Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 21 (1872)
SEMĂNĂTORUL EVANGHELIEI
Pilda semănătorului Evangheliei, pe care a prezentat-o Hristos înaintea ascultătorilor Săi, contine o lectie pe care ar trebui s-o studiem. Cei care predică adevărul prezent si răspândesc sământa cea bună vor ajunge la aceleasi rezultate la care a ajuns semănătorul Evangheliei. Toate categoriile de oameni vor fi afectate mai mult sau mai putin de prezentarea adevărului limpede si convingător. Unii vor fi ascultători aflati pe marginea drumului. Vor fi afectati de adevărurile rostite; ei însă nu au cultivat puterile morale, au urmat mai degrabă înclinatiile firesti decât datoria, iar obiceiurile rele le-au întărit inimile până când au devenit asemenea drumului tare, bătătorit. Acestia ar putea mărturisi credinta în adevăr, dar nu vor fi deloc pătrunsi de simtământul caracterului său sacru, înăltat. Ei nu renuntă la prietenia cu iubitorii de plăceri si cu o societate coruptă, ci se pla-sează în mod constant acolo unde sunt ispititi si pot fi reprezentati bine de câmpul neîngrădit. Ei cer ispitele vrăjmasului si în final pierd respectul pe care părea că l-au avut pentru adevăr, când sământa cea bună a fost aruncată în inimile lor.
Unii sunt ascultători asemenea terenului stâncos. Ei primesc imediat orice lucru nou si senzational. Primesc cu bucurie cuvântul adevărului. Vorbesc cu sinceritate, cu ardoare si zel despre credinta si nădejdea lor si pot chiar adresa mustrări celor cu o experientă îndelungată pentru vreo deficientă aparentă sau pentru lipsa lor de entuziasm. Când sunt însă încercati si dovediti prin focul încercării si ispitei, când Dumnezeu Îsi foloseste cosorul pentru tăierea arborilor, pentru ca ei să poată aduce roadă pentru desăvârsire, zelul lor moare, glasurile lor amutesc. Ei nu se mai laudă în tăria adevărului.
Această categorie este dominată de sentimente. Ei nu au profunzime si stabilitate a caracterului. Principiul nu răzbate până în adânc pentru a constitui motivatia actiunilor. Ei au înăltat cu vorba adevărul, dar nu sunt împlinitori ai lui. Sământa adevărului nu a prins rădăcini în adânc. Inima nu a fost înnoită prin influenta preschimbătoare a Duhului lui Dumnezeu. Iar când adevărul cheamă lucrători dintre femei si bărbati, când trebuie făcute sacrificii de dragul adevărului, ei se află oriunde altundeva; iar când vin persecutiile si încercările, ei cad, pentru că nu au avut deloc profunzimea pământului fertil. Adevărul, clar, deschis si puternic, este adus să apese asupra inimii si scoate la iveală diformitatea caracterului. Unii nu vor suporta acest test, ci îsi vor închide în mod frecvent ochii înaintea nedesăvârsirilor, desi constiinta le spune că vorbele rostite de mesagerii lui Dumnezeu - cuvinte care apasă atât de tare asupra caracterelor lor de crestini - sunt adevăr, ei nu vor voi să asculte de glasul ei. Sunt jigniti din pricina cuvântului si renuntă mai degrabă la adevăr decât să se supună sfintirii prin acesta. Se flatează că pot ajunge în cer pe o cale mai usoară. Si mai este o categorie reprezentată în pildă. Bărbatii si femeile care ascultă Cuvântul sunt convinsi de adevăr si îl acceptă fără să vadă păcătosenia inimilor lor. Iubirea de lume se bucură de multă afectiune la acestia. În negot, ei au o dorintă puternică de a încheia cel mai bun târg posibil. Ocolesc adevărul si, prin amăgire si înselăciune, câstigă mijloacele care se vor dovedi mereu un ghimpe pentru ei; căci aceasta le va anula scopurile si intentiile bune. Sământa cea bună semănată în inimile lor este sufocată. Adesea, ei sunt cuprinsi de atâtea griji si nelinisti, temându-se că nu vor câstiga mijloace sau că vor pierde ceea ce au câstigat, încât pun pe primul loc chestiunile vremelnice. Ei nu hrănesc sământa cea bună. Nu participă la adunările la care inimile lor pot fi întărite prin privilegii religioase. Se tem că se pot confrunta cu pierderi în lucrurile vremelnice. Natura înselătoare a bogătiilor îi face să se amăgească singuri, plăcându-le să creadă că este o datorie aceea de a trudi si a câstiga tot ce se poate pentru a ajuta cauza lui Dumnezeu; cu toate acestea, cu cât îsi sporesc bogătiile pământesti, cu atât inimile lor sunt mai putin dispuse să se despartă de comoara lor, până când inimile li se întorc complet de la adevărul pe care l-au iubit. Sământa cea bună este sufocată, căci a fost depăsită în crestere de griji lumesti inutile si de nelinisti care nu trebuia să existe, de iubirea fată de plăcerile si onorurile lumesti, pe care le oferă bogătiile.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
