MARTURII VOLUMUL III: Marturia 21 - LUCRATORI PENTRU DUMNEZEU

Dumnezeu cheamã misionari. Existã oameni capabili în comunitatea din__, care îsi vor spori destoinicia si puterea pe mãsurã ce îsi exercitã talentele în lucrarea si cauza lui Dumnezeu. Dacã acesti frati se vor autoeduca sã facã din cauza lui Dumnezeu primul lor interes si îsi vor sacrifica plãcerile si înclinatiile de dragul adevãrului, binecuvântarea lui Dumnezeu va veni asupra lor. Acesti frati, care iubesc adevãrul si s-au bucurat ani de-a rândul pentru lumina crescândã ce a strãlucit asupra Scripturilor, ar trebui sã lase ca lumina lor sã strãluceascã asupra celor care se aflã în întuneric. Dumnezeu le va fi întelepciune si putere si Se va slãvi pe Sine lucrând cu si prin aceia care Îl urmeazã fãrã rezerve. "Dacã Îmi slujeste cineva, pe acela Tatãl Meu îl va onora.". Întelepciunea si puterea lui Dumnezeu le vor fi date celor binevoitori si credinciosi.

Fratii din__ au fost dispusi sã ofere din mijloacele lor pentru diferite actiuni; s-au retinut însã pe ei însisi. Ei nu au spus: "Iatã-mã, trimite-mã", Doamne. Nu tãria uneltelor omenesti, ci puterea si întelepciunea Celui care le foloseste si lucreazã cu ele este ceea ce asigurã oamenilor succesul în lucrarea ce trebuie înfãptuitã. Oferind bunurile noastre Proprietarului cerului si pãmântului, în timp ce ne abtinem noi însine, nu putem avea aprobarea si nici binecuvântarea Sa. În inimile fratilor si surorilor din__ trebuie sã existe principiul de a pune totul, chiar si pe ei însisi, pe altarul lui Dumnezeu.

În Battle Creek este nevoie de bãrbati care pot dori sã ridice poveri si sã poarte rãspunderi. Chemarea a fost fãcutã iarãsi si iarãsi, însã abia dacã s-a auzit câte un rãspuns. Unii ar fi rãspuns chemãrii dacã interesele lor lumesti ar fi fost promovate fãcând astfel. Pentru cã nu existã însã vreo perspectivã de a-si spori mijloacele materiale venind la Battle Creek, ei n-au simtit datoria de a veni. "Ascultarea este mai bunã decât jertfa." Si, fãrã ascultare si dragoste lipsitã de egoism, cele mai bogate jertfe sunt prea sãrace pentru a fi puse înaintea Proprietarului tuturor lucrurilor. Dumnezeu îi cheamã pe fratii si surorile din__ sã se ridice si sã vinã în ajutorul Domnului, pentru a-L sprijini pe Domnul împotriva celor puternici. Motivul pentru care este atât de putinã putere printre cei care mãrturisesc adevãrul este cã acestia nu-si exercitã calitãtile pe care li le-a dat Dumnezeu. Multi dintre ei si-au pus talentul într-o batistã si l-au ascuns în pãmânt. Talentele sporesc numai folosindu-le. Dumnezeu Îsi va pune la încercare poporul.

Fratele si sora I. au fost niste purtãtori de poveri credinciosi în cauza lui Dumnezeu si acum copiii lor nu ar trebui sã se tragã înapoi si sã permitã ca poverile sã apese atât de greu asupra pãrintilor. Este timpul ca puterile mintilor mai putin solicitate ale copiilor sã fie exercitate si ca ei sã lucreze mai mult, în special în via Stãpânului. Unii dintre fratii si surorile din New York au tinut foarte mult ca fratele si sora K., mai cu seamã sora K., sã fie încurajati sã lucreze în sânul comunitãtilor. Însã acesta nu este locul potrivit pentru încercarea lor. Dacã Dumnezeu a pus într-adevãr asupra lor povara lucrãrii, aceasta nu constã în a lucra pentru comunitãti; pentru cã acestea sunt în general mai avansate decât ei. Fratele si sora K. au înainte o lume întreagã - o lume cufundatã în ticãlosie. Câmpul lor este unul de proportii. Ei au spatiu suficient în care sã-si încerce darurile fãrã a intra în câmpul de lucru al altora si sã zideascã pe o temelie pe care nu au asezat-o ei. Fratele si sora K. nu s-au grãbit deloc sã obtinã o experientã în tãgãduirea de sine. Nu s-au grãbit sã adopte reforma sãnãtãtii în toate ramurile ei. Comunitãtile sunt mai avansate decât ei în privinta tãgãduirii apetitului. Din acest motiv, ei nu pot constitui o binefacere pentru comunitãti în aceastã directie, ci mai degrabã o piedicã.

Fr. K. nu a fost o binecuvântare pentru comunitatea din__, ci o mare povarã. El a stat direct în calea înaintãrii ei. Nu a fost gata sã ajute când si unde a fost cea mai mare nevoie. El nu a reprezentat în mod corect credinta noastrã; vorbirea si viata sa nu au fost sfintite. A rãmas mult în urmã si nu a fost pregãtit si nici dispus sã descopere semnele providentei lui Dumnezeu. A stat în calea pãcãtosilor; influenta sa nu a recomandat credinta noastrã celor necredinciosi.

Exemplul sãu a fost un obstacol pentru comunitate si pentru vecinii sãi necredinciosi. Dacã fratele K. ar fi fost pe deplin consacrat lui Dumnezeu, faptele lui ar fi fost roditoare, aducând mult bine. Dar ceea ce îi deosebeste în mod clar pe cei din poporul lui Dumnezeu de corpurile religioase populare nu este numai mãrturisirea lor, ci si caracterele lor exemplare si principiile lor de iubire dezinteresatã. Influenta puternicã si curãtitoare a Spiritului lui Dumnezeu asupra inimii, care îsi gãseste împlinirea în cuvinte si fapte, îi desparte de lume si îi desemneazã ca fiind poporul deosebit al lui Dumnezeu. Caracterul si firea urmasilor lui Hristos vor fi asemenea celor ale Stãpânului lor. El este Modelul, exemplul sfânt si desãvârsit, oferit crestinilor spre a-l imita. Adevãratii Sãi urmasi îsi vor iubi aproapele dupã exemplul pe care li l-a dat Hristos si vor face orice sacrificiu, dacã vor putea sã convingã sufletele sã-si pãrãseascã pãcatele si sã fie convertiti la adevãr.

Adevãrul, adânc înrãdãcinat în inimile credinciosilor, va creste si va aduce roadã întru neprihãnire. Cuvintele si faptele lor sunt canale prin care principiile curate ale adevãrului si sfinteniei sunt transmise lumii. Pentru cei care iubesc adevãrul si umblã dupã lumina pe care au primit-o existã binecuvântãri si privilegii deosebite. Dacã ei neglijeazã sã facã astfel, lumina lor va deveni întuneric. Când cei din poporul lui Dumnezeu devin înfumurati, Domnul îi lasã în propria lor întelepciune. Îndurarea si adevãrul sunt fãgãduite celor cu o inimã umilã, celor ascultãtori si credinciosi.

Fratele K. a stat în calea copiilor sãi. Dacã ar fi fost consacrat lui Dumnezeu, având inima pusã în lucrare si trãind practic adevãrul pe care l-a mãrturisit, el ar fi simtit importanta de a-si trage familia dupã el, cum a fãcut credinciosul Avraam.

Lipsa de armonie si iubire între cei doi frati K. este o rusine pentru cauza lui Dumnezeu. Amândoi gresesc. Amândoi au de fãcut o lucrare, si anume aceea de a-si reprima eul si de a cultiva calitãtile crestine. Dumnezeu este dezonorat prin disensiunile, iar eu nu merg prea departe când zic ura, care existã între acesti doi frati naturali. Fratele A.K. a gresit mult. El a nutrit simtãminte care nu se armonizeazã cu vointa lui Dumnezeu. El cunoaste particularitãtile fratelui sãu B.K. si stie cã are un temperament aprins, nefericit. Adesea, el nu poate vedea ceva bun nici atunci când acesta se aflã chiar pe cãrarea sa. Nu vede decât rãul si se descurajeazã foarte usor. În fata sa, Satana aduce un musuroi de cârtitã la dimensiunile unui munte. Dacã luãm totul în consideratie, fratele B.K. a avut în multe privinte o purtare mai putin condamnabilã decât fratele sãu, si aceasta pentru cã a dãunat cauzei adevãrului prezent într-o mãsurã mai micã.

Acesti frati dupã trup trebuie sã se împace perfect unul cu celãlalt înainte sã poatã ridica rusinea pe care dezbinarea lor a provocat-o cauzei lui Dumnezeu. "Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu trãieste în neprihãnire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sãu." "Cine zice cã este în luminã, si urãste pe fratele sãu, este încã în întuneric pânã acum." Cei care lucreazã pentru Dumnezeu ar trebui sã fie niste vase curate, sfintite, pentru a fi folosite de Stãpânul lor. "Curãtiti-vã, voi ce purtati vasele Domnului!" "Dacã cineva zice: 'Eu iubesc pe Dumnezeu' si urãste pe fratele sãu este un mincinos; cãci cine nu iubeste pe fratele sãu, pe care-l vede, cum poate sã iubeascã pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sã iubeascã si pe fratele sãu."

Ambasadorii lui Hristos au o rãspundere si o lucrare sacrã înaintea lor. Ei sunt fie un miros de viatã spre viatã, fie de moarte spre moarte. Influenta lor hotãrãste soarta sufletelor pentru care a murit Hristos. Atât fratelui, cât si sorei K. le lipseste experienta. Vietile lor nu au fost îndreptate cãtre sfintenie. Ei nu au avut o cunoastere profundã si sistematicã a vointei lui Dumnezeu. Ei nu au înaintat constant si nu s-au înãltat în viata divinã, astfel încât experienta lor sã poatã fi pretioasã bisericii. Calea lor nu a împovãrat biserica doar într-o micã mãsurã. Ultima parte a vietii sorei K. nu a fost de asa naturã, încât experienta ei sã poatã fi o binecuvântare pentru altii. Ea nu a trãit conform convingerilor sale privitoare la datoria pe care o are. Constiinta sa a fost cãlcatã de prea multe ori. Ea a fost o cãutãtoare de plãceri si si-a închinat viata frivolitãtii, desertãciunii si modei, chiar confruntatã fiind cu lumina adevãrului care a strãlucit pe cãrarea ei. A cunoscut calea, dar a neglijat sã meargã pe ea. Domnul i-a dat o mãrturie de avertizare si mustrare. Ea a crezut în acea mãrturie si s-a despãrtit de cei care erau iubitori de plãceri mai mult decât de Dumnezeu. Apoi, privindu-si viata din trecut, atât de plinã de lucruri rele si neglijente, a cedat necredintei si melancoliei necugetate. Disperarea si-a întins aripile întunecate peste ea. Cãsãtoria cu fratele K. a schimbat întrucâtva starea lucrurilor, însã periodic, de atunci, a fost foarte mâhnitã si descurajatã.

Sora K. cunoaste bine profetiile, le poate expune si poate vorbi despre ele cu multã usurintã. Unii frati si unele surori au tinut foarte mult sã-i determine pe fratele si sora K. sã fie amândoi lucrãtori activi. Existã însã pericolul ca ei sã lucreze dintr-o perspectivã gresitã. Avantajele datorate educatiei sorei K. au fost superioare educatiei multora dintre cei ce o înconjoarã. În lucrarea publicã, ea a depins de propria sa tãrie mai mult decât de Duhul lui Dumnezeu. A avut un spirit de independentã semeatã si s-a gândit cã este mai în mãsurã sã-i învete pe altii decât sã fie ea însãsi învãtatã. Cu lipsa ei de experientã în lucrurile spirituale, este nepregãtitã sã lucreze pentru comunitãti. Nu are discernãmântul si tãria spiritualã necesare pentru zidirea acestora. Dacã ea si sotul ei se angajeazã totusi în aceastã lucrare, ar trebui sã înceapã amândoi prin exercitarea unei bune influente în comunitatea din__. Munca lor ar trebui sã se desfãsoare acolo unde este cel mai mult nevoie de lucrare.

Este nevoie de lucrare în câmpuri noi. Pãcãtosii, care nu au auzit niciodatã solia de avertizare, au nevoie sã fie încunostintati. Acolo, fratele si sora K. au loc suficient pentru a-si împlini lucrarea si dovedi chemarea. Nimeni nu ar trebui sã stea în calea eforturilor lor în câmpuri noi. Existã în toate pãrtile pãcãtosi de salvat. Unii pastori însã au înclinatia de a bãtãtori mereu si mereu aceleasi drumuri printre comunitãti, unde nu au succes în lucrãrile lor, irosindu-si astfel timpul.

Dorim ca toti slujitorii Domnului sã fie lucrãtori. Lucrarea de avertizare a sufletelor nu ar trebui sã se restrângã la cercul pastorilor, ci ar trebui ca fratii care au adevãrul în inimile lor si care au exercitat o influentã beneficã acasã sã simtã cã asupra lor apasã rãspunderea de a consacra o parte din timpul lor mergând pe la vecini si în orasele din împrejurimi ca misionari ai lui Dumnezeu. Ei ar trebui sã ducã publicatiile noastre, sã se angajeze în conversatie si, în spiritul lui Hristos, sã se roage pentru si cu aceia pe care îi viziteazã. Aceasta este lucrarea ce va trezi un spirit de cercetare si reformã. Ani de-a rândul a atras Domnul atentia poporului Sãu asupra reformei sãnãtãtii. Aceasta este una dintre marile ramuri ale lucrãrii de pregãtire pentru venirea Fiului omului. Ioan Botezãtorul a iesit în spiritul si puterea lui Ilie pentru a pregãti calea Domnului si a-i întoarce pe oameni la întelepciunea celor drepti. El a reprezentat pe cei ce trãiesc în aceste ultime zile si cãrora Dumnezeu le-a încredintat adevãruri sacre pentru a le prezenta înaintea poporului, pentru a pregãti calea celei de-a doua aparitii a lui Hristos. Ioan a fost un reformator. Îngerul Gabriel, trimis din cer, a tinut o cuvântare despre reforma sãnãtãtii tatãlui si mamei lui Ioan. El a spus cã Ioan nu trebuia sã bea vin sau bãuturã tare si cã avea sã fie umplut cu Duhul Sfânt de la nasterea sa.

Ioan s-a despãrtit de prietenii sãi si de viata îmbelsugatã. Simplitatea îmbrãcãmintei sale, un vesmânt tesut din pãr de cãmilã, era o mustrare permanentã la adresa extravagantei si etalãrii preotilor evrei si la adresa oamenilor în general. Hrana sa, pur vegetarianã, constând din roscove si miere sãlbaticã, era o mustrare pentru îngãduinta apetitului si lãcomia ce stãpânea pretutindeni. Profetul Maleahi declarã: "Iatã, vã voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si înfricosatã. El va întoarce inima pãrintilor spre copii si inima copiilor spre pãrintii lor." Aici, profetul descrie caracterul lucrãrii. Cei care au de pregãtit calea pentru cea de-a doua venire a lui Hristos sunt reprezentati prin credinciosul Ilie, tot asa cum Ioan a venit în spiritul lui Ilie pentru a pregãti calea pentru prima venire a lui Hristos. Trebuie agitat marele subiect al reformei si constiinta poporului trebuie astfel trezitã. Solia trebuie însotitã de cumpãtarea în toate lucrurile, pentru a întoarce poporul lui Dumnezeu de la idolatria lui, de la lãcomie, de la extravagantele manifestate în îmbrãcãminte si în alte lucruri.

Tãgãduirea de sine, umilinta si cumpãtarea, cerute de la cei drepti, pe care Dumnezeu îi conduce si îi binecuvânteazã în mod deosebit, urmeazã sã fie prezentate poporului în contrast cu obiceiurile extravagante care distrug sãnãtatea celor ce trãiesc în acest veac degenerat. Dumnezeu a arãtat cã reforma sãnãtãtii este tot atât de strâns legatã de solia celui de-al treilea înger cum este mâna legatã de corp. Nicãieri nu poate fi gãsitã o cauzã mai mare a degradãrii fizice si morale ca aceea a neglijãrii acestui subiect important. Cei ce-si îngãduie apetitul si pasiunea si îsi închid ochii fatã de luminã de fricã sã nu vadã îngãduintele pãcãtoase pe care nu sunt dispusi sã le pãrãseascã, sunt vinovati înaintea lui Dumnezeu. Oricine se întoarce de la luminã într-un domeniu anume îsi împietreste inima pentru a nesocoti lumina în alte privinte. Oricine încalcã obligatiile morale în ce priveste alimentatia si îmbrãcãmintea pregãteste calea pentru încãlcarea cerintelor lui Dumnezeu privitoare la interese vesnice. Trupurile noastre nu ne apartin. Dumnezeu are pretentia ca noi sã avem grijã de vasul pe care ni l-a dat, pentru a-I putea oferi trupurile noastre ca o jertfã vie, sfântã si plãcutã. Trupurile noastre apartin Celui ce le-a fãcut si suntem legati de datoria de a deveni cunoscãtori în ce priveste cele mai bune mijloace de a le pãzi de stricãciune. Dacã slãbim trupul prin autoindulgentã, prin îngãduirea poftei si prin faptul cã ne îmbrãcãm în conformitate cu modele ce distrug sãnãtatea, pentru a fi în armonie cu lumea, devenim vrãjmasi ai lui Dumnezeu.

Fratele si sora K. nu au apreciat lumina privitoare la reforma sãnãtãtii. Ei nu au gãsit cã aceasta are vreo legãturã cu solia îngerului al treilea. Providenta i-a scos pe cei din poporul lui Dumnezeu din obiceiurile extravagante ale lumii, i-a îndepãrtat de îngãduirea apetitului si a pasiunii, pentru a se plasa pe platforma tãgãduirii de sine si a cumpãtãrii în toate lucrurile. Poporul pe care-l conduce Dumnezeu va fi deosebit. Ei nu vor fi asemenea lumii. Însã, dacã urmeazã cãlãuzirea lui Dumnezeu, ei vor împlini scopurile Sale si vor preda vointei Lui propria lor vointã. Hristos va locui în inimã. Templul lui Dumnezeu va fi sfânt. Trupul vostru, spune apostolul, este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu nu cere de la copiii Sãi tãgãduirea de sine în detrimentul tãriei fizice. El le cere sã respecte legile naturale, sã-si pãstreze sãnãtatea fizicã. Calea naturalã este drumul marcat de El, si aceasta este suficient de largã pentru orice crestin. Dumnezeu a asigurat cu mânã largã un belsug de daruri mãrinimoase de tot felul pentru subzistenta si bucuria noastrã. Însã ca noi sã ne putem bucura de apetitul natural, care va pãstra sãnãtatea si prelungi viata, El pune restrictii asupra poftei. El spune: Fiti atenti, înfrânati-vã si tãgãduiti apetitul nefiresc. Dacã ne creãm un apetit stricat, violãm legile fiintei noastre si ne asumãm rãspunderea pentru faptul cã am fi abuzat de corpurile noastre si cã am adus boala asupra noastrã.

Spiritul si puterea lui Ilie au miscat inimile înspre reformã si le-a cãlãuzit spre întelepciunea celor drepti. Fratele si sora K. nu au fost convertiti la reforma sãnãtãtii, în ciuda dovezilor numeroase pe care le-a furnizat Dumnezeu despre acest subiect. Tãgãduirea de sine este esentialã pentru religia adevãratã. Cei care nu au învãtat sã se lepede de sine sunt lipsiti de o evlavie vie, practicã. Nu ne putem astepta la altceva decât ca cerintele religiei sã vinã în contact cu simtãmintele firii si cu interesele lumesti. Este de lucru pentru toti în via Domnului. Nimeni nu ar trebui sã stea degeaba. Toti îngerii lui Dumnezeu se aflã în miscare, urcând la cer si coborând iarãsi pe pãmânt cu solii de îndurare si avertizare. Acesti soli îngeresti lucreazã la mintea si inima oamenilor. Existã pretutindeni bãrbati si femei ale cãror inimi sunt dispuse sã se lase inspirate de adevãr. Dacã aceia care cunosc adevãrul ar lucra acum împreunã cu Duhul lui Dumnezeu, am vedea împlinitã o mare lucrare.

Noi câmpuri sunt deschise, în care toti îsi pot pune la probã chemarea printr-un efort experimental pentru a aduce suflete afarã din întuneric si eroare, stabilindu-le astfel pe platforma adevãrului vesnic. Dacã fratele si sora K. simt cã Dumnezeu i-a chemat în lucrarea Sa, ei au destul de fãcut pentru a chema pãcãtosi la pocãintã; însã, pentru ca Dumnezeu sã lucreze în si prin ei, au nevoie de o convertire deplinã. Lucrarea de pregãtire a unui popor pentru venirea lui Hristos în aceste ultime zile este o lucrare cu desãvârsire solemnã si sfântã si reclamã lucrãtori devotati, lipsiti de egoism. Cei ce au umilintã, credintã, energie, perseverentã si hotãrâre vor gãsi destule de fãcut în via Stãpânului. Existã îndatoriri importante de împlinit, care cer seriozitate si o exercitare a tuturor puterilor. Dumnezeu acceptã slujirea de bunãvoie. Dacã adevãrul pe care-l mãrturisim are o importantã atât de covârsitoare încât sã hotãrascã soarta sufletelor, cât de atenti ar trebui sã fim când îl prezentãm! "Cãrarea celor drepti este ca lumina strãlucitoare, care merge crescând pânã la miezul zilei."

Frate si sorã K., dacã ati fi mers în luminã, în timp ce aceasta strãlucea pe cãrarea voastrã, dacã v-ati fi apropiat mai mult de Dumnezeu, dând crezare cu statornicie adevãrului si umblând cu umilintã înaintea lui Dumnezeu în lumina pe care a dat-o, ati avea acum o experientã de o valoare inestimabilã. Dacã ati fi cultivat talentele pe care vi le-a împrumutat Dumnezeu, ati fi strãlucit ca lumini în lume. Însã lumina tuturor celor care nu umblã în ea devine întuneric. Pentru a fi acceptati si binecuvântati de Dumnezeu asa cum au fost pãrintii nostri, trebuie sã fim credinciosi ca ei. Trebuie sã tragem foloase de pe urma luminii noastre, dupã cum au fãcut-o profetii credinciosi din vechime. Dumnezeu cere de la noi în raport cu harul pe care l-a revãrsat asupra noastrã, iar El nu va accepta nimic mai prejos decât ceea ce pretinde. Toate justele Sale cereri trebuie împlinite pe deplin. Pentru ca noi sã ne achitãm de responsabilitãti, trebuie sã stãm pe acel teren înãltat pe care l-a pregãtit pentru noi ordinea si înaintarea adevãrului sacru.

Fratele L. nu reuseste sã obtinã acea influentã sfintitoare a adevãrului lui Dumnezeu asupra inimii. El nu este îngãduitor, umil si îndelung rãbdãtor cum ar trebui sã fie. Se tulburã usor; eul se înaltã si el spune si face multe lucruri fãrã sã reflecteze cum se cuvine. El nu exercitã întotdeauna o influentã mântuitoare. Dacã ar fi impregnat cu Duhul lui Hristos, s-ar putea prinde cu o mânã de Cel puternic, în timp ce cu mâna credintei si iubirii s-ar întinde cãtre bietul pãcãtos. Fratele L. are nevoie de puternica influentã a iubirii divine; cãci aceasta i-ar înnoi si rafina inima, i-ar sfinti viata, ar înãlta si înnobila omul în întregime. Atunci cuvintele si faptele sale ar avea mireasma cerului, si nu a propriului sãu duh.

Dacã sunt sãdite în inimã cuvintele vietii vesnice, se va aduce roadã în neprihãnire si pace. Trebuie sã birui spiritul de independentã si trufie, dragul meu frate. Ar trebui sã cultivi un spirit care este dispus sã fie învãtat si sfãtuit. Indiferent de ce ar spune sau face altii, ar trebui sã spui: Ce are a face aceasta cu mine? Hristos m-a îndemnat sã-L urmez. Ar trebui sã cultivi un spirit de blândete. Ai nevoie de experientã în ce priveste adevãrata evlavie, cãci, dacã nu ai acest lucru, nu te poti angaja cu pricepere în lucrarea lui Dumnezeu. Duhul tãu trebuie sã se înmoaie si sã fie supus, fiind adus la ascultarea fatã de vointa lui Hristos. Ar trebui sã pãstrezi în orice situatie acea demnitate a umilintei ce caracterizeazã pe orice urmas al lui Isus. Comportamentul nostru, cuvintele si actiunile noastre predicã de la sine altora. Suntem epistole vii, cunoscute si citite de toti oamenii.

Ar trebui sã fii cu bãgare de seamã sã nu predici adevãrul dintr-un spirit de ceartã sau împotrivire; cãci, dacã faci astfel, cu sigurantã vei întoarce lupta împotriva ta si vei fi gãsit cã faci sã înainteze cauza vrãjmasului mai degrabã decât cea a adevãrului lui Dumnezeu. Ori de câte ori te angajezi într-un diferend, ar trebui s-o faci dintr-un simtãmânt al datoriei. Dacã faci din Dumnezeu tãria ta si te supui, lãsând ca adevãrul sã câstige biruinta, mijloacele folosite de Satana si sãgetile sale arzãtoare vor cãdea chiar împotriva lui, iar tu vei fi întãrit, pãzit de greseli si de orice cale falsã. Ai nevoie sã cultivi prevederea si sã nu înaintezi cu grabã în propria ta putere. Lucrarea este importantã si sacrã si ai nevoie de multã întelepciune. Ar trebui sã te sfãtuiesti cu fratii care au experientã în lucrare. Însã, mai presus de orice altceva, ar trebui sã îti cunosti bine propriile slãbiciuni si primejdii si sã-ti întãresti punctele slabe din caracter, pentru a nu cãdea pe calea credintei. Trãim sub amenintarea primejdiilor din ultimele zile si, dacã vom avea un spirit de mândrie si independentã, vom fi expusi siretlicurilor lui Satana si vom fi biruiti. Independenta trebuie îndepãrtatã de la tine si tu sã fii ascuns în Dumnezeu, depinzând numai de El pentru a primi putere. Bisericile nu au nevoie de munca ta. Dacã esti consacrat lui Dumnezeu, poti lucra în câmpuri noi, iar Dumnezeu va lucra cu tine. Dumnezeu va accepta o inimã si o viatã curatã. Nu va privi la nimic mai prejos de acestea. Trebuie sã suferim cu Hristos dacã vrem sã domnim împreunã cu El.

Fratele M. ar fi putut realiza lucruri bune dacã, cu ani în urmã, ar fi dat totul pentru Hristos. El nu a fost sfintit prin adevãr; inima lui nu a fost cinstitã fatã de Dumnezeu. El si-a ascuns talantul în pãmânt. Ce va spune acela care si-a folosit talentele într-un mod gresit, când Stãpânul îi va cere sã dea socotealã de isprãvnicia sa? Fratele M. nu a fost o pricinã de laudã pentru cauza lui Dumnezeu. Este primejdios sã te lupti cu providenta lui Dumnezeu si sã fii nemultumit aproape de orice lucru, ca si când ar fi fost un aranjament special de împrejurãri menit sã ispiteascã si sã distrugã. Lucrarea de limpezire si curãtire pentru a ne pregãti pentru cer este o mare lucrare si ne va costa multe încercãri si suferinte, deoarece vointa noastrã nu este supunsã vointei lui Hristos. Trebuie sã umblãm prin cuptor pânã când focul va fi consumat reziduurile si vom fi curãtiti, reflectând chipul divin. Cei care îsi urmeazã înclinatiile si se lasã condusi de aparente nu au o judecatã bunã cu privire la ceea ce face Dumnezeu. Ei sunt plini de nemultumire. Vãd esec acolo unde este un real triumf si o mare pierdere acolo unde este câstig; si, asemenea lui Iacov, ei sunt gata sã exclame: "Toate acestea îmi stau împotrivã", când tocmai lucrurile de care se plâng lucreazã împreunã pentru binele lor.

Fãrã cruce nu existã nici coroanã. Cum poate fi cineva tare în Domnul fãrã încercãri? Pentru a avea tãrie, ne trebuie exercitiu. Pentru a avea o credintã puternicã, trebuie sã fim pusi în împrejurãri în care credinta noastrã va fi pusã la lucru. Chiar înainte de martiriul sãu, apostolul Pavel l-a povãtuit pe Timotei: "Suferã împreunã cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu". Prin multe strâmtorãri urmeazã sã intrãm în Împãrãtia lui Dumnezeu! Mântuitorul nostru a fost încercat în toate modurile posibile si totusi El a triumfat neîncetat în Dumnezeu. Este privilegiul nostru sã fim puternici în tãria lui Dumnezeu, în toate împrejurãrile, si sã ne lãudãm cu crucea lui Hristos.