MARTURII VOLUMUL III: Marturia 24 - CORE, DATAN SI ABIRAM

Prin hotãrârea lui Dumnezeu, acestor bãrbati li se acordaserã onoruri deosebite. Ei fuseserã din numãrul celor saptezeci de bãtrâni care au urcat pe munte împreunã cu Moise si au privit slava lui Dumnezeu. Ei au vãzut lumina strãlucitoare care acoperea forma divinã a lui Hristos. Partea de jos a acestui nor arãta ca "un fel de culoare de safir strãveziu, întocmai ca cerul în curãtia lui" (Ex. 24,10). Acesti bãrbati s-au aflat în prezenta slavei Domnului si au mâncat si au bãut fãrã sã fie nimiciti de curãtia si slava de neegalat care sã rãsfrângea asuprã-le. Dar o schimbare se produsese. O ispitã, usoarã, la început, fusese primitã; si, pentru cã a fost încurajatã, s-a întãrit pânã când imaginatia a trecut sub stãpânirea puterii Satanei. Sub masca celei mai usuratice prefãcãtorii, acesti bãrbati s-au aventurat în lucrarea lor de nemultumire. La înceut, ei au lansat aluzii în treacãt si au exprimat îndoieli care si-au gãstit atât de usor loc în multe minti, încât s-au aventurat si mai departe. Si, primind din ce în ce mai mult confirmarea suspiciunilor lor prin câte un cuvânt venit ba de la unul, ba de la altul, fiecare dintre acestia, spunând ceea ce credea despre anumite lucruri pe care le observase, aceste suflete amãgite au ajuns sã creadã cu adevãrat cã sunt plini de zel pentru Dumnul în aceastã chestiune si cã nu vor avea nici o scuzã dacã nu-si împlineau pânã la capãt scopul de a-l face pe Moise sã vadã si sã simtã ce pozitie dezastruoasã ocupã el fatã de Israel. Putin aluat de neîncredere, de disensiune, invidie si gelozie, dospea tabãra lui Israel. Core, Datan si Abiram si-au început lucrarea plinã de cruzime asupra bãrbatilor cãrora Dumnezeu le încredintase rãspunderi sacre. Ei au reusit sã înstrãineze douã sute cincizeci de cãpetenii care era vestiti în adunare, bãrbati cu renume. Cu acesti bãrbati puternici si influenti de partea lor, ei au fost siguri cã vor reusi sã aducã o schimbare radicalã în starea de lucruri. Ei credeau cã pot transforma modul de conducere a lui Israel si cã îl pot îmbunãtãti mult fatã de actuala guvernare. Core nu era satisfãcut de pozitia sa. Era legat de serviciul de la cortul întâlnirii; dorea cu toate acestea sã fie înãltat la oficiul de preot. Dumnezeu stabilise ca Moise sã fie guvernator principal, iar preotia fusese datã lui Aaron si fiilor lui. Core hotãrî sã-l sileascã pe Moise sã schimbe ordinea lucrurilor, pentru ca el sã poatã fi înãltat la demnitatea preotiei. Ca sã fie mai sigur de împlinirea scopuloui sãu, îi atrase în aceastã rãzvrãtire pe Datan si Abiram, descendenti ai lui Ruben. Rationamentul lor era cã, fiind descendenti ai fiului celui mai în vârstã al lui Iacov, autoritatea de cãpetenie, pe care o uzurpase Moise, le apartinea; si, alãturi de Core, erau hotãrâti sã obtinã slujba preotiei. Acestia trei au devenit foarte zelosi într-o lucrare a rãului si au influentat douã sute cincizeci de bãrbati cu renume care erau de asemenea bãrbati hotãrâti sã li se alãture pentru a participa si ei la preotie si la guvernare. Dumnezeu îi onorese pe leviti prin aceea cã îi numise sã slujescã în cort, pentru cã nu luaserã parte la confectionarea si închinarea la vitelul de aur si pentru credinciosia lor arãtatã prin executarea poruncii lui Dumnezeu asupra celor idolatri. Levitilor li se încredintase si slujba de ridicare a cortului si a taberei lor în jurul acestuia, în timp ce triburile lui Israel îsi înãltau corturile la o anumitã distantã de el, iar când cãlãtoreau, levitii desfãceau cortul si îl purtau, împreunã cu chivotul si cu toate piesele sacre de mibilier. Pentru cã Dumnezeu îi onorase astfel pe leviti, ei deveniserã ambitiosi, cãutând o slujbã si mai înaltã, pentru a putea obtine o mai mare influentã asupra adunãrii. "Ei s-au adunat împotriva lui Moise si împotriva lui Aaron si le-au zis: 'Destul! Cãci toatã adunarea, toti sunt sfinti si Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vã ridicati voi mai presus de adunarea Domnului?" (Num. 16,3).