MARTURII VOLUMUL III: Marturia 23 - LÃCOMIA ÎN POPORUL LUI DUMNEZEU

Am vãzut cã multi dintre cei ce mãrturisesc cã pãzesc poruncile lui Dumnezeu îsi însusesc spre propria lor folosintã mijloacele pe care li le-a încredintat Domnul si care ar trebui sã intre în vistieria Sa. Ei Îl jefuiesc pe Dumnezeu de zecimi si daruri. Ei ascund si retin mijloace spre rãul lor. Aduc slãbiciunea si sãrãcia asupra propriilor persoane si întunericul asupra bisericii, din cauza lãcomiei lor, prefãcãtoriei si faptului cã Îl jefuiesc pe Dumnezeu de zecimi si daruri.

Am vãzut cã multe suflete se vor cufunda în întuneric din pricina lãcomiei lor. Mãrturia clarã si fãrã ocolisuri trebuie sã lucreze în bisericã sau blestemul lui Dumnezeu va rãmâne asupra poporului tot atât de sigur cum a rãmas asupra vechiului Israel din cauza pãcatelor sale. Dumnezeu Îsi trage la rãspundere poporul, ca întreg, pentru pãcatele care existã în indivizii din mijlocul lui. Dacã aceia care conduc biserica neglijeazã sã caute cu stãruintã pãcatele care aduc neplãcerea lui Dumnezeu asupra acesteia, ei devin rãspunzãtori pentru aceste pãcate. Însã a ne ocupa de mintea oamenilor este lucrarea cea mai frumoasã în care s-a angajat vreodatã cineva. Nu toti sunt potriviti sã-i corecteze pe cei gresiti. Nu au toti întelepciunea de a lucra cu dreptate si de a iubi îndurarea în acelasi timp. Nu au dispozitia sã vadã necesitatea de a împleti iubirea si compasiunea gingasã cu mustrãrile pline de credinciosie. Unii au tot timpul o severitate inutilã si nu simt necesitatea respectãrii poruncii apostolului: "Aveti milã de cei care nu sunt de acord; iar pe altii scãpati-i cu fricã, smulgându-i din foc".

Sunt multi care nu au întelepciunea lui Iosua si nici vreo datorie specialã de a scoate la ivealã relele si de a lua imediat mãsuri cu privire la pãcatele existente în mijlocul poporului. Astfel de persoane sã nu-i împiedice pe aceia care au asupra lor povara acestei lucrãri; sã nu stea în calea celor care au de împlinit aceastã îndatorire. Unii îsi fac obiceiul de a ridica semne de întrebare, de a se îndoi si de a cãuta vinã pentru cã altii fac lucrarea pe care Domnul nu le-a dat-o lor. Acestia stau chiar în cale, pentru a-i împiedica pe cei asupra cãrora Dumnezeu a pus povara mustrãrii si îndreptãrii pãcatelor nebiruite, pentru ca dezaprobarea Lui sã poatã fi îndepãrtatã de la poporul Sãu. Dacã ar exista printre noi un caz asemãnãtor cu al lui Acan, s-ar gãsi multi care sã-i acuze pe cei care ar juca rolul lui Iosua, acela de a-l descoperi pe cel gresit, cã au un spirit rãutãcios si defãimãtor. Cu Dumnezeu nu te poti juca, iar avertismentele Sale nu pot fi nesocotite cu nerusinare de cãtre un popor stricat.

Mi s-a arãtat cã modul de mãrturisire folosit de Acan este similar cu mãrturisirile pe care le fac si le vor face unii dintre noi. Ei îsi ascund nelegiuirile si refuzã sã facã de bunãvoie o mãrturisire, pânã când îi descoperã Dumnezeu; abia atunci îsi recunosc pãcatele. Câtiva continuã sã meargã pe o cale gresitã pânã când se împietresc. S-ar putea chiar ca ei sã stie cã biserica este împovãratã, asa cum Acan stia cã Israel era slãbit în fata dusmanilor s i din pricina vinovãtiei lui. Cu toate acestea, nu-i mustrã constiinta. Ei nu vor dori sã usureze biserica, smerindu-si inimile mândre si rãzvrãtite înaintea lui Dumnezeu si îndepãrtând de la ei nelegiuirile. Neplãcerea Lui este asupra poporului Sãu, iar El nu-Si face simtitã puterea în mijlocul lor atâta vreme cât existã pãcate între ei si sunt apãrate de cei aflati în pozitii de rãspundere.

Cei care lucreazã în teama de Dumnezeu pentru a scãpa biserica de piedici si pentru a repara nedreptãti mari, în scopul ca poporul lui Dumnezeu sã vadã necesitatea de a se scârbi de pãcat si sã poatã propãsi în curãtie si, de asemenea, ca Numele lui Dumnezeu sã fie slãvit, acestia vor întâmpina mereu un curent de împotrivire din partea celor neconsacrati. Tefania descrie astfel starea adevãratã a acestei categorii si judecãtile îngrozitoare care vor veni asupra lor: "În timpul acela, voi scormoni Ierusalimul cu felinare si voi pedepsi pe toti oamenii care stau linistiti pe drojdiile lor si zic în inima lor: 'Domnul nu va face nici bine, nici rãu!' Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape si vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnicã a Domnului si viteazul tipã cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz si de suferintã, o zi de ruinã si de nimicire, o zi de întuneric si negurã, o zi de nori si de întunecime, o zi în care va rãsuna trâmbita si strigãtele de rãzboi împotriva cetãtilor întãrite si a turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni la strâmtorare si vor bâjbâi ca niste orbi pentru cã au pãcãtuit împotriva Domnului; de aceea le voi vãrsa sângele ca praful si carnea ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea sã-i scape în ziua mâniei Domnului, ci toatã tara va fi mistuitã de focul geloziei Lui, cãci va nimici deodatã pe toti locuitorii tãrii."