Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 24 (1875)
INDIVIDUALISMUL
Dragă frate A., mintea mea este tulburată în ce priveste cazul dumitale. Ti-am scris despre unele lucruri care mi-au fost arătate despre umblarea ta din trecut, din prezent si viitor. Sunt nelinistită pentru tine, pentru că am văzut primejdiile care te pândesc. Experienta spirituală pe care ai avut-o te expune ispitelor si conflictelor severe. Când si-a lăsat odată mintea sub controlul direct al vrăjmasului prin mjlocirea îngerilor răi, acea persoană ar trebui să fie foarte circumspectă fată de impresii si simtăminte care l-ar duce pe un drum independent, departe de biserica lui Hristos. Primul pas independent de biserică pe care l-ar face un asemenea om ar trebui privit ca o stratagemă a vrăjmasului, de a amăgi si distruge. Dumnezeu a făcut biserica Sa un canal de lumină si prin ea îsi face cunoscute scopurile si vointa. El nu dă nici unei persoane o experientă independentă de biserică. Nu dă unui om cunoasterea vointei Sale pentru întreaga biserică, în timp ce aceasta, ca trup al lui Hristos, este lăsată în întuneric.
Frate A., trebuie să veghezi cu cea mai mare grijă cum zidesti. Se va dezlăntui o furtună care îti va testa nădejdea în modul cel mai sever. Ar trebui să sapi adânc si să-ti asiguri o temelie solidă. "De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale mele si le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care si-a zidit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit suvoaile, au suflat vânturile si au izbit în casa aceea; dar ea nu s-a prăbusit, pentru că avea temelia pe stâncă." Constructorul pune cu consecventă piatră pe piatră până când structura începe să se înalte - piatră pe piatră. Constructorul evanghelic îsi continuă adesea lucrarea în lacrimi si în mijlocul încercărilor, furtunilor persecutiei, amarniciei împotriviri si batjocorii nedrepte; însă el este neclintit în hotărârea lui întrucât el zideste pentru eternitate. Fii cu luare aminte, frate A., ca temelia ta să fie stâncă solidă si să fii bine fixat de ea, Hristos fiind acea stâncă. Ai o vointă puternică, încăpătânată si un spirit independent pe care crezi că trebuie să ti-l păstrezi cu orice risc. Si ai adus acest spirit în experienta si viata ta religioasă. Nu ai fost întotdeauna în armonie cu lucrarea lui Dumnezeu, asa cum a fost ea împlinită de fratii tăi americani. Nu ai văzut lucrurile cum le-au văzut ei si nici nu te-ai potrivit cu modul în care procedează ei. Nu te-ai familiarizat decât prea putin cu lucrarea din diferretele ei departamente. N-ai fost prea încântat să te familiarizezi cu ramurile variate ale lucării. Ai privit cu suspiciuni si neâncredere asupra lucrării si asupra conducătorilor alesi de Dumnezeu pentru a o duce mai departe. Ai fost înclinat mai degrabă să te îndoiesti si să faci presupuneri neîntemeiate, să fii invidios pe aceia asupra cărora Dumnezeu a pus răspunderile mai mari ale lucrării Sale decât să cercetezi si să te pui astfel în legătură cu cauza lui Dumnezeu pentru a te pune la punct cu activitătile si înaintarea ei. Dumnezeu a văzut că nu erai potrivit să fii păstor, un slujitor al neprihănirii care să vestească altora adevărul, până când nu aveai să fii un om complet transformat. El a îngăduit să treci prin încercări adevărate si s simti privatiunile, lipsurile, ca să stii cum să arăti milă, compasiune si dragostea duioasă fată de cei nenorociti si oprimati si pentru cei aplecati sub povara lipsurilor si care trec prin încercări si strâmtorări.
Când, în suferinta ta, te-ai rugat pentru pace în Hristos, un nor negru părea să-ti întunece mintea. Odihna si pacea nu au venit asa cum te astepti tu. Uneori, se părea că îti este încercată credinta la limita suportabilului. Când te-ai uitat la viata ta de până atunci, ai văzut tristete si dezamăgire; când ai privit către viitor, totul era învăluit în nesigurantă. Mâna divină te-a călăuzit într-un mod minunat către cruce si ca să te învete că Dumnezeu îi răsplăteste într-adevăr pe aceia care Îl caută cu sârguintă. Cei care cer asa cum trebuie, vor primi. Cel care caută în credintă, va găsi. Experienta câstigată în cuptorul arzător al încercărilor si nenorocirii reprezintă pretul acesteia. Rugăciunillor pe care le-ai înăltat în singurătatea, oboseala si încercările tale, Dumnezeu a răspuns - nu întotdeauna asa cum au fost asteptările tale, pentru binele tău. Nu i-ai înteles într-un mod corect si cu claritate pe fratii tăi, si nici pe tine însuti nu te-ai văzut în lumina care trebuia. Dar, în provindenta lui Dumnezeu, El a fost la lucru pentru a răspunde rugăciunilor pe care le-ai înăltat în nenorocirea ta, si acest lucru într-un mod prin care să te slaveze si să-Si proslăvească propriul Nume. Necunoscându-te pe tine însuti, ai cerut lucruri care nu era cele mai bune pentru tine. Dumnezeu ti-a auzit rugăciunile sincere; dar binecuvântarea pe care ti-a acordat-o a fost ceva mult diferit de ceea ce asteptai tu.
În providenta Sa, Dumnezeu a intentionat să te aducă într-o legătură mult mai strânsă cu biserica Lui, pentru ca încrederea ta să fie mult mai mică în tine însuti si mai mare în altii, în cei pe care îi călăuzeste pe calea înaintării lucrării Sale.
Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune sinceră. Dânsul te va pune în legătură cu lucrarea Sa, ca să te poată aduce mai direct în lumină. Si, în afară de cazul în care îti vei întoarce privirile de la evidenta faptelor si lumină, te vei convinge că, dacă vei fi mai neîncrezător în tine însuti si mai putin neîncrezător în fratii tăi, vei fi mai câstigat în Dumnezeu. Dumnezeu este acela care te-a adus în strâmtorări. El a urmărit un scop prin aceasta - ca strâmtorarea să poată lucra în tine răbdare, răbdarea experientă, iar experienta nădejde. El a îngăduit ca încercările să vină asupra ta pentru ca, prin ele, să poti avea experienta roadelor pline de pace ale neprihănirii.
Petru L-a tăgăduit pe Omul durerii când acesta S-a întâlnit cu suferinta, în ceasul umilirii Sale. După aceasta însă, s-a pocăit si s-a reconvertit. El a avut o căintă sinceră si s-a dăruit iarăsi Mântuitorului său. Cu ochii orbiti de lacrimi, îsi îndreaptă pasii către singurătatea oferită de grădina Ghetsimani si se prăbuseste în locul în care a văzut silueta prosternată a Mântuitorului, când transpiratia însângerată I-a tâsnit prin pori din pricina agoniei Sale. Cuprins de remuscări, Petru îsi aminteste că el dormea când Isus se ruga în acele ceasuri înfricosătoare. Inima lui mândră se sfâsie si lacrimi de pocăintă udă firele de iarbă pătate doar de curând de picăturile de sudoare însângerată a scumpului Fiu al lui Dumnezeu. El a părăsit acea grădină ca om convertit. În acel moment era pregătit să arate milă fată de cei ispititi. El fusese smerit si putea arăta compasiune fată de cei slabi si gresiti. Putea să-i atentioneze si să-i avertizeze pe cei îngâmfati si era apt să-i întărească pe fratii săi.
Dumnezeu te-a condus prin nenorocire si încercări ca să poti avea o încredere desăvârsită în Dânsul si ca să ai o părere rezervată fată de propria-ti judecată. Tu poti suporta vitregiile mai bine decât bunăstarea . Ochiul atoatevăzător al lui Iehova a descoperit în tine multe impurităti, pe care tu le consideri aur si prea valoroase pentru a le arunca. Puterea vrăjmasului asupra ta a fost, în răstimpuri, directă si foarte puternică. Amăgirile spiritismului ti încurcaseră credinta, îti stricaseră judecata si îti aduseseră experienta într-o stare de confuzie. În providenta Sa, Dumnezeu dorea să te încerce, pentru a te curăti, ca si pe fiii lui Levi, ca să-I poti aduce o jertfă în neprihănire.
Eul tău este prea mult amestecat în toate lucrările tale. Vointa ta trebuie să fie modelată de vointa lui Dumnezeu, căci altfel vei cădea în ispite amarnice. Am văzut că atunci când vei lucra întru Dumnezeu, alungând eul dinaintea ochilor, vei primi dela Dânsul o putere care îti va da acces la inimi. Îngeri ai lui Dumnezeu vor lucra sprijinindu-te în eforturile tale când esti smerit si mic în propriii tăi ochi. Dar când îti imaginezi că stii mai mult decât aceia pe care Dumnezeu i-a călăuzit ani de-a rândul, pe care i-a învătat adevărul si i-a pregătit pentru extinderea lucrării Sale, te înalti singur si vei cădea în ispite.
Trebuie să cultivi bunătatea si blândetea. Trebuie să fii un om milostiv si politicos. Lucrările tale sunt pătrunse de prea multă severitate si de un spirit neînduplecat, dictatorial, tiranic. Nu iei întotdeauna în consideratie cu blândete sentimentele altora si creezi în mod gratuit nemultumiri si încercări. Mai multă dragoste în lucrările tale si mai multă compasiune străbătută de bunătate ti-ar deschide o cale către inimi si ar câstiga suflete la Hristos si la adevăr.
Esti în mod constant înclinat către independentă. Tu nu-ti dai seama că independenta este un lucru jalnic atunci când te face să ai prea multă încredere în tine însuti si să te încrezi mai degrabă în propria ta judecat decât să respecti sfatul si să pui mare pret pe judecata fratilor tăi, mai ales pe a acelora care au functii de răspundere, pe care Dumnezeu i-a rânduit pentru mântuirea poporului Său. Dumnezeu a învestit biserica Sa cu o autoritate deosebită si cu o putere pe care nimeni nu are căderea de a nu o lua în seamă si dispretui, căci, făcând asa, dispretuieste glasul lui Dumnezeu.
Nu esti în sigurantă dacă te încrezi în impresii si sentimente. Aceasta a fost nenorocirea ta, că ai ajuns sub puterea acelei amăgiri satanice, spiritismul. Acest giulgiu al mortii te-a acoperit, iar imaginatia si puterile tale au fost sub controlul demonilor; iar când devii încrezător în tine însuti si nu te prinzi cu încredere nesovăitoare de Dumnezeu, te găsesti într-un pericol sigur. Uneori înlături obstacolele (principiilor) - si o faci adesea -, îl inviti înăuntru pe vrăjmas, iar el îti controlează gândurile si actiunile, timp în care tu esti amăgit cu adevărat si îti place să crezi că esti aprobat de Dumnezeu.
Satan a încercat să te împiedice să ai încredere în fratii tăi americani. Le-ai privit cu suspiciune actiunile si experienta, când ei sunt chiar aceia care te pot ajuta si care ar fi o binecuvântare pentru tine. Efortul bine gândit al Satanei este acela prin care încearcă să te despartă de cei ce sunt asemenea unor canale de lumină, prin care Dumnezeu a transmis voia Sa si prin care a lucrat pentru zidirea si extinderea lucrării Lui. Conceptiile, sentimentele si experienta ta sunt foarte înguste, si lucrările tale au aceeasi caracteristică.
Ca să fii o binecuvântare pentru poporul tău, trebuie să te schimbi în bine în multe privinte. Ar trebui să cultivi politetea si să nutresti pentru toti o compasiune plină de bunătate. Ar trebui să ai cununa harului lui Dumnezeu, care este dragostea. Critici prea mult si nu esti atât de îngăduitor pe cât ar trebui să fii dacă vrei să câstigi suflete. Ai putea avea mult mai multă influentă dacă ai fi mai putin formal si rigid si dacă ai fi însufletit mai mult de Duhul Sfânt. Teama ta de a nu fi condus de oameni este prea mare. Dumnezeu îi foloseste pe oameni ca unelte ale Sale si îi va folosi cât va exista lumea.
Îngerii care au căzut erau dornici să devină independenti fată de Dumnezeu. Erau plini de frumusete si de slavă, dar erau dependenti de Dumnezeu în privinta fericirii lor, luminii si inteligentei de care se bucurau. Prin nesupunere, ei au căzut din starea lor înăltată. Hristos si biserica Sa sunt de nedespărtit. A-i neglija sau dispretui pe aceia pe care Dumnezeu i-a rânduit să conducă si să poarte răspunderile legate de lucrarea Sa si de înaintarea si răspândirea adevărului înseamnă să respingi mijloacele pe care le-a hotărât Dumnezeu pentru ajutorul, încurajarea si întărirea poporului Său. Faptul de a-i trece pe acestia cu vederea si a gândi că lumina ta trebuie să vină direct de la Dumnezeu, iar nu prin vreun un alt canal, te aduce într-o pozitie în care esti susceptibil de a fi amăgit si biruit.
Dumnezeu te-a pus în legătură cu ajutoarele hotărâte de Dânsul în biserica Sa pentru ca tu să poti fi ajutat de acestia. Fosta legătură pe care ai avut-o cu spiritismul face ca primejdia în care te afli să fie mai mare decât ar fi în mod obisnuit, pentru că judecata, întelepciunea si discernământul tău au fost pervertite. Nu poti spune întotdeauna, prin puterile tale, cu ce fel de duhuri ai de-a face si nici nu le poti deosebi; căci Satan este foarte viclean. Dumnezeu te-a pus în legătură cu biserica Sa pentru ca aceasta să te poată ajuta.
Esti uneori prea formal, prea rece si lipsit de compasiune. Trebuie să-i accepti pe oameni asa cum sunt, să nu te pui pe tine însuti prea mult deasupra lor si să ceri prea mult de la dânsii. Ai nevoie să fii îmblânzit si calmat de Duhul lui Dumnezeu în timp ce predici poporului. Ar trebui să te educi pentru a lucra în modul cel mai bun ca să asiguri finalul dorit. Lucrarea ta trebuie să fie caracterizată de iubirea lui Isus, care să-ti umple inima, să dea căldură cuvintelor tale, să-ti modeleze temperamentul si să-ti înalte sufletul.
Vorbesti adesea prea mult, când nu ai influenta însufletitoare a Duhului Cerului. Îi obosesti pe cei care te ascultă. Multi fac o greseală în predica pe care o tin, neoprindu-se când interesul este mare. Ei continuă să peroreze până când interesul stârnit în mintile ascultătorilor se stinge si oamenii sunt realmente obositi prin cuvinte ce nu au vreo greutate sau valoare deosebită. Să te opresti înainte de a ajunge în acest punct. Să te opresti când nu ai de spus ceva cu adevărat important. Să nu continui cu acele cuvinte seci care nu fac decât să stârnească prejudecata si nu înmoaie inima. Ai nevoie să fii într-o comuniune atât de intimă cu Hristos încât cuvintele tale să topească si să ardă, făcându-si drum către suflet. Numai vorbe anoste nu sunt de-ajuns pentru acest timp. Sunt bune argumentele; dar s-ar putea să fie prea multă argumentatie si prea putin din spiritul si viata lui Dumnezeu. Fără puterea deosebită a lui Dumnezeu, care să sprijine eforturile tale, fără un duh supus si smerit în Dumnezeu, fără o inimă îmblânzită, fără cuvinte care să izvorască dintr-o inimă plină de iubire, lucrările tale vor fi obositoare si nu vor aduce rezultate binecuvântate. Slujitorul lui Hristos ajunge la un punct dincolo de care cunoasterea si priceperea omenească sunt neputincioase. Ne luptăm cu rătăciri catastrofale si cu rele pe care nu suntem în stare să le remediem sau să-i facem pe oameni să le vadă si să le înteleagă; căci noi nu putem schimba inima. Nu putem da vigoare sufletului ca să înteleagă păcătosenia păcatului * si să simtă nevoia unui Mântuitor. Dacă lucrările noastre poartă însă amprenta Duhului lui Dumnezeu, dacă o putere mai mare, divină, însoteste eforturile noastre de a semăna sământa Evangheliei, vom vedea roadele muncii noastre spre slava lui Dumnezeu. Numai El poate uda sământa semănată.
Asa este si cu tine, frate A. Nu trebuie să te lasi cuprins de o grabă prea mare si să astepti prea mult de la niste minti întunecate. Trebuie să nutresti nădejdea plină de umilintă că Dumnezeu va atribui, în bunăvointa Sa, influenta tainică, înviorătoare, a Duhului Său, singura prin care lucrările tale nu vor fi zadarnice în Domnul. Ai nevoie să te prinzi de Dumnezeu printr-o credintă vie, dându-ti seama în orice clipă de slăbiciunea ta si de primejdiile care te pândesc si căutând necurmat acea putere si energie pe care numai Dumnezeu o poate da. Oricât te-ai strădui, singur nu poti face nimic.
Ai nevoie să te educi în asa fel încât să poti avea întelepciunea de a lucra cu mintile oamenilor. Ar trebui să arăti compasiune fată de unii, tratându-i diferentiat, în vreme ce pe altii i-ai putea salva cu teamă, trăgându-i afară din foc. Tatăl nostru ceresc ne lasă adesea în incertitudine în ce priveste eforturile noastre. Avem datoria de a ne arunca sământa pe lângă toate apele, fără să stim ce va izbuti, aceasta sau aceea. Ne putem spori credinta si puterile din Izvorul tăriei noastre si ne putem sprijini în totală dependentă de Dânsul.
Frate A., ai nevoie să lucrezi cu cea mai mare sârguintă pentru a controla eul si a dezvolta un caracter în armonie cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Ai nevoie să te educi si să te pregătesti pentru a deveni un păstor eficient. Ai nevoie să cultivi o fire blândă - trăsături de caracter străbătute de bunătate, voiosie, optimism, generozitate, milă, politete, compasiune. Ar trebui să învingi un spirit posomorât, intolerant, îngust, cicălitor si tiranic. Dacă esti legat de lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te lupti crâncen cu tine însuti si să-ti formezi caracterul după Modelul divin.
Fără un efort constant din partea ta, sub influenta unei minti corupte, vor apărea unele situatii care îti vor închide calea, neajunsuri pe care tu vei fi înclinat să le pui pe seama unei alte cauze decât celei adevărate. Ai nevoie de autodisciplină. Evlavia noastră nu trebuie să se înfătiseze ca fiind acră, rece si nesociabilă, ci atrăgătoare si dispusă să se lase învătată. Un spirit înclinat spre critică îti va îngrădi calea si va închide inimile fată de tine. Dacă nu vei depinde cu umilintă de Dumnezeu, îti vei bloca adesea singur drumul cu obstacole si pentru acest lucru vei da vina pe umblarea altora.
Trebuie să veghezi asupra propriei persoane, ca să nu predici adevărul sau să te achiti de îndatoriri într-un spirit intolerant, care va stârni prejudecata. Ai nevoie să studiezi cum te poti înfătisa aprobat de Dumnezeu, un lucrător care nu trebuie să se rusineze. Întreabă-te singur care este dispozitia ta firească - ce caracter ti-ai format. Ar trebui să te studiezi pe tine însuti, asa cum ar trebui s-o facă fiecare slujitor al lui Hristos, pentru a veghea cu cea mai mare grijă să nu îndrăgesti obiceiuri de a actiona sau tendinte mentale si morale pe care nu ai dori să le vezi apărând printre cei pe care-i luminezi în ce priveste adevărul.
Pastorii lui Hristos sunt îndemnati să fie exemple în turma lui Dumnezeu. Influenta unui pastor poate face mult în directia modelării caracterului poporului său. Dacă pastorul este indolent, dacă nu are o inimă si o viată curată, dacă este tăios, critic si cicălitor, egoist, independent si dacă îi lipseste stăpânirea de sine, va avea într-o mare măsură de întâmpinat si va trebui să facă fată acelorasi elemente neplăcute în poporul lui; si este o lucrare grea aceea de a pune lucrurile în ordine acolo unde influentele rele au provocat confuzie. Ceea ce se vede în pastorul lor va conta mult în ce priveste desăvârsirea virtutii crestine în popor. Dacă viata lui este o combinatie de calităti, cei pe care îi aduce prin eforturile lui la cunostinta adevărului vor reflecta într-o mare măsură, dacă Îl iubesc într-adevăr pe Dumnezeu, exemplul si influenta sa; căci el este un reprezentant al lui Hristos. Astfel, pastorul ar trebui să simtă răspunderea pe care o are de a înfrumuseta în toate lucrurile învătătura Dumnezeului nostru, Mântuitorul.
Cele mai mari eforturi ale slujitorului Evangheliei ar trebui să fie de a-si consacra toate talentele în lucrarea de salvare a sufletelor; atunci va avea succes. Disciplina atentă si înteleaptă îi este necesară oricui a luat asupră-i Numele lui Hristos; ea este însă într-un sens mult mai înalt importantă pentru un slujitor al Evangheliei, care este un reprezentant al lui Hristos. Mântuitorul nostru i-a umplut pe oameni de o teamă respectuoasă prin puritatea si moralitatea Sa înăltată, în timp ce iubirea si blândetea Sa gingasă îi entuziasma. Cei mai săraci si mai umili nu se temeau să se apropie de Dânsul; chiar si copilasii erau atrasi de El. Le plăcea mult să urce în poala Sa si să sărute acea fată gânditoare, radiind de iubire. De această gingăsie iubitoare ai nevoie. Ar trebui să cultivi iubirea. Dovezile de simpatie si actele de politete si respect fată de altii nu-ti vor scădea nici un dram din demnitate, ci vor face să se deschidă multe inimi care acum sunt închise fată de tine.
Hristos a fost exact ceea ce fiecare pastor ar trebui să se străduiască să fie. Ar trebui să învătăm să-I imităm caracterul si să combinăm dreptatea strictă cu puritatea, integritatea morală, dragostea si generozitatea nobilă. O fată plăcută care reflectă iubirea, împreună cu un comportament blând si amabil, vor face mai mult fără eforturile de la amvon decât poate face actul predicării lipsit de acestea. Se cuvine să cultivăm respectul fată de judecata altora când, într-o măsură mai mare sau mai mică, depindem în mod categoric de ei. Ar trebui să cultivăm adevărata amabilitate crestină si o simpatie plină de gingăsie, chiar si pentru ipostazele umane cele mai dificile, grosolane. Isus a venit din curtile curate ale Cerului pentru a salva tocmai asemenea persoane. Îti închizi inima prea repede fată de multi care în mod aparent nu manifestă nici un interes pentru solia pe care o porti, dar care sunt totusi sub oblăduirea harului si scumpi înaintea Domnului. "Cel care câstigă suflete este întelept." Pavel s-a făcut tuturor totul * , pentru ca, dacă ar fi fost posibil în vreun fel, să salveze pe unii. Tu trebuie să fii într-o pozitie asemănătoare. Trebuie să te rupi de independenta ta. Îti lipseste o smerenie a mintii. Ai nevoie de influenta linistitoare a harului lui Dumnezeu asupra inimii tale, ca să nu iriti, ci să-ti croiesti drum către inimile oamenilor topind gheata, desi aceste inimi pot fi atinse de prejudecăti.
Cauza lui Dumnezeu are mare nevoie de oameni sinceri - oameni plini de zel, nădejde, credintă si curaj. Nu oamenii încăpătânati pot satisface nevoile acestui timp, ci aceia care sunt devotati. Avem prea multi pastori sensibili, care sunt firavi în experientă, deficienti în ce priveste calitătile crestine, cărora le lipseste consacrarea si se descurajează cu usurintă; care sunt plin de sârg în satisfacerea propriei lor vointe si perseverează în eforturile lor de a-si împlini propriile scopuri egoiste. Asemenea oameni nu se vor ridica la nivelul cerintelor acestui timp. În aceste ultime zile avem nevoie de bărbati care să vegheze neîncetat. Este nevoie de ostasi gata să intre în actiune, care sunt sinceri în dragostea lor de adevăr si dispusi să lucreze, sacrificându-se dacă pot face să înainteze cauza lui Dumnezeu si să salveze suflete pretioase. În această lucrare este nevoie de bărbati care să nu murmure si să se plângă de greutăti sau încercări, stiind că aceasta este o parte a mostenirii pe care le-a lăsat-o Hristos. Ei ar trebui să fie dispusi să iasă din tabără, să rabde batjocura si să poarte poverile ca niste buni soldati ai lui Hristos. Acestia vor duce crucea lui Hristos fără să se plângă, fără cârtire sau irascibilitate si vor fi răbdători în strâmtorare.
Adevărul solemn pentru aceste ultime zile, care îi pune la probă pe oameni, ne-a fost încredintat nouă, iar noi ar trebui să-l facem să devină realitate. Frate A., ar trebui să eviti să te faci pe tine însuti etalon. Te rog fierbinte, evită să recurgi la propriile sentimente. Tot ce putem îndura si tot ce s-ar putea să ni se ceară să îndurăm de dragul adevărului ni se va părea prea neînsemnat pentru a fi comparat cu ceea ce a suportat Mântuitorul nostru pentru noi, păcătosii. Nu trebuie să te astepti că vei fi întotdeauna judecat sau înfătisat în mod corect..Hristos spune că în lume vom avea strâmtorări, dar că în Dânsul vom avea pace.
Ai cultivat un spirit combativ. Când ti se taie calea, ocupi imediat pozitiile de apărare; si chiar dacă te-ai afla printre fratii tăi, care iubesc adevărul si si-au oferit vietile pentru cauza lui Dumnezeu, te justifici în timp ce îi critici, devii neîncrezător în cuvintele pe care le rostesc si bănuitor în ce priveste motivatiile lor, pierzând astfel mari binecuvântări pe care este privilegiul tău să le câstigi prin experienta fratilor tăi.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
