Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 26 (1876)
BINEFACERE ADEVĂRATĂ
Iubite frate si soră F: voi în cerca acum să scriu ceea ce a fost prezentat înaintea mea cu privire la voi; pentru că simt că este timpul pentru această biserică să-si pună inimile lor în ordine si să facă o lucrare zeloasă pentru vesnicie. Voi amândoi iubiti adevărul si doriti să ascultati de el; dar voi sunteti neexperimentati. Mi s-a arătat că veti fi pusi în împrejurări în care veti fi pusi la încercare si probati, si vor fi descoperite trăsături de caracter de care voi nu vă dădeati seama că le aveti. Multi din cei care niciodată n-au fost pusi în situatii de punere la încercare par a fi crestini excelenti, viata lor pare fără greseală; dar Dumnezeu vede că ei au trăsături de caracter care trebuie să le fie descoperite înainte ca ei să-si poată da seama de ele si să le corecteze. Simeon a profetizat sub inspiratia Duhului Sfânt si a spus Mariei cu referire la Isus: "Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbusirea si ridicarea multora în Israel, si să fie un semn, care vă stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi." (Luca 2:34,35) În providenta lui Dumnezeu noi suntem pusi în pozitii diferite spre a chema la exercitarea calitătilor mintii menite să dezvolte caracterul în împrejurări diferite. "Căci cine păzeste toată legea, si greseste într-o singură poruncă, se face vinovat de toate." (Iacov 2:10) Pretinsi crestini pot să trăiască o viată ireprosabilă atât cât priveste aparenta exterioară; dar când schimbarea împrejurărilor si aruncă în situatii cu totul diferite sunt descoperite puternice trăsături de caracter care ar fi rămas ascunse dacă împrejurările ar fi continuat să fie aceleasi. Mi-a fost arătat că voi aveti trăsături egoiste împotriva cărora trebuie să vă păziti cu strictete. Veti fi în primejdie să priviti la comoditatea si prosperitatea voastră fără a tine seama de prosperitatea altora. Voi nu aveti un spirit de lepădare de sine care să semene cu Exemplul cel mare. Trebuie să cultivati binefacerea, care vă va aduce mai mult în armonie cu spiritul lui Hristos în binefacerea lui dezinteresată. Aveti nevoie de mai multă simpatie umană. Aceasta este o calitate a naturii noastre pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre a ne face generosi fată de cei cu care venim în contact. Noi o găsim la bărbati si la femei ale căror inimi sunt la unison cu Hristos, si este într-adevăr trist ca celor care mărturisesc a fi urmasii Lui le lipseste acest mare principiu de bază al Crestinismului. Ei nu imită Modelul, si este imposibil pentru ei să reflecte chipul lui Isus în viata si comportamentul lor.
Când simpatia umană este amestecată cu iubire si bunăvointă si sfintită de Duhul lui Isus, ea este un element care poate produce mult bine. Cei care cultivă binefacerea nu fac numai o lucrare bună pentru altii si binecuvântează pe cei care primesc fapta cea bună, ci sunt ei însisi beneficiari prin deschiderea inimii lor influentei milostive a adevăratei binefaceri. Fiecare rază de lumină revărsată asupra altora va fi reflectată asupra inimilor noastre. Fiecare cuvânt amabil si de simpatie spus celui întristat, fiecare faptă pentru usurarea celui apăsat si fiecare dar spre a aproviziona nevoile semenilor nostri, dat sau dăruit cu gândul de a slăvi pe Dumnezeu, va avea ca rezultat binecuvântări pentru dătător. Cei care lucrează astfel ascultă de legea cerului si vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Plăcerea de a face bine altora împărtăseste simtămintelor o înflăcărare care străfulgerează prin nervi, înviorează circulatia sângelui si produce sănătate mintal si fizică. Isus cunostea influenta binefacerii asupra inimii si vietii binefăcătorului, si El a căutat să întipărească în mintea ucenicilor Săi beneficiul care rezultă din exercitarea acestei virtuti. El spune: "Este mai ferice să dai decât s primesti." (Fapte 20:35) El a ilustrat spiritul de binefacere voioasă care trebuie exercitat fată de prieteni, vecini si străini prin parabola omului care călătorea de la Ierusalim la Ierihon si a căzut între tâlhari, "care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat si l-au lăsat aproape mort." (Luca 10:30) Cu toată înalta mărturisire de evlavie făcută de preot si Levit, inimile lor n-au fost miscate de afectiune miloasă fată de cel suferind. Un Samaritean care n-a făcut o astfel de declaratie de neprihănire a trecut pe acel drum si când a văzut nevoia celui străin, el nu l-a privit numai din simplă curiozitate pasivă, ci a văzut o fiintă omenească în nenorocire, si mila lui a fost trezită. El imediat "s-a apropiat de i-a legat rănile, si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a îngrijit de el." (Luca 10:34) Si a doua zi l-a lăsat în grija hangiului, cu asigurarea că la întoarcere va plăti toată datoria. Hristos întreabă: "Care dintr-acesti trei ti se pare că a dat dovadă că este aproapele celui care a căzut între tâlhari? Cel ce si-a făcut milă de el, a răspuns învătătorul Legii. Du-te de fă si tu la fel, i-a zis Isus." (v.36,37) Aici Isus a dorit să învete pe ucenicii Săi obligatiile morale care revin omului fată de semenul său. Oricine neglijează să aducă la îndeplinire principiile ilustrate prin această învătătură nu este un păzitor al poruncii, ci, întocmai ca si Levitul, el calcă Legea lui Dumnezeu pe care pretinde că o respectă. Sunt unii care, ca si Samariteanul, nu fac declaratii de înaltă evlavie, totusi care au un mare simtământ al obligatiilor lor fată de semenii lor, si au mult mai mult iubire si amabilitate decât unii care mărturisesc mare iubire fată de creaturile Sale. Aceia iubesc într-adevăr pe semenii lor ca pe ei însisi; ei îsi dau seama de răspunderile lor si de cerintele omenirii suferinde care le revin si împlinesc principiile Legii lui Dumnezeu în viata lor zilnică. "Un învătător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus si i-a zis: 'Învătătorule, ce să fac ca să mostenesc viata vesnică?' Isus i-a zis: 'Ce este scris în Lege? Cum citesti în ea?' El a răspuns: 'Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta si cu tot cugetul tău; si pe aproapele tău ca pe tine însuti.' 'Bine ai răspuns', i-a zis Isus, 'fă asa si vei avea viată vesnică.'" (Luca 25-28) Aici, Hristos arată învătătorului Legii că adevăratul rod al evlaviei este a iubi pe Dumnezeu cu toată inima si pe aproapele nostru ca pe noi însine. "Fă asa", a zis El, nu numai să crezi, ci fă, "si vei avea viată vesnică. "Nu este numai simpla mărturisire de credintă în obligativitatea cerintelor Legii lui Dumnezeu care te face crestin, ci si aducerea la îndeplinire a acelei Legi.
În parabolă, Isus înaltă pe Samaritean mai presus de preot si de Levit, care erau mari formalisti pentru litera legii Celor Zece Porunci. Acesta a ascultat de spiritul acestor porunci, pe când ceilalti s-au multumit să mărturisească o înalt credintă în ele; dar ce este credinta fără fapte? Când sustinătorii Legii lui Dumnezeu îsi fixează hotărât pozitia lor în principiile ei, arătând că ei nu sunt fideli numai cu numele, ci fideli cu inima, îndeplinind în viata lor zilnică spiritul poruncilor lui Dumnezeu, si punând în practică adevărata binefacere pentru om, atunci vor avea putere morală să miste lumea. Este imposibil pentru cei care mărturisesc credintă pentru Legea lui Dumnezeu să reprezinte corect principiile acelui Decalog sfânt, în timp ce dispretuiesc sfintele Lui porunci de a iubi pe semenii lor ca pe ei însisi.
Cea mai elocventă predică ce poate fi tinută despre Legea celor Zece Porunci este a le face. Ascultarea trebuie să fie o datorie personală. Neglijarea acestei datorii este un păcat flagrant. Dumnezeu nu ne pune numai sub obligatia de a ne asigura noi însine, ci să simtim ca o datorie obligatorie de a arăta si altora calea si, prin îngrijirea si iubirea voastră dezinteresată, să conducem la Hristos pe cei care vin în sfera noastră de influentă. Surprinzătoarea absentă a principiului care caracterizează viata multor pretinsi crestini este alarmantă. Nepăsarea lor fată de Legea lui Dumnezeu descurajează pe cei care recunosc cerintele ei sacre si tind să abată de la adevăr pe cei care altfel l-ar fi acceptat. Pentru a ne cunoaste pe noi însine asa cum trebuie este necesar să privim în oglindă si să descoperim acolo defectele noastre, să folosim sângele lui Hristos, fântână deschisă pentru păcat si necurătie, în care putem spăla hainele caracterului nostru si să îndepărtăm petele păcatului. Dar multi refuză să-si vadă greselile si să le corecteze; ei nu doresc să se cunoască cu adevărat pe ei însisi. Dacă dorim să ajungem la mari realizări de desăvârsire morală si spirituală trebuie să-o trăim. Noi suntem sub obligatie morală fată de societate să facem acest lucru, pentru ca să exercităm în mod continuu o influentă în favoarea Legii lui Dumnezeu. Noi trebuie să lăsăm ca lumina noastră să lumineze asa fel încât toti să poată vedea că Evanghelia sacră are o influentă asupra inimii si a vietii, că umblăm în ascultare de poruncile ei si nu călcăm nici unul din principiile ei. Noi suntem în mare măsură răspunzători fată de lume pentru sufletele celor din jurul nostru. Cuvintele si faptele noastre vorbesc încontinuu fie pentru, fie contra lui Hristos si a Legii pe care El a venit să o apere. Lăsati ca lumea să vadă că nu suntem în mod egoist limitati exclusiv la interesele si bucuriile noastre religioase, ci că suntem liberali si dorim să se împărtăsească si ei de binecuvântările si privilegiile noastre prin sfintirea adevărului. Lăsati-i ca ei să vadă că religia pe care noi o mărturisim nu barează, nici nu acoperă cu gheată calea pentru suflet, făcându-ne antipatici si exigenti. Fie ca toti cei care mărturisesc că au găsit pe Hristos, să slujească asa cum a făcut El spre folosul omului, nutrind un spirit de binefacere înteleaptă. Atunci vom vedea multe suflete urmând după lumina care străluceste din învătătura si exemplul nostru.
Noi toti trebuie să cultivăm o dispozitie binevoitoare si să ne supunem controlului constiintei. Spiritul adevărului face femei si bărbati mai buni din cei care-l primesc în inimile lor. El lucrează ca si plămădeala până ce întreaga fiintă este adusă în conformitate cu principiile lui. El deschide inima care a fost înghetată prin zgârcenie; el deschide mâna care a fost totdeauna închisă fată de suferinta omenească; si iubirea si amabilitatea sunt văzute ca rod al lui. Dumnezeu cere ca noi toti să fim lucrători jertfitori de sine. Fiecare parte de adevăr are o aplicatie practică pentru viata noastră zilnică. Binecuvântati sunt cei care aud Cuvântul Domnului si-l păzesc. Auzirea nu este de ajuns; noi trebuie să actionăm, trebuie să facem. În facerea poruncilor est răsplata cea mare. Cei care fac demonstratii practice ale binefacerii lor, prin simpatia si faptele de milă fată de cei săraci, suferinzi si nenorociti, nu numai că usurează pe suferinzi, dar contribuie în mare măsură la propria lor fericire si sunt pe calea asigurării sănătătii sufletului si a trupului. Isaia a descris în mod lămurit astfel lucrarea pe care Dumnezeu o va accepta si va binecuvânta pe poporul Său făcând-o: "Iată postul plăcut mie: dezleagă lanturile răutătii, deznoadă legăturile iubirii, dă drumul celor asupriti, si rupe orice fel de jug; împarte-ti pâinea cu cel flămând, si adu în casa ta pe nenorocitii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, si nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolti repede; neprihănirea ta îti va merge înainte, si slava Domnului te va însoti. Atunci tu vei chema, si Domnul va răspunde, vei striga, si El va zice: 'Iată-mă!' Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenintările cu degetul, si vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, si întunericul tău va fi ca ziua nămiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îti va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, si va din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. " (Isaia 58:6-11) Simpatia care există între minte si trup este foarte mare. Când unul este afectat, celălalt răspunde. Starea mintii are mult de-a face cu sănătatea organismului fizic. Dacă mintea este liberă si fericită datorită constiintei facerii de bine si a simtământului de multumire făcând fericiti pe altii, ea va da nastere la o bucurie care va reactiona asupra organismului întreg, pricinuindu-i o mai liberă circulatie a sângelui si o întărire a corpului întreg. Binecuvântarea lui Dumnezeu este un vindecător, si cei care sunt bogati în facerea de bine pentru altii îsi vor da seama de binecuvântarea minunată din inimile si viata lor. Dacă cugetele voastre, iubite frate si soră, ar fi îndreptate mai mult pe calea purtării de grijă pentru altii, propriile voastre suflete ar primi binecuvântări mai mari. Voi amândoi aveti prea putină simpatie umană. Voi nu simtiti împreună cu nevoile altora. Voi sunteti prea rigizi si fără simpatie. Ati devenit aspri, exigenti si aroganti. Sunteti în primejdia de a vă face constiintă pentru altii. Voi aveti propriile voastre idei despre datoriile crestine si buna cuviintă crestină si vreti să apreciati pe altii prin aceste idei; aceasta înseamnă a trece limita de ceea ce este drept. Alti oameni au păreri si însemnate trăsături de caracter care nu pot fi asemuite cu părerile voastre speciale. Voi aveti defecte si greseli la fel ca fratii si surorile voastre si este bine să vă amintiti de acest lucru când apare un diferend. Greselile voastre sunt tot atât de grave pentru ei, cum sunt ale lor pentru voi, si voi trebuie să fiti tot atât de indulgenti fată de ei cum doriti să fie ei fată de voi. Amândoi aveti nevoie de o iubire si simpatie mai mare pentru altii, o iubire si simpatie asemenea afectiunii lui Isus. În propriul vostru cămin trebuie să exersati amabilitate, să vorbiti cu blândete copilului vostru, tratându-l drăgăstos si abtinându-vă să-l mustrati pentru fiecare greseală mică, ca să nu devină împietrit prin continua găsire de greseli.
Voi trebuie să cultivati iubirea si îndelunga răbdare a lui Hristos. Printr-un spirit vigilent si bănuitor cu privire la motivele si purtarea altora, adesea ati contracarat binele pe care l-ati făcut. Voi nutriti un simtământ care este glacial în influenta lui, care respinge, dar nu atrage si câstigă. Voi trebuie să fiti dispusi a fi asa de îngăduitori si răbdători în temperamentul vostru cum doriti să fie altii. Iubire egoistă pentru părerile si cărările voastre, va nimici, în mare măsură, puterea voastră de a face binele pe care sunteti doritori să-l faceti. Soră F, tu ai o prea mare dorintă de a conduce. Tu esti foarte sensibilă; dacă vointa ta este barată, tu te simti foarte mult vătămată; eul se răscoală pentru că tu nu ai un spirit blând si dispus să învete. Tu trebuie să supraveghezi îndeaproape acest punct; pe scurt, tu ai nevoie de convertire totală, înainte ca influenta ta să fie ceea ce trebuie să fie. Spiritul pe care îl manifesti te va face nefericită dacă continui să-l cultivi. Vei vedea greselile altora, si vei fi atât dornică să-i corectezi, încât vei trece cu vederea greselile tale si vei avea o lucrare grea să scoti paiul din ochiul fratelui tău în timp ce există o bârnă care împiedică vederea ta. Dumnezeu nu doreste să faci din constiinta ta un criteriu pentru altii. Tu ai o datorie de adus la îndeplinire care constă în a te face pe tine bine dispusă si a cultiva altruismul în simtămintele tale până când cea mai mare plăcere a ta va fi să faci fericiti pe toti cei din jurul tău.
Amândoi trebuie să îmblânziti inimile voastre si să fie umplute cu Duhul lui Hristos, ca în timp ce trăiti într-o atmosferă de bună dispozitie si bunăvointă, să puteti ajuta pe cei din jurul vostru să fie si ei sănătosi si fericiti. Voi v-ati închipuit că veselia nu este în acord cu religia lui Hristos. Aceasta este o greseală. Noi putem avea adevărată demnitate crestină si în acelasi timp să fim veseli si plăcuti în comportamentul nostru. Veselia, fără frivolitate, este una din harurile crestine. Voi trebuie să vă păziti să nu aveti idei prea înguste despre religie, altfel veti limita influenta voastră si veti deveni ispravnici necredinciosi ai lui Dumnezeu. Abtineti-vă să mustrati si să criticati. Voi nu sunteti potriviti să mustrati. Cuvintele voastre numai rănesc si întristează; ele nu vindecă si reformează. Trebuie să biruiti obiceiul de a mustra lucruri mărunte pe care le socotiti greseli. Fiti deschisi, fiti generosi si darnici în judecarea de către voi a oamenilor si a lucrurilor. Deschideti-vă inima pentru lumină. Aduceti-vă aminte că Datoria are o soră geamănă, Iubirea; acestea unite pot face aproape orice, dar separat nici una nu este capabilă de bine. Este drept că amândoi trebuie să cultivati integritatea si să fiti credinciosi fată de simtul dreptătii. Calea îngustă a datoriei trebuie să fie alegerea voastră. Iubirea de avere, iubirea de plăcere si prietenia să nu vă influenteze niciodată să sacrificati unul din principiile dreptătii. Voi trebuie să fiti fermi în a urma directiva unei constiinte luminate si convingerile datoriei voastre; dar trebuie să fiti păziti de bigotism si prejudecată. Să nu alunecati în spiritul fariseic.
Voi semănati acum seminte în ogorul cel mare al vietii si ce semănati acum într-o bună zi veti aduna. Fiecare gând al mintii voastre, fiecare emotie a sufletului vostru, fiecare cuvânt al limbii voastre, fiecare faptă împlinită, este o sământă care va aduce rod bun sau rău. Timpul secerisului nu este departe. Toate faptele noastre sunt trecute în revistă înaintea lui Dumnezeu. Toate actiunile si motivele care le-au inspirat trebuie să fie scoase la iveală pentru a fi cercetate de îngerii lui Dumnezeu. În măsura în care este posibil voi trebuie să ajungeti la armonie cu fratii si surorile voastre. Voi trebuie să vă predati lui Dumnezeu si să încetati să manifestati asprime si dispozitia de a găsi greseli. Voi trebuie să renuntati la spiritul vostru si să luati în locul lui spiritul scumpului Mântuitor. Întindeti-vă si apucati mâna Lui, pentru ca atingerea să vă poată electriza si încărca cu plăcutele calităti ale inegalabilului Său caracter. Voi puteti deschide inima voastră pentru iubirea Lui, si lăsati ca puterea Lui să vă schimbe si harul Său să fie tăria voastră. Atunci veti avea o influentă puternică spre bine. Tăria voastră morală va corespunde celui mai amănuntit test al caracterului. Integritatea voastră va fi curată si sfintită. Atunci lumina ta va răsări ca zorile. Amândoi trebuie să simpatizati mai mult cu alte suflete. Hristos este exemplul nostru; El S-a identificat pe Sine cu omenirea suferindă; din nevoile altora, El a făcut propria Sa cauză. Când fratii tăi au suferit, El a suferit împreună cu ei. Orice dispret sau neglijentă fată de ucenicii Săi este ca si cum ar fi făcut fată de Hristos Însusi. El spune astfel: "Am fost flămând, si nu Mi-ati dat să mănânc; Mi-a fost sete, si mu Mi-ati dat să beau." (Matei 25:42) Iubite frate si soră, voi trebuie să căutati să aveti caractere mai armonioase. Absenta unei calităti principale poate face ca aproape tot restul să fie fără efect. Principiile pe care le mărturisesti trebuie transpuse în fiecare gând, cuvânt si faptă. Eul trebuie să fie răstignit si fiinta întreagă să fie subordonată Domnului. În mare măsură, comunitatea duce lipsă de iubire si de binefacere. Unii păstrează o rezervă rece, înghetată, o demnitate de fier, care respinge pe cei care sunt adusi în cercul influentei lor. Spiritul acesta este molipsitor; el creează o atmosferă aspră care vestejeste îndemnurile si hotărârile cele bune; el înăbusă curentul natural de simpatie umană, cordialitate si iubire; si sub influenta lui oamenii devin confuzi si atributele sociale si generoase sunt nimicite din lipsă de practicare. Nu este afectată numai sănătatea spirituală, ci suferă si sănătatea fizică prin această deprimare nenaturală. Tristetea si răceala acestei atmosfere nesociale este reflectată pe fată. Fetele celor care sunt binevoitori si simpatici vor străluci cu strălucirea adevăratei bunătăti, în timp ce ale celor ce nu cultivă gânduri amabile si motive neegoiste exprimă pe fetele lor sentimentele nutrite în inima lor. Soră F, simtămintele tale fată de sora ta nu sunt exact asa cum doreste Dumnezeu să fie. Ea avea nevoie de afectiune de soră din partea ta, si mai putină comandă si găsire de greseli. Procedeul tău cu ea a dat nastere la o deprimare a sufletului si la o neliniste a mintii păgubitoare pentru sănătatea ei. Fii atentă să nu oprimi si să descurajezi pe propria ta soră. Tu nu poti suporta nimic din partea ei; tu iei în nume de rău tot ce spune ea care are aparenta că barează calea ta.
Sora ta nu are un caracter categoric. În această privintă, ea are de făcut o lucrare pentru sine însăsi. Ea trebuie să fie mai îngăduitoare, dar tu nu trebuie să te astepti să exerciti o influentă folositoare asupra ei în timp ce tu esti asa de exigentă si cu atâta lipsă de iubire si de simpatie fată de cineva care are cu tine o legătură atât de strânsă ca cea de soră si care este unită cu tine în credintă. Voi amândouă ati gresit. Amândouă ati făcut loc vrăjmasului si eul are mult de-a face cu simtămintele si actiunile voastre una fată de alta. Soră F, tu ai înclinatia de a dicta sotului tău, sorei tale si tuturor celor din jurul tău. Sora ta a suferit foarte mult în sufletul ei. Aceasta ea ar fi putut să o suporte dacă s-ar fi predat lui Dumnezeu si s-ar fi încrezut în el, dar Dumnezeu este nemultumit de umblarea ta fată de ea. Aceasta este nenatural si cu totul gresit. Ea nu este mai neînduplecată în temperamentul ei decât esti tu într-al tău. Când două astfel de temperamente categorice vin în contact unul cu altul, este rău pentru amândouă. Fiecare din voi trebuie să vă convertiti din nou si să fiti schimbate după asemănarea divină. Dacă totusi gresesti, mai bine să gresesti de partea îndurării si a răbdării decât de cea a intolerantei. Măsuri blajine, răspunsuri blânde, cuvinte plăcute, sunt mult mai potrivite pentru a reforma si a salva decât severitate si asprime. O prea mică lipsă de amabilitate poate face ca la persoane să nu se poată ajunge, în timp ce un spirit împăciuitor ar fi mijlocul prin care să ti le apropii si apoi ai putea să le îndrumi pe calea cea bună. Tu ar trebui să fii stimulată si de un spirit iertător si să acorzi creditul cuvenit fiecărui scop si actiune bună a celor din jurul tău. Spune cuvinte de laudă sotului tău, copilului tău, sorei tale, si tuturor celor cu care esti asociată. Criticarea continuă vatămă si întunecă viata oricui.
Nu face de rusine religia crestină prin gelozie si intolerantă fată de altii. Aceasta le va recomanda religia ta doar în mod sărăcăcios. Nimeni n-a fost corectat vreodată de pe o pozitie gresită prin critică si mustrare, dar multi au fost îndepărtati astfel de la adevăr si si-au înăsprit inima împotriva credintei. Un spirit afectuos, un comportament gentil si atrăgător poate salva pe cei gresiti si va acoperi o sumedenie de păcate. Dumnezeu cere să avem acea iubire care "este îndelung răbdătoare si plină de bunătate." (1 Corinteni 13:4) Religia lui Hristos nu ne cere să ne pierdem identitatea noastră de caracter, ci numai să ne adaptăm, într-o oarecare măsură, simtămintelor si metodelor altora. Multe persoane pot fi aduse împreună într-o unitate de credintă religioasă ale căror păreri, obiceiuri si gusturi în cele vremelnice nu sunt în armonie; dar dacă au iubirea lui Hristos care arde în pieptul lor si privesc înainte spre acelasi cer ca vesnicul lor cămin, ei pot să aibă cea mai plăcută si cea mai ratională părtăsie împreună si cea mai minunată unitate. Abia că există doi a căror experientă să fie la fel în toate amănuntele. Încercările unuia pot să nu fie încercările altuia, si inima noastră trebuie să fie întotdeauna deschisă pentru simpatie amabilă si în toti să ardă acea iubire pe care a avut-o Isus pentru fratii Săi. Învinge-ti temperamentul de a fi exigentă cu fiul tău, pentru ca mustrarea prea frecventă să nu facă să fie neplăcută prezenta ta pentru el si să urască sfaturile tale. Apropie-l de inima ta, nu prin îngăduinte nebunesti, ci prin blânde funii de iubire. Tu poti fi hotărâtă, totusi amabilă. Ajutorul tău trebuie să fie Hristos. Iubirea va fi mijlocul de a atrage inimile altora spre a ta, si influenta ta îi poate stabili pe calea cea bună si dreaptă. Eu te-am avertizat cât priveste spiritul de critică, si am să te previn din nou cu privire la aceeasi greseală. Uneori Hristos a mustrat cu severitate, si în unele cazuri poate să fie necesar să facem si noi astfel; dar trebuie să tinem seama că în timp ce Hristos cunostea exact situatia celor pe care îi mustra, si exact câtă mustrare puteau să suporte, si ce era necesar spre a corecta umblarea lor cea rea, El stia, de asemenea, cum să aibă milă de cei gresiti, să mângâie pe cei nenorociti si să încurajeze pe cei slabi. El stia exact cum să păzească sufletele de descurajare si să le inspire sperantă, pentru că El era familiarizat cu motivele exacte si încercările specifice ale fiecărui suflet. El nu putea face o greseală. Dar noi putem judeca gresit motivele; noi putem fi înselati de aparente; noi putem crede că facem bine că mustrăm greseala, si mergem prea departe, criticăm prea sever, si rănim unde doream să vindecăm; sau putem exercita simpatia în mod neîntelept si contracarăm, în nestiinta noastră, reprosul care este pe merit si la timp. Judecata noastră poate fi gresită, dar Isus a fost prea întelept pentru a gresi. El a mustrat cu milă si a iubit cu iubire divină pe cei pe care i-a mustrat. Domnul cere să fim supusi fată de vointa Lui, stăpâniti de Duhul Lui si sfintiti pentru slujba Lui. Egoismul trebuie să fie îndepărtat si trebuie să biruim orice defect din caracterul nostru după cum a biruit si Hristos. Spre a împlini această lucrare, trebuie să murim zilnic fată de eu. Pavel a spus: "În fiecare zi sunt în primejdie de moarte." (1 Corinteni 15:31) El se convertea în fiecare zi, făcea un pas mai departe spre cer. Singura umblare aprobată de Dumnezeu este câstigarea de biruinte zilnice în viata spirituală. Domnul este binevoitor, cu milă duioasă si bogat în îndurare. El cunoaste nevoile si slăbiciunile noastre, si El vrea să ajute slăbiciunilor noastre de caracter numai dacă ne încredem în el si credem că ne va binecuvânta si va face lucruri mari pentru noi.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
