Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 22 (1872)
ÎNCHISI CU FORTA ÎN SCOALĂ
Sistemul educational continuat de-a lungul multor generatii a fost distructiv în ce priveste sănătatea si chiar viata. Multi copii au petrecut cinci ore zilnic în săli de clasă neventilate cum se cuvine sau insuficient de mari pentru confortul scolarilor. Aerul în asemenea încăperi se transformă curând în otravă pentru plămânii care îl inhalează. Copiii mici, ale căror membre si muschi nu sunt puternici si al căror creier este nedezvoltat, au fost tinuti închisi spre răul lor. S-o spunem din capul locului - unii abia se tin în viată. Faptul că sunt închisi zi de zi în scoală îi face agitati si bolnăviciosi. Trupurile lor ajung pipernicite din pricina stării de epuizare a sistemului nervos. Iar dacă flacăra vietii se stinge, părintii si învătătorii nu sunt de părere că au avut o influentă directă în suprimarea scânteii de viată. Când stau lângă mormintele copiilor lor, părintii îndurerati îsi consideră pierderea ca fiind un act special al Providentei, când, printr-o ignorantă de neiertat, propria lor cale a distrus vietile copiilor. Atunci, faptul de a pune moartea pe seama Providentei înseamnă blasfemie. Dumnezeu a vrut ca micutii să trăiască si să fie disciplinati pentru a putea avea caractere frumoase, să-L slăvească în această lume si să-L laude în cealaltă lume, mai bună. Asumându-si responsabilitatea de a-i educa pe acesti copii, părintii si învătătorii nu simt că răspund înaintea lui Dumnezeu si au datoria să cunoască organismul omenesc, ca să poată trata corpurile copiilor si elevilor lor într-un mod în care să păstreze viata si sănătatea. Mii de copii mor din cauza ignorantei părintilor si învătătorilor. Mamele petrec ore întregi cu lucrul inutil la rochiile lor si îmbrăcămintea copiilor lor, pentru a-i pregăti în vederea etalării ostentative, si apoi se scuză că nu pot găsi timp pentru citit si pentru obtinerea informatiilor necesare îngrijirii sănătătii copiilor lor. Ele gândesc că e mai usor să-si încredinteze trupurile doctorilor. Pentru a fi în pas cu moda si obiceiul, multi părinti au sacrificat sănătatea si vietile copiilor lor.
Ca să cunoască minunatul organism uman, oasele, muschii, stomacul, ficatul, intestinul, inima si porii pielii si ca să înteleagă dependenta unui organ de altul pentru activitatea sănătoasă a tuturor celorlalte este nevoie de studiu, fată de care cele mai multe mame nu manifestă nici un interes. Ele nu stiu nimic despre influenta trupului asupra mintii si a mintii asupra trupului. Mintea, care leagă finitul de infinit, nu pare să fie înteleasă de acestea. Mintea este coordonatorul trupului. Copiilor li se îngăduie să mănânce alimente din carne, mirodenii, unt, brânză, carne de porc, prăjituri grele si condimente în general. De asemenea, sunt lăsati să mănânce neregulat si între mese alimente nesănătoase. Aceste lucruri deranjează stomacul, excitând nervii la o activitate împotriva firii si slăbind intelectul. Părintii nu realizează că sădesc sământa care va aduce boală si moarte.
Multi copii au fost ruinati pe viată pentru că au fortat intelectul si au neglijat întărirea puterilor fizice. Multi au murit în copilărie din pricina căii urmate de părinti si învătători nesocotiti, care au fortat mintea tânără a acestora prin lingusire sau frică pe când erau prea mici pentru a vedea interiorul unei săli de clasă. Mintea le-a fost suprasolicitată cu lectii, când, de fapt, nu ar fi trebuit să fie chemati la scoală, ci tinuti acasă până când constitutia lor fizică avea să fie suficient de solidă pentru a suporta efortul intelectului. Copilasii ar trebui să fie lăsati liberi să alerge ca mieluseii în aer liber, să fie liberi si fericiti, si ar trebui să li se ofere cele mai favorabile ocazii de a pune temelia unei constitutii fizice solide.
Părintii ar trebui să fie singurii învătători ai copiilor lor până când acestia împlinesc opt sau zece ani. De îndată ce mintea lor poate întelege, părintii ar trebui să deschidă înaintea lor marea carte a naturii. Mama ar trebui să aibă mai putină iubire de artificial în casa ei si fată de pregătirea rochiei pentru etalare si ar trebui să-si găsească timp de a cultiva, în ea însăsi si în copiii ei, dragostea fată de minunatii boboci de flori care se deschid. Atrăgând atentia copiilor ei asupra diferitelor culori ale acestora si varietătii formelor, ea îi poate familiariza cu Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile frumoase ce îi atrag si încântă. Le poate îndruma mintea către Creatorul lor si poate trezi în inimile lor tinere o iubire fată de Tatăl lor ceresc, care a arătat o dragoste atât de mare pentru ei. Părintii pot face legătura dintre Dumnezeu si toate lucrurile create de El. Singura sală de clasă pentru copiii între opt si zece ani ar trebui să fie în aer liber, în mijlocul florilor care se deschid si peisajelor minunate din natură. Si singurul lor manual ar trebui să fie comorile naturii. Aceste lectii, imprimate asupra mintii copiilor mici în mijlocul scenelor plăcute, atrăgătoare din natură, nu vor fi uitate curând.
Pentru ca tinerii si copiii să aibă sănătate, voiosie, vivacitate, muschi si creier bine dezvoltati, ei ar trebui să petreacă mult timp în aer liber si să aibă în mod judicios ceva util de făcut si ceva cu care să se amuze. Copiii si tinerii care sunt tinuti la scoală si mărginiti la studiul din cărti nu pot avea o constitutie fizică solidă. Exersarea mintii prin studiu fără exercitiu fizic corespunzător are tendinta de a atrage sângele la creier, iar circulatia sângelui în organism este dezechilibrată. Creierul are prea mult sânge, iar extremitătile prea putin. Ar trebui să existe reguli care să hotărască timpul pentru studiu, după care o parte din timpul lor ar trebui petrecut prin muncă fizică. Iar dacă obiceiurile de a mânca, de a se îmbrăca si de a dormi sunt în conformitate cu legile firii, ei pot obtine o educatie fără a-si sacrifica sănătatea fizică si mintală.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
