MARTURII VOLUMUL III: Marturia 24 - RÃZVRÃTITII PIER

Core, în prea marea sa încrederea în sine, a strâns toatã adunarea lui Israel împotriva lui Moise si Aaron "la usa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arãtat întregii adunãri. Si Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, spunând: 'Separati-vã din mijlocul aceste adunãri si-i voi mistui într-o clipã!' Ei au cãzut cu fetele la pãmânt si au zis: 'Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricãrui trup! Un singur om a pãcãtuit si sã Te mânii împotriva întregii adunãri?" Si Domnul a vorbit luiMoise, spunând: "Vorbeste adunãrii si spune-i: 'Dati-vã la o parte din preajma corturilor lui Core, Dadan si Abiram!' Si Moise s-a sculat si s-a dus la Datan si la Abiram; si bãtrânii lui Israel au mers dupã el. Si el a vorbit adunãrii, spunând: 'Depãrtati-vã de corturile acestor bãrbati rãi si nu vã atingeti de nimic din preajma lor, ca sã nu pieriti în toate pãcatele lor.' Ei s-au depãrtat din preajma locuintei lui Core, Datan si Abiram. Si Datan si Abiram au iesit afarã si au stat la usa corturilor lor, cu sotiile, copiii si prunciii lor. Si Moise a zis: 'Iatã cum veti cunoaste cã Domnul m-a trimis sã fac toate aceste lucruri si cã nu lucrez din capul meu. Dacã oamenii acestia vor muri cum mor toti oamenii, si dacã vor avea aceeasi soartã ca toti oamenii, nu Domnul m-a trimis; dar dacã Domnul va face un lucru nemaipomenit, dacã pãmântul îsi va deschide gura ca sã-i înghitã cu tot ce au, asa încât se vor coborî de vii în locuinta mortilor, atunci veti sti cã oamenii acestia au hulit pe Domnul'" (Num. 16,19-30). Când Moise a terminat de vorbit, pãmântul s-a deschis si corturile lor, împreunã cu tot ceeea ce le apartinea, au fost înghitite. Ei au cãzut de vii în crãpãturã, pãmântul s-a închis desupra lor si au pierit din mijlocul adunãrii. Când copiii lui Israel au auzit strigãtul celor care piereau, au fugit la o mare depãrtare de ei. Stiau cã într-o mãsurã erau vinovati; cãci ei fuseserã de acord cu acuzatiile împotriva lui Moise si Aaron si se temeau cã vor pieri alãturi de cei vinovati. Însã judacata lui Dumnezeu nu se terminase încã. Un foc iesi din norul de slavã si mistui pe cei douã sute cincizeci de bãrbati care arseserã tãmâie. Acestia erau cãpetenii; ceea ce înseamnã în general oameni cu o bunã judecatã si cu infuentã în adunare, bãrbati cu renume. Ei erau foarte pretuiti, iar judecata lor fusese adsea cãutatã în chestiuni dificile. Ei erau însã atinsi de o influentã rea si au devenit invidiosi, gelosi si rãzvrãtiti. Ei nu au pierit împreunã cu Core, Datan si Abiram pentru cã ei au fost primii în rãzvrãtire. Ei au fost primii care au vãzut sfârsitul conducãtorilor rãzvrãtiti si au avut ocazia sã se pocãiascã de crima lor. Nu se împãcau însã cu nimicirea acelor oameni rãi, iar mânia lui Dumnezeu a venit asupra lor, nimicindu-i si pe ei.

"Si Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 'Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, sã scoatã cãdelnitele din foc si sã lepede focul din ele, cãci sunt sfintite. Cu cãdelnitele acestor oameni care au pãcãtuit împotriva propriei lor vieti, sã se facã niste plãci întinse, cu care sã se acopere altarul. Fiindcã au fost aduse înaintea Domnului si sunt sfintite, sã fie un semn pentru fiii lui Israel" (Num. 16,36-38).