MARTURII VOLUMUL III: Marturia 24 - DISCUTII CARE TREBUIE EVITATE

Ti-a plãcut mult sã sustii polemici legate de adevãr si ai îndrãgit discutiile; dar aceste întreceri nu ti-au favorizat formarea unui caracter crestin armonios; cãci prin ele se creeazã o ocazie favorabilã pentru dezvãluirea a chiar trãsãturilor de caracter pe care trebuie sã le birui dacã vrei sã intri odatã în Cer. Discutiile nu pot fi evitate ntotdeauna. În unele cazuri, împrejurãrile sunt de asa naturã încât dintre douã rele trebuie ales acela mai mic, care este discutia. Însã ori de câte ori se poate, acestea ar trebui evitate; cãci rezultatul este rareori onorarea lui Dumnezeu.
Oameni cãrora le place nespus sã vadã adversari combãtându-se pot pretinde cu putere discutiile. Altii, care au dorinta de a auzi dovezile aduse de ambele pãrti, pot cere discutia cu toatã sinceritatea motivatiei pe care o au; însã oricând este posibil, ele ar trebui evitate. Acestea întãresc în general spiritul de combativitate si slãbesc acea dragoste curatã si compasiune sacrã care ar trebui sã existe întotdeauna în inimile crestinilor, chiar dacã acestia ar putea avea opinii diferite.
Discutiile în acest veac al ÃistorieiÎ lumii nu constituie dovezi reale ale unei dorinte sincere din partea oamenilor de a cerceta adevãrul, ci se produc din cauza iubirii de inedit si a stãrii de surescitare care însoteste în general disputele. Rareori este Dumnezeu glorificat sau înainteazã adevãrul în aceste lupte. Adevãrul este prea solemn, prea important în rezultatele sale pentru a considera cã este un fleac dacã este primit sau respins. A discuta adevãrul de dragul de a arãta împotrivitorilor îndemânarea combatantilor este întotdeauna o politicã proastã; cãci ea nu face decât foarte putin pentru înaintarea adevãrului.
Împotrivitorii adevãrului vor arãta îndemânare în reprezentarea gresitã a spuselor oponentului lor. Ei vor face din cele mai solemne si sacre adevãruri un subiect de batjocurã. În general, vor glumi si îsi vor bate joc de adevãrurile pretioase, sfinte, si le vor înfãtisa într-o luminã atât de falsã înaintea oamenilor încât mintile întunecate de rãtãcire si murdãrite de pãcat nu vor deosebi motivatiile si scopurile pe care le au acesti oameni sireti când ascund si falsificã în acest fel adevãrul pretios si important. Din cauza oamenilor care se angajeazã în ele, existã numai putine discutii care este posibil sã fie conduse dupã principii corecte. Împunsãturi acute vin prea ades din ambele pãrti, se îngãduie ca disputa sã capete un aspect personal si în mod frecvent ambele pãrti se coboarã la sarcasm si vorbe "de duh". Iubirea de suflete este pierdutã în dorinta mai mare de a fi învingãtor. Prejudecata profundã si amarã este adesea rezultatul discutiilor.
Am vãzut îngeri îndurerati cã nestematele cele mai pretioase ale adevãrului au fost aduse înaintea unor oameni cu totul incapabili sã aprecieze dovezile în favoarea adevãrului. Întreaga lor fiintã era în rãzboi cu principiile adevãrului; firile lor le urau. Obiectul urmãrit de ei în discutie nu era acela de a putea sã cuprindã ei însisi dovezile adevãrului sau ca oamenii sã poatã avea o bunã întelegere a adevãratei noastre pozitii, ci de a întuneca priceperea punând adevãrul într-o luminã gresitã înaintea oamenilor. Sunt persoane care s-au autoeducat ca luptãtori. Este politica lor aceea de a reprezenta eronat declaratiile unui oponent si de a acoperi argumente clare cu subtilitãti necinstite. Ei si-au consacrat puterile lor date de Dumnezeu în aceastã lucrare neonestã, cãci nu existã nimic în inimile lor care sã fie în armonie cu principiile curate ale adevãrului. Ei se prind de orice argument le este cu putintã, cu care sã-i zdrobeascã pe apãrãtorii adevãrului, când nici ei însisi nu cred în lucrurile pe care le aruncã asupra acestora. Se întãresc în pozitia pe care au ales-o, indiferent de dreptate si de adevãr. Nu tin seama cã înaintea lor este Judecata si cã atunci triumful lor câstigat în mod necinstit, cu toate rezultatele lui dezastruoase, va apãrea în adevãrata sa luminã. Rãtãcirea, cu toate tacticile ei amãgitoare, cu toate întoarcerile, rãsucirile si ocolisurile ei pentru a schimba adevãrul într-o minciunã, va apãrea atunci în toatã diformitatea sa. Nici o biruintã nu va conta în ziua lui Dumnezeu în afarã de aceea pe care adevãrul, curatul, înãltatul, sacrul adevãr, o va câstiga spre slava lui Dumnezeu.
Îngerii plâng atunci când vãd adevãrul pretios de origine cereascã aruncat înaintea porcilor pentru a fi apucat de acestia si cãlcat în picioare în tinã si murdãrie. "Sã nu aruncati mãrgãritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva sã le calce în picioare si sã se întoarcã sã vã rupã." ÃMatei 7:6Î Acestea sunt cuvintele Rãscumpãrãtorului lumii.
Slujitorii lui Dumnezeu sã nu considere ocazia de a se angaja în discutii ca fiind un mare privilegiu. Nu toate punctele credintei noastre trebuie aduse în fatã si prezentate înaintea multimilor atinse de prejudecatã. Isus a vorbit înaintea fariseilor si saducheilor în pilde, ascunzând clarul adevãrului sub simboluri si ilustratii pentru cã ei ar fi folosit în mod gresit adevãrurile pe care le prezenta înaintea lor; ucenicilor Sãi însã le vorbea lãmurit. Ar trebui sã învãtãm din metoda de propovãduire a lui Hristos si sã fim atenti sã nu-i jignim pe oameni prezentând adevãruri pe care, nefiind deplin explicate, nu sunt absolut deloc pregãtiti sã le primeascã.
Trebuie sã ne ocupãm mai întâi cu adevãrurile pe care le sustinem si unii, si altii si sã câstigãm încrederea ascultãtorilor; apoi, în mãsura în care oamenii pot fi adusi mai aproape de miezul problemei, putem înainta încet cu chestiunea prezentatã. Este nevoie de mare întelepciune pentru a prezenta adevãrul nepopular în modul cel mai prudent înaintea unor oameni dominati de prejudecãti, astfel încât sã se poatã câstiga accesul la inimile lor. Discutiile pun înaintea oamenilor care nu sunt luminati în privinta pozitiei noastre si sunt ignoranti în ce priveste adevãrul biblic o grupare de argumente ridicate cu mãiestrie si dispuse atent pentru a acoperi punctele clare ale adevãrului. Unii oameni au socotit cã este de datoria lor sã ascundã declaratii clare, fãrã echivoc, din Cuvântul lui Dumnezeu prin teoriile lor amãgitoare, pe care le fac sã parã plauzibile celor care nu au cercetat personal.
Acesti agenti ai Satanei sunt greu de înfruntat si este dificil sã-ti pãstrezi rãbdarea cu dânsii. Însã calmul, rãbdarea si stãpânirea de sine sunt elemente pe care trebuie sã le cultive orice slujitor al lui Hristos. Cei care combat adevãrul s-au autoeducat pentru luptã intelectualã. Ei sunt pregãtiti sã prezinte la suprafatã sofisme si afirmatii neîntemeiate ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Ei seamãnã confuzie în mintile nebãnuitoare si plaseazã adevãrul în întuneric, în timp ce oamenilor li se prezintã povesti plãcute în locul adevãrului biblic curat.
Multi aleg întunericul mai degrabã decât lumina, pentru cã faptele lor sunt rele.Dar sunt si dintre aceia cãrora, dacã li s-ar fi putut prezenta adevãrul într-un mod diferit, în împrejurãri diferite, dându-li-se sansa cuvenitã de a cântãri cu mintea lor argumentele si de a compara verset cu verset, ar fi fost fermecati de claritatea lui si s-ar fi prins de acesta.
A fost un lucru foarte nechibzuit din partea pastorilor nostri de a publica pentru lume sofismele viclene ale rãtãcirii, aduse de oameni sireti pentru a ascunde si a face fãrã putere adevãrul solemn, sacru al lui Iehova. Acesti oameni vicleni care stau la pândã pentru a-i însela pe cei neprevãzãtori îsi dãruiesc puterea intelectului pentru a denatura Cuvântul lui Dumnezeu. Cei lipsiti de experientã si nebãnuitori sunt amãgiti spre ruina lor. A fost o mare gresealã de a publica Ãrãspunsul la toateÎ argumentele cu care împotrivitorii luptã împotriva adevãrului lui Dumnezeu; cãci fãcând asa, mintile tuturor categoriilor de oameni se umplu cu argumente la care nu se gândiserã niciodatã. Cineva trebuie sã dea socotealã pentru aceastã conducere neînteleaptã a ostilitãtilor.
Argumentele împotriva adevãrului sacru, subtile în influenta lor, afecteazã mintile care nu sunt bine informate în ce priveste tãria adevãrului. În cea mai mare parte, perceptia moralã a membrilor comunitãtii este tocitã din pricina familiaritãtii cu pãcatul. Egoismul, necinstea si diferitele pãcate care se gãsesc pretutindeni în acest veac degenerat au amortit calitatea de a sesiza lucrurile vesnice, astfel încât adevãrul lui Dumnezeu nu este înteles. Fãcând publicitate argumentelor eronate ale adversarilor nostri, adevãrul si rãtãcirea sunt plasate la acelasi nivel în mintile lor, când, dacã ar putea avea în fata ochilor adevãrul în claritatea sa, suficient de mult timp încât sã-i vadã si sã-i înteleagã sfintenia si importanta, ar fi convinsi de argumentele puternice care stau în favoarea sa si ar fi gata atunci sã înfrunte argumentele aduse de adversari.
Cei care cautã sã cunoascã adevãrul si sã înteleagã voia lui Dumnezeu, care sunt credinciosi luminii si sârguinciosi în îndeplinirea îndatoririlor zilnice, vor deosebi fãrã îndoialã învãtãtura ÃcuratãÎ; cãci ei vor fi cãlãuziti în tot adevãrul. Dumnezeu nu fãgãduieste ca, prin lucrãrile mestesugite ale providentei Sale, sã-i aducã într-un mod irezistibil pe oameni la cunostinta adevãrului Sãu, când ei nu cautã adevãrul si nu au nici cea mai micã dorintã de a-l cunoaste. Oamenii au puterea de a stinge Duhul lui Dumnezeu; lor le este lãsatã puterea alegerii. Li se îngãduie libertatea de actiune. Ei pot fi ascultãtori prin Numele si harul Rãscumpãrãtorului nostru sau pot fi neascultãtori si suporta consecintele. Omul este rãspunzãtor pentru primirea sau respingerea adevãrului sacru si vesnic. Duhul lui Dumnezeu provoacã neîncetat remuscãri, iar sufletele hotãrãsc dacã sã fie pentru sau împotriva adevãrului. Comportamentul, cuvintele si faptele slujitorului lui Hristos pot hotãrî un suflet pentru sau împotriva adevãrului. Cât de important este ca fiecare faptã din viatã sã fie de o asa naturã încât sã nu fie nevoie de pocãintã pentru ea. Lucrul acesta este important mai cu seamã pentru ambasadorii lui Hristos, care actioneazã în locul Sãu.