Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 24 (1875)
CREDINCIOSUL AVRAAM
Mintea mea se întoarce la credinciosul Avraam, care, în supunere fată de porunca divină ce i-a fost dată într-o viziune de noapte la Beer-Seba, porneste la drum însotit de Isaac. Vede în fata sa muntele pe care Dumnezeu îi spusese că i-l va indica drept locul hotărât unde trebuia să aducă jertfa. Ia lemnele de pe umerii slujitorului său si le pune asupra lui Isaac, cel care urma să fie jertfit. Îsi încinge sufletul cu hotărâre si asprime agonizantă, gata pentru lucrarea pe care Dumnezeu i-a cerut s-o înfăptuiască. Cu inima sfâsiată si cu mâna tremurând ia foc, în timp ce Isaac întreabă: "Tată, iată focul si lemnele, dar unde este jertfa?" Însă , ah, Avraam nu-i poate spune acum! Tatăl si fiul zidea altarul si vine momentul îngrozitor ca Avraam să-i spună lui Isaac ceea ce i-a chinuit sufletul toată călătoria, cât a fost de lungă - că Isaac însusi este victima. Isaac nu este un băietel; este un tânăr în toată puterea cuvântului. Putea să refuze să se supună intentiei pe care o avea tatăl său, dacă ar fi vrut. Nu-si acuză tatăl de nebunie si nici măcar nu caută să-l facă să se răzgândească. Se supune. El crede în dragostea tatălui său si că acesta nu ar aduce jertfa îngrozitoare a singurului său fiu dacă nu i-ar fi spus Dumnezeu s-o facă. Isaac este legat de mâinile tremurătoare si iubitoare ale tatălui său, plin de compătimire, pentru că Dumnezeu a spus asa. Fiul se supune jertfirii, căci el crede în integritatea tatălui său. Când totul este însă gata, când credinta tatălui si supunerea fiului sunt pe deplin probate, îngerul lui Dumnezeu opreste mâna ridicată a lui Avraam care este pe punctul să-si înjunghie fiul si îi spune că este de-ajuns. "Stiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai crutat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine" (Gen. 22,12). Această faptă de credintă a lui Avraam este raportată pentru folosul nostru. Ea ne învată marea lectie a încrederii în cerintele lui Dumnezeu, oricât de aprige si dureroase ar putea fi; si îi învată pe copii supunerea desăvârsită fată de părintii lor si fată de Dumnezeu. Prin ascultarea lui Avraam, suntem învătati că nu avem nimic prea scump pentru a-l da lui Dumnezeu. Isaac a fost o reprezentare a Fiului lui Dumnezeu, care a fost adus ca jertfă pentru păcatele lumii. Dumnezeu a vrut să-i întipărească lui Avraam Evanghelia mântuirii pentru om. Pentru a realiza acest lucru si a face ca adevărul să devină ceva real pentru el si de asemenea pentru a-i testa credinta, El i-a cerut să-l înjunghie pe scumpul său Isaac. Toată suferinta si agonia pe care a îndurat-o Avraam în acea întunecată si înfricosătoare încercare a fost cu scopul ca întelegerea lui să fie profund impresionată de planul de răscumpărare pentru omul căzut. El a fost determinat să înteleagă prin propria lui experientă cât de inefabilă era tăgăduirea de sine a Nesfârsitului Dumnezeu prin actul de a-Si da propriul Fiu la moarte pentru salvarea omului de la ruină sigură. Pentru Avraam nici tortura psihică nu o putea egala pe aceea pe care a îndurat-o, supunându-se poruncii divine de a-si scrifica fiul. Dumnezeu Si-a sortit Fiul la o viată de umilintă, tăgăduire de sine, sărăcie, trudă, rusine si moarte agonizantă prin răstignire. Însă atunci nu a fost nici un înger care să poarte fericita solie. "De-ajuns; nu este nevoie s mori, prea-iubitul Meu Fiu." Legiuni de îngeri asteptau întristati, sperând că, asa cum a fost si în cazul lui Isaac, în ultimul moment Dumnezeu va împiedica moartea Sa rusinoasă. Însă îngerilor nu li s-a îngăduit să ducă un asemenea mesaj Fiului drag al lui Dumnezeu. Umilirea din sala de judecată si pe drumul Calvarului a continuat. A fost batjocorit, luat în râs si scuipat. El a îndurat batjocura, insultele si sarcasmul celor care-L urau până când, pe cruce, Si-a plecat capul si a murit. Ne putea Dumnezeu da vreo dovadă mai mare a iubirii Sale decât lăsând astfel ca Fiul Său să treacă prin această scenă a suferintei? Si, după cum darul lui Dumnezeu către om a fost fără plată, si dragoste infinită, pretentiile Sale asupra încrederii noastre, supuneri noastre, asupra întregii inimi si a tezaurului afectiunii noastre sunt de asemenea infinite. El cere tot ceea ce omului îi este cu putintă să dea. Supunerea noastră trebuie să fie proportională cu darul lui Dumnezeu; trebuie să fie deplină si să nu lase de dorit în nimic. Îi suntem cu totii datori lui Dumnezeu. El are pretentii asupra noastră, pe care nu le putem satisface fără a ne da pe noi însine ca jertfă deplină si de bun voie. Pretinde supunere promptă si fără rezerve si nu va accepta nimic mai putin decât acest lucru. Avem acum ocazia de a dobâdi dragostea si bunăvointa lui Dumnezeu. Acest an poate fi ultimul din viata unora care citesc aceste rânduri. Există cineva dintre tinerii care citesc acest apel care ar alege mai degrabă plăcerile lumii decât ca acea pace pe care o dă Hristos cercetătorului sincer si împlinitorului voios al vointei Lui?
Dumnezeu cântăreste caracterele, comportamentul si motivatiile noastre cu cumpăna Sanctuarului. Va fi un lucru înfricosător să fi declarat prea usor în iubire si supunere de către Răscumpărătorul nostru care a murit pe cruce pentru a atrage inimile noastre la El. Dumnezeu a revărsat asupra noastră daruri mari si pretioase. El ne-a dat lumină si cunoasterea vointei Sale, astfel încât să nu fim nevoiti să gresim sau să umblăm în întuneric. Faptul de a fi cântărit în cumpănă si a fi găsit usor în ziua răsplătirii finale va fi un lucru înfricosător, în urma unei greseli îngrozitoare care nu va putea fi îndreptătită niciodată. Tineri prieteni, vor fi căutate în van numele voastre în cartea lui Dumnezeu?
Dumnezeu v-a dat de făcut o lucrare pentru El care vă va transforma în împreună lucrători cu El. Pretutindeni în jurul vostru există suflete de salvat. Sunt cei pe care îi puteti încuraja si binecuvânta prin eforturile voastre sustinute. Puteti întoarce suflete de la păcat la neprihănire. Când vă dati seama de faptul că aveti de dat socoteală lui Dumnezeu, veti simti nevoia credinciosiei în rugăciune si în vegherea împotriva ispitelor lui Satana. Dacă sunteti cu adevărat crestini, veti simti mai degrabă nevoie de a deplânge întunecimea morală din lume decât de a vă complăcea în frivolitate si orgoliu pentru îmbrăcăminte. Veti fi printre cei care suspină si plâng din pricina urâciunilor care se înfăptuiesc în tară. Veti tine piept ispitelor Satanei, acelea de a vă îngădui desertăciunea, gătelile si podoabele în scopul etalării. Mintea care poate fi satisfăcută cu aceste lucruri frivole cu pretul neglijării înaltelor responsabilităti este îngustată, iar intelectul se piperniceste. Tinerii din zilele noastre pot fi împreună lucrători cu Hristos dacă vor, si, lucrând, credinta li se va întări, iar cunostinta în ce priveste vointa divină va spori. Fiecare tel nobil si fiecare faptă bună va fi înregistrată în cartea vietii. Îmi doresc să pot trezi tineretul pentru a putea vedea si simti păcătosenia faptului de a trăi pentru satisfacerea poftelor lor si de a-si micsora intelectul cu lucrurile ieftine, desarte ale acestei vieti. Dacă vor binevoi să-si înalte gândurile si cuvintele deasupra atractiilor frivole ale aceste lumi si să-si propună ca tel slăvirea lui Dumnezeu, pacea Sa, care întrece orice pricepere, va fi a lor.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
