Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 23 (1873)
PIONIERI AI CAUZEI
Mi s-a arătat că nici unul din voi nu se cunoaste pe sine cu adevărat. Dacă Dumnezeu îl va lăsa slobod pe Satana asupra voastră, după cum a făcut-o cu servul Său, Iov, nu va descoperi în voi acel spirit de integritate si cârtire. Dacă v-ati fi aflat la Battle Creek, în timpul bolii sotului meu, când erau încercati fratii si surorile noastre de acolo, si când Satana avea o putere deosebită asupra lor, ati fi sorbit amândoi adânc din spiritul lor de invidie si defăimare. V-ati fi aflat în numărul lor, tot atât de zelosi ca toti ceilalti, pentru a-l scoate drept o rusine pentru Cuvânt - pe el, un om bolnav, măcinat de griji, un paralitic. Aveti obiceiul de a vă scuza lipsurile, umblând si ocupându-vă cu relele a căror existentă o presupuneti la fratele si sora White; iar dacă ati avea ocazia - cum au avut cei din Battle Creek - v-ati aventura mai departe decât au făcut-o unii dintre aceia în cruciada lor nelegiuită împotriva noastră; căci voi aveti mai putină credintă si mai putin respect decât au avut unii dintre ei si ati fi mai putin înclinati să respectati lucrarea si chemarea noastră. Mi s-a arătat că, în ciuda faptului că aveti înaintea ochilor experienta tristă si exemplul altora care si-au pierdut dragostea fată de noi, au cârtit, ne-au defăimat si au fost invidiosi pe noi, nu veti fi miscati de exemplul lor, iar Dumnezeu vă va pune la probă fidelitatea si va scoate la iveală tainele inimilor voastre. Neîncrederea, invidia si suspiciunile voastre vor fi descoperite si slăbiciunile voastre scoase la lumină pentru ca voi să le puteti vedea si, dacă veti voi, să vă întelegeti pe noi însivă.
V-am văzut ascultând conversatia bărbatilor si femeilor si cât de multumiti erati să adunati părerile si impresiile lor care nu era în favoarea lucrărilor noastre. Unii găseau o vină pentru un anumit lucru, altii pentru un altul, asa cum făceau cârtitorii printre copiii lui Israel, când Moise era conducătorul lor. Unii ne criticau umblarea noastră, spunând că nu eram atât de conservatori pe cât ar fi trebuit să fim; că n-am căutat să fim pe placul poporului, lucru pe care l-am fi putut face, că am vorbit prea pe fată; că am mustrat prea aspru. Unii discutau despre îmbrăcămintea sorei White, căutând nod în papură. Unii îsi exprimau neplăcerea legată de calea urmată de fratele White si remarcile erau aruncare când de unul, când de altul, punând sub semnul întrebării umblarea lor (a sotilor White) si scotându-le greseli de nimic. Un înger stătea înaintea acestor persoane, nevăzut de ei, scriind repede cuvintele lor într-o carte care va fi odată deschisă în fata lui Dumnezeu si a îngerilor.
Unii caută cu nesat câte ceva de condamnat la fratele si sora White care au albit în slujba pe care o au în cauza lui Dumnezeu. Unii îsi exprimă punctul de vedere că mărturia sorei White nu este demnă de încredere. Acest lucru este dorit de multe persoane neconsacrate. Mărturiile de mustrare le-au scos la lumină usurătatea si mândria, dacă nu i-ar opri însă teama, ar merge aproape oricât de departe cu moda si mândria. Tuturor persoanelor de acest tip, Dumnezeu le va da ocazia să fie pusi la probă si să-si formeze adevăratul caracter. Niste ani în urmă, am văzut că vom avea încă de întâmpinat acelasi spirit care s-a ridicat în Pari, Maine, si care nu s-a vindecat niciodată deplin. A fost doar adormit, nu este însă mort. Din timp în timp, acest spirit de cârtire răzvrătire hotărâtă a iesit la suprafată în diferiti indivizi care au fost contaminati într-un anumit moment cu acest spirit rău care ne-a urmărit ani de-a rândul. Soră A., acest spirit a fost îndrăgit de către tine într-o anumită măsură si a avut puterea de a-ti modela punctele de vedere si sentimentele. În mintea sorei C. a crescut treptat o necredinciosie ascunsă de masca prefăcătoriei si nu este usor acum, nici chiar pentru ei, să scape de aceasta. Acelasi spirit decis care i-a tinut într-o amăgire fanatică atâta vreme pe D. si pe altii în Maine, departe de orice influentă care i-ar fi condus la adevăr, a avut o înrâurire puternică , insiduoasă asupra mintii lui E din___ , si aceeasi influentă te-a afectat si pe tine. Tu ai avut acel gen de temperament calm, hotărât, al unuia care nu cedează - pe care vrăjmasul îl poate afecta, si aceleasi rezultate numai că într-o măsură mai mare, vor fi de asteptat în urma influentei tale, dacă este spre rău, ca si în cazul sorei E.
Simtăminte de suspiciune , invidie si necredintă au câstigat putere ani de-a rândul asupra mintii tale. Tu urăsti mustrarea. Esti foarte sensibilă si compasiunea ta se naste de îndată pentru oricine este mustrat. Acesta nu este un sentiment sfintit si nu este un suflat de Duhul lui Dumnezeu. Frate si soră A., mi s-a arătat că atunci când acest spirit de defăimare si murmur, se va dezvolta în voi, când se va da pe fată iar aluatul nemultumirii, invidiei si necredintei care a blestemat viata sorei E si a sotului ei va apărea, vom avea de făcut o lucrare, aceea de a-l înfrunta hotărât si de a nu cruta deloc acel spirit; si că va trebui să tac până se va dezvolta acest lucru, căci a fost un timp pentru a vorbi si un tip pentru a tăcea. Am văzut că, dacă succesul aparent va însoti lucrarea fratelui A - în conditiile în care nu va fi un om convertit pe deplin - se va afla în primejdia de a-si pierde sufletul. El nu are respectul cuvenit pentru pozitia si lucrările altora, consideră că nu e nimeni deasupra lui.
Mi s-a arătat că ispitele vor continua să se înmultească în ceea ce priveste lucrările fratelui si sorei White. Lucrarea noastră este deosebită, are un caracter diferit de cel al oricărui alt lucrător din câmpul misionar. Dumnezeu nu cheamă slujbasi care au de lucrat numai în cuvânt si învătătură pentru a face lucrarea noastră si nu ne cheamă pe noi pentru a face numai lucrarea lor. Fiecare avem, în unele privinte, o lucrare distinctă. Dumnezeu a avut plăcere să deschidă înaintea mea tainele vietii interioare si păcatele ascunse ale poporului Său. Asupra mea a fost pusă datoria neplăcută de a mustra relele si de a scoate la iveală păcatele ascunse. Când am fost constrânsă de Duhul lui Dumnezeu să mustru păcate despre care altii nu stiau că există, aceasta a stârnit simtămintele firii pământesti în inimile celor nesfintiti. În timp ce unii si-au umilit inimile înaintea lui Dumnezeu si, cu pocăintă si mărturisire, si-au părăsit păcatele, altii au simtit că în inimile lor se naste un spirit de ură. Orgoliul lor a fost rănit când umblarea lor a fost mustrată. Ei nutresc ideea că sora White este cea care îi răneste, în loc să simtă recunostintă fată de Dumnezeu pentru că, în mila Sa, le-a vorbit prin unealta Lui umilă pentru a le arăta păcatele si primejdiile în care se află ca să le îndepărteze de la ei înainte să fie prea târziu ca relele să fie îndepărtate. Unii se grăbesc să întrebe: Cine a spus sorei White aceste lucruri? Chiar mi-au pus personal această întrebare: Ti-a spus cineva aceste lucruri? Le-am putut răspunde: da; îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Dar ceea ce vor ei să spună este aceasta: ce-au spus fratii si surorile despre greselile lor? În viitor nu voi deprecia mărturiile pe care mi le-a dat Dumnezeu, oferind explicatii în încercarea de a multumi mintile înguste, ci voi trata orice astfel de întrebare ca o insultă la adresa Spiritului lui Dumnezeu. Dumnezeu a considerat potrivit să mă împingă în pozitii în care nu a mai plasat pe nimeni dintre cei din rândurile noastre. El a pus asupra mea mărturii de mustrare pe care nu le-a mai încredintat nimănui. Sotul a stat alături de mine pentru a sustine mărturiile si pentru a-si alătura glasul mărturiei de mustrare. El a fost constrâns să ia o pozitie hotărâtă pentru a împinge înapoi necredinta si răzvrătirea care a fost cutezătoare si sfidătoare si care intentiona să spulbere orice mărturie as fi putut da, din pricină că aceia care fuseseră mustrati au fost atinsi si foarte tulburati de reprosul primit. Aceasta si intentiona Dumnezeu. El dorea ca ei să simtă. Era necesar ca ei să simtă înainte ca inimile lor mândre să renunte la păcatele lor, înainte să-si curete inimile si vietile de orice nelegiuire. În fiecare miscare de înaintare pe care ne-a condus Dumnezeu s-o facem, în fiecare pas câstigat de poporul lui Dumnezeu, au existat printre noi unelte de ale Satanei, gata să manifeste rezervă si să răspândească îndoiala si neîncrederea, să arunce obstacole în casa noastră si să ne slăbească credinta si curajul. Am fost nevoiti să stăm ca niste războinici, gata să înaintăm si să ne tăiem calea prin luptă în împotrivirea care s-a ridicat. Acest lucru a făcut ca lucrarea noastră să fie de zece ori mai grea decât ar fi fost în alte conditii. A trebuit să stăm la fel de fermi si nemiscati ca o stâncă. Această fermitate a fost interpretată ca fiind împietrire a inimii si încăpătânare. Dumnezeu n-a intentionat niciodată să oscilăm mai întâi în dreapta si apoi în stânga, pentru a multumi mintile fratilor neconsacrati. El a intentionat ca umblarea noastră să fie dreaptă. Au venit la noi când unul când altul, mărturisind că au o mare povară în privinta noastră, aceea de a ne determina să urmăm, o cale sau alta, contrară luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Ce-ar fi fost dacă am fi urmat aceste lumini false si impresii fanatice? Atunci în mod sigur, cei din poporul nostru nu si-ar mai fi pus încrederea în noi. A trebuit să ne facem fetele asemenea cremenei pentru ceea ce este drept si apoi să mergem mai departe în calea lucrării si datoriei. Unii dintre noi au fost mereu predispusi să ducă lucrurile în extremă pentru a atinge scopul prin mijloace neloiale. Par să nu aibă o ancoră. Astfel de persoane au prejudiciat mult cauza adevărului. Există si altii, care par să nu aibă niciodată o pozitie în care să poată sta siguri, neclintiti, gata să se lupte dacă trebuie neapărat, când Dumnezeu cere ca la postul datoriei să se afle soldati credinciosi. Sunt si aceia care nu execută o sarjă * asupra inamicului când Dumnezeu le cere să o facă. Ei nu vor face nimic până când nu au terminat altii lupta si nu au câstigat victoria pentru ei - atunci sunt si ei gata, la împărtirea prăzii. Cât de mult poate conta Dumnezeu pe asemenea ostasi? Ei sunt considerati drept lasi în cauza Sa.
* sarjă - atac puternic, în goana cailor, al trupelor de cavalerie împotriva inamicului, n. tr.
Această categorie am văzut, nu au câstigat o experientă proprie în ce priveste bătălia împotriva păcatului si Satanei. Ei erau mai dispusi să lupte împotriva soldatilor credinciosi ai lui Hristos decât împotriva Satanei si ostirii lui. Dacă si-ar fi pus armătura si s-ar fi aruncat în luptă, ar fi câstigat o experientă valoroasă pe care era privilegiul lor să o aibă. Însă ei nu au avut deloc curaj să lupte pentru ceea ce este drept, să riste ceva în război si să învete cum să îl atace pe Satana si să-i cucerească fortăretele. Unii nu-si fac nici o idee despre asumarea vreunui risc sau despre vreun lucru în care să se aventureze pe cont propriu. Dar cineva trebuie să se aventureze; cineva trebuie să-si asume riscuri în această cauză. Cei care nu vor să încerce ceva si să se expună criticilor, vor sta cu totii pregătiti să-i pândească pe cei care poartă responsabilităti si vor fi gata, dacă se va arăta si o umbră de sansă, să le găsească vină si să le facă rău dacă pot. Aceasta a fost experienta fratelui si sorei White în lucrările lor. Satana si ostirea lui s-au dispus în linie de bătaie împotriva lor, însă acestea nu au fost toate ostilitătile; când aceia care ar fi trebuit să stea alături de ei în luptă i-au văzut împovărati si apăsati peste măsură, au fost pregătiti să i se alăture Satanei în lucrarea lui de a-i descuraja si a-i slăbi, si, dacă ar fi cu putintă, să-i îndepărteze din câmpul misionar. Frate si soră A., mi s-a arătat că, pe unde ati călătorit, ati fost respectati, stimati foarte mult si tratati cu o de deferentă mai mare decât era spre propriul vostru bine. Nu stă în firea voastră să-i tratati cu acelasi respect pe cei care au purtat poverile pe care Dumnezeu le-a pus asupra lor în cauza si lucrarea Sa. Amândoi iubiti propria comoditate. Nu sunteti dispusi să fiti întorsi de pe calea pe care mergeti sau să acceptati vreo neplăcere. Doriti să întoarceti lucrurile spre satisfactia voastră. Aveti o mare pretuire de sine si păreri înalte despre realizările voastre. Nu ati avut de purta poverile si grijile supărătoare si de lua hotărârile importante care presupuneau interesele cauzei lui Dumnezeu, care au căzut în seama sotului meu. Dumnezeu l-a făcut sfetnic pentru poporul Său, pentru a îndruma pe tineri asemenea dumitale, pentru a-i sfătui ca pe niste copii în adevăr. Iar când vei lua acea pozitie smerită pe care simtământul adevărat al stării reale în care te afli te va determina s-o iei, vei fi dispus să primesti sfaturi. Din pricina prea putinelor răspunderi pe care le-ai avut, nu întelegi de ce fratele White ar trebui să fie mai tulburat decât tine. În această privintă, nu există altă diferentă între tine si el. A investit treizeci dintre cei mai buni ani de experientă si nu ai avut de întâmpinat nici un fel de greutăti în comparatie cu cele pe care le-a avut el. După ce aceia care au deschis drumul în această lucrare au muncit din greu să pregătească adevărul si să aducă lucrarea desăvârsită în mâna ta, tu ai îmbrătisat-o si ai iesit la lucru, prezentând pretioasele argumente pe care altii le-au căutat pentru tine, cu o neliniste inexprimabilă. În timp ce tu ai din belsug din punctul de vedere al mijloacelor materiale, cu salariul asigurat, acest lucru nelăsându-ti vreun motiv de grijă sau neliniste în această privintă, pionierii cauzei pe care i-am amintit au suferit privatiuni de tot felul. Nu au avut nici un fel de asigurări. Ei depindeau de Dumnezeu si de cei putini cu inima sinceră care primeau lucrările lor. În timp ce voi aveti frati care să vă înteleagă, să vă sustină si să aprecieze total eforturile voastre, primii truditori în această lucrare nu au avut decât prea putin, care să-i sprijine. Totul poate fi expus în câteva minute. Stim că lucrarea înseamnă să mergi flămând din lipsa hranei si să suferi de frig din pricina lipsei îmbrăcămintii corespunzătoare. Am călătorit noaptea întreagă cu mijloace de transport proprii, ca apoi să fim găzduiti de fratii nostri pentru că nu aveam posibilităti materiale prin care să achităm cheltuielile ce tineau de costul camerei de hotel. Am mers pe jos mile întregi, iarăsi si iarăsi, pentru că nu avem nici un ban pentru a tocmi o trăsură. O, cât de scump ne era adevărul! Cât de pretioase sunt sufletele răscumpărate cu sângele lui Hristos!
Nu avem cu nimic a ne plânge de suferintele noastre din acele zile de încurcături si lipsuri crunte, care făceau necesară exercitarea credintei. Acelea au fost cele mai fericite zile din viata noastră. Atunci am învătat simplitatea credintei. Atunci, când eram la strâmtoare, L-am pus pe Domnul la încercare si ne--am convins. El era consolarea noastră. El a fost pentru noi ca umbra unei stânci într-un tinut pustiu. Este un lucru nefericit pentru tine, fratele meu, si în general pentru tinerii nostri pastori că atât tu, cât si ei, nu ati avut o experientă similară în privatiuni, încercări si nevoi; căci o experientă ca aceasta ar fi valorat pentru tine mai mult decât case sau pământuri, aur sau argint. Când ne referim la experienta noastră din trecut, plină de trudă si lipsuri, când am muncit cu mâinile noastre pentru a ne întretine si a publica adevărul chiar la începutul lucrării, unii dintre predicatorii nostri tineri care nu aveau decât experienta câtorva ani în lucrare par să fie iritati si ne acuză că ne lăudăm cu propriile noastre fapte. Motivul pentru care se întâmplă aceasta este că vietile lor au fost într-atât de lipsite de compasiune fată de noi, si că acest contrast nu este plăcut simtămintelor pe care le au. Faptul că înaintea lor a fost prezentată experienta altora, într-un contrast atât de mare cu propria lor cale, nu face ca eforturile lor să apară în acea lumină favorabilă în care ar dori ei. Când am început lucrarea, aveam amândoi o sănătate precară. Sotul meu era dispeptic *; cu toate acestea, cu credintă, Îl rugam de trei ori pe zi pe Dumnezeu să îi dea putere. Sotul meu mergea cu secera la câmp, si, în tăria pe care i-o dăduse Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile noastre fierbinti, cosind, câstiga atât cât să ne cumpărăm îmbrăcăminte simplă decentă si să plătim drumul până în vreun stat îndepărtat, pentru a prezenta adevărul înaintea fratilor nostri.
* dispepsie: tulburare a procesului de digestie, de origine variată, care se manifestă prin dureri în partea superioară a abdomenului, balonare abdominală după prânz, modificări ale motilitătii stomacului si intestinului (n. tr.).
Avem dreptul să amintim trecutul, asa cum a făcut-o si apostolul Pavel. "Si când eram la voi si m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcina nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fratii care au venit din Macedonia. În toate m-am ferit si mă voi feri să vă fiu o povară. Întrucât adevărul lui Hristos este în mine, nimeni nu-mi va opri această laudă în tinuturile Ahaiei" (2 Cor. 9-10). În legătură cu experienta noastră din trecut, noi aducem îndemnul apostolului către Evrei: "Aduceti-vă aminte de zilele de la început, când, după ce ati fost luminati, ati dus o mare luptă de suferinte: pe de o parte, erati pusi ca priveliste în mijlocul insultelor si necazurilor, iar pe de alta, v-ati făcut una cu aceia care treceau prin aceleasi suferinte" (Evrei 10,32-33). Vietile noastre sunt întretesute cu cauza lui Dumnezeu. Nu avem nici un alt interes pe lângă această lucrare. Iar când vedem ce pasi a făcut cauza pornind de la un foarte neînsemnat început, întărindu-se si prosperând încet dar sigur, când vedem succesul cauzei în slujba căreia am trudit, suferit si aproape că ne-am jertfit vietile, cine ne va opri sau interzice să ne lăudăm în Dumnezeu? Experienta pe care am căpătat-o în această cauză este pretioasă pentru noi. Am investit totul în ea. Moise a fost cel mai blând om care a trăit vreodată; cu toate acestea, din pricina cârtirilor copiilor lui Israel, a fost silit în mod repetat să le reamintească modul păcătos în care s-au purtat după ce au părăsit Egiptul si să-si apere linia de conduită în calitatea de conducător al lor. Chiar înainte de a-si părăsi poporul, când era gata să moară, el a repetat înaintea lor calea de murmur si răzvrătire urmată de ei de când părăsiseră Egiptul si cum interesul si iubirea pe care o avea pentru ei îl împinseseră să pledeze în favoarea lor în fata lui Dumnezeu. El le-a povestit cum Îl rugase fierbinte pe Domnul să-l lase să treacă Iordanul în tara făgăduită; "însă Domnul S-a mâniat pe mine din cauza voastră si n-a vrut să mă asculte." Moise le-a pus înainte păcatele si le zis: "V-ati tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc.". Le-a spus de câte ori se rugase lui Dumnezeu si îsi smerise sufletul în chinuri din pricina păcatelor lor. Era intentia lui Dumnezeu ca Moise să reamintească frecvent lui Israel de fărădelegile si răzvrătirile lor pentru ca ei , văzându-si păcatele, să-si poată smeri inimile înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu voia ca ei să uite greselile si păcatele care Îi stârniseră mânia împotriva lor. Reamintirea fărădelegilor lor si a îndurărilor si bunătătii lui Dumnezeu fată de ei - pe care nu le apreciau - nu era pe placul simtămintelor pe care le aveau. Totusi, Dumnezeu a poruncit ca acest lucru să fie făcut. Mi s-a arătat că tinerii asemenea dumitale, care nu au avut decât câtiva ani de experientă imperfectă în cauza adevărului prezent, nu sunt cei în care Dumnezeu va avea încredere să le încredinteze responsabilităti apăsătoare si să-i călăuzească în această lucrare. Asemenea persoane ar trebui să manifeste diplomatie în ce priveste luarea unor pozitii care vor intra în conflict cu judecata si opiniile celor cu o experientă mai avansată, ale căror vieti s-au întretesut cu cauza lui Dumnezeu aproape tot atâtia ani câti ai trăit tu si care au avut un rol activ în această lucrare de la neînsemnatul ei început. Dumnezeu nu va alege bărbati care au doar putină experientă si o considerabilă încredere de sine pentru a conduce această lucrare importantă, sacră. Este mult în joc aici. Bărbatii care nu au avut decât o mică experientă în suferintele , încercările, împotrivirea si privatiunile ce au fost îndurate pentru a aduce lucrarea în stare actuală de înflorire ar trebui să fie neîncrezători în ei însisi. Tinerii care se angajează acum în lucrarea de predicare a adevărului ar trebui să cultive modestia si umilinta. Ei ar trebui să aibă grijă în ce priveste înăltarea de sine, ca să nu fie prăbusiti. Vor avea de dat socoteală pentru lumina clară a adevărului care străluceste acum asupra lor. Am văzut că Dumnezeu este nemultumit de dispozitia pe care o au unii, de a cârti împotriva celor care au dus cele mai grele bătălii pentru ei si care au suferit atât de mult la începutul vestirii soliei, când lucrarea mergea greu. Dumnezeu priveste asupra lucrătorilor experimentati cei care au trudit sub apăsarea greutătilor si a poverilor chinuitoare în vremea în care nu existau decât putini care să-i ajute să le poarte; si El are o grijă plină de gelozie fată de cei care s-au dovedit credinciosi. El era nemultumit de aceia care stau gata să batjocorească si să găsească vină la acei servi ai lui Dumnezeu care au încăruntit lucrând la zidirea cauzei adevărului prezent. Imputările si cârtirile voastre, tinerilor, vor sta cu sigurantă împotriva voastră în ziua lui Dumnezeu. Atâta vreme cât Dumnezeu nu a pus responsabilităti grele asupra voastră, nu vă părăsiti locul si nu vă bazati pe propria voastră judecată independentă, asumându-vă răspunderi pentru care nu sunteti pregătiti. Dragă frate si soră, aveti nevoie să cultivati vigilenta si umilinta si să fiti sârguinciosi în privinta rugăciunii. Cu cât mai adânc trăiti în Dumnezeu, cu atât mai clar că veti vedea slăbiciunile si primejdiile care vă amenintă. O perspectivă practică asupra Legii lui Dumnezeu si o întelegere clară a ispăsiri lui Hristos vă vor da o cunoastere a propriilor voastre persoane si vă vor indica unde nu ati reusit să desăvârsiti caracterul crestin. Pe scurt, aveti amândoi nevoie de o experientă în ce priveste vointa lui Dumnezeu pentru voi. Când vă veti vedea marea lipsă spirituală vă veti da seama de faptul că stricăciunea omenească amintită în Cuvântul lui Dumnezeu este un fapt adevărat în experienta voastră. Sunteti amândoi fariseici si în pericol de a rămâne într-un mod înfricosător si de bunăvoie în întuneric în ceea ce priveste primejdiile care vă pândesc si starea reală în care vă aflati înaintea lui Dumnezeu. Aveti nevoie amândoi să deprindeti datoriile care vă revin în diferitele împrejurări si legături ale vietii. V-ati neglijat îndatoririle - atât fată de Dumnezeu, cât si fată de om. Aveti atât de multă nevoie de cunoastere de sine. Nestiinta propriilor voastre inimi vă face să treceti cu vederea necesitatea unei experiente vii, zilnice în viata divină. Într-un anumit grad, nesocotiti oportunitatea de a avea în mod constant asupra voastră o înrâurire divină. Acesta este absolut necesară pentru înfăptuirea lucrării lui Dumnezeu. Dacă o neglijati si treceti mai departe cu un spirit de independentă si încredere în noi însivă, veti fi lăsati să faceti greseli foarte mari. Trebuie să întretineti în mod constant o smerenie a mintii si un spirit de dependentă. Cel care îsi simte propria slăbiciune ne va privi mai sus de propria persoană si va simti nevoia de a primi în mod constant putere de sus. Harul lui Dumnezeu îl va conduce să practice si să întretină un spirit de continuă recunostintă. Cel care îsi cunoaste cel mai bine propriile slăbiciuni va sti că numai harul fără pereche al lui Dumnezeu este acela care va triumfa asupra răzvrătirii inimii. Aveti nevoie să vă familiarizati atât cu punctele slabe, cât si cu cele tari din caracterele voastre pentru a fi întotdeauna păziti de a vă angaja în încercări si de a vă asuma responsabilităti pentru care Dumnezeu nu v-a avut niciodată în vedere. Nu ar trebui să vă comparati actiunile si să vă cântăriti vietile, folosind vreun standard omenesc, ci prin regula datoriei, care este descoperită în Biblie. Frate si soră A., aveti de făcut pentru voi însivă o lucrare despre care nici nu ati visat că este necesar să o faceti. Ani în sir ati nutrit ispite si invidie fată de noi si lucrarea noastră. Acest lucru nu este plăcut lui Dumnezeu. S-ar putea să gânditi doar că aveti încredere în mărturiile pe care le-a dat Dumnezeu, însă neîncrederea că acestea sunt de la Dumnezeu câstigă teren în voi. Lucrările tale, frate A, ar avea mai mult succes în convertirea sufletelor la adevăr, dacă te-ai ocupa si de partea practică si de cea teoretică, având în inima ta elementele practice, vii, si împlinindu-le în propria ta viată. Trebuie să ai un sprijin mai solid acolo sus. Esti mult prea dependent de ceea ce te înconjoară. Dacă ai un auditoriu mare, esti mobilizat si ai dorinta de a le tine o cuvântare. Însă uneori numărul ascultătorilor tăi scade, moralul tău se prăbuseste si nu ai decât putin curaj să lucrezi. Cu sigurantă, ceva lipseste. Nu te-ai prins cu putere de Dumnezeu. Unele dintre cele mai importante adevăruri din învătăturile lui Hristos au fost propovăduite de El doar unei femei samaritence care a venit să scoată apă în timp ce El, fiind ostenit, era asezat lângă fântână ca să Se odihnească. Izvorul de apă vie era în El. Izvorul de apă vie trebuie să fie în noi, tâsnind spre a-i înviora pe cei care sunt adusi sub influenta noastră.
Hristos căuta oameni în orice loc - pe străzile publice, în case particulare, în sinagogi, pe tărmul mării. Trudea toată ziua, predicând multimii si vindecând bolnavii care-i era adusi; si adesea, după ce dădea drumul oamenilor ca să se poată întoarce la casele lor, pentru a se odihni si dormi, Îsi petrecea toată noaptea în rugăciune, pentru ca dimineata să revină si să-Si reînnoiască eforturile. O, frate si soră, în realitate, nu stiti nimic despre tăgăduire si jertfire de sine pentru Hristos si pentru adevăr. Trebuie să depindeti cu mult mai mult de Dumnezeu si mai putin de propria voastră destoinicie. Aveti nevoie să vă ascundeti în Dumnezeu. Frate A, ai înclinatia de a fi sever în mustrare si de a-ti forma păreri personale despre indivizi, mai cu seamă dacă ti-au trecut calea; si, luându-te după modul în care vezi cazul respectiv, te porti uneori cu ei fără crutare. Nu ai fost un bărbat cu inimă bună, milostiv si politicos, ca Acela care îti este Exemplu. Trebuie să-ti îmblânzesti spiritul, să fii mai blând si mai politicos si să ai mai multă bunăvointă dezinteresată. Trebuie să-i aduce sufletul într-o comuniune mai strânsă cu Dumnezeu, prin rugăciune serioasă amestecată cu credintă vie. Fiecare rugăciune făcută cu credintă îi înaltă pe cei ce se roagă deasupra îndoielilor descurajante si pasiunilor omenesti. Rugăciunea dă tăria de a relua lupta cu puterile întunericului, de a purta încercările cu răbdare si de a îndura necazurile ca niste buni soldati ai lui Hristos. În timp ce sfetnicii îti sunt îndoielile si temerile proprii, sau câtă vreme încerci să rezolvi tot ceea ce nu poti vedea clar înainte să ai credintă, nedumeririle tale nu vor face altceva decât să crească si să se adâncească. Dacă vii la Dumnezeu, simtind că esti lipsit de ajutor si dependent de El, asa cum esti în realitate, si dacă, în rugă umilă si plină de încredere, faci cunoscute nevoile tale înaintea Lui, ai cărui cunoastere este infinită, care vede totul în creatia Sa si care cârmuieste totul prin vointa si cuvântul Său, El poate face ceva pentru strigătul tău si va face, lăsând ca lumina să strălucească în inima ta si pretutindeni în jurul tău; căci sufletul tău, prin rugăciune sinceră, este adus în legătură cu mintea Celui Nesfârsit. S-ar putea ca în acel moment să nu ai nici o dovadă deosebită că fata Răscumpărătorului tău se apleacă asupra ta cu iubire si compasiune; dar este întocmai ceea ce se întâmplă. Se poate să nu simti atingerea Sa reală, dar mâna Lui Se află deasupra ta cu iubire si duiosie plină de milă. Dumnezeu vă iubeste pe amândoi, si vrea să vă salveze cu o mântuire bogată. Dar aceasta nu trebuie să se facă asa cum vreti voi, ci în felul stabilit de Dumnezeu Însusi. Trebuie să vă conformati conditiilor mentionate în Scripturile adevărului, iar Dumnezeu Îsi va face partea tot atât de sigur pe cât tronul Său este sigur. Pentru că admonestările pe care Dumnezeu le trimite poporului Său sunt umilitoare pentru firea omenească, tu nu trebuie, fratele meu, să te ridici împotriva acestor mustrări si avertizări. Trebuie să mori zilnic, să ai experienta răstignirii zilnice a ului. Conform luminii pe care mi-a dat-o Dumnezeu în viziune, răutatea si amăgirea cresc printre cei din poporul lui Dumnezeu, care mărturiseste că păzesc poruncile Sale. Discernământul spiritual de a vedea păcatul asa cum este el si apoi a-l înlătura din tabără scade în poporul lui Dumnezeu; si orbirea spirituală îi cuprinde cu repeziciune. Mărturia directă trebuie reînviată, căci aceasta îi va despărti de Israel pe cei care au fost dintotdeauna în război cu mijloacele rânduite de Dumnezeu pentru a păstra ceea ce este stricat în afara bisericii. Relelor trebuie să li se spună rele. Păcatelor grave trebuie să li se spună pe numele lor adevărat. Toti cei din poporul lui Dumnezeu ar trebui să vină mai aproape de El si să-si spele vesmintele caracterului în sângele Mielului. Atunci vor vedea păcatul în adevărata lui lumină si îsi vor da seama cât de jignitor este el în ochii lui Dumnezeu. Primilor nostri părinti, când au fost ispititi, li s-a părut un lucru mărunt faptul de a încălca porunca lui Dumnezeu printr-o faptă neînsemnată si de a mânca dintr-un pom plăcut la vedere si bun la gust. Pentru cei ce au încălcat porunca, aceasta nu era decât o faptă măruntă; ea însă a nimicit loialitatea lor fată de Dumnezeu si a deschis usa unui potop de nenorocire si vină, care a umplut pământul. Cine poate sti, în clipa ispitei, care va fi consecinta îngrozitoare a unui singur pas grăbit, gresit! Singura noastră sigurantă este de a fi sub pavăza harului lui Dumnezeu în fiecare clipă si de a nu ne închide ochiul spiritual astfel încât să ajungem să spunem răului bine si binelui rău. Fără ezitare sau discutii, trebuie să închidem si să păzim usile sufletului împotriva răului. Va trebui să facem un efort pentru a ne asigura viata vesnică. Nu vom fi biruitori decât printr-un efort îndelungat si stăruitor, printr-o disciplină strictă si printr-un conflict crâncen. Dacă însă, cu răbdare si hotărâre, n Numele Birutorului care a învins pentru noi în pustia ispitei, vom birui asa cum a biruit si El, vom avea răsplata vesnică. Eforturile noastre, tăgăduirea de sine, perseverenta noastră trebuie să fie proportionale cu valoarea infinită a obiectivului pe care îl urmărim. Nu trebuie să îngăduiti ca întelegerea pe care o aveti pentru voi însivă, să ascundă relele voastre si ale altora doar pentru faptul că nu vedeti nimic de condamnat în aparentele exterioare. Dumnezeu vede; El poate citi motivatiile si scopurile sufletului. Vă implor, în Numele Stăpânului nostru, care ne-a chemat si ne-a încredintat lucrarea pe care o facem, tineti-vă mâinile deoparte si lăsati-ne să facem lucrarea pusă asupra noastră de Dumnezeu. Păstrati-vă cuvintele de compasiune si milă pentru cei care le merită cu adevărat - pentru cei care sunt împinsi de Duhul lui Dumnezeu să arate poporului Său fărădelegile lui si casei lui Israel păcatele sale. Greseala si păcatul sunt îmbrătisate în aceste zile din urmă mai degrabă decât adevărul si neprihănirea. Soldatilor crucii lui Hristos li se cere acum să-si pună armătura crestină si să respingă întunecimea morală care a umplut lumea. Dumnezeu va da biruinte pretioase fiecăruia dintre voi dacă vă predati Lui pe de-antregul si lăsati ca harul Său să vă înmoaie inimile mândre. Neprihănirea voastră proprie nu va reusi nimic împreună cu Dumnezeu. Nimic nu ar trebui făcut pe apucate sau într-un spirit de moment, în pripă. Relele nu pot fi îndepărtate si nici reformele în caracter înfăptuite prin câteva eforturi slabe, când si când. Sfintirea nu este o lucrare de o zi sau de un an, ci de o viată întreagă. Fără eforturi continui si o activitate neîntreruptă nu poate exista nici o înaintare în viata divină si cununa biruintei nu poate fi obtinută. Noi facem o lucrare în vederea judecătii si nu este un lucru sigur să lucrăm în propria noastră întelepciune si încrezându-ne în judecata proprie. Cu spiritul de încredere în sine pe care îl aveti acum, nici unul dintre voi nu ar putea fi fericit în cer; căci acolo toti, chiar si îngerii înăltati, sunt supusi. Aveti încă de învătat despre subordonare si supunere. Amândoi trebuie să fiti transformati de către harul lui Dumnezeu. Soră A., am văzut că ar trebui să fii atentă ca nu cumva să deschizi o usă ispitei pentru sotul tău, pe care să n-o poti închide când poftesti. Este mai usor să invitati vrăjmasul în inimile voastre decât să-l alungati după ce a ocupat terenul. Orgoliul vostru este rănit cu usurintă si trebuie să veniti mai aproape de Dumnezeu, si să căutati cu seriozitate harul, harul divin, pentru a suporta greutătile ca un bun soldat al lui Hristos. Isus. Dumnezeu va fi ajutorul vostru dacă alegeti ca tăria voastră să fie El. Amândoi ar trebui să nutriti mai mult devotament fată de Dumnezeu. Singura cale de a veghea în umilintă este aceea de a veghea cu rugăciune. Să nu gânditi nici pentru un moment că puteti sta jos ca să vă puteti bucura si căuta propria plăcere si comoditate. Viata lui Hristos este exemplul nostru. El a fost un om al durerii si obisnuit cu suferinta; El a fost rănit, a fost zdrobit. Sunteti prea satisfăcuti de pozitia voastră. Aveti nevoie să vegheati neîncetat, pentru ca Satana să nu vă însele prin tertipurile lui, să vă corupă mintile si să vă aducă pe tărâmul rătăcirilor si întunericului profund. Vegherea voastră ar trebui să fie caracterizată printr-un spirit de umilă dependentă de Dumnezeu. Nu ar trebui dusă mai departe într-un spirit mândru, de independentă, ci cu un simtământ acut al slăbiciunii propriii si cu încrederea unui copil în făgăduintele lui Dumnezeu.
Acum este o sarcină usoară si plăcută să predici adevărul soliei celui de-al treilea înger în comparatie cu ceea ce a fost când vestirea soliei abia începuse când erau putini credinciosi si eram considerati fanatici. Cei care au purtat responsabilitătile lucrării la începutul si înaintarea timpurie a soliei stiau ce este acela conflict , suferintă si chin sufletesc. Povara apăsa cu putere asupra lor zi si noapte. Ei nu se gândeau la odihnă si comoditate nici când se aflau sub presiunea suferintei si bolii. Timpul scurt reclama actiune, iar lucrătorii erau putini. Adesea, când eram în strâmtorări, petreceam noaptea întreagă în rugăciune fierbinte, agonizantă în lacrimi, pentru a primi ajutor de la Dumnezeu si pentru ca lumina Sa să strălucească asupra Cuvântului Său. Când lumina venea, iar norii erau respinsi, ce bucurie si ce fericire plină de recunostintă se asterneau asupra cercetătorilor sinceri, frământati! Gratitudinea noastră fată de Dumnezeu era la fel de deplină cum fusese strigătul nostru sincer, însetat de lumină. Unele nopti nu puteam dormi, pentru că inimile noastre îsi revărsau preaplinul de iubire si recunostintă fată de Dumnezeu.
Bărbatii care merg acum pentru a predica adevărul, au lucrurile puse de-a gata în mână. Ei nu pot avea acum experienta unor privatiuni asemănătoare celor îndurare înaintea lor de lucrătorii adevărului prezent. Adevărul a fost scos la iveală, verigă după verigă, până când a format un lant întreg, desăvârsit. Pentru a descoperi adevărul cu o asemenea claritate, si atât de armonios, a fost nevoie de o cercetare atentă. Împotrivirea cea mai amară si mai hotărâtă i-a adus pe servii lui Dumnezeu la Domnul si la Bibliile lor. Lumina care venea de la Dumnezeu le era cu adevărat scumpă. Mi s-a arătat că motivul pentru care unii nu pot vedea ceea ce este bine este acele că au îndrăgit atât de multă vreme pe vrăjmas, care a lucrat umăr la umăr cu ei, în timp ce ei nu si-au dat seama de puterea lui. Pare uneori greu să asteptăm cu răbdare până când va veni timpul stabilit de Dumnezeu pentru a lua apărarea adevărului. Mi s-a arătat însă că pierdem o răsplată bogată dacă devenim nerăbdători. Ca agricultori credinciosi în marele câmp al lui Dumnezeu, trebuie să semănăm cu lacrimi si să fim răbdători si încrezători. Trebuie să înfruntăm necazuri si întristări. Ispitele si truda istovitoare vor îndurera sufletul însă să asteptăm cu răbdare în credintă pentru a secera cu bucurie. În victoria finală, Dumnezeu nu va avea ce face cu acele persoane care nu sunt de găsit în vreme de primejdie, când este nevoie de puterea, curajul si influenta tuturor pentru a efectua o sarjă asupra inamicului. Cei care stau ca niste soldati credinciosi pentru a lupta împotriva răului si a apăra binele, războindu-se cu domniile, puterile, conducătorii întunericului din această lume, cu răutatea spirituală din locurile înalte, vor primi fiecare lauda din partea Stăpânului: "Bine rob bun si credincios, intră în bucuria Domnului tău". Nu a fost niciodată mai mult nevoie de avertizări si mustrări pline de credinciosie si de un tratament direct, fără menajamente ca în vremea aceasta. Satana a coborât cu mare putere, stiind că are putină vreme. El umple pământul cu povesti plăcute, iar cei din poporul lui Dumnezeu doresc să li se spună lucruri care să nu deranjeze. Păcatul si încumetarea nu stârnesc groaza. Mi s-a arătat că poporul lui Dumnezeu trebuie să facă eforturile mai hotărâte pentru a respinge întunecimea care se strânge în jurul nostru. Lucrarea tăietoare a Duhului lui Dumnezeu este necesară acum mai mult ca niciodată. Trebuie risipită stare de somnolentă. Trebuie să iesim din letargia care va aduce nimicirea noastră dacă nu ne împotrivim. Satana are o influentă puternică asupra mintilor, prin care le si stăpâneste. Predicatorii si poporul se găsesc în primejdia de a fi găsiti de partea puterilor întunericului. Nu există acum pozitia de neutralitate. Suntem, cu totii în mod hotărât pentru ceea ce este drept sau în mod hotărât alături de cei gresiti. Hristos a spus: "Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea; iar cel ce nu strânge cu Mine, acela risipeste." Se vor găsi mereu persoane care vor simpatiza cu cei ce sunt gresiti. Satana a avut simpatizanti în cer, si a luat cu el un mare număr de îngeri. Dumnezeu si Hristos si îngerii sfinti erau de o parte, iar Satana de cealaltă parte. În ciuda puterii fără margini si maiestătii lui Dumnezeu si a lui Hristos, îngerii au devenit nemultumiti. Insinuările lui Satana si-au făcut efectul si ei au ajuns să creadă cu adevărat că Tatăl si Fiul le era dusmani, si că Satana era binefăcătorul lor. Satana are acum aceeasi putere si aceeasi stăpânire asupra mintilor, cu diferenta că aceasta a crescut de o sută de ori prin exercitiu si experientă. Bărbatii si femeile de astăzi sunt amăgiti si orbiti de insinuările si metodele lui si nu stiu acest lucru. Făcând loc îndoielilor si necredintei în ce priveste lucrarea lui Dumnezeu si nutrind sentimente de neîncredere si invidie plină de cruzime, ei se pregătesc să fie înselati cu desăvârsire. Ei se ridică având simtăminte amarnice îndreptate împotriva celor care îndrăznesc să vorbească despre greselile lor si să le mustre păcatele. Cei care, în frică de Dumnezeu, s-au aventurat să înfrunte cu credinciosie rătăcirea si păcatul, spunând păcatului pe nume, s-au achitat de o datorie dezagreabilă, aducându-si multă suferintă sufletească; însă nu primesc decât simpatia câtorva si răceala multora. Simpatizantii celor mustrati se află de partea gresită a baricadei si împlinesc scopurile lui Satana pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu. Mustrările rănesc întotdeauna firea omenească. Multe sunt sufletele care au fost nimicite de compasiunea neînteleaptă a fratilor lor; căci pentru că fratii le-au arătat compasiune, au gândit că au fost cu adevărati jigniti si că acela care i-a mustrat a fost totalmente gresit si a avut un spirit rău. Singura nădejdea pe care o au păcătosii din ion este acea de a-si vedea si mărturisi pe de plin păcatele si de a le îndepărta de la ei. Cei care iau atitudine pentru a strica tăisul mustrării ascutite, pe care o trimite Dumnezeu, spunând că cel care mustră este în parte gresit si că cel mustrat nu avea dreptate pe deplin, acestia îi fac pe plac vrăjmasului. Orice cale va găsi Satana pentru a face fără efect mustrările îi va împlini scopul. Unii vor arunca vina asupra celui pe care l-a trimis Dumnezeu cu o solie de avertizare, spunând: E prea sever; făcând asa, ei devin răspunzători pentru sufletul acelui păcătos pe care Dumnezeu a dorit să-l avertizeze si căruia i-a trimis un mijloc de corectie pentru că l-a iubit, ca să-si poată smeri sufletul înaintea lui Dumnezeu si să îndepărteze păcatele de la el. Acesti falsi apărători vor avea odată si odată de dat socoteală Stăpânului pentru lucrarea mortii pe care au înfăptuit-o. Există multi dintre cei ce mărturisesc credinta în adevăr care sunt orbi fată de primejdia în care se află. Ei îndrăgesc nelegiuirea în inimile lor si o practică în vietile lor. Prietenii lor nu le pot citi inimile si cred adesea că astfel de oameni sunt în toată regula. Black Hawk, Colorado, 12 august, 1873.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
