Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 22 (1872)
LUCRĂTORII DIN EDITURĂ
Cei de la editură, care mărturisesc credinta în adevăr, ar trebui să dea la iveală puterea adevărului în vietile lor si să facă dovada că lucrează, mergând înainte si înăltându-se, clădind pe temelia principiului. Ei ar trebui să-si modeleze viata si caracterul după Modelul desăvârsit. Dacă toti ar putea privi cu un ochi care stie să facă deosebire în extraordinarele realităti ale vesniciei, ce groază a condamnării i-ar cuprinde pe unii de la editură, care acum trec mai departe cu indiferentă, desi nu-i mai desparte decât foarte putin timp de scenele vesnice. Au fost date multe avertizări si au fost subliniate cu adâncă simtire si rugăciuni fierbinti, fiecare dintre ele fiind înregistrată cu credinciosie în ceruri, pentru a sprijini darea de seamă a fiecăruia în ziua cercetării finale. Iubirea neobosită a lui Hristos i-a însotit pe acei angajati în lucrarea Sa de la editură. Dumnezeu i-a urmat cu binecuvântările si rugămintile Sale stăruitoare, urând totusi păcatele si necredinciosia care se tin de ei ca lepra. Adevărurile profunde si solemne pe care cei de la editură au avut privilegiul să le asculte ar trebui să le miste inimile si să-i determine să aprecieze într-un înalt grad lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Dacă vor umbla în lumină, aceasta le va înfrumuseta si înnobila vietile cu propria podoabă a cerului, puritatea si bunătatea adevărată.
Înaintea fiecărui lucrător de la editură este deschisă o cale pentru a se angaja din toată inima în mod direct în lucrarea lui Hristos si salvarea de suflete. Hristos a lăsat cerul si a plecat de la sânul Tatălui Său pentru a veni într-o lume pierdută, neprietenoasă, pentru a-i salva pe aceia care aveau să dorească să fie salvati. S-a auto-exilat departe de Tatăl Său si a schimbat tovărăsia curată a îngerilor pentru aceea a oamenilor căzuti, toti infectati de păcat. Cu durere si uimire, Hristos este martorul răcelii, indiferentei si neglijentei cu care cei ce mărturisesc că sunt urmasii Săi tratează lumina si soliile de avertizare si de iubire pe care li le-a dat. Hristos a asigurat pâinea si apa vietii pentru toti cei ce flămânzesc si însetează. Domnul pretinde tuturor celor de la editură să lucreze însufletiti de motivatii înalte. Hristos le-a oferit un exemplu în propria Sa viată. Toti ar trebui să lucreze cu interes, devotament si credinciosie pentru salvarea de suflete. Dacă toti cei de la editură vor lucra sub înrâurirea unor scopuri lipsite de egoism, constienti fiind de sfintenia acestei lucrări, binecuvântarea lui Dumnezeu va rămâne asupra lor. Dacă toti si-ar fi purtat cu voiosie, de bun voie diferitele poveri, oboseala si încurcăturile nu ar fi apăsat în asa măsură asupra sotului meu.
Cât de putine rugăciuni serioase au fost înăltate cu credintă către Dumnezeu pentru aceia care lucrau la institut si nu erau considerati pe deplin în adevăr! Cine a simtit pretul unui suflet pentru care a murit Hristos? Care au fost lucrătorii din via Domnului? Am văzut că îngerii erau adânc întristati de frivolitătile nedemne ale celor ce-si spun urmasi ai lui Dumnezeu si care se ocupă de lucruri sacre la editură. Unii nu au mai multă consideratie pentru caracterul sacru al lucrării decât ar avea pentru o lucrare obisnuită. Dumnezeu cere acum ca aceia care fac umbră degeaba pământului, neaducând roade, să I se consacre si să-si pună în El toate sperantele si afectiunea lor.
Domnul doreste ca toti aceia care au legătură cu editura să devină persoane care să-si asume răspunderi si să poarte poveri. Dacă ei caută plăcerile, dacă nu practică tăgăduirea de sine, nu sunt vrednici de un loc la editură. Lucrătorii de la editură ar trebui ca atunci când intră în acel spatiu să aibă simtământul că intră într-un loc sfânt, un loc în care se desfăsoară lucrarea lui Dumnezeu prin publicarea adevărului care va hotărî destinul sufletelor. Oamenii nu sunt constienti de acest lucru si nu îl simt după cum s-ar cuveni. În departamentul de culegere a literelor se vorbeste mult si astfel mintea este distrasă de la lucru. Editura nu este un loc pentru vizită, pentru un spirit de flirt, pentru amuzament sau pentru egoism. Toti ar trebui să aibă sentimentul că desfăsoară o lucrare pentru Dumnezeu. Acela care poate discerne toate motivatiile si citeste toate inimile îi pune la probă, îi încearcă si îi cerne pe cei din poporul Său, mai ales pe aceia care au lumină si cunostinte si sunt angajati în lucrarea Sa sfântă. Dumnezeu este un cercetător al inimilor, Unul care foloseste frâul si care nu va accepta nimic mai prejos decât devotamentul total fată de lucrare si consacrarea deplină fată de El. Toti cei de la editură ar trebui să îsi reia sarcinile zilnice ca în prezenta lui Dumnezeu. Ei nu ar trebui să fie multumiti făcând doar atât cât să treacă orele de program si să-si primească salariile; ci ar trebui să lucreze fiecare în orice loc ar putea fi de ajutor în cea mai mare măsură. Au existat câtiva care erau credinciosi în absenta fratelui White; au fost si altii care lucrau numai dacă erau supravegheati. Dacă toti cei de la editură care mărturisesc că sunt urmasi ai lui Hristos ar fi fost credinciosi, împlinindu-si îndatoririle de la editură, ar fi existat o mare schimbare în bine. Tinerii si tinerele au fost atât de mult absorbiti fiecare de societatea celuilalt, vorbind, glumind si flirtând, încât îngerii lui Dumnezeu au fost izgoniti de la editură.
Marcus Lichtenstein era un tânăr care se temea de Dumnezeu; el însă a văzut atât de putin principiile religioase în cei din biserică si în lucrătorii de la editură, încât a fost descumpănit, abătut si dezgustat. S-a poticnit văzând lipsa de constiinciozitate în păzirea Sabatului, manifestată de unii care sustineau cu toate acestea că sunt păzitori ai poruncilor. Marcus avea o părere înaltă despre lucrarea de le editură; usurătatea, neseriozitatea si lipsa principiilor l-au făcut să se poticnească. Dumnezeu îl ridicase si, în providenta Sa, îl adusese în legătură cu lucrarea Lui de la editură. Însă unii dintre cei ce lucrează acolo cunosc atât de putine lucruri despre căile si vointa lui Dumnezeu, încât nu au considerat această mare lucrare de convertire a lui Marcus de la iudaism la crestinism ca fiind cu adevărat importantă. Valoarea sa nu a fost apreciată. El a fost adesea rănit de comportamentul lui F. si al altora de la editură, iar când a încercat să-i mustre, cuvintele sale au fost primite cu dispret pentru faptul că a îndrăznit să-i învete. Pronuntia sa defectuoasă a fost pentru unii un prilej de glume si amuzament.
Marcus a fost profund marcat de cazul lui F.; nu a stiut însă cum să-i vină în ajutor. El nu ar fi părăsit niciodată editura dacă tinerii ar fi fost credinciosi mărturisirii lor de credintă. Dacă va esua în credintă, sângele său se va găsi cu sigurantă pe vesmintele tinerilor care-L mărturisesc pe Hristos, dar care, prin cuvintele, faptele si comportamentul lor, declară fără echivoc faptul că nu apartin lui Hristos, ci lumii. Această stare deplorabilă de neglijentă, indiferentă si necredinciosie trebuie să înceteze; la editură trebuie să aibă loc o schimbare profundă si definitivă; în caz contrar, cei care au avut atât de multă lumină si privilegii atât de mari ar trebui să fie concediati si altii să le ia locul, chiar dacă acestia din urmă vor fi necredinciosi. Este un lucru îngrozitor să te minti singur. Îngerul a spus, privind către cei de la editură: "Dacă neprihănirea voastră n-o întrece pe cea a învătatilor si a fariseilor, cu nici un chip nu veti intra în Împărătia cerurilor." Simpla mărturisire nu este de ajuns. Trebuie să existe o lucrare în suflet, o lucrare care să se dea pe fată în viată.
Iubirea lui Hristos răzbate până în profunzimile mizeriei si nenorocirii pământesti, căci altminteri nu ar putea veni în întâmpinarea fiecărui om, chiar si a celui mai păcătos. Ea ajunge totodată si la tronul Celui vesnic, căci altfel omul nu ar putea fi ridicat din starea lui de degradare, iar necesitătile si dorintele noastre nu ar putea fi satisfăcute. Hristos a deschis calea de la pământ la cer. El constituie veriga de legătură dintre cele două lumi; aduce omului iubirea si bunăvointa lui Dumnezeu si, prin meritele Sale, îl înaltă pe om în locul în care acesta poate beneficia de împăcarea cu Dumnezeu. Hristos este calea, adevărul si viata. Este o lucrare grea aceea de a merge pas cu pas, încet si cu suferintă, înainte si în sus pe cărarea puritătii si sfinteniei. Însă Hristos a luat toate măsurile pentru a oferi puteri noi si tărie divină la fiecare pas înainte în viata divină. Aceasta este cunoasterea si experienta de care duc lipsă, si pe care trebuie să o aibă, toti lucrătorii de la editură, căci altfel vor aduce zilnic rusine cauzei lui Hristos. Fratele G. face o greseală în viata sa. Pune un pret prea mare pe sine însusi. Nu a început să zidească în directia care trebuie pentru a-si încununa viata cu succes. El zideste de la vârf, însă temelia nu este pusă corect. Temelia trebuie pusă sub pământ si după aceea se poate înălta constructia. El are nevoie de o disciplină si de o experientă în îndatoririle de fiecare zi pe care nu i le pot da stiintele; toată educatia sa nu-i va da tăria fizică necesară pentru a se deprinde cu greutătile vietii.
Din ceea ce mi s-a arătat, ar trebui să se facă o selectie atentă a ajutoarelor de la editură. Cei tineri, neîncercati si neconsacrati nu ar trebui adusi acolo; căci sunt expusi la ispite si nu au niste caractere solide. Cei care si-au format caracterele, care si-au fixat principiile si care au în inimă adevărul lui Dumnezeu nu vor constitui o permanentă sursă de griji si neliniste, ci mai degrabă ajutoare si binecuvântări. Institutia editurii este perfect capabilă de a face aranjamentele necesare pentru a asigura ajutoare bune, pe aceia care au pricepere si principii. Iar biserica, la rândul ei, ar trebui să nu caute să profite nici cu un bănut pe seama celor care vin la editură pentru a munci si a învăta meserie. Există locuri în care unii pot câstiga salarii mai bune decât la editură, însă ei nu pot găsi niciodată un loc de muncă mai important, mai onorabil sau mai înăltat decât în lucrarea lui Dumnezeu de la editură. Cei care lucrează cu credinciosie si fără egoism vor fi răsplătiti. Pentru ei este pregătită o cunună de slavă, fată de care toate onorurile si plăcerile pământesti nu pot fi asemănate decât cu praful cel neînsemnat de pe talerul cântarului. Vor fi îndeosebi binecuvântati cei care au fost credinciosi lui Dumnezeu, veghind asupra bunăstării spirituale a celor de la editură. Interesele bănesti si vremelnice devin cu totul nesemnificative în comparatie cu acest lucru. Într-o parte a cântarului se află praf de aur; în cealaltă, un suflet de om de o asemenea valoare, încât Fiul lui Dumnezeu a jertfit onoruri, bogătii si slavă pentru a-l răscumpăra din robia păcatului si a totalei disperări. Un suflet are o valoare infinit si reclamă cea mai mare atentie. Orice om care se teme de Dumnezeu la această editură ar trebui să lase deoparte lucrurile copilăresti si desarte si, cu o adevărată îndrăzneală morală, să stea drept în toată demnitatea bărbătiei sale, dispretuind intimitatea josnică, unind cu toate acestea o inimă de alta cu legăturile interesului si iubirii crestine. Inimile tânjesc după compasiune si iubire si sunt împrospătate si întărite de către acestea precum florile prin ploi bogate si soare.
Biblia ar trebui citită în fiecare zi. O viată religioasă, de consacrare fată de Dumnezeu reprezintă cel mai bun scut pentru tinerii care sunt expusi ispitelor în timpul în care îsi fac o educatie. Cuvântul lui Dumnezeu va furniza standardul corect în ce priveste binele si răul si principiile morale. Statornicia principiului adevărului este singura apărare pentru tineri. Hotărârile puternice si dârzenia vor închide multe usi în fata ispitei si influentelor nefavorabile mentinerii caracterului crestin. Un spirit slab si nehotărât care a fost îngăduit în copilărie si în tinerete va marca viata printr-o necurmată luptă si trudă, pentru motivul că lipsesc hotărârea si principiul solid. Asemenea persoane vor fi mereu împiedicate să obtină succesul în această viată si se vor afla în primejdia de a-si pierde viata cealaltă. Te vei afla în sigurantă atunci când vei fi sincer în privinta a ceea ce este drept. Primul lucru care ar trebui luat în consideratie ar trebui să fie de a-L onora pe Dumnezeu, iar cel de-al doilea, de a fi credincios în ce-i priveste pe oameni, împlinind îndatoririle pe care le aduce fiecare zi, înfruntând încercările si purtând poverile ei cu statornicie si cu o inimă hotărâtă. Un efort serios si neobosit, unit cu o vointă puternică si cu o încredere deplină în Dumnezeu vor fi de ajutor în orice situatie de urgentă, vor pregăti pentru o viată folositoare în această lume si desăvârsi pentru viata vesnică.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
