Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 22 (1872)
O EDUCATIE CORECTĂ
Cea mai frumoasă lucrare pe care si-au asumat-o vreodată bărbatii si femeile este aceea de a se ocupa de mintea celor tineri. Trebuie avută grija cea mai mare în educarea tinerilor de a varia în asa fel modul de instruire, încât să activeze puterile înalte si nobile ale intelectului. Părintii si instructorii scolari pot fi cu sigurantă considerati nepregătiti pentru educarea copiilor dacă nu au învătat mai întâi lectia stăpânirii de sine, a perseverentei, a îndelungii răbdări, a blândetii si iubirii. Ce pozitie importantă pentru părinti, supraveghetori si învătători! Putini sunt aceia care îsi dau seama care sunt nevoile vitale ale mintii si cum să călăuzească intelectul în dezvoltare, gândurile aflate în schimbare si sentimentele tinerilor.
Există o vreme pentru pregătirea copiilor si o vreme pentru educarea tinerilor; si este esential ca, în scoală, ambele să se împletească într-o mare măsură. Copiii pot fi pregătiti pentru a sluji păcatului sau pentru a sluji neprihănirii. Educarea timpurie a tinerilor le modelează caracterele atât în viata lor laică, cât si în cea religioasă. Solomon spune: "Învată pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, iar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea." Această afirmatie este categorică. Pregătirea pe care o recomandă Solomon are menirea de a îndruma, educa, dezvolta. Pentru ca părintii si învătătorii să facă această lucrare, trebuie să înteleagă ei însisi "calea" pe care trebuie să meargă un copil. Aceasta cuprinde mai mult decât a avea o cunoastere desprinsă din cărti. Ea presupune tot ceea ce este bun, virtuos, drept si sfânt. Implică practicarea cumpătării, evlaviei, bunătătii frătesti, dragostea de Dumnezeu si a unuia fată de celălalt. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se acorde atentie educatiei fizi-ce, intelectuale, morale si religioase a copiilor.
Educarea copiilor în cămin sau la scoală nu ar trebui să fie asemenea dresării animalelor; căci copiii au o vointă inteligentă, care ar trebui călăuzită în asa fel, încât să controleze toate puteri-le lor. Animalele trebuie să fie dresate, căci ele nu au judecată, intelect. „nsă mintea omenească trebuie învătată să se autocontroleze. Trebuie educată să stăpânească întreaga fiintă, în timp ce animalele sunt conduse de un stăpân si sunt învătate să îi fie supuse. Stăpânul este minte, judecată si vointă pentru animalul său. Un copil poate fi astfel educat, încât să nu aibă, întocmai ca un animal, o vointă proprie. Însăsi individualitatea sa se poate topi în aceea a persoanei care îi supraveghează educatia; vointa lui, în toate intentiile si scopurile ei, este supusă vointei învătătorului.
Copiii care sunt educati astfel vor fi mereu lipsiti de energie morală si răspundere individuală. Ei nu au fost învătati să actioneze în virtutea ratiunii si principiului; vointa lor a fost controlată de altcineva, iar mintea nu a fost solicitată pentru a se putea dezvolta si întări prin exercitiu. Ei nu au fost îndrumati si disciplinati conform constitutiei si calitătilor specifice ale mintii lor, pentru a se folosi de cele mai mari puteri ale lor când este nevoie. Învătătorii nu ar trebui să se oprească aici, ci ar trebui să acorde o atentie deosebită cultivării facultătilor intelectuale mai slabe, pentru ca toate puterile să poată fi puse la lucru si înăltate de la un nivel de tărie la altul, pentru ca mintea să poată obtine dezvoltarea proportională cuvenită.
Există multe familii cu copii care par a fi bine educati când se află sub disciplina de instruire; însă când sistemul care i-a tinut sub controlul unor reguli stabilite este desfăcut, ei par să fie incapabili de a gândi, actiona si decide singuri. Acesti copii s-au aflat atât de mult timp sub regula de fier, neîngăduindu-li-se să gândească si să actioneze ei însisi în acele lucruri în care era imperios necesar s-o facă, încât nu au deloc încredere în ei însisi s facă miscări după propria lor judecată si nu au o părere personală. Iar când pleacă de la părintii lor pentru a se descurca singuri, sunt usor condusi în directia gresită de către judecata altora. Caracterul lor nu este stabil. Nu li s-a solicitat propria judecată într-atât de mult si rapid pe cât era posibil si de aceea mintea lor nu a fost dezvoltată si întărită cum se cuvine. Ei s-au aflat atât de mult timp sub controlul absolut al părintilor, încât se bizuie total pe acestia; părintii lor sunt minte si judecată pentru ei.
Pe de altă parte, cei tineri nu ar trebui lăsati să gândească si să actioneze independent de judecata părintilor si învătătorilor lor. Copiii ar trebui învătati să respecte judecata bazată pe experientă si să fie călăuziti de părintii si învătătorii lor. Ar trebui să fie educati în asa fel, încât mintea lor să fie unită cu mintea părintilor si învătătorilor si instruiti într-un mod în care să poată vedea oportunitatea ascultării sfatului acestora. Iar când se vor desprinde din mâinile călăuzitoare ale părintilor si învătătorilor, caracterele lor nu vor fi asemenea trestiei legănate de vânt. Instruirea severă a tinerilor, fără a-i îndruma corect să gândească si să actioneze singuri, după cum le permite propria lor capacitate si particularitate a intelectului, pentru ca prin acest mijloc să poată avea o crestere a gândirii, simtământul respectului de sine si încrederea de a actiona după propria lor destoinicie, va da nastere întotdeauna unei categorii de persoane slabe în ce priveste tăria intelectuală si morală. Iar când acestia ies în lume pentru a actiona singuri, vor da la iveală faptul că au fost dresati ca animalele, nu educati. Vointa lor, în loc să fie călăuzită, a fost silită să se supună prin disciplina aspră a părintilor si învătătorilor.
Acei părinti si învătători care se laudă că au control total asupra mintii si vointei copiilor care se află sub îngrijirea lor ar înceta să se mai laude dacă ar putea întrezări vietile viitoare ale copiilor care sunt astfel adusi la supunere, prin fortă sau prin teamă. Acestia sunt aproape complet nepregătiti să-si asume răspunderile aspre ale vietii. Când acesti tineri nu mai sunt condusi de părintii si învătătorii lor si sunt siliti să gândească si să actioneze singuri, vor urma aproape sigur o cale gresită si vor ceda puterii ispitei. Ei nu vor încununa viata aceasta cu succes si aceleasi lipsuri se văd în viata lor religioasă. Dacă instructorii de copii si tineret ar putea avea înaintea ochilor rezultatele disciplinei gresite pe care au practicat-o, si-ar schimba planul de educatie. Acel grup de învătători care sunt satisfăcuti că au un control aproape total asupra vointei învătăceilor lor nu sunt profesorii cu cel mai mare succes, desi pe moment aparentele pot fi măgulitoare.
Dumnezeu nu a intentionat niciodată ca o minte omenească să se afle complet sub stăpânirea alteia. Iar aceia care fac eforturi ca individualitatea elevilor să se disipeze într-a lor si să fie minte, vointă si constiintă pentru ei îsi asumă răspunderi înfricosătoare. În anumite ocazii, acesti elevi pot trece drept soldati bine instruiti. Când constrângerea este însă îndepărtată, se va vedea că în ei există lipsa discernământului de a actiona independent, din principiu. Cei care îsi propun ca obiectiv să-si educe în asa fel elevii, încât acestia să poată vedea si simti că stă în propria lor putere să devină bărbati si femei cu principii solide, calificati pentru orice pozitie în viată, sunt cei mai folositori învătători, permenent încununati de succes. S-ar putea ca lucrarea lor să nu se arate avantajoasă în cea mai mare măsură pentru observatorii nepăsători, iar munca lor să nu fie pretuită tot atât de mult ca aceea a învătătorului care tine în stăpânire cu autoritate absolută mintea si vointa elevilor săi, însă vietile viitoare ale învătăceilor vor arăta roadele pe care le aduce planul cel mai bun de educare.
Există pericolul ca atât părintii, cât si învătătorii să comande si să dicteze prea mult, în timp ce nu reusesc să comunice suficient cu copiii sau elevii lor. Adesea sunt prea rezervati si îsi exercită autoritatea într-un mod rece, lipsit de simpatie, care nu poate câstiga inimile copiilor si elevilor lor. Dacă ar vrea să-i strângă pe copii mai aproape de ei si să le arate că îi iubesc si ar manifesta interes fată de toate eforturile lor si chiar pentru jocurile lor, fiind chiar uneori un copil printre copii, i-ar face pe acestia foarte fericiti si le-ar câstiga dragostea si încrederea. Si astfel, mai degrabă ar respecta si iubi acesti copii autoritatea părintilor si învătătorilor.
Obiceiurile si principiile unui învătător ar trebui să fie privite ca fiind de o importantă mai mare chiar decât calificarea sa literară. Dacă este un crestin sincer, va simti necesitatea de a avea un interes egal pentru educatia fizică, intelectuală, morală si spirituală a elevilor săi. Pentru a exercita o influentă corectă, el ar trebui să aibă un control perfect asupra propriei persoane, iar inima sa să fie plină de iubire pentru elevii săi, lucru care se va vedea în privirile, cuvintele si faptele lui. Ar trebui să aibă tărie de caracter si atunci va putea modela mintea elevilor lui si îi va putea instrui de asemenea si în celelalte materii. Educatia timpurie a tinerilor modelează în general caracterele lor pentru toată viata. Cei care se ocupă de tineri ar trebui să aibă grijă să stimuleze toate calitătile mintii, pentru a putea sti mai bine cum să îi dirijeze puterile, încât să fie puse la lucru spre obtinerea celor mai bune rezultate.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
