Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 25 (1875)
STAREA ÎN CARE SE AFLĂ BISERICA
Se face simtită marea nevoie a unei reforme printre cei din poporul lui Dumnezeu. Starea actuală a bisericii naste întrebarea: Este aceasta o reprezentare corectă a Celui ce Si-a dat viata pentru noi? Sunt acestia urmasii lui Hristos si fratii acelora care n-au tinut numaidecât la viata lor ca si când le-ar fi fost scumpă ? Cei care se ridică la cerintele standardului biblic vor fi într-adevăr greu de găsit. Părăsindu-L pe Dumnezeu, Izvorul de apă vie, ei si-au săpat puturi, "puturi crăpate, care nu tin apă." Îngerul a spus: "Lipsa de credintă si iubire sunt marile păcate de care se fac vinovati acum cei din poporul lui Dumnezeu." Lipsa de credintă duce la nepăsare, la iubirea de sine si de lume. Cei care se despart de Dumnezeu si cad în ispită îsi îngăduie vicii nerusinate; pentru că inima carnală împinge la o mare nelegiuire. Si această stare de lucruri se găseste printre multi din membrii declarati ai poporului lui Dumnezeu. În timp ce mărturisesc că Îi slujesc lui Dumnezeu, prin toate intentiile si scopurile urmărite ei îsi strică umblarea înaintea Sa. Multi îsi îngăduie pofta si pasiunea, cu toate că lumina clară a adevărului arată pericolul si ridică vocea cu avertizarea: fii atent, înfrânează-te, tăgăduieste. "Plata păcatului este moartea." Desi exemplul celor care au esuat în credintă stă asemenea unui far pentru a-i avertiza pe altii să nu urmeze aceeasi cale, totusi multi se aruncă nebuneste mai departe. Satan are în stăpânire mintile lor si pare să aibă putere asupra trupurilor lor.
Ah, cât de multi sunt încântati să creadă că au bunătate si neprihănire, când adevărata lumină a lui Dumnezeu descoperă că toată viata lor n-au trăit decât pentru plăcerea proprie! Comportamentul lor în întregime este respins cu scârbă de către Dumnezeu. Cât de multi trăiesc fără Lege! În marea lor întunecime, privesc la ei însisi cu plăcere; dar să fie Legea lui Dumnezeu descoperită constiintelor lor, cum a fost cu Pavel, si vor vedea că au fost vânduti robi păcatului si că trebuie să moară fată de mintea firească. Eul trebuie ucis.
Cât de triste si înfricosătoare sunt greselile pe care le fac multi! Ei zidesc pe nisip, dar le place să creadă că sunt tintuiti pe Stânca cea vesnică. Multi care mărturisesc evlavia se aruncă înainte nepăsători si nu-si dau seama de primejdia în care se află, ca si când nu ar exista o Judecată viitoare. Îi asteaptă o răsplată înfricosătoare si totusi se află sub stăpânirea pornirilor si pasiunilor josnice; ei completează pentru Judecată un raport întunecat al vietii lor. Îmi ridic glasul avertizându-i pe toti cei ce au Numele lui Hristos să se despartă de orice nelegiuire. Curătiti-vă sufletele prin ascultare de adevăr. Curătiti-vă de orice întinăciune a cărnii si spiritului, ducându-vă până la capăt sfintirea în frica de Dumnezeu. Vouă, cărora vi se potriveste aceasta vă spun - stiti despre ce vorbesc. Si pe voi, care v-ati stricat căile înaintea Domnului, care v-ati făcut părtasi la nelegiuirea care colcăie peste tot si v-ati întunecat sufletele cu păcat, pe voi vă invită încă Isus să vă întoarceti de la calea voastră, să vă prindeti de tăria Lui si să găsiti în Dânsul acea pace, putere si har care vă vor face mai mult decât biruitori în Numele Său.
Stricăciunile acestui veac degenerat au întinat multe suflete care I-au slujit lui Dumnezeu prin mărturisire de credintă. Dar nici chiar acum nu este prea târziu ca să fie îndreptate relele si ca sângele unui Mântuitor răstignit si înviat să facă ispăsire pentru voi, dacă vă pocăiti si simtiti nevoia de a fi iertati. Avem nevoie să veghem si să ne rugăm acum ca niciodată înainte, ca să nu cădem sub puterea ispitei si să lăsăm în urmă exemplul unei vieti care este o jalnică epavă. Nu trebuie, ca popor, să devenim nepăsători si să privim cu indiferentă asupra păcatului. Tabăra trebuie să fie curătită. Toti cei ce cheamă Numele lui Hristos au nevoie să vegheze, să se roage si să-si tină sub pază cărările sufletului; căci Satan este la lucru pentru a strica si nimici, dacă i se dă si cel mai mic avantaj.
Fratii mei, ca urmasi ai Săi, Dânsul vă cheamă să umblati în lumină. Trebuie să fiti în stare de alarmă. Păcatul este printre noi si nu este privit ca fiind peste măsură de păcătos. Simturile multora sunt amortite prin ngăduirea poftei si familiaritatea cu păcatul. Avem nevoie să înaintăm, mai aproape de Cer. Putem creste în har si în cunoasterea adevărului. A umbla în lumină, a alerga pe calea poruncilor lui Dumnezeu nu sugerează că putem sta pur si simplu, nefăcând nimic. Trebuie să înaintăm. În iubirea de sine, înăltarea de sine si mândrie există o mare slăbiciune; este putere mare însă în umilintă. Adevărata noastră demnitate nu se mentine când ne gândim mai mult la noi însine, ci atunci când Dumnezeu Se află în toate gândurile noastre si inimile ne sunt pline de strălucirea iubirii fată de Răscumpărătorul nostru si fată de semeni. Simplitatea caracterului si smerenia inimii vor aduce fericirea, câtă vreme înfumurarea va aduce nemultumire, bombăneli si o continuă dezamăgire. Ceea ce ne va da tăria divină este faptul de a învăta să ne gândim mai putin la noi însine si mai mult la a-i face pe altii fericiti.
Când ne despărtim de Dumnezeu, în mândria si întunericul în care ne aflăm, căutăm neîncetat să ne înăltăm pe noi însine si uităm că puterea stă în umilinta mintii. Tăria Mântuitorului nostru nu a constat într-o etalare puternică a cuvintelor aspre care să străpungă sufletul însusi; ceea ce L-a făcut să câstige inimile a fost blândetea Sa si comportamentul Său rezervat. Comparate cu modestia si umilinta, mândria si înfumurarea sunt într-adevăr slăbiciune. Suntem invitati să învătăm de la Acela care este blând si smerit cu inima; atunci vom avea experienta acelei odihne si păci atât de mult dorite.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
