Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 25 (1875)
STAREA ÎN CARE SE AFLĂ LUMEA
Mi-a fost arătată starea lumii, care îsi umple cu repeziciune cupa nelegiuirii. Crima si violentele de tot felul împânzesc lumea noastră; iar Satan foloseste toate mijloacele pentru a face ca viciul înjositor si crima să fie populare. Tinerii care merg pe străzi înoată în stiri si anunturi referitoare la crime si păcate prezentate în vreun roman sau care urmează să fie puse în scenă la unul din teatre. Mintile lor sunt educate să vadă păcatul ca fiind ceva obisnuit. Calea urmată de cei josnici si mârsavi este tinută înaintea ochilor lor în publicatiile periodice ale zilei si le este pus înainte tot ceea ce poate stârni curiozitatea si pasiunile animalice, prin povestiri senzationale , incitante.
Literatura izvodită de inteligente corupte otrăveste mintile a mii de persoane în lumea noastră. Păcatul nu se arată peste măsură de păcătos. Ei citesc si aud atât de multe despre crime josnice si ticălosii, încât constiintele lor care - delicate odinioară - le-ar fi evitat cu groază devin atât de nesimtitoare, că se pot ocupa cu un interes lacom de degradantele si abjectele cuvinte si fapte ale oamenilor.
"Cum a fost în zilele lui Noe, asa va fi si în zilele Fiului omului." Dumnezeu doreste să aibă un popor plin de râvnă pentru fapte bune, care să stea neclintit în mijlocul imoralitătii acestui veac stricat. Va exista un popor de oameni care se vor tine cu atâta fermitate de tăria divină încât vor fi feriti de orice ispită. Înstiintările păcătoase din foile înflăcărate transmise din om în om ar putea căuta să se adreseze simturilor lor si să le corupă mintile; totusi, ei vor fi atât de strâns uniti cu Dumnezeu si cu îngerii, încât vor fi asemenea celor care nu văd si nu aud. Ei au de făcut o lucrare pe care n-o poate face nimeni în locul lor, care este de a lupta lupta cea bună a credintei si de a pune mâna pe viata vesnică. Nu vor fi încrezători în ei însisi si independenti. Cunoscându-si slăbiciunea, ei îsi vor uni nestiinta cu întelepciunea lui Hristos si slăbiciunea lor cu tăria Lui.
Tinerii pot avea principiile atât de ferme încât cele mai puternice ispite ale lui Satan nu-i va îndepărta de loialitatea lor. Samuel a fost un copil înconjurat de influentele cele mai vicioase. El a văzut si a auzit lucruri care i-au îndurerat sufletul. Fiii lui Eli, care oficiau slujba cea sfântă, erau controlati de către Satan. Acesti bărbati murdăreau toată atmosfera din jurul lor. Bărbati si femei erau zilnic fascinati de păcat si nedreptate; cu toate acestea, Samuel umbla neîntinat. Vesmintele caracterului său erau fără pată. Nu avea părtăsie si nici cea mai mică plăcere în păcatele care umpleau întreg Israelul cu stiri înfricosătoare. Samuel Îl iubea pe Dumnezeu; el îsi păstra sufletul într-o legătură atât de strânsă cu Cerul, încât un înger a fost trimis să discute cu dânsul despre păcatele fiilor lui Eli, care stricau pe Israel.
Pofta si pasiunea doboară mii din urmasii declarati ai lui Hristos. Simturile lor ajung atât de tocite din pricina familiaritătii cu păcatul încât nu se scârbesc de el, ci îl privesc ca atrăgător. Sfârsitul tuturor lucrurilor este la usi. Dumnezeu nu va mai suporta mult timp crimele si nelegiuirea degradantă a copiilor oamenilor. Crimele lor au ajuns într-adevăr până la ceruri si vor primi în curând răspuns prin plăgile înfricosătoare trimise de Dumnezeu pe pământ. Ei vor bea cupa mâniei lui Dumnezeu, neamestecată cu milă.
Am văzut că există primejdia ca însisi copiii declarati ai lui Dumnezeu să fie corupti. Destrăbălarea îi tine robi pe bărbati si femei. Ei par orbiti si lipsiti de orice putere pentru a tine piept si a birui în punctul poftei si pasiunii. În Dumnezeu este putere; în El este rezistentă. Dacă se va prinde de această tărie, puterea dătătoare de viată a lui Isus va stimula pe oricine va chema Numele lui Hristos. Primejdiile ne înconjoară; si nu suntem în sigurantă decât atunci când ne simtim slăbiciunea si ne prindem cu strânsoarea credintei de puternicul nostru Izbăvitor. Este înfricosător timpul în care trăim. Nu ne putem înceta vegherea si rugăciunea nici pentru o clipă. Sufletele noastre neajutorate trebuie să se sprijine pe Isus, Răscumpărătorul nostru plin de compasiune.
Mi-a fost arătată măretia si importanta lucrării care ne stă înainte. Putini însă îsi dau seama de adevărata stare de lucruri. Toti cei care sunt adormiti si care nu pot vedea vreo utilitate în faptul de a veghea si a fi în stare de alarmă vor fi biruiti. Tineri se ridică pentru a se angaja în lucrarea lui Dumnezeu, dintre care unii abia dacă au habar de sfintenia lucrării si de responsabilitatea pe care o presupune aceasta. Ei nu au decât o experientă limitată în exercitarea credintei si în ceea ce înseamnă a flămânzi în mod sincer după Duhul lui Dumnezeu, care aduce întotdeauna răsplătiri. Unii oameni cu calităti, care ar putea ocupa pozitii importante, nu stiu ce spirit îi conduce. Ei zburdă cu jovialitate, la fel de firesc cum curge apa la vale. Îndrugă verzi si uscate si flirtează cu tinere, în timp ce aproape zilnic ascultă cele mai solemne si mai miscătoare adevăruri. Acesti bărbati au o religie a capului, dar inimile lor nu sunt sfintite de adevărurile pe care le aud. Asemenea persoane nu-i vor putea conduce nicicând pe altii la Izvorul de apă vie până nu vor fi băut ei însisi din undele lui.
Timp nu mai este pentru frivolitate, desertăciune si nimicuri. Scenele istoriei acestui pământ sunt pe punctul să se încheie curând. Mintile care au fost lăsate în voia gândurilor rătăcitoare trebuie să se schimbe. Apostolul Petru spune: "De aceea, încingeti-vă coapsele mintii voastre, fiti treji si puneti-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos. Ca niste copii ai ascultării, nu vă potriviti poftelor pe care le aveati altădată, când erati în nestiintă. Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiti si voi sfinti în toată purtarea voastră, căci este scris: "Fiti sfinti, căci Eu sunt sfânt." Gândurile rătăcite trebuie adunate si îndreptate către Dumnezeu. Si gândurile trebuie să fie aduse în supunere fată de voia lui Dumnezeu. Nu trebuie dată sau asteptată lauda; căci acest lucru va avea mai degrabă tendinta de a încuraja încrederea de sine decât de a spori umilinta; de a corupe mai degrabă decât de a curăti. Oamenii care sunt cu adevărat calificati si care simt că au un rol de jucat în lucrarea lui Dumnezeu vor simti apăsarea simtământului sfinteniei lucrării asemenea unui car aflat sub greutatea snopilor. Acum este momentul să facem cele mai serioase eforturi pentru a învinge sentimentele firesti ale inimii carnale.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
