Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 24 (1875)
DESCONSIDERAREA ÎNDURĂRII
Evreii au avut o ocazie să reflecte asupra scenei la care fuseseră martori când se revărsase mânia lui Dumnezeu asupra celor mai importanti agenti în această mare răzvrătire. Bunătatea si îndurarea lui Dumnezeu s-au arătat prin faptul că nu a exterminat acest popor nerecunoscător când mânia Lui s-a aprins împotriva celor mai vinovati dintre ei.El a lăsat loc de pocăintă adunării care se lăsase amăgită. Faptul că Domnul, Conducătorul lor nevăzut, a arătat atât de multă îndelungă răbdare si milă în această împrejurare este raportat cu claritate ca dovadă că este dispus să-i ierte si pe cei mai mari păcătosi atunci când îsi dau seama de păcatul lor si se întorc la El cu pocăintă si umilintă. Prin descoperirea răzbunării Domnului, adunarea fusese oprită din calea pe care se încumetau să meargă; însă nu erau convinsi că păcătuiseră mult împotriva Sa, meritând mânia Lui din cauza căii lor răzvrătite. E cu neputintă ca oamenii să-I aducă lui Dumnezeu o jignire mai mare decât aceea de a dispretui si respinge uneltele omenesti, pe care le-a rânduit spre călăuzirea lor. Ei nu numai că au făcut aceasta, dar si-au propus să-i sortească mortii atât pe Moise cât si pe Aaron. Acesti oameni au fugit din preajma corturilor lui Core, Datan si Abiram de frica nimicirii; răzvrătirea lor însă nu era vindecată. Ei nu simteau durere si disperare din cauza vinovătiei lor. Nu simteau acel efect al unei constiinte trezite, mustrate pentru faptul că abuzează de cele mai pretioase privilegii ale lor si că păcătuiseră împotriva luminii si cunoasterii. Putem învăta de aici lectii valoroase despre îndelunga răbdare a lui Isus, Îngerul care a mers înaintea evreilor în pustie. Conducătorul lor nevăzut voia să-i salveze de la o nimicire rusinoasă. Iertarea îi asteaptă încă. Le este cu putintă să capete iertare dacă se vor pocăi - chiar si acum. Răzbunarea lui Dumnezeu s-a apropiat acum de ei si i-a ndemnat să se pocăiască. O mediere deosebită si irezistibilă din cer le-a oprit răzvrătirea nerusinată. Dacă vorrăspunde acum mijlocirii providentei lui Dumnezeu, pot fi salvati. Însă pocăinta si umilinta adunării trebuie să fie pe măsura fărădelegii lor. Descoperirea puterii fără echivoc a lui Dumnezeu i-a plasat dincolo de nesigurantă. Ei pot avea cunostintă despre adevărata pozitie si sfânta chemare a lui Moise si a lui Aaron dacă vor voi acest lucru. Însă neglijarea de a privi dovezile pe care li le dăduse Dumnezeu le-a fost fatală.Ei nu si-au dat seama de importanta faptului de a actiona imediat pentru a căuta iertarea din partea lui Dumnezeu pentru păcatele lor grave. Această noapte de probă pentru evrei nu a fost petrecută de către acestia în mărturisire si pocăintă pentru păcatele lor, ci inventând vreun mod de a se împotrivi dovezilor care îi arătau drept cei mai mari păcătosi. Ei strâng încă la piept ura lor plină de gelozie fată de bărbatii rânduiti de Dumnezeu si se întăresc în calea lor nebunească, de împotrivire fată de autoritatea lui Moise si a lui Aaron. Satana era prezent, gata de a le strica judecata si de a-i duce la nimicire legati la ochi. Mintile lor fuseseră otrăvite peste măsură cu nemultumire si aveau în cap ideea fixă, cu neputintă de zdruncinat, că Moise si Aaron era oameni răi si că erau răspunzători de moartea lui Core, Datan si Abiram, despre care credeau că ar fi putut fi salvatorii evreilor prin instaurarea unei mai bune stări de lucruri, în care lauda să ia locul mustrării si pacea locul nelinistii si conflictului. Cu o zi în urmă, întreg Israelul fugise alarmat de strigătul păcătosilor condamnati care coborau în adânc; căci ziceau: "Să nu ne înghită pământul si pe noi." "Dar a doua zi toată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise si împotriva lui Aaron, zicând: 'Voi ati omorât pe poporul Domnului!'" În indignarea lor, erau gata să-si pună cu silnicie mâinile asupra bărbatilor rânduiti de Dumnezeu, despre care credeau că făcuseră un mare rău, ucigându-i pe cei ce erau buni si sfinti. Însă prezenta Domnului se face simtită în slava Sa, deasupra cortului, iar Israelul răzvrătit este oprit din calea lui nebunească a încumetării. Din înfricosătoarea Lui slavă, Domnul Îsi îndreaptă glasul către Moise si Aaron, cu aceleasi cuvinte pe care poruncise acestora cu o zi înainte să le adreseze adunării lui Israel. "Dati-vă la o parte din mijlocul acestei adunări si-i voi nimici într-o clipă!" Aici vedem un exemplu uimitor al orbirii care va cuprinde mintile omenesti care se întorc de la lumină si dovezi. Aici vedem puterea răzvrătirii hotărâte si cât de dificil este să fie oprită. Lucru sigur, evreii avuseseră cele mai convingătoare dovezi prin nimicirea bărbatilor care îi amăgiseră; dar ei rezistau încă sfidători si cutezători si îl acuzau pe Moise si pe Aaron de uciderea unor bărbati buni si sfinti. "Căci răzvrătirea este asemenea păcatului vrăjitoriei, iar încăpătânarea este ca fărădelegea si idolatria." Moise nu a simtit vina păcatului si nu s-a grăbit să se îndepărteze, la cuvântul Domnului, si să lase adunarea să piară, asa cum fugiseră evreii cu o zi înainte de lângă corturile lui Core, Datan lsi Abiram. Moise a zăbovit; căci el nu putea să accepte să lase să moară acea mare multime, desi sitia că pentru răzvrătirea lor continuă ei meritau răzbunarea lui Dumnezeu. El s-a aruncat cu fata la pământ înaintea lui Dumnezeu, căci poporul nu simtea nevoia să se umilească; a mijlocit pentru ei pentru că nu simteau nevoia să medieze pentru ei însisi. Moise este tipul, reprezentarea lui Hristos. În acest moment critic, Moise a manifestat interesul Adevăratului Păstor pentru turma pe care o are în grijă. El s-a rugat ca mânia unui Dumnezeu jignit să nu nimicească cu desăvârsire poporul pe care l-a ales. Iar prin mijlocirea lui a oprit bratul răzbunării pentru ca Israelul răzvrătit si neascultător să nu ajungă la capătul existentei lui. El i-a spus lui Aaron ce cale să urmeze în acea criză teribilă când izbucnise mânia lui Dumnezeu si plaga începuse. Aaron a rămas cu cădelnita lui, legânându-o înaintea Domnului, în timp ce rugăciunile de mijlocire ale lui Moise se înăltau o dată cu fumul de tămâie. Moise nu a îndrăznit să-si înceteze rugăciunile fierbinti. El s-a prins de puterea Îngerului, cum a făcut si Iacov când se lupta cu El, si, asemenea lui Iacov, a biruit. Aaron stătea între cei vii si cei morti când a venit răspunsul plin de îndurare. Am auzit rugăciunea ta, nu-i voi nimici cu desăvârsire. Chiar bărbatii pe care adunarea îi dispretuia si voia să îi sortească mortii, chiar acestia s-au rugat în favoarea lor pentru ca sabia răzbunării lui Dumnezeu să intre din nou în teacă, iar Israelul păcătos să fie crutat.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
