Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 24 (1875)
POPORUL MURMURĂ
Când ostile lui Israel triumfau, luau toată slava pentru ei însisi; când erau însă pusi la probă si dovediti prin foamete sau război, îl acuzau pe Moise de toate greutătile lor. Puterea lui Dumnezeu, manifestată într-un mod iesit din comun la eliberarea lor din Egipt, si văzută din timp în timp în toate peregrinările lor, ar fi trebuit să le inspire credintă si să le închidă pentru totdeauna gura spre a nu mai rosti nici măcar o expresie de nerecunostintă. Însă cel mai mic semn de lipsă, cel mai mic fior de teamă în fata primejdiei generate de vreun motiv oarecare ajungea să cântărească pentru ei mai mult decât binele de care avuseseră parte si îi făcea să uite de binecuvântările primite în momentele cele mai primejdioase. Experinta prin care terecuseră când se închinaseră vitelului de aur ar fi trebuit să facă o impresie atât de adâcă asupra mintilor lor, încât să nu se steargă niciodată. Însă cu toate că semnele neplăcerii lui Dumnezeu era încă proaspete înaintea lor prin rândurile lor rănite si lipsa multora din cauza repetatelor jiginiri împotriva Îngerului care îi călăuzea, ei nu si-au pus la inimă aceste lectii si nu au si-au răscumpărat esecul din trecut printr-o supunere plină de credinciosie: si au fost din nou biruiti de ispitele Satanei. Cele mai mari eforturi ale celui mai blând om de pe pământ n-au putut stinge nesupunerea lor. Interesul altruist al lui Moise a fost răsplătit cu invidie, suspiciune si calomnie. Viata sa umilă de păstor fusese mult mai pasnică si fericită decât pozitia sa de acum, ca pastor al acelei uriase adunări de spirite turbulente. Invidiile lor nebunesti erau mai greu de stăpânit decât lupii feroce din pustie. Însă Moise nu îndrăznea să aleagă să-si urmeze propriul drum si să facă după bunul său plac. Lăsase cârja de păstor la porunca lui Dumnezeu si primise în locul acesteia un toiag al puterii. Nu îndrăznea să-si pună jos sceptrul si să renunte la pozitia sa până când avea să-l elibereze Dumnezeu. Este lucrarea Satanei aceea de a ispiti mintile. El îsi va introduce sugestiile viclene si va stârni îndoială, întrebări, neîncredere, necredintă în cuvintele si faptele celui apăsat de responsabilităti, care caută să împlinească gândul lui Dumnezeu în lucrările lui. Este scopul deosebit al Satanei acela de a turna asupra si în jurul servilor alesi de Dumnezeu necazuri, încurcături si împotrivire pentru ca acestia să fie împiedicati si bănuielile nefondate vor anula într-o mare măsură eforturile cele mai sustinute de care sunt în stare servii lui Dumnezeu rânduiti pentru o lucrare specială.
Planul lui Satana este de a-i înlătura din postul datoriei, lucrând prin agentii săi. Pe toti aceia în care poate stârni neîncrederea si suspiciunea îi va folosi ca unelte ale lui. Pozitia lui Moise, de a duce poverile pentru Israelul lui Dumnezeu, nu era respectată, Este în firea omului, când nu se află sub influenta directă a Duhului lui Dumnezeu, să aibă o predispozitie pentru invidie, gelozie, si neîncredere plină de cruzime, care, dacă nu sunt reprimate, vor duce la o dorintă de a-i submina si prăbusi pe altii, în timp ce spiritele egoiste vor căuta să se zidească pe ele însele deasupra ruinelor lor.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
