Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 24 (1875)
ADEVĂRATUL RAFINAMENT ÎN LUCRAREA DE SLUJIRE
Frate E, am intentionat să-ti scriu de câtva timp, dar n-am avut ocazia s-o fac până acum. În timp ce mă adresam poporului în Sabatul trecut, am fost impresionată într-un mod atât de clar în ce priveste cazul tău încât m-am abtinut cu multă greutate să nu-ti pronunt numele în public. Îmi voi despovăra acum mintea scriindu-ti. În ultima mea viziune mi-au fost arătate neajunsurile celor ce mărturisesc că lucrează în cuvânt si învătătură. Am văzut că tu nu-ti folosisesi calitătile, ci devenisesi tot mai ineficient în propovăduirea adevărului. Ai o vointă puternică, hotărâtă, ajungând chiar până la încăpătânare. Ai fi putut fi pregătit până acum pentru lucrarea solemnă de a duce altora solia adevărului, dacă ai fi fost mai putin încrezător în tine însuti si mai blând si smerit în duh.
Tie nu-ti este pe plac sârguinta sustinută si nici practica efortului continuu. Nu ai fost un student perseverent al Cuvântului lui Dumnezeu si nici lucrător zelos în cauza lui Dumnezeu. Viata ta a fost departe de a o reprezenta pe aceea a lui Hristos. Nu faci deosebire. Nu esti un lucrător întelept, prudent. Nu studiezi pentru a câstiga suflete la Hristos asa cum ar trebui s-o facă orice predicator al lui Hristos. Tu ai o cale prestabilită, un standard personal în care vrei să-i aduci pe oameni; dar nu reusesti să faci aceasta pentru că ei nu acceptă standardul tău. Esti atins de bigotism si duci adesea lucrurile în extremă, si făcând asa aduci prejudicii serioase cauzei lui Dumnezeu, întorcând suflete de la adev r în loc să le câstigi la el.
Mi-a fost arătat că ai stricat mai multe deschideri bune prin modul tău nechibzuit de a lucra; si ce să-ti spun în privinta acestei chestiuni? S-au pierdut suflete prin lipsa ta de întelepciune în prezentarea adevărului si prin esecul tău de a-ti înfrumuseta chemarea de slujitor al Evangheliei - prin politete, blândete si îndelungă răbdare. Adevărata politete crestină ar trebui să caracterizeze toate actiunile unui slujitor al lui Hristos. Ah, cât de slab L-ai reprezentat pe Răscumpărătorul nostru cel plin de îndurare, a cărui viată a fost întruparea bunătătii si a adevăratei purităti. Ai întors suflete de la adevăr printr-un spirit aspru, critic, tiranic. Cuvintele tale nu au fost în blândetea lui Hristos, ci în spiritul lui E. Firea ta este grosolană, lipsită de rafinament; si, pentru că n-ai simtit niciodată necesitatea unui adevărat rafinament si a politetii crestine, viata ta nu a fost atât de înăltată pe cât ar fi putut fi.
Ai rămas pe calea bătătorită a obisnuintei. Educatia si pregătirea ta nu au fost corecte si, prin urmare, cu atât mai sustinute ar fi trebuit să fie eforturile tale de a progresa, de a te reforma si de a face schimbări hotărâte si profunde. Dacă nu faci modificări hotărâte si depline în aproape toate privintele, esti cu totul inapt de a predica adevărul; si dacă nu poti avea o corectă si potrivită elevare a caracterului, purtării si vorbirii, vei face mai mult rău decât poti face bine. Nu ai făcut mult în privinta înaintării adevărului; căci ai zăbovit prea mult pe lângă comunităti, când nu le puteai face nici un bine, ci numai pagubă. Căile si manierele tale necesită rafinament si sfintire. Nu ar trebui să mai strici lucrarea lui Dumnezeu prin nedesăvârsirile tale, atâta vreme cât nu ai arătat un progres hotărât în transformarea ta într-un lucrător în cauza lui Dumnezeu.
Îti este cu neputintă să-i ridici pe altii la un standard mai înalt decât cel pe care îl atingi tu însuti. Dacă tu nu înaintezi, cum poti conduce biserica lui Dumnezeu către un standard de evlavie si sfintenie nai înalt? Toti predicatorii care se aseamănă cu ceea ce ai fost tu timp de mai multi ani sunt mai mult un blestem decât o binecuvântare pentru cauza lui Dumnezeu si cu cât avem mai putini din acestia, cu atât va fi mai prosperă cauza adevărului prezent.
Nu esti înăltat în ideile tale sau plin de aspiratii în lucrările tale. Te multumesti să fii banal, si un pastor de doi bani. Tu nu aspiri la perfectiunea caracterului crestin si la acea pozitie în lucrare pe care Hristos o pretinde de la fiecare din predicatorii Săi alesi. Nici unul din cei ce declară că duc altora adevărul nu este pregătit pentru această lucrare plină de răspundere până nu înaintează în cunostintă si consacrare fată de lucrare, până nu îsi ameliorează manierele si temperamentul si nu creste zi de zi în adevărata întelepciune. Fiecărui om care doreste să călăuzească suflete la adevăr îi este necesară o părtăsie strânsă cu Dumnezeu. Toti cei ce iau asupră-le povara de a conduce suflete afară din întunecimea firii pământesti în lumina cea minunată ar trebui să-si amintească întotdeauna că trebuie ei însisi să înainteze în acea lumină, căci altfel cum îi pot călăuzi pe altii? Dacă ei umblă în întuneric, pretentia de a-i învăta calea pe altii este una din cele mai înfricosătoare responsabilităti pe care si le pot asuma.
Te-ai angajat în muncă în locuri în care nu erai competent să faci dreptate lucrării pe care ai întreprins-o. Nu ai lucrat cu chibzuintă. Ai căutat să-ti acoperi lipsa adevăratei cunostinte cenzurând alte denominatiuni, călcându-i în picioare pe altii si făcând critici grele si amare despre calea urmată si starea în care se află. Dacă inima ta ar fi strălucit toată de spiritul adevărului, dacă ai fi fost sfintit pentru Dumnezeu si ai fi umblat în lumină, asa cum Hristos este în lumină, ai fi înaintat în întelepciune si ai fi avut la dispozitie căi si mijloace suficiente pentru a mentine viu interesul fără să te îndepărtezi de calea ta si de la lucrarea ta specifică, pentru a arunca invective împotriva altora care declară că sunt crestini.
Cei necredinciosi au fost dezgustati; ei cred că adventistii de ziua a saptea au fost corect reprezentati prin tine si hotărăsc că le este de-ajuns si că nu mai vor să audă astfel de doctrine. În cel mai bun caz, credinta noastră este nepopulară si este în contrast mare cu credinta si practicile altor denominatiuni. Pentru a ajunge la cei ce se află în întunericul rătăcirii si al teoriilor false, trebuie să-i abordăm cu cea mai mare precautie si întelepciune, fiind de acord cu ei în orice punct am putea fără să ne încălcăm constiinta.
Celor aflati în rătăcire ar trebui să li se arate toată consideratia si să li se dea crezământul cuvenit pentru sinceritatea lor. Ar trebui să ne apropiem cât se poate de mult de oameni, pentru că atunci pot avea de câstigat de pe urma luminii si adevărului. Însă fratele E, asemenea multor predicatori de-ai nostri, porneste de îndată război împotriva rătăcirilor îndrăgite de altii; el le stârneste astfel spiritul de combativitate si încăpătânarea si aceasta îi tine închisi în spatele unei armuri a prejudecătii egoiste pe care n-o pot înlătura oricât de multe dovezi.
Cine dacă nu tu însuti va fi vinovat pentru sufletele pe care le-ai întors de la adevăr prin eforturile tale nesfintite? Cine poate dărâma zidurile prejudecătii ridicate de lucrarea ta nesăbuită? Eu nu cunosc un păcat mai mare împotriva lui Dumnezeu ca acela în care oamenii se angajează în slujire si lucrează în eu, nu în Hristos. Sunt priviti cu respect ca fiind reprezentantii lui Hristos, când de fapt ei nu reprezintă spiritul Său în nici una din lucrările lor. Nu văd si nu îsi dau seama de primejdiile care însotesc eforturile depuse de oameni neconsacrati, neconvertiti. Ei merg înainte ca niste orbi, cu lipsuri în aproape toate lucrurile si cu toate acestea încrezători în ei, îngâmfati, ei însisi umblând în întuneric si poticnindu-se la fiecare pas. Ei sunt trupuri ale întunericului.
Frate E, tu ai idei înguste si lucrarea ta are tendinta mai degrabă de a coborî decât de a înălta adevărul. Aceasta nu pentru că nu ai fi deloc înzestrat. Ai fi putut fi un bun lucrător, dar esti prea indolent pentru a face efortul necesar atingerii obiectivului. Ai preferat să cobori într-o manieră aspră, severă asupra celor care te contrazic în loc să-ti dai osteneala de a ridica tonul lucrării tale. Sustii anumite puncte, iar când acestea sunt puse sub semnul îndoielii, nu esti într-atât de smerit încât să renunti la părerile tale, chiar dacă ti se demonstrează că sunt eronate; te ridici în schimb în independenta ta si îti sustii cu fermitate ideile, când este esential ca din partea ta să vină concesia si ti se cere chiar ca datorie. Ai tinut cu îndărătnicie, fără să cedezi, la propria ta judecată si păreri cu însusi pretul sacrificării sufletelor.
Frate E, pozitiile la care nu renunti si vointa ta puternică, hotărâtă de a-ti sustine părerile orice ar fi să fie au fost resimtite si deplânse de sotia ta, iar ca o consecintă, sănătatea ei a avut de suferit. Nu ai avut blândete si gingăsie pentru această firavă copilă a lui Dumnezeu; spiritul tău mai puternic a învins firea ei mai blândă. Ea a suferit pentru multe lucruri. I-ai fi putut face viata mai fericită dacă ai fi încercat; dar ai căutat s-o determini să vadă lucrurile asa cum le vedeai tu si în loc să te lasi asimilat de dispozitia ei mai rafinată, ai încercat s-o schimbi pe ea după firea ta mai grosolană si ideile tale radicale. Ea a fost deformată în felul ei de-a fi si n-a putut să ĂmaiÎ fie ea însăsi. S-a ofilit ca o plantă care a fost resădită într-un sol neprielnic.
Nu ar trebui să cauti să modelezi mintile si caracterele după modelul tău, ci ar trebui să lasi ca propriul tău caracter să fie modelat după modelul divin. Dacă lumea aceasta ar fi formată din oameni asemenea tie în caracter si dispozitie, ar fi vai de ea. În situatia în care oriîncotro te-ai întoarce ai da peste acelasi fel de oameni, ai fi dezgustat de tovarăsii tăi - copiile fidele a ceea ce esti tu - si ai dori să nu mai fii în lume.
Te lauzi si te mândresti cu propria-ti persoană. Dar, ah, cât de nepotrivit este acest lucru pentru orice om, chiar de-ar avea cele mai rafinate calităti intelectuale si cea mai largă influentă! Oamenii care au calităti valoroase au cea mai mare înrâurire pentru că nu îsi cunosc valoarea si nu stiu exact cât bine înfăptuiesc în lume. Dar este cu totul deplasat pentru persoane ce au tipul tău de caracter să fie înăltate si lăudăroase în propria lor persoană.
În lucrările tale, pornesti adesea bine; stârnesti interesul si asupra mintilor se asterne convingerea că argumentele folosite nu pot fi combătute; dar chiar în momentul în care sufletele se înclină în favoarea adevărului, eul se arată atât de clar, iese atât de mult în evidentă, încât tot ceea ce ar fi putut fi câstigat - dacă Isus ar fi strălucit în cuvintele si comportamentul tău - este pierdut.
Îti lipsesc tocmai virtutile esentiale pentru a câstiga suflete la Hristos si adevăr. Poti pleda bine, dar nu ai o cunoastere experimentală a vointei divine; si pentru că duci lipsă tu însuti de experientă religioasă, nu esti n stare să-i conduci pe altii la Izvorul de apă vie. Însusi sufletul tău nu se află în părtăsie cu Dumnezeu, ci în întuneric; si nimic nu poate umple golul pe care îsi dau seama că-l au sufletele ce îsi caută drumul bâjbâind în întuneric în afară de lumina adevărului. Dacă nu esti pe deplin convertit, ar fi mai bine ca eforturile tale de a-i converti pe altii să înceteze acum decât să lucrezi în continuare, mutilând si pervertind standardul religios prin ideile tale înguste si habotnice. Nu ai o cunoastere experimentală a vointei divine; neprihănirea ta proprie îti pare pretioasă, când de fapt este lipsită de valoare. Ai nevoie să fii transformat înainte de a putea fi de folos în cauza lui Dumnezeu. Când esti convertit, atunci poti lucra astfel încât să fii acceptat.
Tu nu ai religia lui Hristos. Trebuie să-ti îmblânzesti inima si să mori fată de eu, iar Hristos trebuie să trăiască în tine; atunci vei umbla în lumină, după cum El este în lumină si, în drumul tău către Cer, vei lăsa o urmă strălucitoare care să lumineze cărarea altora. Te-ai simtit mult prea multumit de tine însuti. Ar trebui să te educi si să-ti învingi spiritul habotnic si defăimător. Trebuie să-ti aduci trupul - si să-l păstrezi - în supunere, pentru ca, după ce ai predicat altora, să nu fi tu însuti lepădat.
Privesti problemele din unghiuri înguste, te legi de fleacuri, critici si contesti calea altora, când ai face mult mai bine să birui defectele din propria ta viată si caracter, lucrând dintr-o perspectivă crestină, căutând lumină de la Dumnezeu si pregătindu-te să te alături îngerilor curati în împărătia cerurilor. Asa cum esti ĂacumÎ, ai murdări tot cerul. Esti necultivat, nerafinat si nesfintit. Nu există nici un loc în cer pentru un caracter ca acela pe care-l ai acum.
Dacă te vei apuca în mod serios de lucrare si, fără să aduci vreo scuză pentru păcat, vei condamna păcatul în trup si îti vei ridica mâna pentru a primi har divin si judecată limpede, poti birui acele nedesăvârsiri din caracterul tău care te descalifică pentru lucrarea în cauza lui Dumnezeu. N-ai avansat si nu te-ai perfectionat timp de multi ani. Esti mai departe astăzi de standardul perfectiunii crestine, de calitătile care ar trebui să fie prezente la lucrătorul evanghelic decât ai fost la câteva luni după ce primisesi adevărul.
Dumnezeu este nemultumit de aceia care nu au pricepere în ceea ce priveste religia crestină si care totusi încearcă să-i conducă pe altii. Esti corect reprezentat de omul care încerca să scoată un pai din ochiul fratelui său, când el însusi avea în ochi o bârnă. Pune mai întâi inima ta în rânduială si fă reformă în propriul caracter; obtine o legătură cu Dumnezeu si câstigă o experientă crestină zilnică; după aceea poti purta o povară pentru suflete care sunt fără Hristos.
Putini sunt fratii care au dedicat mai mult timp decât tine lecturării diferitilor autori si cu toate acestea ai lipsuri foarte mari în privinta competentei necesare unui predicator care propovăduieste adevărul. Nu poti cita si nici chiar citi corect Scripturile. Acest lucru nu ar trebui să existe. Nu ai făcut pasi înainte în cultivarea mintii si nu ti-ai asigurat o sporire a harului în suflet care să strălucească în cuvintele si comportamentul tău. Nu ai simtit necesitatea de a te înălta spre realizări mai înalte, mai sfinte.
Vânturarea superficială a cărtilor îngreunează mintea si te aduce în situatia de a fi un dispeptic mintal. Tu nu poti digera si folosi nici jumătate din ceea ce citesti. Dacă ai lectura având în vedere unicul obiectiv de a-ti cultiva mintea, citind numai atât cât poate cuprinde si digera mintea si ai persevera cu răbdare în acest fel de lectură, ai ajunge la rezultate bune. Tu, ca si alti predicatori, ai nevoie să mergi la scoală si să deprinzi, asemenea unui copil, primele ramuri ale cunostintei. Nu poti nici să citesti, nici să scrii, nici să pronunti corect si cu toate acestea putini predicatori au avut de dus mai putine poveri ale răspunderii si au fost atât de intens solicitati ca tine.
Pozitia pe care o ocupă predicatorii nostri reclamă sănătate fizică si disciplină a mintii. Un bun simt sănătos, nervi tari si o fire voioasă îl vor recomanda pretutindeni pe slujitorul Evangheliei. Aceste lucruri ar trebui căutate si cultivate cu perseverentă.
Viata ta de până acum a fost nefolositoare. Ai niste idei foarte bune, însă Duhul lui Dumnezeu nu locuieste în inima ta. Nu esti înviorat de puterea Lui si nu ai o veritabilă credintă, nădejde si iubire. Duhul lui Hristos care ar locui în tine te-ar face în stare să iei din lucrurile lui Dumnezeu si să le descoperi altora. Nu poti fi de vreun folos cauzei lui Dumnezeu până când în mintea ta nu va fi înăltată mai mult lucrarea unui slujitor credincios al lui Hristos. Din viata ta lipseste scopul de a face bine pe care l-a avut Isus. Tăgăduirea de sine si iubirea pe care o manifesti în această lucrare vor avea o înrâurire asupra vietilor si caracterelor altora.
Ar trebui să te debarasezi cât mai curând posibil de formalismul tău rece ca gheata. Ai nevoie să cultivi simtăminte de gingăsie si prietenie în viata de fiecare zi. Ar trebui să dai pe fată o deferentă adevărată si politete crestină. Inima care Îl iubeste cu adevărat pe Isus îi iubeste pe aceia pentru care a murit Dânsul. Tot atât de consecvent ca acul busolei care caută Nordul va căuta si adevăratul urmas al lui Hristos, într-un spirit de muncă sustinută, să salveze sufletele pentru care Hristos Si-a dat viata. Lucrarea pentru salvarea păcătosilor va mentine iubirea lui Hristos caldă în inimă si va conferi acelei iubiri o crestere si dezvoltare potrivită. Fără o cunoastere corectă a vointei divine nu va exista o dezvoltare armonioasă a caracterului crestin.
Fratele meu, te conjur să faci cunostintă cu Dumnezeu. "Pasii unui om bun sunt rânduiti de Domnul." Îngeri slujitori însemnează fiecare pas în înaintarea ta. Dar vointa ta nu este predată lui Dumnezeu; gândurile tale nu sunt sfinte. Tu continui să mergi, bâjbâind în întuneric, fără a sti unde să pui piciorul. Domnul Îsi descoperă voia celor care sunt sinceri si dornici să fie călăuziti. Motivul ineficientei tale este că ai renuntat la ideea de a cunoaste si de a înfăptui voia lui Dumnezeu - de aceea nu cunosti nimic cu certitudine. Desi orb tu însuti, încerci să-i conduci pe cei orbi.
Ah, în ce pozitie te afli, tu si multi alti predicatori! Părăsindu-L pe Dumnezeu, Izvorul de apă vie, v-ati săpat singuri puturi crăpate, care nu tin apă. Te îndemn fierbinte să te alarmezi si să te întorci la Domnul cu acea pocăintă sinceră care îti va acorda siguranta iertării Sale si tăria de nebiruit a atotputerniciei Lui, ca să poti avea într-adevăr plinătatea lui Dumnezeu. El Se încruntă văzând calea pe care o urmezi, căci tu ai fost asemenea unei pietre de poticnire pentru suflete. Ca să ai succes, ai depins de propriile tale lucrări, de propria-ti neprihănire, si nu ai o cunoastere a vointei divine.
Fie ca Domnul să-ti descopere adevăratul tău caracter si să te facă să-ti vezi nedesăvârsirile asa cum sunt ele. Când vei fi luminat de Duhul lui Dumnezeu ca să întelegi aceasta, vei fi atât de pătruns de neglijenta ta păc toasă si de viata pe care nu ti-ai îmbunătătit-o, încât sufletul tău va fi cuprins de groază si vei avea o suferintă care te va duce la o pocăintă de care nu ai de ce să-ti pară rău.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
