MARTURII VOLUMUL III: Marturia 22 - COMUNITATEA DIN BATTLE CREEK

Existã obiectiuni serioase împotriva faptului de a avea scoala noastrã la Battle Creek. Dacã influenta pe care o are un membru asupra altuia într-o comunitate atât de mare avea un caracter înãltat, ducând la puritate si consacrare fatã de Dumnezeu, atunci tinerii care vin la Battle Creek ar avea avantaje mai mari decât în cazul în care scoala s-ar afla în altã parte. Dacã însã influenta de la Battle Creek va fi în viitor tot asa cum a fost si în ultimii ani, îi voi avertiza pe pãrinti sã-si tinã copiii departe de Battle Creek. Nu sunt decât câtiva în aceastã comunitate mare care îsi manifestã influenta de a atrage cu consecventã suflete la Hristos; aceasta în timp ce existã multi care, prin exemplul lor, îi va îndepãrta pe tineri de Dumnezeu, atrãgându-i cãtre iubirea de lume.

Multi membri din comunitatea din Battle Creek nu au sentimentul responsabilitãtii personale. Cei care practicã religia îsi vor mentine trãsãturile de caracter în orice împrejurãri. Ei nu vor fi asemenea unei trestii care tremurã în bãtaia vântului. Cei care se aflã ceva mai departe au sentimentul cã ar fi mult favorizati dacã ar putea avea privilegiul de a locui în Battle Creek, în mijlocul unei comunitãti puternice, în care copiii lor ar putea beneficia de Scoala de Sabat si de adunãri. Unii dintre fratii si surorile noastre au fãcut sacrificii înainte de vreme pentru ca fiii si fiicele lor sã locuiascã aici. Au fost însã dezamãgiti în aproape toate cazurile. Nu erau decât putini în comunitate care arãtau un interes lipsit de egoism pentru acesti tineri. Membrii comunitãtii au luat în general pozitia unor strãini fariseici, izolati de cei ce aveau cel mai mult nevoie de ajutorul lor. Unii dintre tinerii din comunitate care, dupã propria lor mãrturisire, îi slujeau lui Dumnezeu, dar iubeau mai mult lumea si plãcerile, erau gata de a face cunostintã cu tineri veniti din alte pãrti în mijlocul lor si de a exercita o influentã puternicã asupra lor pentru a-i conduce mai degrabã cãtre lume decât cãtre Dumnezeu. Când acestia se întorc acasã, sunt mai departe de adevãr decât erau când au venit la Battle Creek.

În inima lucrãrii este nevoie de bãrbati si femei care sã fie mame si tati plini de grijã în Israel, care sã aibã inimi mari, în care sã încapã si altii, nu doar "eu" si "al meu". Ei ar trebui sã aibã inimi care sã strãluceascã de iubire pentru tinerii cei dragi, fie cã acestia sunt membri ai propriei lor familii, fie cã sunt copiii vecinilor lor. Ei sunt membri ai marii familii a lui Dumnezeu, pentru care Hristos a dovedit un interes atât de mare, încât a fãcut orice sacrificiu posibil pentru a-i salva. El Si-a pãrãsit slava, mãrirea, tronul împãrãtesc si vesmintele împãrãtesti si a devenit sãrac, pentru ca, prin sãrãcia Sa, copiii oamenilor sã poatã deveni bogati. În cele din urmã, Si-a dat sufletul la moarte pentru a putea salva neamul omenesc dintr-o nenorocire lipsitã de sperantã. Acesta este exemplul bunãvointei dezinteresate, pe care Hristos doreste sã-l urmãm.

În deosebita providentã a lui Dumnezeu, multi tineri si oameni maturi deopotrivã au fost aruncati în bratele celor din comunitatea de la Battle Creek, pentru a fi binecuvântati cu marea luminã pe care le-a dat-o Dumnezeu acestora din urmã si pentru ca, prin eforturile lor dezinteresate, sã poatã avea privilegiul pretios de a-i aduce la Hristos si la adevãr. Hristos Îsi însãrcineazã îngeri care sã slujeascã celor ce sunt adusi sub influenta adevãrului, sã le înmoaie inimile si sã-i facã deschisi fatã de influentele adevãrului Sãu. În timp ce Dumnezeu si îngerii îsi fac lucrarea, cei ce mãrturisesc cã sunt urmasi ai lui Hristos par sã fie stãpâniti de o indiferentã rece. Ei nu lucreazã la unison cu Hristos si îngerii sfinti. Desi mãrturisesc cã sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ei slujesc propriului lor interes si îsi iubesc propriile plãceri, iar sufletele pier în jurul lor. Aceste suflete pot spune cu îndreptãtire: "Nici unui om nu-i pasã de sufletul meu." Comunitatea a neglijat folosirea privilegiilor si binecuvântãrilor pe care le-au avut la îndemânã, iar prin neglijarea datoriei lor au pierdut ocaziile de aur de a câstiga suflete la Hristos.

Cei necredinciosi au trãit printre ei luni de zile, iar ei n-au fãcut nici un efort deosebit pentru a-i salva. Cum poate privi Stãpânul astfel de servi? Necredinciosii ar fi reactionat la eforturile depuse pentru ei, dacã fratii si surorile ar fi trãit în conformitate cu înalta lor mãrturisire. Dacã ar fi cãutat ocazii de a lucra în interesul Stãpânului lor, pentru înaintarea cauzei Sale, ar fi manifestat bunãtate si iubire fatã de acestia, ar fi cãutat ocazii de a se ruga cu si pentru ei si ar fi simtit cã asupra lor apasã rãspunderea de a-si arãta credinta prin fapte, prin precepte si exemplu. Prin mijlocirea lor, aceste suflete ar fi putut fi salvate, pentru a fi niste stele în cununa bucuriei lor. În multe cazuri însã, ocazia de aur a trecut fãrã sã se mai întoarcã vreodatã. Sufletele care au trecut prin valea deciziei lor au luat pozitie în rândurile vrãjmasului si au devenit inamici ai lui Dumnezeu si ai adevãrului. Iar raportul necredinciosiei celor ce au declarat cã sunt urmasi ai lui Hristos a mers sus, în cer.

Mi s-a arãtat cã, dacã tinerii din Battle Creek ar fi credinciosi mãrturisirii lor de credintã, ar putea exercita o puternicã influentã înspre bine asupra semenilor lor tineri ca si ei. Însã o mare parte dintre tinerii de la Battle Creek au nevoie de o experientã crestinã. Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu prin punerea în practicã a cunostintelor teoretice. Nu au în mod individual o experientã personalã în viata de crestin si sunt condamnati sã piarã alãturi de cei necredinciosi, dacã nu obtin aceastã experientã. Tinerii din aceastã categorie îsi urmeazã mai degrabã propriile înclinatii decât datoria. Unii nu cautã sã se lase stãpâniti de principii. Nu îsi dau si sufletul din ei pentru a intra pe poarta cea strâmtã, tremurând de teamã cã n-o vor putea face. Ei sunt încrezãtori în ei însisi, lãudãrosi, mândri, nesupusi, nemultumitori si nesfinti. Tocmai persoane ca acestea conduc sufletele pe calea cea largã, la ruinã. Din moment ce Hristos nu locuieste în ei, nu-L pot da pe fatã prin vietile si caracterele lor. Membrii comunitãtii din Battle Creek au avut o mare luminã. Ca popor, ei au fost favorizati într-un mod deosebit de cãtre Dumnezeu. Nu au fost lãsati nestiutori în ceea ce priveste voia lui Dumnezeu pentru ei. Ar fi putut fi mult mai înaintati decât sunt acum, dacã ar fi umblat în luminã. Ei nu sunt tocmai acel popor distinct, deosebit si sfânt pe care îl presupune credinta lor, pe care Dumnezeu sã-i recunoascã si sã-i considere drept copii ai luminii. Ei nu sunt atât de supusi si consacrati dupã cum o cere pozitia lor înãltatã, de copii care umblã în luminã. Cea mai solemnã solie de har datã vreodatã lumii le-a fost încredintatã lor. Domnul a fãcut din membrii acelei comunitãti depozitarii poruncilor Sale într-o manierã deosebitã de oricare altã bisericã. Dumnezeu nu Si-a arãtat favoarea specialã fatã de ei, încredintându-le adevãrul Sãu sacru pentru ca numai ei sã fie binecuvântati de lumina datã, ci pentru ca lumina sã fie reflectatã asupra lor, sã strãluceascã mai departe si asupra altora si sã fie reflectatã înapoi cãtre Dumnezeu de cãtre cei ce primesc adevãrul, slãvindu-L. Multi din Battle Creek vor avea de dat o socotealã înfricosãtoare în ziua lui Dumnezeu pentru aceastã pãcãtoasã neglijare a datoriei.

Multi dintre cei de la Battle Creek care mãrturisesc credintã în adevãr îsi contrazic credinta prin faptele lor. Ei sunt tot atât de necredinciosi, tot atât de departe de a îndeplini cerintele lui Dumnezeu si de a onora mãrturisirea lor de credintã cum era biserica iudaicã în timpul primei veniri a lui Hristos. Dacã Hristos S-ar arãta în mijlocul lor, mustrând si condamnând egoismul, mândria si iubirea prieteniei cu lumea, asa cum a fãcut la prima Sa venire, numai câtiva L-ar recunoaste ca Domn al slavei. Ei nu ar primi tabloul datoriei neglijate pe care El l-ar pune înaintea lor, ci i-ar spune în fatã: "Te înseli total; am fãcut cutare si cutare lucru bun si mãret, am fãcut cutare si cutare lucrare minunatã si avem dreptul sã fim mult înãltati pentru faptele noastre bune."

Iudeii nu au intrat în întuneric dintr-o datã. Aceasta a fost o lucrare treptatã, pânã când n-au mai putut sã vadã darul lui Dumnezeu, care Si-a trimis propriul Fiu. Comunitatea de la Battle Creek a avut avantaje deosebite si va fi judecatã dupã lumina si privilegiile pe care le-a avut. Defectele, necredinta, împietrirea inimii lor si neglijarea de a cultiva si de a urma lumina, toate acestea nu sunt mai mici decât ale evreilor favorizati, care au refuzat binecuvântãrile pe care le-ar fi putut primi si L-au rãstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Evreii reprezintã acum o uimire si o rusine pentru lume.

Comunitatea din Battle Creek este asemenea Capernaumului, pe care Hristos îl reprezintã ca fiind înãltat pânã la ceruri prin lumina si privilegiile ce i-au fost date. Dacã lumina si privilegiile cu care au fost binecuvântati ar fi fost oferite Sodomei si Gomorei, acestea ar fi putut supravietui pânã în ziua de azi. Dacã lumina si cunostinta pe care le-a primit biserica din Battle Creek ar fi fost date neamurilor care stau în întuneric, acestea ar fi putut fi mult mai înaintate fatã de acea comunitate.

Biserica laodiceanã credea cu adevãrat si se bucura de binecuvântãrile Evangheliei, crezând cã era bogatã în favoruri venite de la Dumnezeu, când Martorul Credincios îi numea sãraci, orbi, goi si vrednici de plâns. Asa stau lucrurile si cu biserica din Battle Creek si cu o mare parte dintre cei ce mãrturisesc cã sunt poporul lui Dumnezeu, pãzitori ai poruncilor Sale. Domnul nu vede lucrurile tot asa cum le vede omul. Gândurile si cãile Sale nu sunt asemenea cãilor noastre.

Cuvintele si Legea lui Dumnezeu, scrise în suflet si date pe fatã printr-o viatã consacratã si sfântã, au o puternicã influentã de a convinge lumea. Lãcomia, care este idolatrie, invidia si iubirea de lume vor fi dezrãdãcinate din inimile acelora care-I sunt supusi lui Hristos si va fi plãcerea lor de a se purta cu dreptate, de a iubi îndurarea si de a umbla cu umilintã înaintea lui Dumnezeu. Dacã este scrisã în inimã, Legea lui Dumnezeu va aduce mintea si vointa la ascultare fatã de Hristos.

Credinta noastrã este deosebitã. Multi care mãrturisesc cã vietuiesc în sunetul de trâmbitã al ultimei solii de har nu si-au dezlipit afectiunea de lume. Ei se înclinã înaintea prieteniei lumii si jefuiesc lumina si principiul pentru a-si asigura favoarea ei. Apostolul descrie poporul favorizat al lui Dumnezeu prin aceste cuvinte: "Voi însã sunteti o semintie aleasã, o preotie împãrãteascã, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Si l-a câstigat ca sã fie al Lui, ca sã vestiti puterile minunate ale Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunatã".