MARTURII VOLUMUL III: Marturia 23 - CÃTRE UN TÂNÃR PASTOR SI SOTIA SA

Dragã frate si sorã A.: Timp de câteva luni am simtit cã era momentul sã vã scriu despre unele lucruri pe care Domnul a avut bunãvointa sã mi le arate despre voi acum mai muti ani în urmã. Mi-au fost arãtate cazurile voastre alãturi de situatiile altora, dintre cei care aveau de fãcut o lucrare pentru ei însisi - pentru a fi pregãtiti în lucrarea de prezentare a adevãrului. Mi s-a arãtat cã vã lipseau amândurora calitãti esentiale si cã, dacã nu le veti dobândi, calitatea de a fi folositor si mântuirea propriilor voastre suflete vor fi primejduite. Aveti unele tare în caracter pe care este foarte important sã le corectati. Dacã neglijati sã vã apucati cu seriozitate si hotãrâre de aceastã lucrare, relele respective vor creste asupra voastrã, vã vor slãbi mult influenta pe care o aveti în cauza si lucrarea lui Dumnezeu si, în final, vor avea ca efect faptul cã vã vor despãrti de lucrarea de predicare a adevãrului, pe care o iubiti atât de mult. În viziunea ce mi-a fost datã în legãturã cu B., mi s-a arãtat cã are un gen de caracter foarte nefericit. El nu a fost disciplinat , copil fiind, iar firea sa nervoasã nu a fost îngrãditã. I s-a permis sã actioneze de capul lui si sã facã foarte mult dupã cum a avut plãcere. I-a lipsit într-o foarte mare mãsurã respectul fatã de Dumnezeu si fatã de om. A avut un spirit încãpãtânat, nesupus si numai o vagã idee despre recunostinta cuvenitã celor care au fãcut pentru el tot ce le-a stat în putintã. A fost extrem de egoist. Mi s-a arãtat cã independenta, o vointã încãpãtânatã, irationalã, nemaleabilã, lipsa respectului si consideratie cuvenite pentru altii, egoismul si prea marea încredere în sine evidentiazã caracterul sorei A. Dacã nu vegheazã cu multã atentie si nu biruie aceste defecte în caracterul ei, cu sigurantã cã nu va ajunge sã stea cu Hristos pe tronul Sãu. În legãturã cu fratele A.: Mi s-a arãtat cã multe dintre lucrurile mentionate în mãrturia pentru B. ti se aplicã dumitale. Mi-a fost atrasã atentia asupra vietii dumitale din trecut. Am vãzut cã de când erai copil ai fost încrezãtor în tine însuti, încãpãtânat si cu o vointã de neînfrânt, fãcând dupã cum te ducea capul. Ai un spirit independent * si ti-a fost foarte dificil sã cedezi în fata cuiva. Când era de datoria ta sã renunti la cãile si dorintele tale în favoarea altora, împingeai lucrurile mai departe în felul tãu, pripit. Ai avut simtãmântul cã erai pe deplin competent sã gândesti si sã actionezi singur, independent. Adevãrul lui Dumnezeu a fost acceptat si iubit de cãtre tine si a fãcut mult pentru tine; însã nu a adus acea transformare necesarã desãvârsirii caracterului crestin. Când ai început prima datã sã lucrezi pentru cauza lui Dumnezeu, te-ai simtit mult mai umil si erai dispus sã fii sfãtuit si cãlãuzit. Însã când, într-o anumitã mãsurã, ai început sã ai succes, ti s-a mãrit încrederea în tine, ai fost mai putin umil, si ai devenit mai independent.

* Chiar dacã o asemenea explicatie ar fi consideratã superfluã de unii, se cuvine sã amintim ce întelege autoarea prin independentã: în nici un caz capacitatea necesarã de a nu depinde de altii, ci dimpotrivã, independenta de Dumnezeu. (n. tr).

Privind la lucrarea fratelui si sorei White, ai gândit cã ai putea sã vezi unde te-ai fi descurcat mai bine decât ei. Ai nutrit în inima ta sentimente îndreptate împotriva lor. Simtãmintele pe care le aveai îti erau din fire marcate de scepticism si necredinciosie. Vãzându-le lucrarea si auzind mustrãrile adresate celor gresiti te-ai întrebat cum ai putea suporta o asemenea mãrturie directã. Te-ai hotãrât cã nu ai putea-o primi si ai început sã-ti faci curaj ca sã ataci modul lor de lucru, deschizând astfel în inima ta o usã pentru suspiciune, îndoialã si invidie fatã de ei si lucrarea lor.

Ai cãpãtat prejudecãti în simtãminte îndreptate împotriva lucrãrii lor. Ai privit, ai ascultat, ai adunat toate informatiile pe care le-ai putut avea si ai fãcut multe presupuneri neîntemeiate. Întrucât Dumnezeu îti dãduse succesul într-o anumitã mãsurã, ai început sã-ti plasezi scurta experientã si lucrare la acelasi nivel cu lucrãrile fratelui White. Te-ai amãgit singur cã, dacã ai fi în locul sãu, ai putea înfãptui cu mult mai multe lucruri bune decât el. Ai început sã cresti în proprii tãi ochi. Dacã ai socotit cunostintele mult mai extinse si mai valoroase decât ale sale. Dacã ai avea a suta parte din experienta fratelui White, experientã în ce priveste lucrarea realã, grija, încurcãturile si purtare de poveri în cauza aceasta, ai putea sã întelegi mai bine lucrarea dânsului si ai fi mai dornic sã arãti compasiune fatã de el în munca sa decât sã murmuri, sã-l suspectezi si sã fi invidios pe el.

În ce priveste locul pe care îl ocupã în lucrare, ar trebui sã fii foarte neîncrezãtor în tine, pentru ca nu cumva sã ajungi sã nu-ti îndeplinesti lucrarea dupã placul lui Dumnezeu si sã nu faci cinste cauzei adevãrului în eforturile tale. Cu sufletul smerit, ar trebui sã simti astfel: "Cine ere destoinic pentru aceste lucruri?" Motivul pentru care sunteti amândoi gata sã puneti la îndoialã si sã vã lãsati pradã bãnuielilor în privinta lucrãrii fratelui White este acela cã stiti atât de putin despre ea. Atât de putine poveri reale au apãsat pânã în prezent asupra sufletelor voastre, inimile voastre au fost atinse de atât de putin chin sufletesc real pentru cauza lui Dumnezeu, ati purta atât de putinã suferintã si necazuri reale pentru altii, încât nu sunteti mai pregãtiti sã-i apreciati lucrarea decât este pregãtit un bãietel de zece ani sã înteleagã grijile, nelinistile, si munca istovitoare a tatãlui sãu împovãrat. Bãiatul poate trece mai departe cu sufletul plin de bucurie, pentru cã el nu are experienta tatãlui încovoiat si mãcinat de griji. El se poate uita mirat la temerile si îngrijorãrile tatãlui, care îi par fãrã rost; însã când viata sa se va îmbogãti cu ani de experientã, când ia în mâinile sale adevãratele ei poveri si le duce apoi în spate, atunci poate privi în urmã la viata tatãlui sãu si întelege ceea ce în copilãrie era pentru el un mister, cãci experienta amarã i-a oferit cunoastere.

Mi s-a arãtat cã te afli în primejdia de a te înãlta deasupra simplitãtii lucrãrii si de a te ridica pe tine însuti în slãvi. Simti cã nu ai nevoie de nici o mustrare sau de vreun sfat; iar limbajul inimii tale este: "Sunt în stare sã judec, sã fac deosebire si sã hotãrãsc ce este bine si ce este rãu. N-am sã permit ca drepturile sã-mi fie cãlcate în picioare. Nimeni nu o sã-mi dicteze mie. Sunt capabil sã-mi fac propriile planuri de actiune. Sunt tot atât de bun ca oricare altul. Dumnezeu este cu mine si îmi dã succes în eforturile mele. Cine are autoritatea sã mã împiedice?" Acestea sunt cuvintele pe care le-am auzit de la tine când cazul tãu se derula înaintea mea, în viziune, nu adresate vreunei persoane, ci ca si cum vorbeai cu tine însuti. Îngerul care era alãturi de mine a repetat aceste cuvinte în timp ce arãta cãtre voi amândoi: "Dacã nu vã veti converti si nu vã veti face ca niste copilasi, nu veti intra în Împãrãtia cerurilor. Oricine se va smeri ca acest copilas, va fi cel mai mare în Împãrãtia cerurilor." Am vãzut cã tãria copiilor lui Dumnezeu stã în umilinta lor. Când ei sunt mici în proprii lor ochi, Isus va fi tãria si neprihãnirea lor, iar Dumnezeu le va binecuvânta eforturile. Mi s-a arãtat cã Dumnezeu îl va pune la probã pe fratele A. Îi va da prosperitate într-o anumitã mãsurã, si dacã va trece cu bine proba, dacã va folosi cum se cuvine binecuvântãrile lui Dumnezeu, neatribuindu-si lui cinstea si nedevenind trufas, egoist si încrezãtor doar în sine însusi, Domnul va continua sã-Si reverse binecuvântãrile pentru cauza Sa si propria Lui slavã. Am vãzut, frate A., cã te aflai în cel mai mare pericol de a deveni mândru, fãtarnic, independent si având sentimentul cã esti bogat si nu duci lipsã de nimic. Dacã nu te pãzesti în aceste puncte, Domnul îti va îngãdui s continui pânã când vei face tu însuti ca slãbiciunea ta sã devinã evidentã în ochii tuturor. Vei fi adus în situatii în care vei fi crunt ispitit dacã altii nu te privesc în aceiasi luminã înãltãtoare în care socotesti cã te afli tu si destoinicia ta. Mi s-a arãtat cã esti slab pregãtit sã suporti multã bogãtie si un mare succes. Numai o convertire totalã va face lucrarea ce trebuie înfãptuitã în cazul tãu. Mi-a fost arãtat cã amândoi sunteti din fire egoisti. Dacã nu vã controlati, vã aflati în primejdia permanentã de a vã gândi numai la voi însivã si actiona în acelasi fel. Vã faceti planurile asa încât voi sã fiti avantajati , fãrã sã tineti cont cât de mult i-ati dezonorat pe altii. Sunteti înclinati sã vã duceti la împlinire propriile voastre idei si planuri fãrã sã luati în consideratie planurile altora si sã respectati punctele de vedere sau simtãmintele lor. Frate A., dumneata ai considerat cã lucrarea ta este de o importantã prea mare pentru a te coborî la implicarea ta în îndatoriri gospodãresti. Nu ai iubire pentru cerintele acestea. Le-ai neglijat pe când erai foarte tânãr. Însã aceste mici sarcini pe care le neglijezi sunt esentiale pentru formarea unui caracter bine dezvoltat. Mi-a fost arãtat cã slujbasi * (sau pastorii, n. tr.) nostri au în general aceastã deficientã, de a nu se face utili în familiile ai cãror oaspeti sunt. Unii îsi consacrã mintile studiului, pentru cã îndrãgesc mult aceastã ocupatie. Ei nu simt cã este o datorie pe care Dumnezeu o pune în seama pastorilor - cea de a deveni o binecuvântare în familiile pe care le viziteazã; dar multi îsi leagã mintile de cãrti si se izoleazã de familie, nepurtând cu membrii acesteia discutii despre subiectele adevãrului. Interesele religioase sunt abia amintite în familie. Acest lucru este cu totul gresit. Pastorii care nu au asupra lor povara si grija lucrãrii editoriale si de asemenea grijile si încurcãturile numeroase ale comunitãtilor nu ar trebui sã aibã sentimentul cã munca lor este excesiv de grea. Ar trebui sã manifeste cel mai profund interes pentru familiile pe care le viziteazã; nu ar trebui sã simtã cã trebuie sã fie tinuti în palme si sã li se slujeascã în timp ce ei nu oferã nimic în schimb. Existã o obligatie care revine familiilor crestine, aceea de a-si tine casele deschide pentru primirea slujitorilor lui Hristos, si existã de asemenea o datorie a acelor slujbasi care primesc ospitalitatea prietenilor lor crestini, de a-si purta singuri pe cât este posibil, propriile poveri si sã nu fie o greutate ei însisi pentru prietenii lor. Multi pastori îsi întretin ideea cã ei trebuie sã aibã parte de favoruri deosebite, si sã li se slujeascã, iar prin faptul cã sunt tratati ca niste animãlute de casã rãsfãtate, ajung adesea sã sufere si capacitatea lor de a fi folositori este prejudiciatã. Frate si sorã A., când vã aflati printre fratii vostri, v-ati fãcut deja un obicei sã aranjati în asa fel încât totul sã fie plãcut pentru voi si sã urmati o cale prin care sã atrageti atentia asupra voastrã, fãrã sã tineti seama dacã avantajati sau incomodati pe altii. Sunteti în primejdia de a vã transforma voi însivã în centrul atentiei. V-ati bucurat de trecerea si consideratia altora, când, pentru binele propriilor voastre suflete, cât pi pentru binecuvântarea altora, ar fi trebuit sã acordati mai multã atentie celor pe care i-ai vizitat. O asemenea comportare v-ar fi adus o mult mai mare influentã si ati fi fost o binecuvântare prin aceea cã ati câstigat mai multe suflete la adevãr. Frate A., dumneata te pricepi sã prezinti altora adevãrul. Ai o minte cercetãtoare, însã în caracterul tãu existã defecte serioase, pe care le-am amintit si care trebuie biruite. Neglijezi multe din micile acte de amabilitate ale vietii, pentru cã ai o pãrere atât de bunã despre tine încât nu îti dai seama cã aceste mãrunte atentii se cer de la tine. Dumnezeu nu doreste sã-i împovãrezi pe altii în timp ce neglijezi sã observi si sã faci lucrurile pe care trebuie sã le facã cineva. Nu se pierde nimic din demnitatea unui slujitor al Evangheliei dacã acesta aduce lemne de foc si apã când este nevoie sau dacã face exercitiu fizic prin munca necesarã în familia care este gãzduit. Dacã nu vede aceste mãrunte datorii importante, si nu foloseste ocazia de a le împlini, el se lipseste de binecuvântãri adevãrate si îi lipseste de asemenea si pe altii de binele pe care este privilegiul lor sã-l primeascã din partea lui. Unii dintre pastorii nostri nu depun un exercitiu fizic proportional cu efortul la care îsi supun mintea. Ca rezultat, ei suferã de pe urma slãbiciunii. Nu existã nici un motiv întemeiat pentru care sã nu se bucure de sãnãtate pastorii care au de împlinit numai îndatoririle obisnuite, care revin pastorului. Mintile lor nu sunt neîncetat împovãrate cu griji apãsãtoare si responsabilitãti grele legate de institutiile noastre importante. Am vãzut cã nu existã nici un motiv bine întemeiat pentru care sã esueze atentia cuvenitã luminii pe care le-a dat-o Dumnezeu în ce priveste modul în care sã lucreze si sã facã exercitiu fizic, si dacã va tine seama de alimentatia lor. Unii pastori de-ai nostri mãnâncã foarte copios si apoi nu fac suficient exercitiu fizic pentru a elimina surplusul care se acumuleazã în organism. Ei mãnâncã si apoi îsi petrec majoritatea timpului sezând, citind, studiind sau scriind, când o parte din timpul lor ar trebui acordat muncii fizice sistematice. Predicatorii nostri îsi vor pierde cu sigurantã sãnãtatea dacã nu sunt mai prevãzãtori sã nu-si suprasolicite stomacul printr-o cantitate prea mare de hranã, fie ea si din cea sãnãtoasã. Am vãzut cã în aceastã privintã, frate si sorã A., vã aflati amândoi în primejdie. Alimentatia în exces influenteazã negativ cursivitatea gândurilor si a cuvintelor si acea intensitate a simtãmintelor, care este atât de necesarã pentru a întipãri adevãrul în inima ascultãtorului. Îngãduinta în ce priveste apetitul întunecã si încãtuseazã mintea si rãceste emotiile sfinte, ale sufletului. Puterile mentale si morale ale unora dintre predicatorii nostri sunt slãbite prin alimentatia necorespunzãtoare si lipsa exercitiului fizic. Cei care poftesc cantitãti mari de mâncare nu ar trebui sã-si lase în voie apetitul, ci sã practice tãgãduire de sine si sã se bucure de binecuvântãrile unor muschi activi si unui creier de care nu s-a abuzat. Alimentatia în exces blocheazã întreaga fiintã prin faptul cã deturneazã energia celorlalte organe pentru a împlini lucrarea stomacului.

Esecul pastorilor nostri de a-si folosi în mod proportional toate organele corpului face ca unele dintre acestea sã se uzeze prea mult, în timp ce altele sunt slãbite din lipsã de activitate. Dacã se permite ca solicitarea sã apese aproape exclusiv asupra unui singur organ sau categorie de muschi, cel folosit în exces va ajunge obosit peste mãsurã si extrem de slãbit. Fiecare facultate a mintii si fiecare muschi are lucrarea sa distinctã si este necesar ca toate sã fie folosite în mod egal ca sã se dezvolte armonios si sã pãstreze o vigoare sãnãtoasã. Fiecare organ îsi are de fãcut lucrarea sa în organismul viu. Fiecare rotitã din masinãrie trebuie sã fie o parte vie, activã, functionalã. Toate functiunile au o înrâurire reciprocã si toate trebuie exercitate pentru a se dezvolta cum se cuvine. Frate si sorã A., nici unuia dintre voi nu-i face plãcere munca fizicã în gospodãrie. Amândoi trebuie sã cultivati dragostea pentru îndatoririle practice ale vietii. Aceastã educatie este necesarã pentru sãnãtatea voastrã si va avea ca rezultat faptul cã vã va face mai folositori. Vã gânditi prea mult la aceea ce mâncati. Ar trebui sã nu vã atingeti de ceea ce produce un sânge de calitate proastã, amândoi aveti scrofulozã. *

* Tuberculozã ganglionarã caracterizatã prin adenopatii inflamatorii (cresterea în volum din cauza infectiilor, a ganglionilor limfatici) care pot supura la suprafata pielii, lãsând cicatrice mutilante (n. tr.).

Frate A, dragostea ta pentru lecturã si neplãcerea pe care o ai fatã de efortul fizic - aceasta în conditiile în care vorbesti si îti pui la lucru gâtul - te predispune la o îmbolnãvire a gâtului si plãmânilor. Ar trebui sã te pãzesti si sã nu vorbesti cu grabã, turuind ceea ce ai de spus ca si când ai de repetat o lectie. Nu ar trebui sã permiti ca solicitarea sã cadã asupra pãrtii de sus a organelor vocale, cãci aceasta le va uza si irita neîncetat si va crea premizele instalãrii bolii. Lucrarea trebuie fãcutã de muschii abdominali. Plãmânii si gâtul ar trebui sã fie canalul, dar nu sã înfãptuiascã toatã munca. Mi s-a arãtat cã modul în care mãnânci, tu si sotia ta, va provoca boala, care, odatã ce te va fi prins, nu va fi usor de biruit. S-ar putea sã rezistati asa ani în sir, si sã nu manifestati semne clare de colaps; însã cauza va fi urmatã de rezultate sigure. Dumnezeu nu va face o minune pentru nici unul dintre voi ca sã vã pãstreze sãnãtatea si viata. Trebuie sã mâncati, sã studiati si sã lucrati cu pricepere, urmând îndemnurile unei constiinte luminate. Predicatorii nostri ar trebui sã fie cu totii niste reformatori sinceri si adevãrati , nu doar ca unii care îmbrãtiseazã reformele pentru cã si altii o fac, ci din principiu, în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat multã luminã asupra reformei sanitare, pe care doreste s-o respectãm cu totii. El nu trimite lumina pentru a fi respinsã sau nesocotitã de cãtre cei din poporul Sãu ca acestia sã sufere consecintele.