MARTURII VOLUMUL III: Marturia 22 - PRIMEJDII SI ÎNDATORIRI ALE TINERILOR

În decembrie trecut mi s-au arãtat primejdiile si ispitele tinerilor. Cei doi fii mai tineri ai tatãlui O. au nevoie de convertire. Au nevoie sã moarã zilnic fatã de eu. Pavel spune: "Eu mor în fiecare zi." Aceasta este exact experienta de care au nevoie acesti tineri. Se aflã în primejdia de a trece cu vederea îndatoririle prezente si de a neglija educatia esentialã pentru viata practicã. Ei privesc educatia luatã din cãrti ca fiind chestiunea cea mai importantã de care trebuie sã se ocupe pentru a avea succes în viatã.

Acesti tineri au acasã îndatoriri pe care le trec cu vederea. Ei nu au învãtat sã se ocupe de datorii si sã-si asume rãspunderile din cãmin, rãspunderi pe care nimeni altcineva nu trebuie sã le poarte. Ei au o mamã credincioasã, practicã, mamã care a purtat multe poveri pe care fiii sãi nu ar fi trebuit s-o lase sã le poarte. Fãcând acest lucru, ei nu si-au onorat mama. Nu au împãrtit poverile cu tatãl, dupã cum era de datoria lor, si au neglijat sã-l cinsteascã asa cum ar fi trebuit s-o facã. Ei îsi urmeazã înclinatiile mai degrabã decât datoria. Au mers pe calea egoismului în vietile lor, evitând poverile si truda, si n-au reusit sã obtinã o experientã valoroasã, de care nu-si pot permite sã se lipseascã dacã vor sã aibã succes în viatã. N-au simtit importanta faptului de a fi credinciosi în lucrurile mici si nici nu s-au simtit obligati fatã de pãrintii lor sã fie onesti, constiinciosi si credinciosi în datoriile umile, neînsemnate ale vietii, datorii care stau chiar înaintea lor pe cãrarea pe care merg. Ei privesc deasupra ramurilor comune ale cunoasterii, atât de necesare pentru viata practicã.

Dacã acesti tineri doresc sã fie o binecuvântare în vreun loc anume, atunci acesta ar trebui sã fie chiar în cãminul lor. Dacã ei se lasã purtati de înclinatiile lor în loc sã se lase cãlãuziti de hotãrârile prevãzãtoare ale unei ratiuni treze, ale unei judecãti sãnãtoase si constiinte luminate, nu pot fi o binecuvântare nici pentru societate, nici pentru familia tatãlui lor, iar sperantele pe care si le fac pentru lumea aceasta si pentru cealaltã, mai bunã, pot fi periclitate. Multi tineri îsi fac impresia cã prima parte a vietii lor nu este menitã purtãrii unor griji, ci irosirii în distractii frivole, glume, ranchiuni si îngãduinte nesãbuite. În timp ce sunt în mijlocul nebuniei si rãsfãtului simturilor, unii nu se mai gândesc la nimic altceva decât la multumirea de moment care decurge din acestea. Dorinta pe care o au pentru amuzament si iubirea lor pentru compania altora, pentru flecãrealã si râsete cresc dacã sunt îngãduite si tinerii îsi pierd orice plãcere pentru realitãtile responsabile ale vietii, iar îndatoririle familiale li se par neinteresante. Nici un fel de schimbare nu le satisface mintea pe deplin si devin agitati, capriciosi si iritabili. Acesti tineri ar trebui sã simtã cã este o datorie sã-si facã familia fericitã si voioasã. Ar trebui sã aducã în locuinta lor raze de soare, iar nu o umbrã prin inutilele bombãneli si nemultumirea lor întunecatã.

Acesti tineri ar trebui sã-si aminteascã faptul cã sunt rãspunzãtori pentru toate privilegiile de care s-au bucurat; cã vor da socotealã pentru modul în care au folosit timpul si cã vor rãspunde foarte exact de felul în care si-au pus în practicã înzestrãrile. Ei pot întreba: "N-avem voie sã ne bucurãm în vreun fel de amuzament sau recreare? Doar sã muncim, sã muncim, sã muncim, fãrã nimic altceva?" Orice tip de amuzament în care se pot angaja, cerând în credintã binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui, nu va fi periculos. Însã orice amuzament care îi face incapabili de rugãciunea tainicã, de închinare la altarul rugãciunii sau de participarea la adunãrile de rugãciune nu este sigur, ci, dimpotrivã, primejdios. O schimbare care sã survinã în urma unei munci fizice care a pus greu la încercare puterile trupului poate fi foarte utilã pentru un timp, pentru ca apoi sã se poatã iarãsi angaja în muncã, prestând cu mai mult succes efortul. Însã odihna totalã se poate dovedi inutilã, ba chiar este posibil sã nu fie urmatã de cele mai bune rezultate, când este vorba de tãria fizicã. Ei nu trebuie sã-si risipeascã pretioasele lor momente nici chiar atunci când sunt epuizati de un singur fel de muncã. Atunci pot sã caute sã facã ceva care sã nu fie atât de obositor, dar care se va dovedi o binecuvântare pentru mama si surorile lor. Usurând grijile acestora, luând asupra lor poverile cele mai grele pe care sunt nevoite sã le poarte, ei pot descoperi acel tip de amuzament care izvorãste din principiu si care le va oferi o fericire adevãratã, iar timpul lor nu va mai fi petrecut cu nimicuri sau cu îngãduinte egoiste. Timpul poate fi întotdeauna folosit spre avantajul lor, iar ei pot fi în mod constant împrospãtati prin ceva variat si în acelasi timp rãscumpãrând timpul, astfel încât fiecare moment va da o bunã mãrturie oricui.

Voi v-ati gândit cã cel mai important lucru era sã obtineti o educatie în stiinte. Nu este o virtute sã fii nestiutor, iar cunoasterea nu va opri neapãrat cresterea crestinã; însã, dacã o cãutati din principiu, având înaintea voastrã obiectivul potrivit si simtindu-vã obligati fatã de Dumnezeu sã vã folositi talentele pentru a face bine altora si a rãspândi slava Sa, cunoasterea vã va ajuta sã atingeti acest scop; vã va ajuta sã puneti la lucru puterile pe care vi le-a dat Dumnezeu si sã le folositi în slujba Sa.

Dar, tinerilor, dacã dobânditi cunostinte atât de multe si totusi nu le folositi într-un scop practic, obiectivul vostru nu este atins. Dacã, în timp ce obtineti o educatie, deveniti atât de absorbiti de studiile voastre, încât neglijati rugãciunea si privilegiile religioase, devenind neatenti si indiferenti fatã de bunãstarea sufletelor voastre, dacã încetati sã mai învãtati la scoala lui Hristos, vã vindeti dreptul de întâi nãscuti pentru un blid de linte. Nu trebuie pierdut din ochi nici o clipã scopul pentru care vã faceti o educatie. Ar urma de aici ca voi sã vã dezvoltati si sã vã dirijati în asa fel înzestrãrile, încât sã fiti si mai mult de folos si sã-i binecuvântati pe altii în mãsura în care vã permite destoinicia voastrã. Dacã, prin obtinerea cunostintelor, vã sporiti iubirea de sine si înclinatia de a vã eschiva sã purtati rãspunderi, vã este mai bine fãrã o educatie. Dacã iubiti si idolatrizati cãrtile, îngãduind ca acestea sã se punã între voi si datoriile voastre, astfel încât simtiti o retinere când trebuie sã lãsati studiul si cititul pentru a face o muncã de primã importantã, o muncã pe care cineva trebuie sã o facã, ar trebui sã vã înfrângeti dorinta de a studia si sã cultivati dragostea de a face acele lucruri pentru care acum nu simtiti nici un interes. Cel ce este credincios în lucrurile mici va fi credincios si în lucrurile mari.

Trebuie sã cultivati iubirea si afectiunea fatã de pãrintii, fratii si surorile voastre. "Iubiti-vã unii pe altii cu o dragoste frãteascã. În cinste, fiecare sã dea întâietate altuia. În sârguintã, fiti fãrã preget. Fiti plini de râvnã cu duhul. Slujiti Domnului. Bucurati-vã în nãdejde, fiti rãbdãtori în necaz. Stãruiti în rugãciune. Ajutati pe sfinti, când sunt în nevoie. Fiti primitori de oaspeti." Tinerilor, nu vã puteti permite sã sacrificati interesele voastre vesnice pentru studii. Poate cã profesorii vostri vã stimuleazã prin aplauze si se poate sã fiti amãgiti de sofismele lui Satana. S-ar putea sã fiti condusi pas cu pas sã cãutati perfectiunea si sã obtineti aprobarea profesorilor vostri, însã cunostintele voastre despre viata divinã si religia practicã, din experientã, vor fi din ce în ce mai sãrace. În fata îngerilor înãltati, în fata Creatorului universului, în fata lui Hristos, Maiestatea cerului, numele voastre mentionate în rapoarte vor sta într-o luminã foarte proastã. Împotriva lor vor fi înregistrate pãcate, greseli, esecuri, neglijente si o asemenea ignorantã în ce priveste cunoasterea spiritualã, încât Tatãl, Fiul Sãu Isus, Apãrãtorul nostru si îngerii slujitori ar fi rusinati sã vã primeascã în chip de copii ai lui Dumnezeu.

Participând la cursuri, sunteti expusi la o varietate de ispite, care nu v-ar ameninta în familie, în casa tatãlui vostru, sub supravegherea unor pãrinti cu fricã de Dumnezeu. Dacã acasã vã rugati de douã sau trei ori pe zi pentru har, ca sã scãpati de stricãciunea care existã în lume prin poftã, trebuie sã vã rugati cu atât mai mult, mai serios si constant când vã aflati la studii, expusi ispitelor si influentelor rele care umplu scolile în acest veac degenerat, întrucât mediul în care vã aflati este mult mai nefavorbil formãrii caracterului crestin.

Acesti tineri nu au suficientã tãrie crestinã de caracter; asa stau lucrurile în special cu A.O. El nu este asezat, înrãdãcinat si statornicit în adevãr. S-a prins atât de slab de Dumnezeu, încât nu a primit tãrie si luminã de sus, ci a tot strâns întuneric în sufletul sãu. A auzit atât de mult vorbindu-se cu necredintã si a manifestat atât de putin interes practic pentru adevãr, încât nu este pregãtit sã dea socotealã de nãdejdea care este în el. Este instabil, ca o trestie care tremurã în vânt. Are o inimã bunã, dar iubeste totusi distractiile, lenevia si tovãrãsia tinerilor sãi prieteni. Si-a îngãduit aceastã înclinatie, sacrificând interesul propriului sãu suflet. Frate al meu, este important sã eviti sã intri prea mult în societatea tinerilor nereligiosi. Cultivarea mintii si inimii tale, împreunã cu datoriile practice ale vietii reclamã ca o mare parte din timpul tãu sã fie petrecut în societatea celor care, prin conversatie si credintã, îti sporesc propria ta credintã si iubirea de adevãr.

Ai încercat sã te eliberezi de restrictiile pe care le presupune credinta în adevãr, însã nu ai îndrãznit sã mergi prea departe în necredinta ta. Prea adesea ai ales usurãtatea lumii si societatea persoanelor în viata cãrora nu existã obiceiul de a medita, religia fiind exclusã, iar tu ai fost asociat si în scopuri, si în intentii cu acea clasã de oameni care fac de rusine adevãrul. Nu esti suficient de puternic în credintã si în scopurile propuse pentru a te afla într-o asemenea companie. Pentru a-ti omorî timpul, te-ai complãcut într-un spirit de frivolitate, care ti-a provocat un mare rãu, slãbindu-ti constiinta. Cauti aprobarea altora. Dacã o dobândesti într-un mod onorabil, nu este un pãcat atât de mare; însã te afli în pericolul de a-i amãgi pe unii si pe tine însuti; ai nevoie sã te controlezi în acest punct si sã ai grijã sã meriti toate încuviintãrile pe care le primesti. Dacã esti aprobat pentru principiile tale solide si valoare moralã, atunci e câstigul tãu. Dacã însã esti lingusit, curtat si flatat pentru cã poti tine discursuri strãlucite si poti face remarci potrivite, pentru cã esti plin de viatã, si nu pentru valoarea ta intelectualã si moralã, vei fi considerat de cãtre cei evlaviosi si întelepti drept un obiect al milei mai degrabã decât al invidiei. Ar trebui sã te pãzesti de lingusealã. Oricine este îndeajuns de nesãbuit sã te laude nu-ti poate fi un adevãrat prieten. Prietenii tãi adevãrati te vor avertiza, îndemna fierbinte, atentiona si îti vor mustra greselile. TI-AI DESCHIS = si-ai expus mintea unei necredinte întunecate. Închide-ti mintea acum în teama de Dumnezeu. Cautã dovezile, stâlpii credintei noastre, si prinde-te de ele cu putere. Ai nevoie de aceastã încredere în adevãrul prezent, cãci acesta se va dovedi o ancorã pentru tine. Va da caracterului tãu energia, eficienta si acea nobilã demnitate care va impune respect. Încurajeazã obiceiurile sârguintei. Ai mari lacune aici. Atât tu, cât si fratele tãu aveti idei strãlucite de obtinere a succesului, dar amintiti-vã cã singura voastrã nãdejde este în Dumnezeu. S-ar putea ca uneori perspectivele sã vi se parã ademenitoare, dar anticipãrile care vã ridicã deasupra datoriilor familiale simple si umile si deasupra îndatoririlor religioase se vor dovedi o catastrofã. Voi, dragii mei prieteni mai tineri, trebuie sã vã smeriti inimile înaintea lui Dumnezeu si sã obtineti o bogatã si valoroasã experientã în viata de crestin, continuând pe calea cunoasterii Domnului si binecuvântându-i pe altii printr-o viatã zilnicã de o curãtenie desãvârsitã, de integritate nobilã si de perfectiune în îndeplinirea datoriei de crestin si a celei legate de viata practicã. Ai datorii de împlinit în cãmin; ai de dus responsabilitãti de care încã nu te-ai atins.

Veti culege ceea ce veti semãna. Acesti tineri seamãnã acum sãmânta. Fiecare faptã din vietile lor, fiecare cuvânt rostit reprezintã o sãmântã pentru bine sau rãu. Recolta va fi dupã tipul semintei folosite. Dacã îsi vor îngãdui pasiuni nechibzuite, lascive, stricate sau vor ceda satisfacerii apetitului sau înclinatiei inimilor lor nesfintite, dacã vor nutri mândria sau principiile gresite si vor îndrãgi obiceiurile necredinciosiei sau desfrânãrii, vor culege o recoltã îndestulãtoare de remuscãri, rusine si disperare.

Îngeri ai lui Dumnezeu cautã sã-i aducã pe acesti tineri acolo unde sã strige cu sinceritate cãtre Domnul: "Tu sã fii cãlãuza tineretii mele." Îngerii îi invitã si cautã sã-i pãzeascã de capcanele lui Satana. Cerul poate fi al lor, dacã vor cãuta sã-l obtinã. O cununã de slavã nemuritoare va fi a lor, dacã vor da totul pentru cer.