MARTURII VOLUMUL III: Marturia 22 - IUBIRE EXAGERATÃ DE CÂSTIG

Frate S., pe 10 decembrie 1871, mi s-a arãtat cã ai defecte serioase în caracterul tãu, defecte care, dacã nu vor fi cunoscute si biruite, vor lucra spre ruina ta; si nu numai cã vei fi cântãrit cu etalonul Sanctuarului si vei fi gãsit tu însuti prea usor, dar influenta ta va hotãrî si destinul altora. Ori aduni cu Hristos, ori risipesti în toate cele patru vânturi.

Mi s-a arãtat cã ai adânc înrãdãcinatã o dragoste pentru lume. Iubirea de bani este rãdãcina tuturor relelor. Te mãgulesti singur cã ai în general dreptate, când de fapt nu ai. Dumnezeu nu vede asa cum vede omul. El priveste în inimã. Cãile Sale nu sunt cãile noastre si nici gândurile Sale nu sunt gândurile noastre. Marea ta grijã si frãmântare este de a dobândi mijloace materiale. Aceastã pasiune acaparatoare s-a dezvoltat în tine, pânã când a depãsit iubirea pe care o ai pentru adevãr. Sufletul tãu se stricã prin iubirea de bani. Dragostea ta pentru adevãr si pentru înaintarea lui este foarte slabã. Comorile tale pãmântesti îti pretind si detin afectiunea.

Tu cunosti adevãrul; nu esti strãin de cerintele Scripturii; cunosti vointa Stãpânului, cãci El a dezvãluit-o cu claritate. Dar inima ta nu este înclinatã sã urmeze lumina care strãluceste pe cãrarea ta. Ai o mare dozã de trufie. Iubirea pe care o ai în propria ta persoanã este mai mare decât iubirea fatã de cauza adevãrului prezent. Încrederea pe care o ai în tine si independenta ta te vor îndrepta negresit cãtre ruinã, dacã nu îti vei vedea slãbiciunile si greselile si nu te vei schimba. Esti arbitrar. Ai o vointã îndãrãtnicã, prin care îti impui punctul de vedere si, chiar dacã pãrerile altora pot fi corecte si judecata ta gresitã, nu esti totusi omul care sã cedeze. Tii neclintit de pãrerea pe care ai enuntat-o, indiferent de judecata altora. As vrea sã poti vedea primejdia care te paste dacã vei continua pe calea pe care ai apucat. Dacã ochii tãi ar putea fi luminati de Duhul lui Dumnezeu, ai putea vedea clar aceste lucruri. Sotia ta iubeste adevãrul si este o femeie practicã, o femeie cu principii. Dar tu nu apreciezi valoarea ei. A muncit din greu pentru binele întregii familii, însã nu i-ai acordat încrederea ta. Nu te-ai sfãtuit cu ea, dupã cum este de datoria ta s-o faci. Tii chestiunile tale mai mult pentru tine; nu-ti face deloc plãcere sã-ti deschizi inima înaintea sotiei tale si sã-i spui ce gândesti, care sunt adevãratele tale simtãminte si credintã. Ai o fire ascunsã. Sotia ta nu detine în familie locul onorat pe care îl meritã si este capabilã sã-l ocupe.

Ai impresia cã ea nu ar trebui sã aibã de-a face cu planurile si aranjamentele tale si iei adesea hotãrâri si faci planuri de actiune contrare celor pe care le are ea. Te comporti ca si cum identitatea ei ar trebui sã se disipeze în a ta. Nu esti multumit s-o vezi actionând ca si cum ar avea o individualitate, o identitate proprie. Dumnezeu o considerã rãspunzãtoare pentru cã are propria sa personalitate. Ea nu te poate mântui pe tine si tu nu o poti mântui pe ea. Are o constiintã proprie dupã care trebuie sã se cãlãuzeascã. Ai o dorintã prea mare de a fi tu însuti constiintã pentru ea si uneori pentru copiii tãi. Dumnezeu are pretentii mai mari de la sotia ta decât poti avea tu. Ea trebuie sã îsi formeze singurã un caracter si rãspunde înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care si-l dezvoltã.

Si tu trebuie sã-ti formezi un caracter, si tu esti rãspunzãtor înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care ti-l modelezi. Ai o influentã autoritarã si un spirit dictatorial, care nu sunt în acord cu vointa lui Dumnezeu. Trebuie sã încetezi sã mai fii atât de sever. Te-ai mândrit cu spiritul tãu de organizare si bunul tãu gust. Ai idei frumoase, însã nu ai extins aceastã perceptie finã la nivelul caracterului si comportamentului tãu. N-ai reusit sã-ti desãvârsesti un caracter simetric. Ai idei în ce priveste ordinea si aranjamentele, dar toate aceste frumoase calitãti ale mintii s-au deteriorat prin pervertirea lor. Nu te-ai conformat conditiilor pe care le pune Cuvântul lui Dumnezeu pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu. Toate fãgãduintele lui Dumnezeu sunt însotite de conditii. "'Iesiti din mijlocul lor si despãrtiti-vã de ei', zice Domnul; 'nu vã atingeti de ce este necurat si vã voi primi. Eu vã voi fi Tatã si voi Îmi veti fi fii si fiice', zice Domnul Cel Atotputernic. Deci, fiindcã avem astfel de fãgãduinte, prea iubitilor, sã ne curãtim de orice întinãciune a cãrnii si a duhului, si sã ne ducem sfintirea pânã la capãt, în frica de Dumnezeu". Încã ai de obtinut aceastã experientã. Si doresti mult sã intri în compania celor necredinciosi, sã-i auzi vorbind si sã vorbesti la rândul tãu. Isus nu poate fi preamãrit prin conversatia pe care o duci; si, dacã ai fi avut spiritul lui Isus, nu te-ai fi putut afla atât de mult în societatea celor ce nu au nici un pic de iubire pentru adevãrul lui Dumnezeu.

Ai avut sentimentul cã fiii tãi întâmpinã neajunsuri care îi împiedicã sã devinã crestini si ai mai crezut cã altii sunt de vinã. Dar sã nu te amãgesti în privinta acestei chestiuni. Influenta ta de pãrinte a fost suficientã, chiar dacã n-ar mai fi existat nici un alt neajuns, pentru a-i opri din drum. Conversatia si exemplul tãu au fost de asa naturã, încât copiii tãi n-au putut crede cã mãrturisirea ta a fost compatibilã cu calea pe care ai urmat-o. Conversatia pe care ai dus-o cu cei necredinciosi a fost inferioarã si atât de frivolã, presãratã într-atât de glume si usurãtãti, încât influenta ta n-ar fi putut niciodatã sã-i înalte. Modul în care te-ai purtat cu altii nu a fost întotdeauna cât se poate de onest. Nu L-ai iubit pe Dumnezeu cu toatã inima, mintea si puterea ta si pe aproapele tãu ca pe tine însuti. Dacã ti-ar fi stat în putere, ai fi profitat de aproapele tãu chiar spre dezavantajul lui. Fiecare dolar care îti parvine în acest fel va aduce cu el un blestem pe care îl vei simti, mai devreme sau mai târziu. Dumnezeu noteazã fiecare act de nedreptate, fie cã vine din partea unui credincios, fie cã vine din partea unui necredincios, si nu-l va trece cu vederea. Firea ta hrãpãreatã este o cursã pentru tine. Modul în care te porti cu semenii tãi nu poate trece de proba judecãtii.

Caracterul tãu crestin este mânjit de avaritie. Dacã nu vei îndepãrta aceste pete, vei pierde viata vesnicã. Avem fiecare de fãcut o lucrare pentru Stãpân; fiecare avem de folosit talanti. Cel mai umil si mai sãrac dintre discipolii lui Isus poate fi o binecuvântare pentru altii. S-ar putea ca acestia sã nu îsi dea seama cã fac vreun bine deosebit, însã, prin influenta pe care o exercitã fãrã a fi constienti de aceasta, ei pot stârni valuri de binecuvântãri din ce în ce mai cuprinzãtoare, iar rezultatul benefic al cuvintelor si comportamentului lor consecvent poate nu îl vor sti pânã în clipa rãsplãtirii finale. Ei nu simt si nu îsi imagineazã cã fac ceva nemaipomenit. Nu au crezut cã trebuie sã se preocupe cu nelinistile legate de succes. Nu au decât sã meargã înainte, fãrã multe cuvinte, fãrã sã-si acorde o slavã desartã si fãrã sã se laude, ci în liniste, împlinind cu credinciosie lucrarea pe care le-a stabilit-o providenta lui Dumnezeu, si nu îsi vor pierde rãsplata. Asa va fi, dacã vrei, si în cazul tãu. Istoria vietii tale va fi scrisã în cartea în care se pãstreazã rapoartele; iar dacã, în cele din urmã, vei fi biruitor, vor exista suflete mântuite prin eforturile tale, prin lepãdarea de sine de care ai dat dovadã, prin armonia dintre cuvintele bune si viata de crestin. Iar când, la sfârsit, va fi datã fiecãruia o rãsplatã potrivit faptelor, sufletele rãscumpãrate te vor numi binecuvântat si Stãpânul va spune: "Bine, rob bun si credincios, intrã în bucuria Domnului tãu."

Lumea este într-adevãr foarte grãbitã, plinã de mândrie, egoism, avaritie si violentã si ni s-ar putea pãrea o pierdere de timp si energie sã fim gata la timp si ne la timp, pregãtiti în orice ocazie de a rosti cuvinte pline de blândete, curate, înãltãtoare, cuvinte potrivite, venite de pe buze si din inimi sfintite si sprijinite printr-o purtare pe mãsurã, crestinã si evlavioasã, care vor fi asemenea unor mere de aur într-un cosulet de argint. Te-ai asemãnat cu un flecar si ai arãtat ca un om din lume. Ai fost uneori neglijent cu cuvintele tale, nesocotit în conversatia purtatã si te-ai înjosit în calitate de crestin în ochii necredinciosilor. Ai vorbit uneori despre adevãr; însã cuvintele tale nu au provocat acel interes viu, serios, care sã atingã inima. Au fost însotite de remarci triviale, usuratice, care îi determinau pe cei cu care conversai sã conchidã cã nu aveai o credintã realã si cã nu crezi adevãrurile pe care le mãrturisesti. Cuvintele spuse în favoarea adevãrului cu stãpânirea de sine pe care o presupune un tel nobil si care vin dintr-o inimã curatã vor face mult pentru a stinge împotrivirea si a câstiga suflete. Însã un spirit aspru, egoist si acuzator nu va avea ca efect decât o si mai mare îndepãrtare de adevãr si trezirea unui spirit de împotrivire. Nu trebuie sã astepti ocazii mari sau dobândirea unor calitãti extraordinare înainte de a lucra cu devotament pentru Dumnezeu. Nu trebuie sã te preocupe nici un gând privitor la ceea ce va crede lumea despre tine. Dacã legãturile pe care le ai cu ei si conversatia evlavioasã pe care o întretii constituie pentru acestia o mãrturie vie despre puritatea si sinceritatea credintei tale si dacã sunt convinsi cã doresti sã-i binecuvântezi, cuvintele tale nu vor fi pe dea-ntregul pierdute cu ei, ci vor fi aducãtoare de bine.

Un rob al lui Hristos, în orice ramurã de slujire crestinã s-ar afla, va avea asupra altora, prin învãtãturã si exemplu, o influentã mântuitoare. Se poate ca sãmânta cea bunã sã stea pentru un timp într-o inimã rece, lumeascã, egoistã, fãrã sã dea semne cã ar fi încoltit; însã adesea Duhul lui Dumnezeu lucreazã asupra acelei inimi si o udã cu roua cerului, iar îndelung ascunsa sãmântã se înaltã si aduce în cele din urmã roadã spre slava lui Dumnezeu. Nu stim, în lucrarea vietii noastre, ce va izbuti aceasta sau aceea. Acestea nu sunt întrebãri pe care sã le punem noi, muritorii. Noi trebuie sã ne îndeplinim lucrarea, lãsând rezultatul în seama lui Dumnezeu. Dacã te-ai afla în nestiintã si în întuneric, nu ai fi tot atât de vinovat. Însã ai avut multã luminã, ai auzit o mare parte din adevãr; însã nu esti un împlinitor al Cuvântului.

Viata lui Hristos este modelul pentru noi toti. Exemplul Sãu de tãgãduire de sine si jertfire de sine, de bunãvointã dezinteresatã existã pentru ca noi sã-l urmãm. Întreaga Sa viatã este o demonstratie totalã a marii Sale iubiri si bunãvointe de a salva pe omul pãcãtos. "Iubiti-vã unul pe altul asa cum v-am iubit Eu", spune Hristos. Cum va suporta o comparatie viata noastrã de tãgãduire de sine, de sacrificiu si bunãvointã cu viata lui Hristos? "Voi sunteti", spune Hristos, adresându-Se ucenicilor Sãi, "lumina lumii". "Voi sunteti sarea pãmântului". Dacã acesta este privilegiul si totodatã datoria noastrã, iar noi suntem oameni ai întunericului si necredintei, ce responsabilitate înfricosãtoare ne asumãm? Putem fi canale de luminã sau de întuneric. Dacã am neglijat sã folosim lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu si n-am reusit sã înaintãm în cunoastere si adevãratã sfintenie, în timp ce lumina ne arãta calea, suntem vinovati si ne aflãm în întuneric în aceeasi mãsurã în care am neglijat sã profitãm de luminã si adevãr. În aceste zile ale nelegiuirii si primejdiei, caracterele si lucrãrile crestinilor declarati nu vor trece, în general, proba si nici nu vor suporta sã fie dezvãluite, dacã ar fi cercetate prin lumina care strãluceste acum asupra lor. Nu existã nici o întelegere între Hristos si Belial; nu existã nici o unire între luminã si întuneric. Cum s-ar putea, dar, armoniza spiritul lui Hristos si spiritul lumii? Domnul Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. El pretinde afectiunea sincerã si încrederea neîngrãditã a celor ce mãrturisesc cã Îl iubesc. Psalmistul spune: "Dacã as fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul". Ai stat chiar în calea mântuirii copiilor tãi. Pui indiferenta lor fatã de lucrurile religioase pe seama altor cauze decât cele adevãrate. Exemplul tãu este o piatrã de poticnire pentru ei.

Ei stiu dupã roadele pe care le aduci, dupã cuvintele si lucrãrile tale cã tu nu crezi în apropiata revenire a lui Hristos. Unii dintre ei nici nu ezitã sã ia în râs ideea apropiatei reveniri a lui Hristos si a timpului scurt. Ei au o mare satisfactie când închei un târg prin înselãtorie. Gândesc cã tatãl lor este foarte priceput când e vorba de tras foloase si cã nimeni n-ar putea sã-l întreacã, iar ei calcã pe urmele tale. Numai credinta, fãrã fapte, este moartã. Banii ti-au dat putere, iar tu ai folosit acea putere pentru a profita de pe urma nevoilor altora. Speculatiile pe care le-ai fãcut în viata de afaceri nu au fost cinstite, nu ai fost corect cu semenii tãi. Prin negocierile tale ti-ai jertfit reputatia de crestin si de om cinstit. Prin negot corect, mijloacele materiale nu intrau în posesia ta suficient de repede pentru a-ti satisface setea de câstig si ai fãcut adesea mai grele poverile omului sãrac, profitând de necazul lui pentru a-ti spori averea. Priveste cu atentie, frate S. Pierzi înfricosãtor de mult de dragul unui câstig pãmântesc. În ceasul ispitei, tu îti pierzi integritatea bãrbãteascã si bunãtatea cereascã. Este acest lucru un câstig sau o pierdere? Esti mai bogat sau mai sãrac de pe urma unui asemenea profit? Pentru tine este o pierdere teribilã, cãci el îti rãpeste tot atât de mult din comoara pe care ai fi putut-o strânge în cer.

Fiecare ocazie de a ajuta un frate aflat în nevoie sau de a sprijini cauza lui Dumnezeu de rãspândire a adevãrului reprezintã o perlã pe care o poti trimite dinainte si depozita în banca cerului, pentru a fi pãstratã în sigurantã. Dumnezeu te pune la probã si te verificã. El ti-a dat binecuvântãrile Sale cu mânã largã, iar acum asteaptã sã vadã cum le vei folosi, sã vadã dacã îi vei ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor, dacã vei simti valoarea sufletelor si vei face tot ce poti cu mijloacele pe care ti le-a încredintat. Folosirea fiecãrei astfel de ocazii va însemna un plus la comoara cereascã. Însã iubirea de sine te-a fãcut sã preferi averile pãmântesti chiar cu pretul sacrificãrii celor ceresti. Tu alegi comorile pe care le mãnâncã moliile si rugina în locul acelora care tin în veac. Este privilegiul tãu de a manifesta o compasiune duioasã si de a-i binecuvânta pe altii; însã ochii tãi sunt atât de orbiti de dumnezeul acestei lumi, încât nu poti sã vezi aceastã nestematã - binecuvântarea ce urmeazã sã fie primitã prin facerea de bine, prin faptul de a fi bogat în fapte bune, gata de a oferi, dispus de a comunica, punându-ti o temelie solidã pentru vremurile ce vor veni, ca sã te poti prinde de viata vesnicã. Îti pui în primejdie sufletul, neglijând sã te folosesti de pretioasele ocazii de a-ti asigura comoara cereascã. Esti tu cu adevãrat mai bogat datoritã faptului cã esti strâns la pungã, datoritã strictetei tale în afaceri? Dumnezeu te pune la încercare si rãmâne sã hotãrãsti tu însuti dacã vei iesi aur curat sau zgurã lipsitã de valoare. Dacã punerea ta la încercare s-ar încheia la noapte, cum s-ar prezenta raportul vietii tale? N-ai putea sã iei cu tine nici un dolar din ceea ce ai câstigat. Blestemul fiecãrei fapte de nedreptate ar sta lipit de tine. Când vei privi siretenia ta în tranzactii prin mijlocirea oglinzii pe care ti-o va pune Dumnezeu înainte, nu vei gãsi nimic pentru care sã te poti felicita. Lãcomia este idolatrie.

Singura ta sperantã este aceea de a-ti smeri inima înaintea lui Dumnezeu. "Cãci ce i-ar folosi unui om sã câstige lumea întreagã dacã si-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul sãu?" Te rog stãruitor, nu-ti închide ochii la primejdia care te paste. Nu fi orb fatã de interesele cele mai înalte ale sufletului, fatã de perspectiva slãvitã si binecuvântatã a vietii celeilalte. Nelinistitii si împovãratii cãutãtori de câstiguri lumesti sunt orbi si nebuni. Ei se întorc de la comoara vesnicã, nepieritoare, cãtre aceastã lume. Strãlucirea si sclipirile amãgitoare ale acestei lumi pun stãpânire pe simturile lor si lucrurile vesnice nu mai sunt pretuite. Ei se trudesc pentru ceea ce nu aduce multumire si îsi cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine, când Isus le oferã pace, nãdejde si infinite binecuvântãri în schimbul unei vieti de supunere. Toate comorile pãmântului nu vor fi îndeajuns de valoroase pentru a cumpãra aceste daruri pretioase. Cu toate acestea, multi sunt nebuni si se întorc de la atrãgãtoarele perspective ceresti. Hristos va retine numele tuturor celor ce considerã cã nici un sacrificiu nu este prea costisitor pentru a-I fi oferit Lui pe altarul credintei si iubirii. El a sacrificat totul pentru omenirea cãzutã. Numele celor ascultãtori, jertfitori de sine si credinciosi vor fi sãpate pe palmele Sale; ele nu vor fi vãrsate din gura Sa, ci vor fi luate pe buzele Lui si El va pleda într-un mod deosebit pentru ele înaintea Tatãlui. Pe când cei egoisti si mândri sunt uitati, cei credinciosi vor fi amintiti; numele lor vor fi imortalizate. Trebuie sã trãim cu scopul de a-i face pe altii fericiti dacã vrem sã fim noi însine fericiti. Este bine pentru noi sã oferim bunurile, talentele si afectiunea noastrã cu devotament recunoscãtor lui Hristos si sã ne gãsim astfel fericirea aici si slava nemuritoare în lumea cealaltã.

Lunga noapte de veghere, trudã si greutãti aproape a trecut. Hristos trebuie sã vinã în curând. Pregãteste-te! Îngerii lui Dumnezeu cautã sã-ti întoarcã atentia de la tine însuti si de la lucrurile pãmântesti. Sã nu-i lasi sã lucreze în van. De credintã ai nevoie, de credintã vie; credinta care lucreazã prin iubire si curãteste sufletul. Adu-ti aminte de Calvar si de jertfa sfâsietoare, infinitã, care a fost adusã acolo pentru om. Isus te invitã sã vii la El asa cum esti si sã-ti faci din El tãria si Prietenul tãu vesnic.