MARTURII VOLUMUL III: Marturia 24 - UNITATEA ÎN BISERICÃ

În ultima viziune, mi s-a arãtat aducerea adevãrului si înaintarea cauzei lui Dumnezeu pe coasta Pacificului. Am vãzut cã se înfãptuise o bunã lucrare pentru multi în California, dar cã erau multi dintre cei ce mãrturisesc adevãrul care nu erau gata sã se apuce de lucrarea lui Dumnezeu la timpul potrivit si sã actioneze când providenta deschizãtoare de ocazii a lui Dumnezeu le pune aceasta în sarcinã. O mare lucrare poate fi fãcutã pe aceastã coastã pentru aducerea sufletelor la cunostinta adevãrului dacã existã o actiune unitã.

Dacã toti cei ce au influentã ar simti necesitatea cooperãrii si ar cãuta sã rãspundã la rugãciunea lui Hristos, ca sã poatã fi toti una asa cum este Dânsul una cu Tatãl, cauza adevãrului prezent ar fi o putere pe aceastã coastã. Dar cei din poporul lui Dumnezeu dorm si nu vãd nevoile cauzei pentru acest timp. Ei nu simt importanta unei actiuni energice. Satan cautã neîntrerupt sã dezbine credinta si inimile. El stie prea bine cã unirea dintre ei este tãria lor si dezbinarea, slãbiciunea lor. Este important, esential, ca toti urmasii lui Hristos sã înteleagã masinatiile Satanei si, f când front comun, sã tinã piept atacurilor lui si sã-l biruie. Ei trebuie sã facã eforturi continui pentru a înainta cu putere împreunã, chiar dacã i-ar costa unele sacrificii.

Cei din poporul lui Dumnezeu, cu temperamente si constitutii diferite, sunt adusi împreunã în calitatea de membri ai bisericii. Adevãrul lui Dumnezeu, primit în inimã, îsi va face lucrarea de curãtire, înãltare si sfintire a vietii si va birui pãrerile deosebite si prejudecãtile fiecãruia. Toti ar trebui sã se strãduiascã sã se apropie unul de altul cât mai mult posibil. Toti cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si tin în adevãr poruncile Lui vor avea influentã asupra necredinciosilor si vor câstiga suflete la Hristos, pentru a face sã rãsune cântãrile bucuroase de triumf si biruintã înaintea marelui tron alb. Egoismul va fi învins si dragostea nestãvilitã pentru Hristos se va arãta prin povara pe care o simt de a salva sufletele pentru care a murit El.

Mi-au fost arãtate multe familii care nu trãiesc asa cum doreste Isus; ei au de fãcut o lucrare în cãmin înainte de a putea înainta în viata divinã. Mi-a fost înfãtisat cazul fratelui B - si atentia mi-a fost îndreptatã înapoi în timp, cãtre momentul în care a acceptat adevãrul. Atunci a avut o influentã transformatoare asupra vietii lui. Eul a fost într-o anumitã mãsurã pierdut în interesul pe care îl simtea pentru adevãr. El a cãutat sã-si arate credinta prin fapte, iar interesele sale personale au fost puse pe planul al doilea. Iubea lucrarea Domnului si cãuta cu bucurie sã înainteze interesul cauzei Sale; Domnul a acceptat eforturile lui de a-I sluji si mâna Domnului i-a adus prosperitate.

Mi s-a arãtat cã fratele B a provocat neplãcere lui Dumnezeu si a adus o mare întunecime asupra propriei persoane când si-a statornicit judecata în opozitie cu cea a fratilor sãi în privinta modului corect de a pãzi Sabatul. Era în joc interesul fratelui B, si el a refuzat sã vadã semnificatia corectã a problemei în discutie. Dacã ar fi fost în luminã, n-ar fi urmat niciodatã calea pe care a urmat-o când s-a întors din Est. Am fost atunci dusã într-un alt punct în istoria ÃvietiiÎ lui si l-am vãzut cãlãtorind. Când se afla printre necredinciosi, nu lãsa ca lumina lui sã strãluceascã în asa fel înaintea oamenilor încât acestia, vãzând faptele lui bune, sã-I dea slavã Tatãlui nostru care este în ceruri. El uita de Dumnezeu si de datoria sa de a-L reprezenta corect pe Mântuitorul sãu în orice loc si în orice împrejurare.

Fratele B este slab mai cu seamã în anumite puncte; el adorã lauda si linguseala; adorã plãcerea si sã fie remarcat. S-a înãltat pe sine, a vorbit mult si s-a rugat putin, iar Dumnezeu l-a lãsat în propria-i slãbiciune; cãci el n-a adus roadã spre slava lui Dumnezeu. În acea cãlãtorie a avut o ocazie sã facã mult bine; dar el nu si-a dat seama cã este rãspunzãtor fatã de Dumnezeu pentru talantii sãi si cã va fi chemat, ca ispravnic al lui Dumnezeu, sã dea socotealã dacã si-a folosit destoinicia pentru a-si face siesi plãcere sau pentru a-L slãvi pe Dumnezeu. Dacã fratele B ar fi simtit puterea iubirii lui Hristos în propria sa inimã, ar fi simtit un interes pentru salvarea celor cu care a fost adus în contact, pentru a putea sã le spunã cuvinte care sã-i facã sã reflecteze asupra interesului lor vesnic.

El a avut o ocazie de a semãna sãmânta adevãrului, dar nu s-a folosit de ea cum ar fi trebuit. Ar fi trebuit sã-si ia religia cu el în timp ce se afla cu rudele lui. Mãrturisirea sa sfântã si adevãrul lui Dumnezeu ar fi trebuit sã se îngemãneze cu toate gândurile, sentimentele, cuvintele si faptele sale. Hristos porunceste urmasilor Sãi sã umble în luminã. A umbla înseamnã sã înaintãm, sã ne dãm silinta, sã ne folosim calitãtile, fiind angajati activ. Dacã nu ne implicãm în lucrarea cea bunã la care ne-a chemat Mântuitorul nostru si nu simtim importanta efortului personal în aceastã lucrare, vom avea o religie bolnãvicioasã, pipernicitã. Câstigãm noi biruinte prin experienta pe care o dobândim în lucrare. Câstigãm activitatea si tãria umblând în luminã, ca sã putem avea energia de a merge în calea poruncilor lui Dumnezeu. Putem câstiga tãrie mereu mai mare cu fiecare pas pe care îl facem cãtre Cer. Dumnezeu Îsi va binecuvânta poporul numai când ei încearcã sã fie o binecuvântare pentru altii. Virtutile noastre se maturizeazã si se dezvoltã prin exercitiu.

Mi s-a arãtat cã în timp ce fratele B era la Battle Creek, era slab în putere moralã. El nu cãutase sã se prindã de Dumnezeu si sã-si pãstreze sufletul într-o curãtie a gândului si faptei si a fost lãsat sã facã asa cum avea în minte si sã primeascã înrâuriri dãunãtoare interesului sãu spiritual. El i-a întâlnit pe cei care au pervertit adevãrul si a fost condus de acestia sã creadã lucruri neadevãrate; si, deschizând usa ca vrãjmasul sã intre si primindu-l ca înger de luminã, a fost usor biruit de ispitã.

A cãpãtat prejudecãti crunte si a devenit suspicios tocmai fatã de aceia în care Dumnezeu dorea ca el sã aibã încredere. El a vãzut lucrurile într-o luminã denaturatã, iar întâlnirile, care ar fi trebuit sã fie pentru el un izvor bogat în tãrie, au fost vãtãmãtoare. Aceasta era intentia Satanei, ca fratele B sã-si piardã încrederea în oamenii pe care Dumnezeu îi hotãrâse sã conducã în aceastã lucrare. A început sã fie în dezacord cu ei si cu punctele cheie din inima lucrãrii. Era ca un vas pe mare, fãrã ancorã sau cârmã. Dacã nu putea avea încredere în cei de la conducerea lucrãrii, nu avea sã aibã încredere în nimeni.

Fratele B are prea putinã consideratie sau respect pentru fratii sãi; el crede cã judecata, cunostintele sau calitãtile sale sunt superioare celor ale fratilor sãi; prin urmare, nu vrea sã primeascã nimic din partea lor si nici nu se încrede în judecata lor, nici nu cautã sã se sfãtuiascã cu dânsii, afarã doar de cazul în care îi poate conduce si învãta el. Vrea sã actioneze dupã propria-i judecatã, indiferent de sentimentele fratilor sãi, de suferintele sau rugãmintile lor fierbinti. Când el si-a desprins încrederea de inima lucrãrii, Satan a stiut cã era sigur în mâna lui atâta timp cât acesta nu-si putea recãpãta încrederea. Interesul vesnic al fratelui B depinde de acceptarea si respectarea ajutoarelor si conducerilor pe care Dumnezeu a avut plãcerea sã le aseze în bisericã. Dacã va urma o cale aleasã de el, va descoperi în cele din urmã cã s-a aflat pe un drum complet gresit si cã s-a amãgit spre ruina sa. Se va orienta la început într-o directie, apoi într-alta si cu toate acestea va rata singura, adevãrata cãrare ce duce cãtre Cer.

Sunt mii care cãlãtoresc pe calea întunericului si rãtãcirii, calea cea largã ce duce la moarte, care se mãgulesc cã se aflã pe calea cãtre fericire si Cer; dar n-o vor gãsi niciodatã pe prima, iar pe celãlalt nu-l vor atinge. Fratele B are nevoie de ajutoarele pe care Dumnezeu le-a pus în bisericã; cãci el nu poate constitui, de unul singur, o bisericã, dar cu toate acestea calea sa aratã cã ar fi satisfãcut ca el însusi sã formeze o bisericã întreagã, nesupusã cuiva anume. Fratele B si-a pierdut demult consacrarea fatã de Dumnezeu; el nu si-a pãzit cãrãrile sufletului împotriva sugestiilor Satanei. Am vãzut cã îngerii lui Dumnezeu notau cuvintele si actiunile sale. El mergea mai departe si mai departe de lumina cerului. Când harul lui Dumnezeu nu te controleazã într-un mod deosebit, frate B, esti un om cu care este greu sã te însotesti. Ai o mare hotãrâre si încredere în tine însuti, care sunt resimtite în familia ta si în bisericã. Ai prea putinã stimã si respect - pentru oricine. Nu ai harul umilintei.

Fratele B s-a întors pe costa Pacificului aflându-se în mare întunecime; îsi pierduse dragostea pentru adevãr si dragostea de Dumnezeu. Sentimentele lui firesti îl stãpâneau si era mândru. Se iubea pe sine si iubea banii mai mult decât iubea adevãrul si pe Rãscumpãrãtorul lui. Mi s-a arãtat calea pe care a urmat-o când a revenit pe coasta Pacificului, cã era o dezonoare pentru numele de crestin. L-am vãzut unindu-si mâinile cu veselii iubitori de plãceri. El si-a îndurerat fratii si L-a rãnit pe Mântuitorul sãu, fãcându-L de rusine în mod deschis, înaintea celor necredinciosi. Am vãzut cã din perioada aceasta începând, nu mai gãsea plãcere în serviciul lui Dumnezeu sau în înaintarea adevãrului. Pãrea sã aibã zel pentru cercetarea Scripturilor si a diferitilor autori nu pentru a se statornici în punctele principale ale adevãrului prezent, pe care îl furnizase Dumnezeu prin oameni de Dânsul alesi, ci pentru a gãsi o nouã pozitie si pentru a înainta noile sale conceptii în opozitie cu credinta întemeiatã a trupului comunitar. Cercetãrile lui nu erau fãcute spre slava lui Dumnezeu, ci pentru a scoate eul în evidentã.

Odatã ce fratele B ia pozitie de partea gresitã, nu este în natura lui sã-si vadã eroarea si sã-si mãrturiseascã vina, ci sã lupte pânã la capãt, oricare ar putea fi consecintele. Acest spirit este dezastruos pentru bisericã si dezastruos în familia sa. Are nevoie sã-si îmblânzeascã inima si sã lase înãuntru gingãsia, umilinta si dragostea. Trebuie sã aibã bunãvointã si generozitate nobilã. Pe scurt, are nevoie sã fie deplin convertit, sã fie un om nou în Hristos Isus. Atunci influenta sa în bisericã va fi în totul corectã, iar el va fi exact ajutorul de care au nevoie membrii acesteia. Va avea respectul si iubirea familiei sale si o va influenta prin purtarea sa. Datoria si iubirea, ca niste surori gemene, vor fi ajutoarele lui în cresterea copiilor sãi.

Am vãzut cã sora B avea din plin pentru ce sã fie mâhnitã, ca urmare a purtãrii sotului ei fatã de dânsa; cã viata ei fusese foarte tristã, când el ar fi putut sã i-o facã fericitã. Pãrea a fi deprimatã si cã simte profund cã este neglijatã si neiubitã de sotul ei. În lipsa lui, pãrea uneori în pragul nebuniei si a devenit geloasã si neîncrezãtoare în el. Satan era prezent cu ispitele lui, iar ea privea anumite lucruri într-o luminã exageratã. Toate acestea ar fi putut lipsi dacã fratele B si-ar fi pãstrat consacrarea fatã de Dumnezeu. Am fost dusã încã si mai departe si am vãzut cã el umbla în necredintã si întuneric, în timp ce îi plãcea sã creadã cã numai el avea lumina adevãratã. Cu cât se îndepãrta mai mult de Dumnezeu, cu atât avea mai putinã iubire pentru fratii sãi si pentru adevãr.

Mi-a fost arãtat fratele B punând sub semnul întrebãrii, unul dupã altul, punctele credintei noastre, care ne-au scos afarã din lume si ne-au fãcut un popor deosebit, distinct, aflat în cãutarea fericitei nãdejdi si a venirii în slavã a Domnului si Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Necredinta si întunecimea lui nu au miscat stâlpii de bazã ai credintei noastre. Adevãrul lui Dumnezeu nu este complet anulat de cãtre el. Rãmâne totusi ÃacelasiÎ adevãr; dar el a avut o oarecare influentã asupra mintilor fratilor sãi. Declaratiile buzelor mincinoase despre mine si sotul meu, pe care el le-a adus din est, au avut influentã prin aceea cã au creat suspiciuni si îndoieli în mintile altora. Cei care nu ne cunosteau n-au putut sta în apãrarea noastrã. Comunitatea din ... , dupã cum am vãzut eu, ar fi putut avea de trei ori mai multi membri decât numãrã acum si ar fi putut avea o tãrie de zece ori mai mare dacã fratele B nu ar fi fãcut jocul vrãjmasului. În necredinta lui oarbã, a fãcut tot ce a putut ca sã-i descurajeze si sã-i dezbine pe cei ce cred adevãrul. În orbirea sa, nu si-a dat seama cã drumul pe care îl apucase era grav înaintea lui Dumnezeu. Descurajarea si întunericul pe care le-a provocat au fãcut lucrãrile fratelui C de douã ori mai grele; cãci influenta sa nu a fost resimtitã numai de comunitatea din ..., ci si de alte comunitãti.

Fratele B are o necredintã întãritã si o influentã împotrivitoare cãrora fratele C a trebuit sã le facã fatã. Am vãzut cã si noi aveam sã ne confruntãm cu aceleasi lucruri si cã avea sã dureze pânã la smulgerea vechii rãdãcini a amãrãciunii prin care multi au fost necurãtiti; cã este un timp pentru a vorbi si un timp pentru a tãcea; cã atunci când Dumnezeu va pune asupra noastrã povara de a vorbi, va trebui sã nu ezitãm, fie cã poporul va asculta, fie cã se va abtine; si cã va trebui sã insistãm asupra chestiunii chiar dacã aceasta ar aduce pe unii în afara bisericii si în afara adevãrului. Dumnezeu are o lucrare pentru cineva în ..., si aceasta va fi împlinitã la timpul cuvenit, iar adevãrul va triumfa.

Aceia dintre fratii nostri care nu au obtinut o experientã personalã în adevãrul prezent n-au putut rãspunde argumentelor fratelui B si, chiar dacã n-au putut primi conceptiile sustinute de acesta, au fost mai mult sau mai putin afectati de vorbirea si rationamentele sale. Unii n-au simtit deloc spiritul de libertate când se întâlneau pentru închinare. În Sabat, le era fricã sã-si declare în mod deschis adevãratele lor simtãminte si credintã, asteptându-se ca el sã critice ceea ce aveau sã spunã. Moartea a fost prezentã la adunãri si a existat doar putinã libertate.

Fratele B doreste ca altii sã-l respecte ca fiind unul care poate explica Scripturile; dar mi s-a arãtat cã este amãgit si nu le întelege. El a pornit pe o pistã gresitã cãutând sã ridice o nouã credintã, o teorie original a credintei. El ar vrea sã dezrãdãcineze si sã plaseze gresit toti stâlpii indicatori care ne aratã directiile corecte, cã ne aflãm aproape de încheierea istoriei acestui pãmânt. El se poate mãguli la gândul cã este condus de Domnul, dar cu sigurantã cã acesta este un alt duh. Dacã nu îsi schimbã întru totul felul de a umbla si nu este dispus sã fie cãlãuzit si sã învete, va fi lãsat sã meargã pe cãile alese de el si sã esueze total în credintã.

Unii au fost atât de orbiti de necredinta lui, încât n-au putut sã-si dea seama de spiritul fratelui B. Ei ar fi putut fi ajutati de el, dacã acesta ar fi rãmas în sfatul lui Dumnezeu. I-ar fi putut conduce cãtre luminã în loc sã le sporeascã nedumeririle si confuzia în privinta credintei. Însã el a fost o piatrã de poticnire, o cãlãuzã oarbã a celor orbi. Dacã ar fi fãcut cãrãri drepte pentru picioarele sale, cei care schiopãteazã nu ar fi fost îndepãrtati de pe cale, ci ar fi fost vindecati. El a refuzat sã umble în lumina adevãrului pe care l-a dat Dumnezeu poporului Sãu, iar pe cei care voiau sã umble în luminã i-a împiedicat.

El are simtãmântul cã este o onoare sã sugerezi îndoieli si neîncredere în ce priveste credinta întemeiatã a poporului pãzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Adevãrul de care s-a bucurat odatã este acum întuneric pentru el si, dacã nu îsi schimbã calea, va aluneca înapoi într-un amestec de conceptii ale diferitelor denominatiuni, dar nu va fi total de acord cu nici una dintre ele; va fi o bisericã distinctã, a lui însusi, dar nu sub controlul marelui Cap al bisericii. Aducându-si conceptiile în opozitie cu credinta trupului, el demoralizeazã si descurajeazã biserica. El vede cã dacã acest corp al pãzitorilor Sabatului are adevãrul, el se aflã în întuneric, iar lucrul acesta nu-l poate admite. Adevãrul l condamnã, iar el, în loc sã-si aducã sufletul în armonie cu acesta, plecându-se înaintea cerintelor lui si murind fatã de eu, el cautã o pozitie în care sã nu se afle sub condamnare.

Mi s-a arãtat cã dacã va continua pe calea pe care merge în prezent, orb fatã de starea realã în care se aflã, va fi bucuros dupã un timp sã gãseascã vreun pretext pentru a renunta la Sabat. Asa cum a condus pe multi altii, Satan îl conduce sigur departe de corpul bisericii pe o cale a amãgirii si rãtãcirii. Cu cât mai sigur ar fi pentru fratele B sã-si aducã sufletul în armonie cu adevãrul decât sã interpreteze gresit Scripturile pentru a le aduce în armonie cu ideile si actiunile sale. Dacã ar vrea sã-si aducã actiunile în armonie cu principiile Legii lui Dumnezeu, are în mâinile sale o însãrcinare la care nici n-a visat. Inima carnalã este în vrãjmãsie cu Dumnezeu. Ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sã se supunã. * Insinuãrile si discursurile deschise ale celor care ne sunt dusmani în Battle Creek au fost primite de fratele B în timpul cãlãtoriei sale în est si s-a întors cu simtãminte rele în inima sa împotriva celor din inima lucrãrii si în special împotriva mea si lucrãrii mele. Nu a avut nici un motiv întemeiat pentru simtãmintele pe care le nutrea si pentru pãrerile pe care le-a exprimat în privinta lucrãrilor si mãrturiilor mele. El a cãutat sã insufle în mintile altora neîncrederea si prejudecata care îi stricaserã propriul suflet. A fãcut aceasta cu un efect apreciabil. La început, multi au fost influentati de sofistica si întunericul sãu; cãci el poate face presupuneri si trage concluzii ca si cum ar mânui fapte reale. Stie cum sã punã problema si are usurintã în exprimare. Cuvintele sale au avut influentã asupra unora care nu erau consacrati si care îsi doreau sã fie exact în lumina în care reprezentase el lucrarea si chemarea noastrã. El a avut influentã si a incitat prejudecata în mintile unora pe care ar fi putut sã-i ajute dacã nu ne-ar fi închis calea, asa încât sã nu avem trecere înaintea lor. Din aceastã categorie fãceau parte fratele si sora D.

În aceasta, fratele B poate vedea roadele cãii pe care a urmat-o; si au fost si altii influentati în acelesi mod, cu aceleasi rezultate în ce priveste credinta si încrederea lor în adevãr. Când fratele B sau oricare altii hotãrãsc cã aceia care au avut cel mai mult de fãcut pentru aducerea cauzei adevãrului prezent în starea în care se aflã acum nu sunt condusi de Dumnezeu, ci sunt oameni ascunsi si uneltitori, înselând poporul, atunci calea pe care trebuie s-o urmeze pentru a fi consecventi este de a renunta la întreaga lucrare ca fiind o amãgire, o înselãtorie. Pentru a fi consecventi trebuie sã arunce totul peste bord. În ce-l priveste, fratele B a fãcut acest lucru într-un mod abia perceptibil, si au mai fãcut-o si altii. Cândva în viitor, dacã nu chiar acum, îsi va privi lucrarea cu sentimente diferite de cele pe care le are acum. Îsi va vedea lucrarea pe care a fãcut-o în ultimii ani asa cum o vede Dumnezeu si nu o va contempla cu satisfactia pe care o simte acum. Când va vedea lucrarea nenorocitã în care a fost angajat de câtiva ani încoace, lãudãrosenia cu întelepciunea si cunostintele sale superioare se va sfârsi si se va pocãi cu sufletul plin de amãrãciune, cãci sângele sufletelor se aflã pe vesmintele lui.

Dacã fratele B ar fi dorit sã priveascã lucrurile în mod corect si ar fi simtit cã putea exista alternativa ca el sã fie amãgit, ar fi venit la fratele si sora White cu acele relatãri dãunãtoare pentru reputatia lor si le-ar fi dat ocazia sã vorbeascã în propria lor apãrare. Zvonurile pe care le-a adus cu sine, peste câmpii, pânã pe coasta Pacificului sunt mãrturii mincinoase, încãlcând astfel Legea lui Dumnezeu. Se va întâlni într-o zi cu cuvintele grele, asemenea sofisticii amãgitoare inspirate de Satan, pe care a inculcat-o în mintile oamenilor ca sã strice influenta mea si a sotului meu. Aceastã chestiune nu este între mine si dânsul, ci între el si Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a dat lucrarea pe care o avem; iar dacã Dânsul ne-a dat o solie pe care s-o ducem poporului Sãu, cei ce ne vor împiedica în lucrare si vor slãbi credinta poporului în faptul cã este adevãratã nu luptã împotriva instrumentului, ci împotriva lui Dumnezeu si trebuie sã-I dea socotealã pentru efectul pe care l-au avut cuvintele si faptele lor. Toti cei ce au discernãmânt spiritual pot judeca pomul dupã roadele sale. Fratele B a luat pozitia unuia care este luminat de Dumnezeu sã atentioneze poporul sã nu se lase amãgit în privinta lucrãrii si misiunii noastre. Dacã vor, toti pot vedea roada pe care o aduce acest pom. Frate B, este aceasta pentru viatã vesnicã sau pentru moarte?

Dupã ce fratele B a primit din Battle Creek aceste informatii deosebite care l-au fãcut sã apuce calea restrângerii lucrãrii si misiunii noastre, el s-a simtit liber sã se alãture celor necredinciosi în viata de plãceri, iar prin aceastã usurãtate a comportamentului a adus rusine asupra cauzei lui Hristos si mare suferintã sotiei sale. Era el într-atât de orbit încât sã nu-si dea câtusi de putin seama cã demola ceea ce Dumnezeu construia? Nu i-a trecut deloc prin cap cã lupta, poate, împotriva lui Dumnezeu? Îngerii au consemnat în ceruri lucrarea pe care a fãcut-o, iar el va trebui sã rãspundã pentru aceasta când fiecare faptã va fi adusã la judecatã pentru a fi cercetatã de Dumnezeul cel nesfârsit. În orbirea lui, fratele B si-a ridicat bratul bicisnic pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu în timp ce îsi mãgulea sufletul amãgit cã Îi slujea lui Dumnezeu. Lucrarea fiecãrui om urmeazã sã fie încercatã în focul ultimei zile si numai aurul, argintul si pietrele pretioase vor trece testul.

Cu Dumnezeu nu te poti juca. Poate fi îndelung rãbdãtor cu oamenii, dar va pedepsi nelegiuirile lor si va rãsplãti pe fiecare om dupã cum au fost faptele lui. Chiar dacã oamenii pot vorbi cu lãudãrosenie si se pot mândri cu ntelepciunea lor, o singurã rãsuflare de pe buzele lui Dumnezeu poate aduce în tãrânã toatã cinstirea si slava de care se bucurã. Mi s-a arãtat cã fratele B va fi de neiertat în ziua lui Dumnezeu, când fiecare caz în parte este apreciat cu cântarul Sanctuarului. Cunoaste lucrurile prea bine ca sã facã ce a fãcut. A avut dovezi suficiente pentru a hotãrî ce caracter are lucrarea pe care ne-a încredintat-o Dumnezeu. Roadele acestei lucrãri stau înaintea lui pentru a le putea vedea si întelege, dacã voieste.

Cea mai grozavã este încrederea de sine a fratelui B, si aceasta este o cursã pentru el. Dacã nu biruie primejdioasa trãsãturã din caracterul sãu, aceasta îi va aduce ruina. El se simte în elementul lui natural când se lupt si combate punctele de doctrinã; pune sub semnul întrebãrii, despicã firul în patru si se contrazice cu fratii pânã când Satan îi stãpâneste în asa mãsurã mintea încât crede cu adevãrat cã el este în posesia adevãrui si fratii lui sunt în rãtãcire. El nu stã în luminã si nu are binecuvântarea lui Dumnezeu; cãci constituie o parte din religia sa faptul de a se opune punctelor Ãde învãtãturãÎ clare ale poporului pãzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Sã fie toti acestia amãgiti? Si este fratele B singurul om cãruia Dumnezeu i-a dat adevãrul corect? Nu este Dumnezeu dispus în aceeasi mãsurã sã dea slujitorilor Sãi devotati, jertfitori de sine, o corectã întelegere a Scripturilor ca si fratelui B, pentru ca acesta s le-o transmitã?

Îsi pune fratele B la probã calea pe care o urmeazã, folosind acest simplu test? "Mã trage mai aproape de Hristos aceastã luiminã si cunoastere pe care le-am gãsit si care mã aduc în discordie cu fratii mei? Fac ele ca Mântuitorul sã-mi fie mai scump, iar caracterul meu sã semene tot mai mult cu al Sãu?" Existã în caracterele noastre trãsãtura fireascã, dar nu plãcutã, de a fi observatori fini si de a ne aminti necurmat greselile si lipsurile altora.

Fratele B nu încearcã sã fie în unitate cu fratii sãi; încrederea sa de sine l-a fãcut sã nu simtã o nevoie deosebitã de a se afla în unitate. El are simtãmântul cã mintile lor au fost concepute dupã o structurã inferioarã mintii sale si cã a primi pãrerile si sfatul lor ca fiind demne de atentie ar fi un act de mare bunãvointã. Aceastã încredere de sine l-a despãrtit de iubirea si simpatia fratilor lui si de unirea cu ei. El are sentimentul cã este prea întelept si experimentat pentru a avea nevoie de precautiunile care sunt indispensabile multora. Are pãreri atât de înalte fatã de calitãtile sale si o asemenea încredere în propriile lui realizãri încât se crede pregãtit pentru orice stare de urgentã. Arãtând cãtre fratele B, îngerii ceresti au spus: "Cel care crede cã stã sã ia aminte sã nu cadã." Încrederea de sine duce la neglijarea vegherii si a rugãciunii umile, în pocãintã. Existã ispite exterioare ce trebuie evitate si vrãjmasi dinãuntru si nedumeriri ce trebuie biruite; cãci Satan îsi adapteazã ispitele în functie de caracterele si temperamentele indivizilor.

Biserica lui Hristos se aflã într-un pericol continuu. Satan cautã sã nimiceascã poporul lui Dumnezeu si mintea unui singur om, judecata unuia singur nu sunt de-ajuns pentru a avea încredere. Hristos doreste ca urmasii Sãi sã fie adusi împreunã în plenul bisericii, pãzind ordinea, având reguli si disciplinã si fiind supusi toti unii altora, pretuindu-i pe altii mai mult decât propriile lor persoane. Unitatea si încrederea sunt esentiale pentru prosperitatea bisericii. Dacã fiecare membru al bisericii se simte liber sã actioneze independent de ceilalti, urmând calea sa proprie, deosebitã, cum se poate afla biserica în sigurantã în ceasul de primejdie? Prosperiatea si însãsi existenta unei biserici depind de actiunea promptã, unitã si de încrederea reciprocã a membrilor ei. Când, într-un moment critic, cineva dã alarma anuntând primejdia, este nevoia unei lucrãri prompte, active, fãrã opriri pentru a pune întrebãri si a pune pe tapet întregul subiect de-a fir a pãr, lãsând astfel ca, prin amânare, vrãjmasul sã câstige toate avantajele, când actiunea unitã ar fi putut salva multe suflete de la pieire.

Dumnezeu vrea ca poporul Sãu sã fie unit în cele mai strânse legãturi de pãrtãsie crestinã; încrederea în fratii nostri este esentialã pentru prosperitatea bisericii; unitatea de actiune este importantã într-o crizã religioasã. Un singur pas imprudent, o singurã actiune neatentã pot arunca biserica în dificultãti si încercãri din care se poate sã nu iasã ani de-a rândul. Un singur membru al bisericii care este umplut de necredintã poate da marelui vrãjmas un avantaj care va afecta prosperitatea întregii biserici, iar ca rezultat multe suflete pot fi pierdute. Isus doreste ca urmasii Sãi sã fie supusi unii altora; atunci Dumnezeu îi poate folosi ca instrumente pentru a-i salva pe unii cu ajutorul altora; cãci se poate ca unul sã nu vadã primejdiile pe care ochiul altuia le vede cu repeziciune; dacã însã cei ce nu au aceastã perceptie se vor supune cu încredere avertizãrii, pot scãpa de multe încurcãturi si încercãri.

Când Isus era tocmai pe punctul sã-Si pãrãseascã ucenicii, S-a rugat pentru ei în modul cel mai miscãtor si solemn, ca toti sã fie una "cum Tu, Tatã esti în Mine si Eu în Tine; ca si ei sã fie una în Noi, pentru ca lumea sã creadã cã Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sã fie una, cum si Noi suntem una, ca sã cunoascã lumea cã Tu M-ai trimis si cã i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine." ÃIoan 17:21-23Î Apostolul Pavel, în prima sa epistolã cãtre corinteni, îi îndeamnã fierbinte la unitate: "Vã îndemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, sã aveti toti acelasi fel de vorbire, sã nu aveti dezbinãri între voi, ci sã fiti deplin uniti într-un gând si o simtire."Ã1 Corinteni 1:10Î Dumnezeu cãlãuzeste un popor afarã din lume, ducându-l pe platforma înaltã a adevãrului etern, poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Dânsul Îsi va disciplina si pregãti poporul. Ei nu vor fi dezbinati, unul crezând ceva, iar altul având o credintã si pãreri total opuse, fiecare actionând independent de trup. Prin diversitatea darurilor si posturilor de conducere pe care le-a asezat în biserica Sa ei vor ajunge toti la unirea credintei. Dacã un om îsi stabileste pãrerile despre adevãrul Bibliei fãrã sã tinã seama de opiniile fratilor sãi si îsi îndreptãteste purtarea pretinzând cã are dreptul la propriile lui conceptii deosebite, iar apoi si le impune si altora, cum poate el împlini rugãciunea lui Hristos? Iar dacã un altul se ridicã si apoi încã unul, fiecare invocându-si dreptul de a crede si vorbi tot ceea ce pofteste fãrã a reflecta credinta trupului comunitar, unde va fi acea armonie existentã între Hristos si Tatãl Sãu si pentru care Hristos S-a rugat sã existe între fratii Sãi?

Dumnezeu conduce un popor si îi statorniceste pe marea si unica platformã a credintei, poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. El a dat poporului Sãu un lant exact al adevãrului biblic, clar si compact. Acest adevãr este de origine cereascã si a fost cãutat asemenea unei comori ascunse. A fost dezgropat printr-o cercetare atentã a Scripturilor si prin multã rugãciune.

Fratele B pune la îndoialã punctele credintei noastre, unul dupã altul. Dacã el are dreptate în noile lui teorii, corpul pãzitorilor Sabatului se aflã în gresealã. Sã renuntãm, ca fiind eronatã, la credinta fundamentatã n punctele puternice ale pozitiei noastre, care ne-a condus afarã din lume si ne-a unit ca popor distinct, deosebit? Sã primim credinta acestui singur om, împreunã cu dovezile pe care ni le dã despre roadele caracterului sãu religios? Sau va renunta fratele B la judecata si opiniile sale si se va alãtura trupului? Dacã nu si-ar fi orbit sufletul îmbrãtisând prejudecata si nutrind o împotrivire rea fatã de lucrarea lui Dumnezeu, nu ar fi fost lãsat într-un asemenea întuneric si amãgire.

El este un vorbitor priceput si îsi va sustine cu perseverentã pãrerile, fãrã sã se încline înaintea greutãtii dovezilor ce-i stau împotrivã. Este o cruzime din partea lui sã stea în calea prosperitãtii bisericii, dupã cum a fãcut-o. Lumea este mare; are toate privilegiile pe care le poate pretinde pentru a iesi printre necredinciosi si a-i converti la teoriile sale; iar când va putea înfãtisa un corp bine organizat al cãrui mijloc de convertire de la pãcat la neprihãnire a fost (el), atunci, si nu înainte, sã insiste cu conceptiile sale deosebite asupra bisericii lui Dumnezeu, care este îndureratã si deprimatã din pricina întunericului si rãtãcirii sale. Nu are nici un drept sã zideascã pe temelia pusã de altul, folosind lemnul, fânul si paiele sale, pentru a fi mistuite de focul zilei celei din urmã.

Mi-a fost arãtat cã singura pozitie sigurã pentru fratele B este sã stea la picioarele lui Isus si sã învete cum sã vietuiascã în mod desãvârsit. Învãtãtura Lui va cãdea ca ploaia, iar cuvintele Sale se vor condensa ca roua asupra celor umili si dispusi sã fie învãtati. Fratele B trebuie sã obtinã dispozitia de a se lãsa învãtat. El nu trebuie sã stea ca judecãtor, ci ca învãtãcel; nu ca sã caute nod în papurã, ci ca sã creadã; nu ca sã punã sub semnul îndoielii, sã gãseascã vinã si sã se împotriveascã, ci ca sã asculte. Mândria trebuie sã cedeze locul umilintei si prejudecata sã fie schimbatã cu impartialitatea, cãci altfel cuvintele pline de har ale lui Hristos vor fi în zadar pentru el. Fratele meu, poti rationa cu judecata ta oarbã si cu mintea ta nesfintitã pânã în ziua lui Dumnezeu si sã nu înaintezi nici un pas cãtre cer; poti dezbate, studia si cerceta autori învãtati si chiar Scripturile si sã ajungi cu toate acestea tot mai amãgit de tine însuti, într-un întuneric tot mai mare, asa cum au ajuns evreii în ce-L priveste pe Hristos. Care a fost vina lor? Au respins lumina pe care Dumnezeu le-o dãduse deja si cãutau vreo luminã nouã prin care sã poatã interpreta în asa fel Scripturile încât sã-si sustinã faptele

Tu faci acelasi lucru; treci pe lângã lumina pe care Dumnezeu a considerat cã este potrivit sã ti-o dea în publicatiile despre adevãrul prezent si în Cuvântul Sãu si cauti învãtãturi de ale tale, teorii care nu pot fi sustinute de cãtre Cuvântul lui Dumnezeu. Când vei deveni asemenea unui copilas, dispus sã fii cãlãuzit, si când priceperea ta va fi sfintitã si îti vei preda vointa si prejudecãtile, o asemenea strãlucire îti va umple inima, încât va lumina Scripturile si îti va arãta adevãrul prezent în armonia sa minunatã. Îti va apãrea asemenea unui lant de aur, verigile prinzându-se una de alta într-un tot desãvârsit. "Dacã nu vã veti întoarce si nu veti deveni asemenea unor copilasi, cu nici un chip nu veti intra în împãrãtia cerurilor." ÃMatei 18:3Î Învãtati de la Mine," spune Hristos, "cãci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gãsi odihnã pentru sufletele voastre." ÃMatei 11:29Î Dacã ai intrat într-adevãr în scoala lui Hristos, Dânsul asteaptã de la tine sã arãti în caracterul si comportamentul tãu smerenia exemplificatã atât de frumos în caracterul Sãu. Hristos nu va întreprinde nimic pentru a-i învãta pe cei multumiti de ei însisi, înfumurati si îndãrãtnici. Dacã astfel de persoane vin la Dânsul cu întrebarea "ce este adevãrul?", El nu le dã nici un rãspuns. Numai celor blânzi le va cãlãuzi judecata; pe cei blânzi îi va învãta calea Sa. Solomon era înzestrat din fire cu o judecatã bunã, cu mare pricepere, însã el s-a recunoscut ca fiind un copilas înaintea lui Dumnezeu. El a cãutat întelepciune cu umilintã la Dumnezeu, si nu a cãutat-o în zadar. Dacã esti într-adevãr în cãutarea adevãrului pornind de la motivatia corectã, vei veni la trup, cãci ei au adevãrul. Dacã cercetezi Scripturile si diferitii autori pentru a putea descoperi învãtãturi care sã coincidã cu propriile tale pãreri preconcepute si dacã ti-ai format deja credinta, atunci vei fi lãudãros, încrezãtor în tine însuti si neînduplecat.