MARTURII VOLUMUL III: Marturia 22 - DECLINUL FIZIC AL NEAMULUI OMENESC

Cartea Genezei ne dã un raport foarte precis despre viata socialã si individualã; cu toate acestea, nu avem mentionat cazul vreunui copil nãscut orb, surd, olog, diform sau debil mintal. Nu existã nici o situatie în acest raport care sã facã referire la o moarte naturalã survenitã din pruncie, copilãrie sau în prima parte a bãrbãtiei. Nu existã nici un raport despre bãrbati sau femei care au murit de boalã. În cartea Genezei, anunturile mortuare sunã astfel: "Toate zilele pe care le-a trãit Adam au fost de nouã sute treizeci de ani; apoi a murit." "Toate zilele lui Set au fost de nouã sute doisprezece ani; apoi a murit." Despre altii, raportul declarã: A trãit pânã la o bãtrânete fericitã; apoi a murit. Era atât de rar ca fiul sã moarã înaintea tatãlui, încât faptul acesta era considerat vrednic de a fi amintit: "Si Haran a murit în fata tatãlui sãu Terah" . Haran a devenit tatã înaintea mortii sale.

Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu o fortã vitalã atât de mare, încât acesta a fãcut fatã înmultirii bolilor neamului omenesc, consecintã a obiceiurilor stricate, si a continuat sã reziste timp de sase mii de ani. Acest fapt în sine este de ajuns pentru a ne dovedi tãria si energia pe care le-a dat Dumnezeu omului la crearea lui. A fost nevoie de mai mult de douã mii de ani de crime si îngãduirea pasiunilor josnice pentru a aduce bolile, într-o mãsurã ceva mai mare, asupra neamului omenesc. Dacã Adam, la crearea sa, nu ar fi fost înzestrat cu de douãzeci de ori mai multã fortã vitalã decât au oamenii astãzi, rasa umanã, cu obiceiurile actuale de a trãi, încãlcând legile naturale, s-ar fi stins de pe pãmânt. În perioada primei veniri a Domnului Hristos, neamul omenesc degenerase atât de rapid, încât bolile acumulate pânã atunci apãsau asupra generatiei aceleia, aducând un val de suferintã si greutatea unei nenorociri de nespus.

Mi s-a pus înainte starea jalnicã a lumii în prezent. De la cãderea lui Adam, neamul omenesc a degenerat continuu. Mi-au fost arãtate unele din motivele conditiei deplorabile de astãzi a bãrbatilor si femeilor formati dupã chipul lui Dumnezeu. Iar simtãmântul cã trebuie fãcut mult pentru a opri, mãcar într-o micã mãsurã, stricãciunea fizicã, mintalã si moralã, mi-a umplut inima de durere si deznãdejde. Dumnezeu nu a creat rasa omeneascã în starea de slãbiciune în care se aflã astãzi. Aceastã stare de lucruri nu este lucrarea Providentei, ci lucrarea omului; a fost creatã prin abuzurile si obiceiurile gresite, prin violarea legilor pe care le-a fãcut Dumnezeu pentru a guverna viata omului. Prin ispita de a-si îngãdui apetitul au cãzut la început Adam si Eva din starea lor înaltã, sfântã si fericitã. Si prin aceeasi ispitã a ajuns slãbitã întreaga rasã umanã. Oamenii au permis apetitului si pasiunii sã punã stãpânire pe tron si sã supunã ratiunea si intelectul.

Violarea legilor organismului si consecinta acestui lucru, suferinta umanã, au continuat atât de mult timp, încât bãrbatii si femeile considerã starea actualã de boalã, suferintã, slãbiciune si moarte prematurã ca fiind soarta hotãrâtã a omenirii. Omul a iesit perfect si frumos ca alcãtuire din mâna Creatorului lui si cu atât de multã fortã vitalã, încât a fost nevoie de mai mult de douã mii de ani pentru ca poftele si pasiunile sale stricate si violãrile curente ale legilor trupesti sã fie simtite apãsând cu putere asupra rasei umane. Generatiile mai recente au simtit presiunea infirmitãtilor si bolilor, mai mare si mai rapidã cu fiecare generatie. Fortele vitale au fost mult slãbite prin îngãduirea apetitului si pasiunilor pãcãtoase. Patriarhii de la Adam la Noe au trãit, cu putine exceptii, aproape o mie de ani. Din zilele lui Noe, durata vietii s-a tot micsorat. Cei care sufereau de boli au fost adusi la Hristos pentru a fi vindecati, din orice oras, orãsel si sat; cãci erau afectati de tot felul de boli. Iar boala a crescut constant de atunci, de la o gene-ratie la alta. Din cauza încãlcãrii continue a legilor vietii, mortalitatea a crescut într-o mãsurã înfricosãtoare. Anii omului au fost scurtati, asa încât generatia actualã intrã în mormânt chiar înainte de vârsta la care generatiile care au trãit în primele câteva mii de ani de la creatie abia intrau în actiune.

Boala s-a transmis de la pãrinti la copii, din generatie în generatie. Pruncii din leagãn sunt îngrozitor de afectati din cauza pãcatelor pãrintilor, care le-au micsorat forta vitalã. Obiceiurile lor gresite de a mânca si de a se îmbrãca si în general viata lor de plãceri, toate acestea sunt transmise ca mostenire copiilor. Multi se nasc dementi, diformi, orbi, surzi si o categorie numeroasã, deficienti în ce priveste intelectul. Ciudata absentã a principiilor, care caracterizeazã aceastã generatie si care se manifestã prin faptul cã acestia desconsiderã legile de vietuire si ale sãnãtãtii, este uluitoare. Ignoranta învãluie acest subiect în timp ce lumina strãluceste pretutindeni în jurul lor. Pentru majoritatea, principala lor neliniste este: Ce-am sã mãnânc? Ce-am sã beau? Cu ce-am sã mã îmbrac? În pofida a tot ce se spune si se scrie în legãturã cu modul în care ar trebui sã ne purtãm cu trupurile noastre, apetitul este marea lege care are stãpânire în general asupra bãrbatilor si femeilor.

Puterile morale sunt slãbite, pentru cã bãrbatii si femeile nu vor sã trãiascã în supunere fatã de legile sãnãtãtii si sã facã din acest mãret subiect o datorie personalã. Pãrintii dau ca mostenire copiilor propriile lor obiceiuri stricate, iar bolile dezgustãtoare otrãvesc sângele si storc de puteri creierul. Majoritatea bãrbatilor si femeilor rãmân nestiutori în privinta legilor fiintei lor si îsi îngãduie apetitul si pasiunea pe socoteala intelectului si simtului moral, pãrând dispusi sã rãmânã ignoranti în ce priveste rezultatul faptului cã au încãlcat legile firii omenesti. Ei îsi îngãduie apetitul depravat folosind otrãvuri lente, care stricã sângele si submineazã puterile creierului, aducând în consecintã boala si moartea asupra lor. Prietenii lor numesc rezultatul acestei cãi "încercarea trimisã de Providentã". Fãcând aceasta, ei insultã Cerul. Prietenii acestora s-au rãzvrãtit împotriva legilor firii si au suferit pedeapsa pentru cã au încãlcat astfel legile ei. Suferinta si mortalitatea troneazã acum pretutindeni, mai cu seamã printre copii. Cât de mare este contrastul dintre aceastã generatie si aceia care au trãit în primele douã mii de ani!