Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 22 (1872)
MUNCĂ FIZICĂ PENTRU STUDENTI
Prin planul actual de învătământ, este deschisă înaintea tinerilor o usă pentru ispită. Desi, în general, au prea multe ore de studiu, au si multe ore în care nu au nimic de făcut. Aceste ore libere sunt petrecute adesea cu nepăsare. Obiceiurile rele sunt transmise de la unul la altul, iar viciul se răspândeste foarte mult. Un număr mare de tineri care au primit o educatie religioasă în cămin si care merg la studii, caracterizati îndeobste de nevinovătie si puritate, ajung corupti prin prietenia lor cu amici viciosi. Ei pierd respectul de sine si jertfesc principiile nobile. În acest moment, ei sunt pregătiti să meargă pe calea care îi duce în jos; căci ei si-au siluit într-atât constiintele, încât păcatul nu le mai pare peste măsură de păcătos. Aceste rele care există în scolile conduse după planul de învătământ de acum ar putea fi remediate într-o mare măsură, dacă studiul si munca ar putea fi îmbinate. Aceleasi rele există si în scolile înalte, dar într-un grad mai mare; căci multi tineri s-au învătat cu viciile si constiintele lor s-au îmbolnăvit.
Numerosi părinti supraestimează stabilitatea si calitătile bune ale copiilor lor. Ei nu par să ia în seamă faptul că acestia vor fi expusi influentelor amăgitoare ale tinerilor viciosi. Părintii au unele temeri când îi trimit la scoală, la o oarecare distantă, dar le place să creadă că, dacă acestia au avut exemple bune si o educatie religioasă, vor tine la principii si în viata de la liceu. Multi părinti nu-si fac decât o vagă idee despre gradul de stricăciune care există în aceste institutii de învătământ. În multe cazuri, părintii au muncit din greu si au suportat multe privatiuni pentru scumpul obiectiv de a le asigura copiilor lor o educatie completă. Iar după toate eforturile depuse, multi au amara experientă de a-si primi copiii înapoi de la studii cu obiceiuri libertine si cu o constitutie fizică ruinată. Si acestia sunt adesea lipsiti de respect fată de părintii lor, nemultumitori si nesfinti. Acesti părinti răniti, care sunt astfel răsplătiti de către copii nerecunoscători, se lamentează că si-au trimis copiii de acasă pentru a fi expusi la ispite si s-au întors la ei ca niste epave fizice, mintale si morale. Cu sperantele înselate si inimile aproape frânte, ei văd cum copiii lor, de la care asteptau lucruri mari, merg pe un drum al viciului si se târăsc într-o existentă mizeră.
Există însă si dintre aceia care au principii ferme, care onorează asteptările părintilor si profesorilor. Ei trec prin procesul de instruire cu o constiintă limpede si se întorc cu constitutii fizice solide si cu moralitatea neîntinată de influente corupătoare. Numărul acestora este însă mic.
Unii studenti pun tot sufletul în studiu si îsi concentrează mintea asupra obiectivului de a obtine o educatie. Ei îsi pun mintea la lucru, dar lasă ca puterile fizice să rămână inactive. Creierul este suprasolicitat, iar muschii devin slabi pentru că nu sunt folositi în exercitiu fizic. La absolvire, este evident că acesti studenti si-au căpătat educatia cu pretul vietii. Au studiat zi si noapte, an după an, tinându-si mintea încordată încontinuu, aceasta în timp ce n-au reusit să ofere muschilor lor suficient exercitiu. Ei sacrifică totul pentru a cunoaste stiintele si coboară în mormânt.
Tinerele domnisoare se dedau adesea studiului, neglijând alte ramuri ale educatiei, chiar mai importante pentru viata practică decât studiul din cărti. Iar după ce îsi vor fi obtinut educatia, sunt deseori vătămate pentru toată viata. Ele si-au neglijat sănătatea, rămânând prea mult timp în încăperi închise, lipsite de aerul curat al cerului si de lumina soarelui pe care a dat-o Dumnezeu. Aceste tinere s-ar fi putut întoarce de la studii în deplină sănătate, dacă ar fi combinat studiul cu muncile casnice si exercitiul fizic în aer liber.
Sănătatea este o mare comoară. Este cea mai mare avere pe care o pot avea muritorii. Bogătia, onoarea sau învătătura sunt cumpărate fie chiar si cu pretul pierderii vigorii sănătătii. Nici una dintre aceste realizări nu poate aduce fericirea, dacă lipseste sănătatea. Este un păcat îngrozitor să ne riscăm sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu; căci fiecare atentat la sănătate ne slăbeste pe viată si ne lasă neîmpliniti, oricâtă educatie vom câstiga. În multe cazuri, părintii bogati nu simt importanta de a oferi copiilor o educatie atât în ce priveste îndatoririle practice ale vietii, cât si în stiinte. Ei nu văd necesitatea, pentru binele mintii si moralitătii copiilor lor si pentru eficienta lor viitoare, de a-i face să înteleagă în mod clar importanta muncii utile. Acest lucru este o datorie fată de copiii lor, pentru ca, în cazul vreunei nenorociri, acestia să poată rezista cu noblete în independentă, stiind cum să-si folosească mâinile. Dacă au putere, nu pot fi săraci, chiar dacă n-au nici măcar un dolar. Multi dintre cei care în tinerete s-au aflat în împrejurări favorabile pot fi deposedati de toate bogătiile si lăsati în schimb cu părinti, frati si surori care să depindă material de ei. Asa stând lucrurile, cât de important este ca fiecare tânăr să fie educat în spiritul muncii, pentru a fi pregătit pentru orice stare de urgentă! Bogătiile sunt cu adevărat o cursă, când posesorii lor îsi împiedică fiii si fiicele să obtină pricepere în ce priveste munca folositoare, ca să fie pregătiti pentru viata practică.
De obicei, cei care nu sunt siliti să muncească nu fac niciodată exercitiu activ pentru sănătatea fizică. Tinerii, pentru că nu-si folosesc mintea si mâinile în muncă activă, se obisnuiesc să fie lenesi si dobândesc deseori ceea ce trebuie să ne înspăimânte cel mai tare, o educatie de stradă - hoinăresc prin magazine, fumează, beau si joacă cărti.
Tinerele domnisoare vor citi romane, scuzându-se că nu pot munci fizic pentru că au o sănătate precară. Slăbiciunea lor este rezultatul faptului că nu si-au pus la lucru muschii care le-au fost dati de Dumnezeu. Pot considera că sunt prea firave pentru munca din casă, dar vor lucra broderii si dantele si îsi vor păstra paloarea delicată a mâinilor si fetelor, în timp ce mamele lor, împovărate de griji, vor trudi din greu la spălarea si călcarea îmbrăcămintei lor. Aceste domnisoare nu sunt crestine; căci ele încalcă porunca a cincea. Nu îsi cinstesc părintii. Mama lor este însă cea mai vinovată. Ea si-a răsfătat fiicele si le-a scutit de îndeplinirea părtii lor de îndatoriri casnice, până când munca a devenit dezgustătoare pentru ele, iubind si bucurându-se de o lenevie dulce. Ele mănâncă, dorm, citesc si discută despre modă, în timp ce vietile lor sunt complet nefolositoare.
În multe cazuri, sărăcia este o binecuvântare, căci ea îi opreste pe copii si pe tineri să se ruineze prin inactivitate. Atât puterile fizice, cât si cele intelectuale ar trebui cultivate si dezvoltate asa cum trebuie. Grija principală si constantă a părintilor ar trebui să fie aceea de a se asigura că fiii si fiicele lor au o constitutie solidă, pentru a putea fi femei si bărbati sănătosi. Este imposibil de atins acest tel fără exercitiu fizic. Pentru propria lor sănătate fizică si bunăstare morală, copiii ar trebui învătati să muncească, chiar dacă nu este necesar, neexistând situatia unor lipsuri grave. Dacă vor să aibă caractere curate, virtuoase, ei trebuie să se supună disciplinei muncii bine echilibrate, care să pună la lucru toti muschii. Satisfactia pe care o vor avea copiii, fiind folositori si manifestând tăgăduire de sine pentru a-i ajuta pe altii, va fi cea mai sănătoasă plăcere de care s-au bucurat vreodată. De ce s-ar lipsi cei bogati si copiii lor dragi de această mare binecuvântare?
Părinti, inactivitatea este cel mai mare blestem care s-a abătut vreodată asupra tineretului. Fiicelor voastre nu ar trebui să li se îngăduie să stea întinse în pat până dimineata târziu, dormind ceasurile pretioase pe care li le-a împrumutat Dumnezeu pentru a fi folosite în scopul cel mai bun si pentru care vor fi nevoite să-I dea socoteală. Mama aduce fiicelor ei o mare vătămare, purtând poverile pe care acestea ar trebui să le împartă cu ea, spre propriul lor bine prezent si viitor. Calea pe care o urmează multi părinti, când le permit copiilor lor să fie indolenti si să-si satisfacă pofta de a citi romane si povestiri, reprezintă cel mai mare rău pe care si-l pot îngădui pentru viata aceasta. Cititoarele de romane si povestiri nu reusesc niciodată să fie mame destoinice, practice. Ele construiesc castele de nisip, trăind într-o lume ireală, imaginară. Devin sentimentale si au fantezii bolnăvicioase. Ele au un intelect slab, desi se pot însela cu gândul că au o minte si maniere superioare. Practica în treburile casnice reprezintă unul dintre cele mai mari avantaje pentru tine-rele fete.
Munca fizică nu va împiedica deloc cultivarea intelectului. Departe de aceasta. Avantajele câstigate prin munca fizică vor echilibra o persoană si vor preveni suprasolicitarea mintii. Munca va fi preluată de muschi, iar creierul obosit va fi usurat. Există multe fete apatice, incapabile să facă ceva util, care consideră că nu este demn de o domnisoară să se angajeze într-o muncă activă. Însă caracterele lor sunt prea transparente pentru a însela persoanele cu bun simt în ce priveste nevrednicia lor reală. Zâmbesc mofturoase, râd prosteste si fac numai nazuri. Par că nu sunt în stare să vorbească normal si inteligibil, ci chinuie tot ceea ce spun, soptind si zâmbind năzuroase. Să fie acestea "domnisoare"? Nu s-au născut în starea de imbecilitate, ci au fost educate astfel. Nu este nevoie să fii o ciudătenie fragilă, lipsită de ajutor, împopotonată si zâmbind pisiceste tot timpul pentru a fi o domnisoară. Pentru un intelect sănătos, este nevoie de un corp sănătos. Sănătatea fizică si o cunoastere practică a tuturor îndatoririlor casnice necesare nu vor fi niciodată piedici în calea bunei dezvoltări a intelectului; amândouă sunt extrem de importante pentru o domnisoară. Toate puterile mintii ar trebui folosite si dezvoltate pentru ca bărbatii si femeile să aibă mintea bine echilibrată. Lumea este plină de femei si bărbati unilaterali, care au ajuns astfel pentru că a fost cultivată o parte a facultătilor lor, în timp ce altele s-au atrofiat prin nefolosire. Educatia celor mai multi tineri este o catastrofă. Ei studiază în exces, în timp ce neglijează ceea ce tine de o ocupatie practică în viată. Bărbati si femei devin părinti fără să-si ia în socoteală răspunderile, iar urmasii lor coboară chiar mai mult decât ei pe scara deficientelor omenesti. Astfel, neamul omenesc degenerează cu repeziciune. Solicitarea continuă de a studia, după cum sunt conduse astăzi scolile, îi lasă pe tineri nepregătiti pentru viata practică. Mintea umană doreste activitate. Dacă nu este activă în directia corectă, va fi în cea gresită. Pentru a păstra echilibrul mintii, în scoli, munca trebuie îmbinată cu studiul. În generatiile trecute, ar fi trebuit luate măsuri pentru o educatie pe o scară mai largă. Scolile ar fi trebuit să aibă legături directe cu institutii agricole si manufacturi. De asemenea, ar fi trebuit să existe si profesori de lucrări casnice. Si o parte din timpul fiecărei zile ar fi trebuit devotat muncii, pentru ca puterile fizice si mintale să poate fi exersate în egală măsură. Dacă scolile ar fi fost întemeiate după planul pe care l-am mentionat, nu ar exista atâtea minti dezechilibrate.
Dumnezeu a pregătit o grădină minunată pentru Adam si Eva. Le-a asigurat tot ceea ce ar fi avut nevoie. A sădit tot felul de pomi fructiferi. I-a împresurat generos cu bogătiile Sale. Pomii erau creati pentru folosintă si frumusete, iar florile superbe, care cresteau de la sine si se deschideau, răspândind un miros bogat în jurul lor, erau menite să nu cunoască în vreun chip degradarea. Adam si Eva erau într-adevăr bogati. Erau proprietarii Edenului. Adam era domn al minunatului său domeniu. Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că era bogat. Însă Dumnezeu stia că Adam nu putea fi fericit dacă nu avea ceva de făcut. Si i-a dat ceva de făcut; el avea să lucreze grădina. Dacă bărbatii si femeile acestui veac degenerat au o mare avere constând în comori pământesti, care, în comparatie cu acel paradis al frumusetii si bogătiei oferit în stăpânire lui Adam, sunt insignifiante, ei cred că se afl mai presus de muncă si îsi educă si copiii să o considere degradantă. Asemenea părinti bogati, prin învătătură si exemplu, îsi învată copiii că banii îi fac pe oameni "domni" sau "doamne". Însă ideea noastră de "domn" sau de "doamnă" se măsoară prin intelect si valoare morală. Dumnezeu nu îi evaluează pe oameni după îmbrăcăminte. Îndemnul lui Petru cel inspirat este: "Podoaba voastră să nu fie cea de afară, care stă în împletirea părului si în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci omul ascuns al ini-mii, în frumusetea nepieritoare a unui duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu." Un duh blând si linistit este înăltat mai presus de onoare lumească sau bogătii.
Domnul ilustrează cum îi priveste El pe bogatii lumesti, care îsi înaltă sufletele cu orgoliu din pricina averilor lor pământesti, prin bogatul care si-a stricat hambarele si a zidit altele mai mari, ca să aibă loc pentru a-si depozita bunurile. Uitând de Dumnezeu, el nu a recunoscut de unde îi veneau toate bogătiile. Nici un cuvânt de recunostintă nu s-a înăltat către milostivul său Binefăcător. El s-a felicitat astfel: "Suflete, ai multe bunătăti strânse pentru multi ani; odihneste-te, mănâncă, bea si înveseleste-te!" Stăpânul care îi încredintase bogătii pământesti, cu care să-si binecuvânteze semenii si să aducă slavă Făcătorului său, era mânios pe bună dreptate pentru ingratitudinea lui si a zis: "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ti se va cere înapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot asa este si cu cel care îsi adună comori pentru el si nu se îmbogăteste fată de Dumnezeu." Aici avem zugrăvit modul în care Dumnezeul cel infinit apreciază valoarea omului. O avere de proportii sau bogătia în orice măsură nu poate asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri mărinimoase si binecuvântări vin de la El, pentru a pune la probă, a dovedi si dezvolta caracterul omului.
Oamenii pot avea averi nenumărate; cu toate acestea, dacă nu sunt bogati fată de Dumnezeu, dacă nu au deloc interesul de a dobândi comoara cerească si întelepciunea divină, sunt considerati nebuni de către Creatorul lor, iar noi nu-i putem considera altfel decât o face Dumnezeu. Munca este o binecuvântare. Ne este imposibil să ne bucurăm de sănătate fără a munci. Ar trebui puse la lucru toate facultătile pentru a fi proportional dezvoltate si pentru ca bărbatii si femeile să poate avea mintea bine echilibrată. Dacă tinerilor li s-ar fi dat o educatie solidă în diferitele ramuri ale lucrului fizic, dacă ar fi fost învătati si să muncească, si să studieze stiintele, educatia lor le-ar fi adus un folos mult mai mare. Solicitarea continuă a creierului, în timp ce muschii sunt inactivi, duce la slăbirea nervilor, iar studentii simt o dorintă aproape de nestăpânit pentru schimbare si distractii incitante. Si când li se dă drumul, după ce au fost retinuti la studiu mai multe ore pe zi, sunt aproape sălbatici. Multi n-au fost niciodată sub control în cămin. Au fost lăsati să-si satisfacă înclinatiile si acum gândesc că restrictia din timpul orelor de studiu este o încercare prea severă pentru ei. Si neavând nimic de făcut după orele de studiu, Satana le sugerează distractiile si glumele proaste pentru a-si mai descreti fruntile. Influenta pe care o au asupra altor studenti este demoralizatoare. Studentii care au beneficiat în cămin de o învătătură religioasă si care sunt ignoranti în ce priveste viciile societătii devin adesea cei mai buni amici ai celor a căror minte a fost modelată după un tipar inferior si ale căror avantaje în sfera culturii intelectuale si pregătirii religioase au fost foarte limitate. Intrând în societatea acestora si respirând o atmosferă care nu este înăltătoare, ba chiar tinde să coboare si să degradeze standardul moral, ei se află în primejdia de a se scufunda până la acelasi nivel scăzut al tovarăsilor lor. Deliciul unei categorii numeroase de studenti este acela de a petrece în timpul lor liber. Si foarte multi dintre aceia care pleacă de acasă nevinovati si curati sunt corupti de tovărăsiile pe care le au la scoală.
Am fost îndrumată să întreb: Trebuie oare să sacrificăm tot ceea ce este de valoare în tinerii nostri, pentru ca acestia să poată obtine o educatie în scoli? Dacă ar exista institutii agricole si manufacturi care să fie cuplate cu scolile noastre si dacă ar fi fost folositi învătători competenti pentru educarea tineretului în diferitele ramuri de studiu si practică în lucru, încât acestia să rezerve un timp anume din fiecare zi cultivării mintii si un alt timp muncii fizice, ar exista acum o categorie mai elevată de tineri care să ajungă la stadiul de a actiona pentru a avea influentă în modelarea societătii. Multi tineri care ar absolvi asemenea institutii ar avea, la sfârsit, un caracter solid. Ar avea perseverentă, dârzenie, curajul de a depăsi obstacolele si asemenea principii, încât nu se vor lăsa purtati de vreo influentă rea, oricât de răspândită ar fi. Ar fi trebuit să existe profesoare experimentate care să le învete pe tinerele domnisoare cum se pregătesc alimentele. Tinerele fete ar fi trebuit să fie instruite să confectioneze articole de îmbrăcăminte, să croiască, să facă si să repare haine, fiind pregătite astfel pentru îndatoririle practice ale vietii. Pentru tineri, ar trebui să existe institutii în care să poată deprinde diferite meserii, care să le solicite atât musculatura, cât si puterile mintii. Dacă tinerii nu pot dobândi totusi decât o educatie unilaterală, care să fie aceea care va aduce mai multe foloase? O cunoastere a stiintelor, cu toate dezavantajele în ce priveste sănătatea si viata, sau o instruire în lucru activ pentru viata practică? Răspundem fără ezitare: cea din urmă. Dacă una din cele două ar trebui neglijată, studiul teoretic din cărti să fie neglijat.
Sunt foarte multe fete care s-au măritat si au familii, dar care practic nu stiu aproape nimic despre datoriile care îi revin unei sotii si mame. Ele pot citi si cânta la un instrument muzical, însă nu pot găti. Nu pot face pâine bună, care este esentială pentru sănătatea familiei. Nu pot croi si coase vesminte, căci n-au învătat niciodată cum s-o facă. Ele au considerat că aceste lucruri nu sunt importante, iar în căsnicia lor sunt tot atât de dependente de persoane care să facă aceste lucruri, cum sunt copilasii lor. Această nestiintă de neiertat în ce priveste îndatoririle esentiale ale vietii face ca foarte multe familii să fie nefericite. Impresia că munca este degradantă pentru viata modernă a coborât în mormânt mii de persoane care ar fi putut trăi. Cei care nu fac decât muncă fizică lucrează adesea în exces, fără să facă pauze pentru a se odihni; în acelasi fel, clasa intelectualilor suprasolicită creierul si suferă din lipsa acelei vigori sănătoase pe care o aduce munca fizică. Dacă intelectualii ar prelua o parte din povara celor care muncesc fizic si si-ar întări astfel musculatura, acestia ar putea munci mai putin si devota o parte din timpul lor cultivării intelectuale si morale. Cei care au obiceiuri sedentare si literare ar trebui să facă exercitiu fizic, chiar dacă din perspectiva mijloacelor materiale nu sunt nevoiti să muncească. Sănătatea ar trebui să fie un stimulent suficient pentru a-i determina să combine munca intelectuală cu cea fizică. Cultura morală, intelectuală si fizică ar trebui să se îmbine armonios, pentru ca rezultatul să fie bărbati si femei bine dezvoltati si echilibrati. Unii au calitatea de a depune mai mult efort intelectual decât altii, câtă vreme altii iubesc si găsesc plăcere în munca fizică. Si unii, si altii ar trebui să caute să acopere deficientele, pentru a putea înfătisa lui Dumnezeu întreaga lor fiintă, ca o jertfă vie, sfântă si plăcută Lui - căci aceasta este slujirea normală care li se cere. Nu obiceiurile si practicile societătii moderne ar trebui să le determine actiunile. Apostolul Pavel cel inspirat adaugă: "Să nu vă conformati veacului acestuia, ci să fiti transformati prin înnoirea mintii voastre, ca să puteti întelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută si desăvârsită".
Mintea intelectualilor împlineste o lucrare prea grea. Ei fac adesea o mare risipă în ce priveste puterile mintale; în acelasi timp, există o altă categorie, pentru care cel mai înalt tel în viată este munca fizică. Acestia din urmă nu-si pun mintea la lucru. Muschii lor sunt bine întretinuti, în timp ce creierul este jefuit de tăria intelectuală; tot asa mintea intelectualilor este activă, în timp ce corpurile lor sunt jefuite de tărie si vigoare din pricina neglijării exersării muschilor. Cei care sunt multumiti să-si închine vietile muncii fizice si să-i lase pe altii să gândească pentru ei, în timp ce ei doar împlinesc ceea ce au gândit altii, vor avea tărie musculară, dar intelect slab. Influenta lor în bine este mică în comparatie cu ceea ce ar fi putut fi dacă si-ar folosi mintea în aceeasi măsură cu muschii. Cei ce fac parte din această categorie se prăbusesc mai usor dacă sunt atacati de boală, pentru că organismul lor este întărit să se împotrivească bolii prin forta electrică a creierului.
Bărbatii care se bucură de putere fizică ar trebui să se educe pe ei însisi si să gândească în aceeasi măsură în care si actionează si să nu astepte ca altii să cugete în locul lor. Multi acceptă eroarea larg răspândită de a considera că munca este degradantă. De aceea îsi doresc tinerii mult să-si facă o educatie pentru a deveni învătători, functionari, negustori, avocati si să ocupe aproape orice pozitie care nu cere muncă fizică. Tinerele privesc treburile casnice ca fiind înjositoare. Si chiar dacă exercitiul fizic ce se cere pentru împlinirea lucrului din gospodărie, dacă nu este prea sever, este menit să asigure sănătatea, ele totusi vor căuta o educatie care să le permită să devină învătătoare sau functionare sau vor învăta o meserie care le va retine între patru pereti, pentru o muncă sedentară. Bujorii sănătătii se ofilesc din obraji, iar boala se strânge în jurul lor, pentru să sunt jefuite de miscarea fizică si obiceiurile lor sunt în general stricate. Si toate acestea pentru că asa e la modă! Ele se bucură pentru o viată delicată, care înseamnă slăbiciune si degenerare.
Adevărat, există o scuză pentru faptul că tinerele femei nu aleg lucrul casnic ca ocupatie, deoarece aceia care angajează fete la bucătărie le tratează în general ca pe niste roabe. Adesea, ei nu le respectă si se poartă cu ele ca si cum nu ar fi vrednice să fie membre ale acelor familii. Ei nu le acordă privilegiile pe care le oferă croitoresei, copistului sau profesorului de muzică. Dar nu poate exista o ocupatie mai importantă decât aceea a treburilor casnice. Este nevoie de inteligentă si experientă pentru a găti bine si a pune pe masă o hrană sănătoasă, într-un mod îmbietor. Cea care pregăteste alimentele care vor intra în stomacul nostru, pentru a fi transformate în sânge care să hrănească organismul, ocupă o pozitie dintre cele mai importate si mai înalte. Pozitia copistului, croitoresei sau profesorului de muzică nu poate egala în importantă pe cea a bucătăresei.
Cele spuse până acum reprezintă o declaratie despre ceea ce s-ar fi putut realiza printr-un sistem educational corect. Timpul este prea scurt deja pentru a ajunge la rezultatele care ar fi putut fi atinse în generatiile de până acum; însă putem face mult chiar si în aceste ultime zile pentru a remedia relele care există în educatia tineretului. Si pentru că timpul este scurt, ar trebui să fim constiinciosi si să lucrăm zelosi pentru a oferi tineretului acea educatie care este reprezentativă pentru credinta noastră. Suntem reformatori. Dorim ca fiii si fiicele noastre să studieze în asa fel, încât să tragă cele mai mari foloase. Pentru a face aceasta, ar trebui să li se ofere ocupatii prin care să-si pună muschii la lucru. Munca fizică zilnică si sistematică ar trebui să constituie o parte din educatia tineretului chiar si în acest timp din urmă. Se poate câstiga mult acum prin îmbinarea lucrului cu învătătura. Urmând acest plan, studentii vor dobândi o elasticitate spirituală si o gândire limpede si vor fi capabili să efectueze mai multă muncă intelectuală într-un timp dat decât ar putea-o face numai prin studiu. Si vor putea părăsi scolile cu sănătatea nevătămată si cu tăria si curajul de a persevera în orice pozitie în care i-ar putea duce providenta lui Dumnezeu.
Pentru că timpul este scurt, ar trebui să lucrăm cu sârguintă si cu de două ori mai multă energie. S-ar putea ca fiii si fiicele noastre să nu intre vreodată la colegiu, dar pot obtine o educatie în acele ramuri esentiale, care vor cultiva mintea si vor pune în miscare fortele ei. Foarte multi tineri care au urmat cursurile unui colegiu nu au obtinut acea adevărată educatie din care să poată trage foloase practice. Pot avea renumele unora cu educatie universitară; în realitate însă, ei nu sunt decât niste ignoranti educati. Există multi tineri ale căror servicii ar putea fi acceptate de Dumnezeu, dacă I s-ar consacra fără rezerve. Dacă ar vrea să-si folosească în slujba lui Dumnezeu acele puteri ale mintii pe care le folosesc însă pentru propria lor plăcere si pentru dobândirea de averi, ar deveni lucrători seriosi, perseverenti, plini de succes în via Domnului. Multi dintre tinerii nostri ar trebui să-si îndrepte atentia către studiul Scripturilor, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi în cauza Sa. Ei însă nu capătă tot atâta cunostintă despre cele duhovnicesti câtă dobândesc despre lucrurile vremelnice; din acest motiv, ei nu reusesc să facă lucrarea lui Dumnezeu, pe care ar putea-o împlini într-un mod multumitor. Nu există decât putini dintre aceia care să-i avertizeze pe păcătosi si să câstige suflete la Hristos, când ar trebui să fie multi. Tinerii nostri sunt în general întelepti în lucruri lumesti, însă nu cunosc lucrurile ce privesc Împărătia lui Dumnezeu. Ei si-ar putea întoarce mintea pe un făgas divin, ceresc, umblând în lumină, trecând de la un grad de lumină si putere la altul, până când i-ar putea întoarce pe cei păcătosi la Hristos si îndruma pe cei necredinciosi si pe cei deznădăjduiti pe cărarea luminoasă care duce către cer. Iar când războiul se va sfârsi, ei ar putea fi chemati să intre în bucuria Domnului lor.
Tinerii nu ar trebui să înceapă să explice Scripturile si să tină prelegeri despre profetii atâta timp cât nu cunosc bine adevărurile importante ale Bibliei, pe care încearcă să le explice altora. S-ar putea ca ei să nu fi făcut cunostintă cu ramurile obisnuite ale educatiei si, din acest motiv, să nu reusească să facă tot acel bine pe care l-ar putea înfăptui dacă ar fi beneficiat de avantajele unei scoli bune. Nestiinta nu va spori umilinta sau spiritualitatea nici unuia dintre cei ce mărturisesc că sunt urmasi ai lui Hristos. Adevărurile Cuvântului divin pot fi cel mai bine întelese de către aceia care Îi slujesc în cunostintă de cauză. Marele obiectiv al educatiei este acela de a ne face capabili să folosim în asa fel puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu, încât religia Bibliei să fie reprezentată cât mai bine posibil si să înalte slava lui Dumnezeu.
Îi suntem recunoscători Celui care ne-a adus la existentă pentru toate talentele pe care ni le-a încredintat; si este o datorie pe care o avem fată de Creatorul nostru de a cultiva si îmbunătăti talentele pe care le-a pus în mâinile noastre. Educatia va disciplina mintea si va mări puterile dirijându-le inteligent, ca să putem fi de folos pentru înaintarea slavei lui Dumnezeu. Avem nevoie de o scoală în care cei care abia intră în lucrare să poată fi învătati cel putin ramurile comune ale educatiei si în care să poată deprinde cât mai bine adevărurile prezente ale Cuvântului lui Dumnezeu. În plus, la aceste scoli ar trebui tinute cursuri legate de profetii. Cei ce au în mod real calităti pentru care Dumnezeu îi va primi să lucreze în via Sa vor avea foarte mult de câstigat din numai câteva luni de instruire la o asemenea scoală.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
