Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 24 (1875)
DĂRUIREA SISTEMATICĂ
Dacă toti cei pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu bogătiile pămâtului ar împlini planul Său de a dărui cu credinciosie a zecea parte din toate veniturile lor si dacă n-ar tine pentru ei jertfele pentru păcat si cele pentru multumire, vistieria ar fi în mod constant împrospătată. Simplitatea planului de dăruire sistematică nu-i micsorează valoarea ci preamăreste întelepciunea lui Dumnezeu prin modul în care a fost acesta conceput. Tot ceea ce poartă peceta divin uneste simplitatea cu utilul. Dacă dăruirea sistematică ar fi adoptată de către toti după planul lui Dumnezeu, iar sistemul zecimii respectat cu tot atâta credinciosie de către cei bogati precum este onorat de categoriile sociale mai sărace, nu ar mai fi nevoie de apeluri urgente si repetate pentru mijloace la adunările noastre mari. În comunităti a existat o neglijentă în privinta aplicării planului de dăruire sistematică, iar rezultatul a fost o vistierie sărăcită si o biserică apostaziată. "Se cade să fure un om pe Dumnezeu? Dar voi M-ati furat! Si întrebati: Cu ce Te-am înselat? Cu zeciuielile si darurile de mâncare. Sunteti pedepsiti cu un blestem si Mă înselati tot poporul în întregime! Aduceti însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneti-Mă astfel la încercare, zice Domnul ostirilor, dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerului si dacă nu voi turma peste voi o binecuvântare care va da pe deasupra. Si voi mustra pentru voi pe cel care devorează (lăcusta) si nu vă va nimici roadele pământului si vita nu îsi va lepăda roadele înainte de timp în câmpiile voastre, zice Domnul ostirilor. Si toate popoarele vă vor ferici atunci, căci veti fi o tară plăcută, zice Domnul ostirilor." Dumnezeu a fost jefuit de zecimi si daruri. Este un lucru înfricosător să fii vinovat de faptul că ai retinut ceea ce trebuia să pui în vistierie sau că L-ai jefuit pe Dumnezeu. Pastorii care predică Cuvântul la marile noastre adunări simt păcătosenia neglijării de a da lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Ei stiu că Dumnezeu nu-Si va binecuvânta poporul în timp ce ei nesocotesc planul Său de dăruire. Ei încearcă să trezească poporul la constienta datoriei lor prin cuvântări directe, practice, arătând primejdia si păcătosenia egoismului si lăcămiei. Convingerea cuprinde mintile si gheata egoismului este spartă. Iar când se face apel la donatii pentru cauza lui Dumnezeu, sub influenta puternică a întâlnirilor, unii care în alte împrejurări n-ar misca un deget sunt acum dornici să dea. S-au obtinut bune rezultate în ce priveste această categorie. Sub presiunea apelurilor însă, simtirea cea mai adâncă o au cei ale căror inimi nu au înghetat din pricina egoismului. Ei au lăsat cu constiinciozitate ca mijloacele lor să curgă pentru înaintatea cauzei lui Dumnezeu. Întreaga lor făptură este miscată de apelurile puternice care se fac si aceste persoane răspund, persoane care ar fi dăruit tot ceea ce împrejurările vietii lor i-ar fi îndreptătit să păstreze pentru ei. Însă acesti credinciosi cu inima neînpărtită, îndemnati de o iubire aprinsă pentru cauza lui Dumnezeu si de dorinta de a actiona prompt, se consideră în stare să facă mai mult decât le cere Dumnezeu, pentru faptul că folosinta lor este paralizată în alte directii. Acesti oameni deschisi se angajează să facă rost de bani când stiu din ce sursă vor veni, si unii, pentru a-si tine promisiunile, sunt pusi în împrejurări grele. Altii sunt obligati să-si vândă produsele în mod foarte dezavantajos, iar unii au suferit chiar din pricina lipsei confortului si necesitătile vietii pentru a-si împlni făgăduintele. A existat un timp la începutul lucrării noastre când asemenea sacrificiu ar fi fost justificat, când Dumnezeu i-ar fi binecuvântat pe toti care s-ar fi aventurat astfel pentru cauza Sa. Prietenii adevărului era putini si mijloacele lor financiare foarte limitate. Însă lucrarea s-a răspândit si s-a întărit până când s-a ajuns să fie resurse suficiente în mâinile credinciosilor pentru a sustine din plin lucrarea în toate departamentele ei fără a pune pe nimeni într-o situatie grea - dacă toti ar fi vrut să suporte în mod proportional partea ce le revenea. Cauza lui Dumnezeu nu trebuie făcută să sufere nici în cea mai neînsemnată măsură. Adevărul pretios a fost expus cu atâta claritate încât a fost îmbrătisat de multi dintre aceia care au în mâini bunuri pe care li le-a încredintat Dumnezeu pentru a le folosi spre înaintarea intereselor adevărului. Dacă acesti oameni cu dare de mână îsi fac datoria, nu trebuie adusă nici o povar asupra fratilor mai săraci. Ne aflăm într-o lume a belsugului. Dacă darurile si jertfele ar fi proportionale cu mijloacele pe care le-a primit fiecare de la Dumnezeu, nu ar fi nevoie de apeluri urgente pentru ajutoare materiale la întâlnirile noastre de tabără. Bărbati si femei care iubesc cauza lui Dumnezeu asa cum îsi iubesc vietile lor, îsi vor lua angajamente cu aceste ocazii, când familiile lor vor trebui să sufere tocmai din lipsa mijloacelor pe care au promis să le dea pentru înaintarea cauzei. Dumnezeul nostru nu este un perceptor si nu pretinde celui sărac să dea pentru cauză mijloacele care apartin familiei sale si care ar trebui folosite pentru păstrarea membrilor în confort si deasupra lipsurilor strâmtorării. Apelurile pentru mijloace la întrunirile noastre mari de tabără au fost însotite până acum de evidente rezultate bune în ceea ce-i priveste pe cei bogati. Însă ne temem de urmarea unui efort prelungit pentru a umple din nou vistieria. Ne temem că va avea loc o reactie. Ar trebui ca oamenii cu răspundere din diferitele comunităti să depună un efort mai mare pentru a-i determina pe toti să urmeze planul conceput de Dumnezeu. Dacă se respectă dăruirea sitematică , apelurile urgente pentru mijloace care se fac la întâlnirile de tabără pentru diferite proiecte nu vor fi necesare. Dumnezeu a făcut un plan după care fiecare poate da după cum a fost binecuvântat de El si care va face ca dăruirea să devină un obicei, fără a mai astepta invitatii speciale. Cei care pot face aceasta, dar n-o fac din cauza egoismului, Îl jefuiesc pe Creaorul lor, care a revărsat asupră-le mijloace pe care să le investească în cauza Sa, pentru a-i face cunoscute interesele. Până nu vor împlini toti planul dărurii sistematice, va exista un esec în ce priveste satisfacerea regulii apostolice. Cei care lucrează în cuvânt si învătături trebuie să fie persoane cu discernământ. În timp ce fac apeluri generale, ar trebui să cunoască puterile celor care răspund la apelurile lor si nu ar trebui să îngăduie celor săraci să plătească sume mari, la care se angajează. După ce un om a consacrat Domnului o anumită sumă de bani, simte că aceasta este sacră, sfintită, pentru un scop sacru. Acest lucru este adevărat si de aceea ar trebui ca fratii nostri predicatori să fie bine informati de la cine acceptă sume care urmează să fie date. Fiecare membru al diferitelor familii din comunitătile noastre, dintre cei care cred adevărul, poate juca un rol în înaintarea lui, adoptând cu inima deschisă principiul dăruirii sistematice. "Fiecare din voi să pună deoparte (nota autoarei: fiecare singur, acasă) ... ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu." Povara de a-i îndemna si a-i stimula pe oameni să dea din mijloacele lor nu a fost lucrarea pe care Dumnezeu a avut-o în vedere pentru pastorii S i. Responsabilitatea ar trebui să apese asupra fiecărui om care se bucură de credinta în adevăr. "Fiecare din voi să pună deoparte ce va putea, după cum a prosperat." Fiecare membru al familiei, de la cel mai vârstnic până la cel mai tânăr, poate lua parte la această lucrare de dăruire. Jertfele copiilor mici pot fi primite de Dumnezeu si plăcute Lui. Valoarea jerfei este hotărâtă de spiritul în care sunt făcute darurile. Cei săraci, urmând regula apostolului si punând deoparte o mică sumă în fiecare săptămână, ajută la îmbogătirea visteriei, iar darurile lor sunt pe deplin acceptate de Dumnezeu; căci ei fac sacrificiu la fel de mari, ba chiar mai mari, decât fratii lor mai bogati. Planul de dăruire sistematică se va dovedi un mijloc de apărare al fiecărei familii împotriva ispitelor de a cheltui bani pentru lucruri nefolositoare; si se va dovedi o binecuvântatre mai ales pentru cei bogati, păzindu-i de a-si îngădui extravaganta. În fiecare săptămână, pretentiile lui Dumnezeu de la fiecare familie sunt reamintite de fiecare membru al ei care împlineste în întregime planul; si, refuzându-si vreun lucru de prisos pentru a avea mijloace pe care să le pună în vistierie, asupra inimii se imprimă lectii valoroase despre tăgăduire de sine pentru slava lui Dumnezeu. O dată pe săptămână, fiiecare este adus fată în fată cu rezultatele din săptămâna cea a trecut, venitul pe care l-ar fi putut avea dacă ar fi econom si mijloacele pe care nu le are din cauza îngăduintei fată de propriile slăbiciuni. Constiinta lui este strunită, ca să spunem asa, înaintea lui Dumnezeu si aceasta fie că-l va lăuda, fie ce-l va acuza. El învată că, dacă se bucură în continuare de pace sufletească si de favoarea lui Dumnezeu, trebuie să mănânce, să bea si să se îmbrace spre slava Sa. A da sistematic si cu generozitate conform planului este un lucru care tine deschisă usa inimii. Ne punem în legătură cu Dumnezeu pentru ca El să ne poată folosi ca pe niste canale prin care darurile Lui să se poată revărsa către toti. Cei săraci nu se vor plânge de planul dăruirii sistematice; căci acesta îi atinge usor. Ei nu sunt neglijati si trecuti cu vederea, ci favorizati prin aceea că joacă un rol fiind împreună lucrători cu Hristos, si vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu la fel ca si cei bogati. Chiar în procesul de a pune deoparte putinul de care se pot lipsi, ei îsi tăgăduiesc eul si cultivă generozitatea inimii. Ei se educă pentru a face fapte bune, si împlinesc cu tot atât de multă eficacitate intentia lui Dumnezeu în planul de dăruire sistematică precum cei mai avuti, care dau din prisosul lor.
În zilele apostolilor, oamenii mergeau pretutindeni predicând adevărul. Erau ridicate noi comunităti. Dragostea si zeul lor pentru Hristos i-a împins la fapte caracterizate de mari renuntări si sacrificii. Multe comunităti ale celor veniti dintre neamuri erau foarte săraci; cu toate acestea, apostolul declară că sărăcia lor lucie a dat nastere la un belsug de dărnicie din partea lor. Darurile lor se revărsau dincolo de capacitatea lor de a dărui. Oamenii si-au pus vietile n primejdie si au suferit pierderea tuturor lucruilor de dragul adevărului.
Apostolul sugerează prima zi a săptămânii ca fiind momentul potrivit de a analiza căile providentei si prosperitatea căpătată si, în frică de Dumnezeu, cu adevărată recunotintă a inimi pentru binecuvântările revărsate de El, de a hotărî, conform planului conceput de El, cât Îi va fi dat înapoi. Dumnezeu intentionează ca exercitarea generozitătii să se facă absolut voluntar, nefiind influentată nici măcar de apelurile elocvente menite să trezească compasiunea. "Pe cine dă cu bucurie, îl iubeste Dumnezeu." El nu are plăcere în faptul de a-Si împrospăta trezoreria cu valori dăruite cu de-a sila. Inimile loiale ale poporului Său, bucurându-se în adevărul mântuitor pentru acest timp, prin iubirea si recunostinta fată de El pentru această lumină pretioasă, vor fi deschise si nerăbdătoare să ajute cu mijloacele lor la trimiterea adevărului către altii. Răscumpărătorul nostru este de a face jertfe pentru a aduce suflete la cunostinta adevărului. Planul de răscumpărare a fost aplicat absolut de bunăvoie de către Mântuitorul nostru, si scopul lui Hristos este ca întreaga noastră generozitate să se arate prin daruri de bunăvoie.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
