Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 23 (1873)
A VISA CU OCHII DESCHISI
Dragă soră E., mi s-a arătat că ai nevoie de o convertire totală. Ai acceptat adevărul, dar nu ai primit binecuvântările pe care le aduce adevărul pentru că nu ai experimentat puterea lui preschimbătoare. Te afli în primejdia de pierde ambele lumi dacă nu faci o lucrare deplină a harului în inima ta si dacă vointa ta nu este adusă în conformitate cu mintea si vointa lui Hristos. Acum nu te afli pe drumul cel bun pentru a putea căpăta acea pace si fericire pe care credinciosul sincer, smerit, purtător al crucii o va obtine negresit. Porti pecetea caracterului tatălui tău. Ai o dispozitie egoistă; nu îti dai seama de aceasta, dar este adevărat. Gândurile tale de căpetenie se îndreaptă către tine însăti, către plăcerea ta, către înfăptuirea acelor lucruri care-ti plac cel mai mult, neavând nici o legătură cu fericirea celor din jurul tău. Faci o greseală căutând fericirea. Dacă o vei găsi, va fi numai prin împlinirea datoriei si lepădare de sine. Atâta vreme cât gândurile tale sunt concentrate atât de mult asupra propriei tale persoane, nu poti fi fericită. Tu neglijezi angajarea cu voiosie în lucrarea pe care Dumnezeu ti-a lăsat-o de făcut. Treci cu vederea îndatoririle obisnuite, simple care stau chiar în calea ta, ia mintea îti rătăceste către o lucrare mai mare, despre care îti imaginezi că ar fi mai pe gustul tău si va umple golul din viata ta, pustiul din sufletul tău. Vei fi cu sigurantă dezamăgită în acest punct. Lucrarea pe care ti-a lăsat-o Dumnezeu de făcut este de a te dedica îndatoririlor obisnuite de fiecare zi, care te înconjoară, si de a împlini cu bucurie sarcinile simple, gospodăresti, nu în mod mecanic, ci punând inimă în ceea ce faci, împlinind simplele datorii care îti stau înainte atât cu inima, cât si cu mâinile. Tu nu studiezi pentru a-i face pe altii fericiti; ochii nu îti sunt deschisi pentru a încerca să vezi lucrurile mărunte pe care le poti înfăptui, ca să vezi ce mici atentii în actele de bunăvointă de fiecare ale vietii, ai putea arăta părintilor si membrilor familiei tale. Ai crezut prea mult că este o virtute să te izolezi de familie si să te ocupi cu gândurile si experienta ta nefericită, aduncând spini si găsind satisfactie în a te întepa cu ei. Îti îngădui obiceiul reveriei, care trebuie să înceteze. Îti lasi îndatoririle nefăcute. Pentru plăcerea de a-ti îngădui visările despre nefericirea ta, neglijezi munca pe care ar trebui s-o înfăptuiesti pentru a-i usura pe altii. Nu te cunosti. Sus, la datorie! Ridică-te si apucă-te de îndatoririle neglijate. Răscumpără trecutul printr-o credinciosie viitoare. Începe munca dinaintea ta; si, făcându-ti cu credinciosie datoria, vei uita de tine însăti, nu vei avea timp să visezi si să devii posomorâtă, să te simti prost dispusă si nefericită. Ai de învătat aproape totul în experienta crestină. Nu înaintezi atât de repede cât ai putea si cât trebuie, pentru a obtine vreodată viata vesnică. Tu îti formezi acum un caracter pentru cer sau un caracter care te va exclude din cer. Ti-ai centrat gândurile si mintea atât de mult asupra propriei tale persoane, încât nu ti-ai dat seama ce trebuie să faci pentru a deveni un adevărat urmas al lui Isus cel blând si umil. Ti-ai neglijat îndatoririle gospodăresti. Ai fost un nor si o umbră în familie, când era de fapt privilegiul tău să răspândesti lumina si să fii o binecuvântare pentru cei dragi din jurul tău. Ai fost supărăcioasă, capricioasă si nefericită, când nu exista în realitate nimic care să te facă să fii asa. Nu ai fost atentă să vezi ce-ai putea face pentru a ridica poverile care apăsau asupra mamei tale si pentru a binecuvânta pe părintii tăi oricum va fi fost posibil. Te-ai îndreptat către părintii si surorile tale pentru a te ajuta să fii fericită si să te servească, să facă lucruri în locul tău, în timp ce gândurile tale s-au centrat asupra propriei tale persoane. Nu ai avut încă harul lui Dumnezeu în inima ta, în timp ce te-ai amăgit singură, gândind că erai cu adevărat înaintată în privinta cunoasterii vointei divine. Ai fost gata să te angajezi în discutii cu cei care nu sunt de aceeasi credintă cu noi, aceasta în timp ce îti era cu neputintă să prezinti înaintea lor un motiv rational legat de credinta noastră. Prin aceasta, tu nu reprezinti adevărul asa cum se cuvine si faci mai mult rău decât bine cauzei adevărului. Dacă vei vorbi mai putin în apărarea credintei noastre si vei studia mai mult Biblia, făcând asa încât comportamentul tău să dea mărturie că influenta adevărului asupra inimii si vietii tale a fost bună, vei face cu mult mai mut bine decât doar prin discutii - în conditiile în care îti lipseste credinciosia în atât de multe lucruri.
Dacă esti atentă să urmezi exemplul Răscumpărătorului nostru plin de tăgăduire si jertfire de sine, care a căutat întotdeauna să facă bine altora si să-i binecuvânteze, nu să-Si afle confortul, plăcerea si desfătarea proprie, si vei binecuvânta atunci pe altii prin influenta ta. În legăturile pe care le stabilim în societate, în familii sau în orice alte contacte de viată pe care ajungem să le avem, fie limitate, fie mai extinse, există multe căi prin care Îl putem recunoaste pe Domnul nostru si multe căi prin care Îl putem tăgădui. Îl putem tăgădui prin cuvintele noastre, vorbindu-i de rău pe altii, printr-o vorbire nesăbuită, glume si batjocuri, prin cuvinte usuratice sau lipsite de bunătate sau ocolind adevărul, vorbind împotriva adevărului. Prin cuvintele noastre putem mărturisi că Hristos nu este în noi. În caracterul nostru Îl putem tăgădui dacă tinem la propria noastră comoditate, evitând îndatoririle si poverile vietii, pe care trebuie să le poarte altcineva dacă noi nu o facem, si iubind plăcerea păcătoasă. Îl putem de asemenea tăgădui pe Hristos prin orgoliul ostentatiei în îmbrăcăminte si prin conformare cu lumea sau printr-un comportament nepoliticos. Îl putem tăgădui prin iubirea propriilor noastre păreri si prin căutarea de a întretine si îndreptăti eul. Îl mai putem tăgădui îngăduind mintii să alerge pe făgasul unui sentimentalism al iubirii bolnave si meditând melancolic asupra unor presupuse încercări si sorti crude. Nimeni nu poate mărturisi cu adevărat pe Hristos lumii dacă gândul si spiritul lui Hristos nu trăiesc în el. Ne este imposibil să comunicăm ceea ce nu avem. Conversatia si comportamentul trebuie să fie o expresie reală si vizibilă a harului si adevărului din interior. Dacă inima este sfintită, supusă si umilă, roadele se vor vedea în afară si vor constitui o deosebit de eficientă mărturie a lui Hristos. Cuvintele si mărturisirea nu sunt de ajuns. Tu, sora mea, trebuie să ai ceva mai mult decât acestea. Te amăgesti singură. Duhul, caracterul si actiunile tale nu arată un spirit de blândete, tăgăduire de sine si iubire. Cuvintele si mărturisirea pot exprima multă umilintă si iubire; dacă însă comportamentul nu este reglat zilnic prin harul lui Dumnezeu, nu esti părtasă la darul ceresc, nu ai părăsit totul pentru Hristos, nu ti-ai predat propria vointă si plăcere pentru a deveni discipolul Său.
Comiti păcat si Îl tăgăduiesti pe Mântuitorul, ocupându-te cu lucruri întunecate, atrăgând încercări asupra a si împrumutând necazuri. Tu aduci necazurile de mâine în ziua de azi, si îti amărăsti inima aducând poveri si un nor asupra celor din jurul tău prin faptul că plăsmuiesti încercări. Timpul pretios de probă pe care ti l-a dat Dumnezeu pentru a face bine si a te îmbogăti în fapte bune îl folosesti foarte neîntelept, cu gânduri despre nefericire si construind castele de nisip. * Tu lasi ca imaginatia ta să se ocupe de subiecte care nu-i vor aduce nici usurare, nici fericire. Visarea ta cu ochii deschisi stă direct în calea obtinerii unei experiente solide, sănătoase si rationale în lucrurile lui Dumnezeu si a unui profil moral pentru viata cealaltă mai bună.
* Expresia originală "castele în aer" comună mai multor limbi europene, reprezintă un portret psihologic, al visătorului, al celui care se ocupă de himere, proiecte irealizabile. (n. tr.).
Adevărul lui Dumnezeu primit în inimă este în stare să te înteleptească întru mântuire. Crezând în el si supunându-te lui, vei primi har suficient pentru îndatoririle si încercările de azi. Nu ai nevoie de har pentru mâine. Ar trebui să simti că ai de-a face numai cu ziua de astăzi. Obtine biruinta astăzi; învinge eul astăzi; veghează si roagă-te pentru astăzi; capătă biruinte în Dumnezeu pentru astăzi. Împrejurările si locurile înconjurătoare, schimbările care au loc zilnic în jurul nostru si Cuvântul lui Dumnezeu care indică si dovedeste toate lucrurile; toate acestea sunt suficiente pentru a ne învăta datoria si ce ar trebui să o facem, zi de zi. În loc să îngădui ca mintea ta să curgă pe un făgas al gândirii din care nu vei avea nimic de câstigat, ar trebui să studiezi zilnic Scripturile si să te achiti de acele datorii ale vietii zilnice, care pot fi plictisitoare acum pentru tine, dar pe care cineva tot trebuie să le facă. Frumusetile naturii au un glas care se adresează neîncetat simturile lor noastre. O inimă deschisă poate fi miscată de iubirea si slava lui Dumnezeu, asa cum se pot vedea ele în lucrările mâinii Sale. Urechea atentă poate auzi si întelege mesajele lui Dumnezeu prin intermediul lucrărilor naturale. Există o lectie în raza de soare si în diferitele obiecte din natură pe care ni le-a pus Dumnezeu înaintea ochilor. Câmpurile verzi, copacii semeti, mugurii si florile, norul care trece pe cer, ploaia care cade, pârâul care susură, soarele, luna si stelele de pe cer, toate ne suscită atentia si ne invită la meditatie, îndemnându-ne să-L cunoastem pe Dumnezeu, care le-a creat pe toate. Lectiile care trebuie învătate din feluritele lucruri din lumea naturii sunt acestea. Ele ascultă de vointa Creatorului lor; nu-l tăgăduiesc nicicând pe Dumnezeu si nu refuză niciodată să se supună vreunei hotărâri a vointei Sale. Numai fiintele căzute refuză supunerea deplină fată de Făcătorul lor. Cuvintele si faptele lor sunt în dezacord cu Dumnezeu si opuse principiilor guvernării Sale. Gândurile tale nu sunt înăltate. Sunt destule lucruri în lumea naturii care să te facă să-ti iubesti si să-ti adori Creatorul. Există subiecte de meditatie si fără să te închizi între patru pereti pentru a te hrăni cu sperante înselate si închipuiri deformate. Nu fi gata să vorbesti cu necredinciosii si să te lansezi în polemici cu cei care se împotrivesc adevărului; căci nu ai o cunoastere a Scripturilor pentru a face acest lucru. Ai neglijat studiul Bibliei. Cel mai bine poti recomanda adevărul prin blândetea din viata ta, si prin împlinirea cu credinciosie a îndatoririlor zilnice. Dacă esti riguroasă în constinciozitate cu care te achiti de partea care îti revine si dacă esti credincioasă si hotărâtă si vezi ce anume poti face si trebuie să faci - pentru cei cărora le slujesti, atunci vei reprezenta mai bine adevărul. Cel mai bun mod în care poti recomanda adevărul nu este nici prin polemică, nici prin discutii, ci trăindu-l zilnic, ducând o viată consecventă, modestă, smerită, ca ucenic al lui Hristos. Este un lucru regretabil să fim nemultumiti de mediul sau împrejurările care ne-ai adus acolo unde îndatoririle noastre par umile si neînsemnate. Îndatoririle personale si umile îti sunt dezagreabile: esti agitată, nemultumită si nu te simti în largul tău. Toate acestea îsi au izvorul în egoism. Te crezi mai importantă decât ceea ce gândesc altii despre tine. Te iubesti pe tine însăti mai mult decât îti iubesti părintii, surorile si fratele, si mai mult decât Îl iubesti pe Dumnezeu. Tu îti doresti o lucrare mai potrivită, pentru care crezi că vei fi mai destoinică. Nu esti dispusă să lucrezi si să astepti în sfera de actiune umilă în care te-a pus Dumnezeu până când te va pune la probă si îti vei demonstra capacitatea si destoinicia pentru o pozitie mai înaltă. "Ferice de cei blânzi; căci ei vor mosteni pământul." Spiritul de blândete nu este un spirit de nemultumire, este chiar opusul lui. Acei crestini care se plâng fără încetare si care par să gândească despre fericire si o înfătisare voioasă ca fiind un păcat sunt lipsiti de esenta adevărată a religiei. Cei care se uită la privelistile superbe ale naturii asa cum s-ar uita la un tablou neînsufletit, care preferă să privească frunzele moarte mai degrabă decât să culeagă minunatele flori vii, care găsesc plăcere macabră în tot ceea ce este melancolic în limbajul în care le vorbeste lumea naturii, care nu văd frumusetea în văile îmbrăcate în verde viu si în grandioasele înăltimi ale muntilor învesmântati în vegetatie, care îsi adorm simturile la vocea voioasă care le vorbeste în natură - dulce si melancolică pentru urechea noastră atentă - acestia nu sunt în Hristos. Ei nu umblă în lumină, ci îsi strâng întuneric si amărăciune, când ar putea la fel de bine să aibă strălucire si binecuvântarea Soarelui Neprihănirii, care să răsară în inimile lor cu vindecare în razele Sale. Tânăra mea soră, tu trăiesti o viată imaginară. Nu poti descoperi sau sesiza vreo binecuvântare în ceva anume. Îti imaginezi încercări si necazuri care nu există; transformi micile supărări în ceea ce crezi drept încercări crunte. Aceasta nu este blândetea despre care Hristos a zis: "ferice". Este o nemultumire nesfântă, răzvrătită, nedemnă de o fiică. Blândetea este o calitate pretioasă, fiind dispusă să sufere în tăcere, să îndure încercări. Blândetea este întotdeauna multumitoare si îsi face singură cântări de fericire, o muzică în inimă pentru Dumnezeu. Blândetea va răbda dezamăgirea si nedreptatea, si nu se va răzbuna. Blândetea nu trebuie să fie tăcută si morocănoasă. O fire posacă este opusul blândetii; căci aceasta nu face decât să rănească si să îndurereze pe altii si ea însăsi nu-si găseste plăcerea în nimic. Abia ai păsit pragul scolii lui Hristos. Încă ai aproape totul de învătat. Acum nu te îmbraci în mod extravagant, dar ai orgoliul înfătisării. Tu doresti să te îmbraci cu mai putină simplitate. Te gândesti la îmbrăcăminte mult mai mult decât ar trebui. Hristos te invită: "Veniti la Mine, toti cei truditi si împovărati si Eu vă voi da odihnă. Luati jugul Meu asupra voastră si învătati de la Mine căci Eu sunt blând si smerit cu inima, si veti găsi odihnă pentru sufletele voastre; căci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoară." Lasă-ti gâtul în jugul pe care-l impune Hristos si vei găsi în această supunere chiar fericirea pe care ai încercat să ti-o asiguri după cum ai crezut tu însăti de cuviintă, urmând propria ta cale. Vei putea fi voioasă dacă vei aduce până si gândurile tale în supunere fată de vointa lui Hristos. Nu trebuie să întârzii deloc, ci să-ti cercetezi îndeaproape inima si să mori în fiecare zi fată de eu. Ai putea să întrebi, cum să-mi stăpânesc propriile actiuni si să îmi controlez emotiile lăuntrice? Multi care nu mărturisesc iubirea lui Dumnezeu îsi controlează spiritul într-o măsură apreciabilă, fără ajutorul harului special al lui Dumnezeu. Ei cultivă stăpânirea de sine. Acest lucru este într-adevăr o mustrare la adresa celor care stiu că pot obtine de la Dumnezeu putere si har si cu toate acestea, nu dau pe fată virtutiile Duhului. Hristos este modelul nostru. El a fost blând si smerit. Învată de la El si urmează exemplul Lui. Fiul lui Dumnezeu a fost infailibil. Trebuie să tintim la această desăvârsire si să biruim asa cum a biruit El, dacă vrem să avem un loc la dreapta Lui. Ai anumite particularităti ale caracterului care trebuie disciplinate cu severitate si stăpânite cu hotărâre înainte să poti intra cu o oarecare sigurantă în legătura căsătoriei. Din acest motiv, trebuie să-ti îndepărtezi din minte căsătoria până când vei birui defectele din caracterul tău, căci nu ai să fii o sotie fericită. Ai neglijat să te educi pentru muncă sistematică în gospodărie. Nu ai văzut necesitatea dobândirii obiceiului de a fi sârguincioasă. Obiceiul de a te bucura de munca folositoare, odată format, nu va fi pierdut niciodată. Atunci esti pregătită să fii adusă în orice împrejurare în viată si vei fi gata să ocupă pozitia respectivă. Vei învăta să iubesti activitatea. Dacă te bucuri de munca folositoare, mintea ta va fi ocupată cu ceea ce faci si nu vei găsi timp să-ti îngădui fantezii visătoare. Cunoasterea muncii folositoare va da mintii tale nelinistite si nemultumite, energie, eficientă si o demnitate modestă, care îti va sta bine si va impune respect. Nu stii decât putine lucruri despre tine însăti, nu cunosti amăgirea din inima ta. Inima este nespus de înselătoare si deznădăjduit de rea. Cercetează-ti inima cu atentie si fă-ti timp pentru meditatie si rugăciune. Dacă nu vezi defectele din caracterul tău nu îti corectezi greselile cu sinceritate deplină, nu poti fi un ucenic al lui Hristos. Îti place enorm să te gândesti si să vorbesti despre tineri. Interpretezi cuvintele lor de politete ca fiind o atentie deosebită pe care ti-o acordă. Îti place să crezi că esti mai pretuită decât în realitate. Conversatia ta ar trebui să cuprindă subiecte din care se poate câstiga, care vor înălta si vor aduce rafinament. Draga mea copilă, tu nu cultivi obiceiul de a fi deschisă si smerită. Inima a nu este corectă. Influenta ta nu este bună asupra tinerilor, căci tu nu ai gândul care era în Hristos; cu toate acestea, îti place să crezi că ai făcut mari progrese în viata de crestin. În familia tatălui tău trebuie să înceapă o reformă. Tu porti si amprenta caracterului tatălui tău. Ar trebui să te străduiesti să eviti greselile si extremele lui. Dacă esti cu adevărat un ucenic al lui Hristos, vei vedea că în familia ta poate fi făcută o lucrare importantă. Fiecare familie poate fi o neîntreruptă scoală. Surorile mai mari pot exercita o influentă puternică asupra membrilor mai tineri ai familiei. Cei mai tineri, văzând exemplul celor mai mari, vor fi călăuziti mai mult de principiul imitatiei decât de repetarea continuă a perceptelor. Sora mai mare ar trebui să simtă că este o datorie crestină pentru ea de a-si ajuta mama să ducă multele ei poveri obositoare. Sunt mai mult decât pierdute ceasurile petrecute în pat - dormind sau visând cu ochii deschisi la lucruri întunecate - în timp ce umerii unora din familie sunt aplecati pentru a duce sarcina grea si obositoare. Fiicele mai mari pot participa la educatia membrilor mai tineri ai familiei. În această privintă ai o ocazie excelentă - având înaintea ta frica de Domnul, bunătate si sârguintă - de a-i învăta pe cei mai putin avansati decât tine. Poti câstiga afectiunea celor pe care încerci să-i ajuti. Poti avea aici una dintre cele mai bune scoli în care să-ti manifesti virtutiile crestine. Tu nu iubesti copiii. De fapt, tu nu iubesti nimic din ceea ce reclamă un efort constant, serios si perseverent. Nu iubesti activitatea constantă. Iubesti schimbarea si varietatea si cauti fără încetare să găsesti ceva care îti va aduce fericirea. Ai nevoie de auto educatie si poti obtine aceasta mult mai bine acum decât oricând în viitor. În viata ta ai de făcut aproape orice fel de schimbare si Dumnezeu să te ajute să te apuci de această lucrare fără întârziere. Numai cei curati, cei buni si cei sfinti vor rămâne cu Hristos când va veni în Împărătia Sa. Nu poti căpăta cerul fără un efort serios, perseverent. Văzută în lumina cerului, viata ta de până acum a fost lipsită de scop si aproape nefolositoare. Ai acum ocazia să răscumperi timpul si să-ti speli vesmântul caracterului în sângele Mielului. Dumnezeu te va ajuta dacă simti nevoia ajutorului Său. Neprihănirea ta proprie nu are nici o valoare pentru Dumnezeu. Numai prin meritele lui Hristos vei fi biruitoare la sfârsit. Iar dacă vei putea fi printre cei care vor fi mântuiti cu o mântuirea vesnică, vei vedea cât de ieftin a costat cerul.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
