de a obtine blândetea si gentiletea Celui pe care Îl urmează, aducându-si aminte că "nici unul din noi nu trăieste pentru sine." (Romani 14:7) Conlucrători cu Hristos! Ce pozitie înaltă! Unde sunt de găsit misionari jertfitori de sine în aceste orase mari? Domnul are nevoie de lucrători în via Sa. Nouă ar trebui să ne fie teamă să-L jefuim de timpul pe care îl revendică El de la noi; ar trebui să ne fie teamă să-l irosim în lenevie sau în împodobirea trupului, însusindu-ne pentru scopuri nebunesti orele pretioase pe care ni le-a dat Dumnezeu spre a fi devotate rugăciunii, spre a ajungem să nu cunoastem Biblia, si pentru a lucra pentru binele semenilor nostri, corespunzând astfel, noi si ei, pentru lucrarea cea mare care ne revine nouă. Mamele folosesc muncă inutilă cu îmbrăcămintea cu care să-si înfrumuseteze propria lor persoană sau pe a copiilor lor. Este datoria noastră să ne îmbrăcăm simplu, noi si pe copiii nostri, fără podoabe inutile, înflorituri sau paradă, având grijă să nu încurajăm în ei iubirea de îmbrăcăminte care se va dovedi ruina lor, ci căutând mai degrabă cultivarea podoabelor crestine. Nici unul din noi nu poate fi scutit de răspunderea noastră si în nici un caz nu putem sta linistiti în fata tronului lui Dumnezeu dacă nu facem lucrarea pe care ne-a dat-o Stăpânul să o facem. Este nevoie de misionari pentru Dumnezeu, bărbati credinciosi si femei care nu se vor sustrage de la răspundere. Lucrare chibzuită va avea rezultate bune. Este de făcut o lucrare adevărată. Adevărul trebuie prezentat înaintea oamenilor într-o manieră ordonată de către cei care unesc blândetea cu întelepciunea. Noi nu trebuie să ne tinem la distantă fată de semenii nostri, ci să ne apropiem de ei; pentru că sufletele lor sunt tot atât de pretioase ca si ale noastre. Noi putem duce lumina în căminul lor într-un spirit calm si potolit, insistând pe lângă ei să vină la înaltul privilegiu oferit lor, să ne rugăm cu ei când pare potrivit si să la arătăm că sunt cunostinte mai înalte la care pot să ajungă, si apoi în mod treptat să li se vorbească despre adevărurile sacre ale acestor zile de urmă. Sunt mai multe adunări pentru cântare decât pentru rugăciune în mijlocul poporului nostru; dar chiar si aceste adunări pot fi conduse într-o astfel de manieră respectuoasă si totusi plăcută încât ele pot să exercite o influentă bună. Totusi, există prea multe glume, conversatie neserioasă si clevetire spre a face ca acest timp să fie folositor, să înalte gândurile si să îmbunătătească manierele.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
