MARTURII VOLUMUL III: Marturia 25 - ÎNCUMETAREA

Sunt unii care au un spirit nechibzuit, pe care ei îl numesc curaj si hotãrâre. Ei se plaseazã în mod inutil în situatii extrem de primejdioase, expunându-se astfel unor ispite din care, ca sã iasã nepãtati si nevãtãmati, ar fi nevoie de o minune a lui Dumnezeu. Ispita pe care a îndreptat-o Satan cãtre Mântuitorul lumii, ca Acesta sã Se arunce de pe streasina templului, a fost înfruntatã si trecutã cu bine. Satan a citat o fãgãduintã a lui Dumnezeu pentru a-I da lui Hrisos siguranta cã poate face acest lucru fãrã teamã, în baza promisiunii respective. Hristos a întâmpinat aceastã ispitã cu textul biblic urmãtor: "Stã scris: Sã nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tãu." Singura cale sigurã pentru crestini este de a-l respinge pe vrãjmas cu Cuvântul lui Dumnezeu. Satan îi îndeamnã pe oameni în locuri în care Dumnezeu nu le cere sã meargã si aduce citate din Scripturi pentru a-si justifica sugestiile.

Fãgãduintele pretioase ale lui Dumnezeu nu sunt date pentru a-l întãri pe om pe o cale a încumetãrii sau pentru a se încrede în ele când se aruncã în mod inutil în primejdie. Domnul ne cere sã actionãm într-o umilã dependentã de providenta Sa."Nu stã în puterea omului, când umblã, sã-si îndrepte pasii cãtre tintã." ÃIeremia 10:23Î În Dumnezeu este bunãstarea si viata noastrã. Nimic nu poate fi adus în starea de prosperitate fãrã permisiunea si binecuvântarea lui Dumnezeu. El Îsi poate pune mâna pentru a spori si binecuvânta sau Si-o poate întoarce împotriva noastrã. "Încredinteazã-ti soarta în mâna Domnului , încrede-te în El si El va lucra." ÃPsalmul 37:5Î În calitatea de copii ai lui Dumnezeu, ni se cere sã ne pãstrãm cu consecventã un caracter crestin. Ar trebui sã manifestãm prudentã, prevedere si umilintã si sã umblãm cu circumspectie cãtre cei care sunt în afarã. Si în nici un caz sã nu renuntãm la principii.

Singura noastrã sigurantã este de a nu-i oferi nici un prilej diavolului; cãci sugestiile si scopurile lui urmãresc întotdeauna sã ne facã rãu si sã ne împiedice sã ne sprijinim pe Dumnezeu. El se tranformã într-un înger al curãtiei pentru ca, prin ispitele lui ipocrite, sã-si poatã folosi în asa fel stratagemele încât sã nu reusim sã-i descoperim ticãlosiile. Cu cât cedãm mai mult, cu atât vor avea o putere mai mare amãgirile lui asupra noastrã. Este un lucru nesigur sã ne contrazicem sau sã parlamentãm cu el. Pentru fiecare avantaj pe care îl cedãm vrãjmasului, el va pretinde mai multe. Singura noastrã sigurantã este de a respinge cu fermitate primul îndemn la încumetare. Prin meritele lui Hristos, Dumnezeu ne-a dat suficient har ca sã-l înfruntãm pe Satan si sã fim mai mult decât biruitori. Împotrivirea înseamnã succes. "Împotriviti-vã diavolului si el va fugi de la voi." Împotrivirea trebuie sã fie fermã si neîncetatã. Pierdem tot ce câstigãm dacã ne împotrivim astãzi numai ca sã cedãm mâine.

Pãcatul acestui veac este nesocotirea poruncilor fãrã echivoc ale lui Dumnezeu. Puterea influentei exercitate în directia gresitã este foarte mare. Eva avea tot ceea ce reclamau nevoile ei. Nu lipsea nimic din ce-i trebuia ca sã fie fericitã; dar apetitul neînfrânat a dorit fructul singurului pom pe care Dumnezeu îl oprise. N-avea deloc nevoie de fructul pomului cunostintei, dar ea a îngãduit ca pofta si curiozitatea sã-i controleze ratiunea. Era perfect fericitã în cãminul sãu edenic, alãturi de sotul ei; însã, asemenea neastâmpãratelor eve moderne, s-a bucurat cã exista o sferã mai înaltã decât cea pe care i-o hotãrâse Dumnezeu. Dar încercând sã urce mai sus de pozitia ei originarã, a cãzut cu mult mai jos decât fusese înainte. Hotãrât lucru, aceasta le asteaptã si pe evele generatiei actuale dacã vor neglija sã-si onoreze cu voiosie îndatoririle vietii de zi cu zi în conformitate cu planul lui Dumnezeu.

Existã o lucrare pentru femei care este mai importantã si mai înaltã decât chiar îndatoririle unui împãrat pe tronul sãu. Ele pot modela mintile copiilor lor si forma caracterele acestora în asa fel încât sã poatã fi folositori în lumea de acum si sã devinã fii si fiice ale lui Dumnezeu. Timpul lor ar trebui considerat prea valoros pentru a fi petrecut în sãlile de dans sau devotat unor îndeletniciri inutile. Este nevoie de prea multã muncã folositoare si importantã n aceastã lume a lipsurilor si suferintei ca sã mai irosim clipe pretioase pentru împodobire sau etalare ostentativã. Fiicele Împãratului ceresc, membre ale familiei regale, vor simti povara rãspunderii de a dobândi o viatã superioarã, pentru a putea ajunge într-o legãturã mai strânsã cu Cerul si a lucra la unison cu Rãscumpãrãtorul lumii. Cele angajate în aceastã lucrare nu vor fi multumite de módele si nebuniile care absorb mintile si afectiunea femeilor din aceste ultime zile. Dacã sunt cu adevãrat fiicele lui Dumnezeu, vor fi pãrtase ale naturii divine. Când vor vedea influentele corupãtoare din societate, vor fi miscate de mila cea mai profundã, asa cum a fost si Rãscumpãrãtorul lor. Vor simti împreunã cu Hristos si, în sfera lor, dupã priceperea si ocaziile pe care le au, vor lucra pentru salvarea sufletelor care pier, tot asa cum a lucrat Hristos în sfera Sa înaltã pentru binele omului.

Neglijarea din partea femeii de a urma planul pe care l-a avut Dumnezeu la crearea ei si efortul acesteia de a dobândi pozitii importante pentru ocuparea cãrora nu a calificat-o lasã neocupatã pozitia pe care ea ar putea-o ocupa cu succes. Pãrãsindu-si sfera, ea îsi pierde adevãrata demnitate si noblete femininã. Când Dumnezeu a creat-o pe Eva, a intentionat ca aceasta sã nu-i fie nici inferioarã, nici superioarã bãrbatului, ci sã-i fie egalã în toate lucrurile. Perechea cea sfântã urma sã nu aibã interese independente unul de celãlalt; si cu toate acestea, fiecare avea individualitatea sa de gândire si actiune. Dar dupã pãcatul Evei, întrucât a fost prima în nelegiuire, Domnul i-a spus cã Adam va stãpâni peste ea. Ea urma sã se afle într-o relatie de supunere fatã de sotul ei, iar aceasta era o parte a blestemului. În multe cazuri, blestemul a fãcut ca soarta femeii sã fie foarte dureroasã si ca viata sã-i fie o povarã. Exercitând o putere arbitrarã, bãrbatul a abuzat în multe privinte de superioritatea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Întelepciunea infinitã a fost aceea care a conceput planul de rãscumpãrare, care pune neamul omenesc la o a doua probã, acordându-le o nouã încercare.

Satan îi foloseste pe oameni ca agenti ai sãi pentru a-i duce la încumetare pe cei care-L iubesc pe Dumnezeu; acesta este îndeosebi cazul celor ce sunt amãgiti de spiritism. De regulã spiritistii nu-L acceptã pe Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu si, prin necredinta lor, conduc multe suflete la pãcate de încumetare. Ei pretind chiar cã-I sunt superiori lui Hristos, dupã cum a fãcut si Satan când L-a contestat pe Printul vietii. Spiritistii, ale cãror suflete sunt întinate cu pãcate de un caracter revoltãtor si care au constiintele însemnate cu fierul înrosit, îndrãznesc sã ia Numele Fiului fãrã prihanã al lui Dumnezeu pe buzele lor necurãtite si sã alãture preaînaltul Sãu Nume ticãlosiei care le caracterizeazã propriile firi stricate.

Oamenii care prezintã aceste erezii blestemate îi vor provoca pe cei ce propovãduiesc Cuvântul lui Dumnezeu sã intre în polemici cu ei, iar unii din cei ce învatã pe altii adevãrul nu au avut curajul de a se opune provocãrii acestei categorii de oameni, care sunt indivizi marcati cu semnul "atentie" în Cuvântul lui Dumnezeu. Unii predicatori de-ai nostri nu au avut curajul moral sã le spunã acestor oameni: Dumnezeu ne-a avertizat în Cuvântul Sãu cu privire le voi. Ne-a fãcut o descriere exactã a caracterului vostru si a rãtãcirilor pe care le sustineti. Unii predicatori de-ai nostri, decât sã le dea celor ce reprezintã aceastã categorie ocazia de a triumfa sau de a-i acuza de lasitate, i-au înfruntat în discutie deschisã. Discutând însã cu spiritistii, ei nu-l înfruntã numai pe om, ci si pe Satan si îngerii sãi. Ei intrã în comunicare cu puterile întunericului si îi invitã pe îngerii rãi în preajma lor.

Spiritistii doresc sã facã publicitate rãtãcirilor lor; si predicatorii care apãrã adevãrul biblic îi ajutã sã facã aceasta când consimt sã se angajeze în discutii cu ei. Acestia se folosesc de ocaziile pe care le au pentru a-si aduce ereziile înaintea poporului si în fiecare discutie cu ei unele persoane vor fi amãgite. Cea mai bunã cale pentru noi este sã-i evitãm.