MARTURII VOLUMUL III: Marturia 24 - RÃZVRÃTITIREA NU A FOST VINDECATA

Dupã ce a fost arãtatã aceastã îngrozitoare judecatã a lui Dumnezeu, oamenii s-au întors la corturile lor. Erau înfricosati, dar nu smeriti. Fuseserã profund influentati de spiritul de rãzvrãtire si fuseserã amãgiti prin lingusire de cãtre Core si ceata lui sã creadã cã erau un popor foarte bun si cã fuseserã nedreptãtiti si oprimati de cãtre Moise. Mintile lor erau impregnate în asemnea mãsurã cu spiritul celor care pieriserã, încât le era foarte greu sã se elibereze de prejudecata lor oarbã. Dacã admiteau cã, atât Core, cât si ceata lui erau nelegiuiti, iar Moise neprihãnit, atunci erau constrânsi sã primeascã drept cuvânt al lui Dumnezeu ceea ce nu era dispusi sã creadã - cã vor muri sigur cu totii în pustie. Nu erau dispusi sã accepte acest lucru si încercau sã creadã cã totul se datora imposturii, cã Moise îi înselase. Bãrbatii care pieriserã le adresaserã cuvinte plãcute si manifestaserã un interes deosebit si iubire fatã de ei: si în definitiv, bãrbatii care pieriserã au fost oameni buni si cã Moise, prin cine stie ce mijloc, fusese motivul nimicirii lor. Satana poate conduce sufletele amãgite mult mai departe. Le poate altera judecata, vãzul si auzul. Asa a fost si în cazul israelitilor: "Dar a doua zi, toatã adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise si împotriva lui Aaron, zicând: 'Voi ati omorât pe poporul Domnului!'" Poporul era dezamãgit cã lucrurile se desfãsureaserã în favoarea lui Moise si Aaron. Înfãtisarea lui Core si a celor din ceta lui toti exercitând cu nerusinare slujba preoteascã, folosind cãdelnitele lor, au umplut poporul de admiratie. Ei nu vedeau cã acestti bãrbati se încumetau sã aducã un afront Maiestãtii divine. Când acestia au fost nimiciti, poporul a fost îngrozit; dupã un scurt timp însã, venirã cu totii la Moise si la Aaron, pusi pe rãzmelitã si îi acuzarã de sângele celor care pieriserã de mâna lui Dumnezeu. "Pe când adunarea se strângea împotriva lui Moise si împotriva lui Aaron si pe când îsi îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iatã norul l-a acoperit si slava Domnului s-a arãtat. Atunci Moise si Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii. Si Domnul a vorbit lui Moise, spunând: 'Dati-vã la o parte din mijlocul acestei adunãri, si-i voi mistui într-o clipã' Ei au cãzut cu fetele la pãmânt." În ciuda rãzvrãtirii lui Israel si a comportamentului lor plin de cruzine fatã de Moise, el încã manifesta pentru ei acelasi interes ca înainte. Cãzând cu fata la pãmânt înaintea Domnului, L-a implorat sã crute poporul. În timp ce se ruga astfel Domnului sã ierte pãcatele poporului, Moise a cerut lui Aaron sã facã ispãsire pentru pãcatul lor, în timp ce el a rãmas înaintea Domnului pentru ca rugãciunile sale sã se poatã înãlta odatã cu fumul de tãmâie, fiind astfel primite de Dumnezeu, iar adunarea sã nu piarã în rãzvrãtirea ei. "Si Moise a zis lui Aaron: 'Ia cãdelnita, pune în ea foc de pe altar, pune tãmâie în ea, adu-o repede la adunare si fã ispãsire pentru ei; cãci mânia a izbucnit de la Domnul si nenorocirea a început'. Aaron a luat cãdelnita, cum zisese Moise, si a alergat în mijlocul adunãrii; si iatã cã începuse prãpãdul printre popor. El a tãmâiat si a fãcut ispãsire pentru popor. S-a asezat între cei morti si între cei vii, si pedeapsa a încetat. Paisprezece mii sapte sute de insi au murit de pedeapsa aceasta afarã de cei ce muriserã din cauza lui Core. Si Aaron s-a întors la Moise, la usa cortului întâlnirii. Pedeapsa încetase" (Num. 16,46-50).