Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 24 (1875)
UMILIREA LUI HRISTOS
Nu a umblat Exemplul nostru pentru noi pe cărarea grea a tăgăduirii si jertfirii de sine si a umilirii pentru a ne salva? El a întâmpinat dificultăti, a trecut prin dezamăgiri si a răbdat batjocura si suferinta în lucrarea Sa de a ne mântui. Si noi să refuzăm să mergem pe cărarea deschisă de Împăratul slavei? Să ne plângem de greutăti si încercări întâmpinate în lucrarea de a birui fiecare pentru propria persoană, când ne amintim de suferintele pe care le-a avut Răscumpărătorul nostru în pustia ispitei, în grădina Ghetsemani si pe Calvar? A suferit toate acestea pentru a ne arăta calea si pentru a ne aduce ajutorul divin, pe care trebuie să-l primim sau să pierim. Dacă tineri doresc să dobândescă viata vesnică, să nu se astepte că îsi pot urma propriile înclinatii. Premiul îi va costa ceva - întocmai, totul. Îl pot avea acum pe Isus sau lumea. Dragi tineri, cât de multi sunt aceia care acceptă să suporte privatiunile, oboseala, truda si nelinistile pentru a se sluji pe ei însisi si a câstiga un anumit lucru în această viată! Ei nici nu se gândesc să se plângă de greutătile si dificultătile pe care le întâlnesc pentru a-si sluji propriului interes. Si atunci de ce să refuze coflictul, tăgăduirea de sine sau orice sacrificiu pentru a obtine viata vesnică?
Hristos a venit din curtile slavei în această lume poluată de păcat si S-a umilit, luând asupra-I natura omenească. El S-a identificat cu slăbiciunile noastre si a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă. Hristos Si-a desăvârsit un caracter drept aici pe pământ, nu pentru Sine Însusi, căci caracterul Său era curat si fără pată, ci pentru omul căzut. El oferă omului caracterul Său dacă acesta îl acceptă. Păcătosului, prin pocăintă de păcatele lui, credinta în Hristos si supunerea fată de Legea desăvârsită a lui Dumnezeu i se atribuie neprihănirea lui Hristos; aceasta devine neprihănirea lui, iar numele său este înregistrat în cartea vietii Mielului. * El devine un copil al lui Dumnezeu, un membru al familiei regale.
* Asa cum am amintit si cu alte ocazii, sintagma "cartea vietii Mielului", poate fi ambiguă pentrucititorul român. Determinarea se face nu "cuvânt cu cuvânt", ci luând ultimul cuvânt ca determinant al expresiei "cartea vietii"; astfel întelegem nu "viata Mielului", ci "cartea vietii" - această carte apartinând Mielului (n. tr.).
Isus a plătit un pret infinit pentru răscumpărarea lumii, iar neamul omenesc a fost dat în mâinile Sale; el a devenit proprietatea Sa. El Si-a jertfit onoarea, bogătiile si căminul slăvit din curtile regale si a devenit fiul lui Iosif si al Mariei. Iosif era unul dintre cei mai umili lucrători cu ziua. Isus, de asemenea, muncea; El a dus o viată de trudă si greutăti. Când lucrarea Sa a început, după botezul Său, El a îndurat un post agonizant de aproape sase săptămâni. Nu doar durerile sfâsietoare ale foamei Îi făceau suferintele nespus de mari, ci si vina păcatelor lumii, care apăsau atât de tare asupra Lui. El, care nu a cunoscut păcatul, a fost făcut păcat pentru noi. Având aceaste îngrozitoare probe a înfrânării poftei, a iubirii de lume si a primi cinstire si a orgoliului etalării ostentative, care duce la încumetare, Hristos a îndurat aceste trei mari ispite de căpetenie, si a biruit în contul omului, împlinind pentru acesta un caracter neprihănit, pentru că stia că omul nu putea face aceasta singur. El stia că în aceste trei puncte avea să asalteze Satana neamul omenesc. Diavolul îl biruise pe Adam si intentiona să-si continue lucrarea până la ruina completă a omului. Hristos a intrat în locul omului pe teritoriul Satanei pentru a-l birui pe acesta, întrucât a văzut că omul nu poate birui pentru el însusi. Hristos a pregătit calea pentru răscumpărarea omului prin propria Sa viată de suferintă, de tăgăduire si sacrificiu de sine, prin umilirea si, în final, moartea Sa. El a adus omului ajutor pentru ca acesta, urmând exemplul lui Hristos, să poată birui pentru el însusi asa cum Hristos a biruit pentru el. "Cum, nu stiti că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care este în voi si pe care Îl aveti de la Dumnezeu? Si că voi nu sunteti ai vostri? Căci ati fost cumpărati cu un pret. Slăviti deci pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." * (1 Cor. 6,19.20). "Nu stiti că voi sunteti templul lui Dumnezeu si că Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi? Dacă cineva nimiceste ** templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt - templul * care voi sunteti" (1 Cor. 3,16.17). "Nu vă înjugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi . Căci ce legătură este între dreptate si fărădelege? Sau ce părtăsie are lumina cu întunericul? Ce întelegere poate să fie între Hristos si Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Ce întelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului Celui viu, după cum a zis Dumnezeu: 'Voi locui si voi umbla în mijlocul lor, Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu'. De aceea: 'Iesiti din mijlocul lor si despărtiti-vă de ei', zice Domnul, 'nu vă atingeti de ce este necurat si vă voi primi. Eu vă voi fi Tată si voi Îmi veti fii si fiice', zice Domnul cel Atotputernic" (2 Cor. 6,14-18).
* Traducere a versetelor din varianta biblică folosită de autoare, n.tr.).
** Cuvânt care în greceste are dublu sens: a distruge si a corupe, n. tr.
Cu câtă îndurare si blândete se poartă Tatăl nostru ceresc cu copiii Săi! El îi păzeste de o mie de pericole nevăzute pentru ei si îi apără de sireteniile ingenioase ale Satanei pentru a nu fi nimiciti. Pentru că grija protectoare a lui Dumnezeu prin îngerii Săi nu este observată de vederea noastră slabă, noi nu încercăm să contemplăm si să apreciem interesul arătat prin atentia necurmată pe care o are milostivul si binevoitorul Creator fată de lucrarea mâinilor Sale, si nu suntem recunoscători pentru multimea îndurărilor pe care le revarsă zilnic asupra noastră. Cei tineri nu realizează la cât de multe primejdii sunt expusi zilnic. Nu le vor putea cunoaste niciodată deplin pe toate; dacă, însă vor fi atenti si se vor ruga, Dumnezeu va mentine sensibilitatea constiintelor lor si ne va tine simturile treze pentru a putea sesiza lucrările vrăjmasului si a fi întăriti împotriva atacurilor lui. Însă multi tineri si-au urmat atâta timp propriile înclinatii, încât "datorie" este pentru ei un cuvânt fără sens. Ei nu-si dau seama de datoriile înalte si sfinte pe care le-ar putea avea de împlinit pentru folosul altora si pentru slava lui Dumnezeu; si neglijează total îndeplinirea lor. Dacă ar putea tinerii să se trezească la simtământul profund al nevoii pe care o au în privinta tăriei de la Dumnezeu pentru a rezista ispitelor Satanei, atunci biruinte pretioase ar fi ale lor si ar obtine o experientă valoroasă n lupta crestină. Cât de putini tineri se gândesc la îndemnul inspiratului apostol Petru: "Fiti treji si vegheati, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneste si caută pe cine să înghită. Împotriviti-vă lui tari în credintă" (1 Petru 5,8.9). În viziunea care i-a fost dată lui Ioan, acesta a văzut puterea lui Satana asupra oamenilor si a exclamat: "Vai de voi pământ si mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiind că stie că are putin timp." Unica sigurantă pentru cei tineri este vegherea neîntreruptă si rugăciunea umilă. Să nu-si facă iluzii că pot fi crestini fără acestea. Satana îsi ascunde ispitele si tertipurile sub un vesmânt de lumină, ca atunci când s-a apropiat de Hristos în pustie. Avea atunci înfătisarea îngerilor ceresti. Vrăjmasul sufletelor se va apropia de noi în chip de oaspete ceresc; iar apostolul ne recomandă ca unică sigurantă a noastră, să fim treji si să veghem. Tinerii care îsi îngăduie nepăsarea si frivolitatea si care neglijează îndatoririle crestine cad mereu în ispitele vrăjmasului în loc să biruie asa cum a biruit Hristos. Pentru sufletul consacrat pe deplin, a-I sluji lui Hristos nu înseamnă corvoadă. Supunerea fată de Mântuitorul nostru nu ne răpeste din fericirea si adevărata plăcere a acestei vieti, ci are o putere de a ne înălta si rafina caracterele. Studiul zilnic al pretioaselor cuvinel ale vietii, pe care le găsim în Biblie, întărese intelectul si oferă o cunoastere a marilor si slăvitelor lucrări ale lui Dumnezeu în natură. Prin studiul Scripturilor, obtinem o cunoastere corectă a modului în care să trăim pentru a ne bucura în cea mai mare măsură de o fericire desăvârsită. Cel ce studiază Biblia este de asemenea înarmat cu argumente din Scriptură, încât să poată veni în întâmpinarea îndoielilor necredinciosilor si să le îndepărteze prin lumina clară a adevărului. Cei care au cercetat Scripturile pot fi întotdeauna întăriti împotriva ispitelor lui Satana: ei pot fi pregătiti întru totul pentru orice faptă bună si gata să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei. Prea adesea se lasă asupra mintilor impresia că religia degradează si că este un act de bunăvointă din partea păcătosilor dacă acceptă standardul biblic ca regulă de viată. Ei cred că cerintele ei sunt grosolane, că, acceptând-le, trebuie să renunte la toate gusturile lor pentru - si bucuria pe care le-o dă - ceea ce este frumos si că trebuie să primească în schimb umilinta si degradarea. Satana nu încătusează niciodată mintile cu o amăgire mai mare decât aceasta. Religia curată a lui Isus cere de la cei ce o îmbărtisează simplitatea frumusetii naturale si strălucirea rafinamentului natural si puritătii elevate mai degrabă decât artificialul si falsul. În timp ce religia curată este considerată tiranică prin cerintele ei si mai cu seamă de către cei tineri, este comparată nefavorabil cu strălucirea calpă si amăgitoare a lumii, exigentele Bibliei sunt privite ca fiind niste teste umilitoare de tăgăduire de sine care le răpesc bucuria vietii. Însă, dacă urmasii declarati ai lui Hristos ar fi împlinit în vietile lor principiile religiei curate, religia lui Hristos ar fi primită de mai multe minti rafinate. Religia biblică nu are în ea nimic care să deranjeze simtămintele cele mai delicate. Ea este, prin toate perceptele si cerintele ei, la fel de curată ca si caracterul lui Dumnezeu si la fel de înăltată ca tronul Său. Răscumpărătorul lumii ne-a avertizat împotriva mândriei vieti, nu împotriva grateiei si frumusetii ei naturale. El a îndreptat atentia asupra frumusetii strălucitoare a florilor câmpului si asupra nufărului care se odihneste în puritatea lui desăvârsită în sânul iazului si a spus: "Uitati-vă cu atentie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nic nu tes; totusi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre acestia." Aici El arată că, desi unele persoane pot manifesta multă grijă si pot trudi din greu pentru a se transforma în obiect de admiratie prin podoabe exterioare, toate ornamentele lor artificiale, pe care pun un pret atât de mare, nu vor putea suporta comparatie în ce priveste frumusetea naturaă cu florile simple ale câmpului. Chiar aceste simple flori, purtând podoaba dată de Dumnezeu, vor întrece în frumusete vesmintele splendide ale lui Solomon. "Nici chiar Solomon în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre acestia." Iată o lectie importantă pentru fiecare urmas al lui Hristos. Răscumpărătorul lumii vorbeste tineretului. Veti voi să dati ascultare cuvintelor Sale care cuprind învătături ceresti? El pune înaintea voastră teme pentru meditatie care vor înălta, înnobila, curăti si rafina, dar care niciodată nu vor degrada sau pipernici intelectul. Vocea Sa vi se adresează: "Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă." "Tot asa să lumineze si lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune si să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri." Dacă lumina lui Dumnezeu este în voi, ca lumina si pe altii. Ea nu poate fi ascunsă vreodată. Dragi tineri, dispozitia pe care o aveti de a vă îmbrăca după modă si de a purta dantelă, aur si podoabe pentru a vă etala nu va recomanda altora religia voastră sau adevăraul pe care-l mărturisiti. Oameni cu perceptie fină vor privi încercările voastre de a vă înfrumuseta exteriorul ca o dovadă a unor minti slabe si inimi vanitoase. Recomandarea pentru surorile mele tinere este aceasta: rochii simple, nesofisticate si nepretentioase. Nu există nici un mod mai bun de a face ca lumina voastră să-i lumineze pe altii, decât acela al simplitătii cu care vă îmbrăcati si vă purtati.Puteti arăta tuturor că, prin comparatie cu lucrurile vesnice, estimati corect valoarea lucrurilor din viata aceasta. Acum este ocazia voastră de aur pentru a vă forma caractere curate si sfinte pentru cer. Nu vă puteti permite să petreceti aceste momente pretioase, gătindu-vă, ondulându-vă părul si înfrumusetându-vă exteriorul în defavoarea împodobirii interioare. "Podoaba voastră să nu fie cea de afară, care stă în împletitura părului si în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hanelor, ci omul ascuns al inimii, în frumusetea nepieritoare a unui duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3,3.4). Dumnezeu, care a creat frumoase si încântătoare toate lucrurile asupra cărora ne oprim privirile, este un iubitor de frumos. El vă arată ce înseamnă pentru El adevărata frumusete. Podoaba unui duh blând si linistit este pentru El de mare pret. Să nu căutăm, deci, cu stăruintă să dobândim ceea ce Dumnezeu consideră ca fiind mai valoros decât îmbrăcămintea costisitoare, decât perlele sau aurul? Împodobirea lăuntrică, calitatea de a fi blând, un duh în perfect armonie cu îngerii ceresti, acestea nu vor lua din adevărata demnitate a caracterului si nu ne vor face mai putin plăcuti aici, în această lume. Religia curată îl înnobilează pe cel ce a îmbrătisat-o. La crestinul adevărat veti descoperi întotdeauna un marcant spirit de voiosie, o încredere sfântă, fericită în Dumnezeu, o supunere fată de provindenta Sa - lucruri care înviorează sufletul. La crestin, iubirea si bunăvointa lui Dumnezeu pot fi văzute în fiecare cadou mărinimos pe care-l primeste. Frumusetile din natură constituie o temă de meditatie. Studiinn minunătia naturală care ne înconjoară, mintea este purtată prin mijlocirea naturii către Autorul a tot ceea ce este încântător. Toate lucrările lui Dumnezeu vorbesc simturilor noastre, preamărindu-I puterea, înăltându-I întelepciunea. Fiecare lucru creat are în sine un farmec care stârneste interesul copilului lui Dumnezeu si îi cultivă gustul de a privi aceste dovezi pretioase ale iubirii lui Dumnezeu ca fiind deasupra lucrării iesite prin îndemânarea omului. Prin cuvinte de entuziasm fervent, profetul Îl preamăreste pe Dumnezeu în lucrurile Sale create: "Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor Tale, luna si stelele pe care le-ai asezat Tu, îmi zic: 'Ce este omul, ca să te gândesti la el si fiul omului, ca să-l bagi în seamă?'" "Doamne, Stăpânul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Voi lăuda pe Domnzul din toată inima mea: voi istorisi toate minunile Tale" (Ps. 8,3.4.9; 9,1). Absenta religiei este cea mare face ca drumul atât de multor mărturisitori ai religiei să fie întunecat. Există dintre cei care pot trece drept crestini, dar care sunt nevrednici de acest nume. Ei nu au caractere crestine. Când calitatea lor de crestini este pusă la probă, falsitatea ei este mai mult decât evidentă. Adevărata religie se vede în comportamentul de zi cu zi. Viata crestinului este caracterizată prin lucrarea sinceră, altruistă de a face bine celorlalti si de a-L slăvi pe Dumnezeu. Cărarea ei nu este întunecată si posomorâtă. Un scriitor inspirat a spus: "Dar cărarea celor drepti este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunecimea; ei nu văd de ce se vor împiedica" (Prov. 4,18.19). Si să ducă cei tineri o viată desartă si nepăsătoare, ocupându-se cu moda si frivolitatea, înjosindu-si intelectul cu grija de a fi bine îmbrăcati si risipindu-si timpul în plăceri senzuale? Când toti sunt nepregătiti, Dumnezeu le-ar putea spune: "În noaptea aceasta, nebunia voastră va înceta." El poate îngădui ca asupra celor care nu au adus deloc roade spre slava Sa să vină o boală mortală. Fată în fată cu realitătile vesniciei, s-ar putea să îsi dea seama de valoarea timplui si vietii pe care au pierdut-o. Atunci s-ar putea să-si dea seama de valoarea sufletului. Ei văd că vietile lor nu L-au slăvit pe Dumnezeu, luminând calea către cer pentru altii. Ei au vietuit pentru a glorifica eul. Si, torturati de dureri si chin sufletesc, ei nu pot avea o întelegere clară a lucrurilor vesnice. S-ar putea să-si revadă vietile si, în remuscarea care-i cuprinde să strige: "N-am făcut nimic pentru Isus, care a făcut totul pentru mine. Viata mea a fost un esec îngrozitor." Dragi tineri, când vă rugati, să nu fiti dusi în ispită, amintiti-vă că lucrarea voastră nu se sfârseste odată cu rugăciunea. Atunci trebuie să răspundeti cât mai mult cu putintă propriei voastre rugăciuni, rezistând si lăsându-L pe Isus să facă pentru voi ceea ce nu puteti face singuri. Nu puteti fi atât de bine stăpâniti în vorbire si comportament încât să nu-l provocati pe vrăjmas să vă ispitească. Multi dintre tinerii nostri, prin nesocotirea din neglijentă a mustrărilor si avertizărilor ce le-au fost date, deschid larg usa înaintea lui Satana. Având Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuză si pe Isus ca Învătător ceresc, nu trebuie să rămânem nestiutori în ce priveste cerintele Sale sau vicleniile lui Satana si să fim biruiti de ispitele lui. Nu va fi deloc o sarcină neplăcută să ne supunem vointei lui Dumnezeu, când acceptăm fără rezerve să fim condusi de Duhul Său. Acum este timpul să lucrăm. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, atâta vreme cât vom trăi în această lume, ne va da lucrarea noastră de făcut. Nu putem spune niciodată că nu avem nimic de făcut atâta vreme cât rămâne o lucrare neterminată. Îmi doresc ca toti tinerii să vadă asa cum am văzut eu, lucrarea pe care o pot face si că Dumnezeu îi va considera răspunzători pentru neglijarea ei. Cea mai mare lucrare realizată vreodată în lume a fost înfăptuită de Acela care a fost un om la durerii si obisnuit cu suferinta. O persoană cu o minte usuratică nu va împlini niciodată binele. Slăbiciunea spirituală a multor tineri si tinere din acest veac este deplorabilă, pentru că ei ar putea fi puternici agenti ai binelui dacă ar fi consacrati lui Dumnezeu. Deplâng mult lipsa de statornicie a acelor tineri. Este un lucru pe care toti ar trebui să-l privim ca jalnic. Pare să fie o lipsă a puterii de a face bine, o lipsă efortului sincer de a asculta chemările datoriei, nu pe cele ale înclinatiilor. Unii par să nu aibă decât putină tărie de a se mpotrivi ispitei. Motivul pentru care ei sunt ca niste pitici în lucrurile spirituale este că nu se întăresc spiritual prin exercitiu. Stau nemiscati când ar trebui să meargă înainte. Fiecare pas în viata de credintă si datorie este un pas către cer. Îmi doresc mult să aud despre o reformă, în multe privinte, asa cum tinerii n-au mai făcut niciodată până acum. Fiecare perspectivă atrăgătoare pe care o poate inventa Satana este împinsă asupra lor pentru a-i face indiferenti si nepăsători în ce priveste lucrurile vesnice. Sfatul meu este ca tinerii să facă eforturi deosebite pentru a se ajuta unul pe altul să trăiască în credinciosie fată de legămintele pe care le-au făcut prin botez si să se angajeze solemn înaintea lui Dumnezeu că îsi vor retrage dragostea pe care o au fată de îmbrăcăminte si ostentatie. As vrea să reamintesc tinerilor care îsi împodobesc propriile persoane si poartă pene la pălărie că, din cauza păcatelor lor, capul Mântuitorului a purtat rusinoasa coroană de spini. Când petreceti timp pretios "aranjându-vă" îmbrăcămintea, amintiti--vă că Împăratul slavei a purtat o cămasă simplă, care n-avea nici o cusătură. Voi, care vă osteniti să vă împodobiti, vă rog să tineti minte că Isus era adsea obosit din cauza muncii neîncetate, a tăg duirii si jertfirii de sine pentru a-i binecuvânta pe cei aflati în suferintă si în nevoie. El a petrecut în rugăciune nopti întregi pe muntii singuratici nu din pricina slăbiciunilor si nevoilor Sale, ci pentru că a văzut si a simtit sl biciunea firilor voastre de a se împotrivi ispitelor vrăjmasului chiar în acele punct în care sunteti acum biruiti. El a stiut că veti fi indiferenti fată de primejdii si că nu veti simti nevoia rugăciunii. În contul nostru, Si-a revărsat rugăciunile către Tatăl Său, cu strigăte puternice si lacrimi. Acele lacrimi au fost vărsate si chipul Mântuitorului a fost umbrit de tristete si suferintă mai mult decât oricare dintre fiii oamenilor pentru a ne salva pe noi chiar de mândria si iubirea de plăceri si desertăciune în care ne complacem acum si care alungă din suflet iubirea lui Isus. Tineri prieteni, vă veti ridica voi si vă veti scutura de această înfricosătoare indiferentă si adormire care v-a făcut asemenea lumii? Veti lua voi aminte la glasul avertizării care vă spune că nimicirea stă în calea celor care sunt relaxati în acest ceas de primejdie? Biete suflete frivole, răbdarea lui Dumnezeu nu vă va astepta la nesfârsit. Cel care tine în mâini destinele noastre, nu Se va lăsa tratat mereu cu usurătate. Isus ne declară că acesta este un păcat mai mare decât acele care a adus nimicirea Sodomei si a Gomorei. Este păcatul acelora care au marea lumină a adevărului în aceste zile si care nu sunt miscati spre pocăintă. Este păcatul de a respinge lumina celei mai solemne solii de milă date lumii. Este păcatul celor care Îl văd pe Isus în pustia ispitei, aplecat ca apăsat de agonia mortii din pricina păcatelor lumii, si care totusi nu sunt miscati spre pocăinta deplină. A postit aproape sase săptămâni pentru a birui, în contul oamenilor, îngăduinta poftei si desertăciunii si dorinta de etalare si cinstire lumească. El le-a arătat cum pot birui singuri după modelul biruintei Sale; însă nu este plăcut pentru firile lor să suporte conflictul si batjocura, luarea în râs si rusinea - toate de dragul Lui. Nu le este pe plac tăgăduirea de sine si să caute mereu să facă bine altora. Nu este plăcut să biruiască cum a biruit Hristos, asa că întorc spatele modelului ce le-a fost dat spre copiere si refuză să imite exemplul pe care Mântuitorul a venit din curtile ceresti să li-l lase. Va fi mai usor pentru Sodoma si Gomora în ziua Judecătii decât pentru aceia care au avut privilegiile si marea lumină care străluceste în zilele noastre, dar care au neglijat să urmeze lumina si să-si predea pe deplin inimile lui Dumnezeu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
