Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 21 (1872)
MINTI NEECHILIBRATE
Dumnezeu a încredintat fiecăruia dintre noi lucrări sfinte, pentru care ne consideră răspunzători. Este scopul Lui să ne educăm mintea în asa fel, încât să realizăm cel mai mare bine si să reflectăm slava pentru Dătător. Îi suntem îndatorati lui Dumnezeu pentru toate calitătile mintii. Aceste puteri pot fi cultivate, apoi dirijate si controlate cu o asemenea prudentă, încât să realizeze scopul pentru care au fost date. Este o datorie aceea de a educa în asa fel mintea, încât să scoată la iveală energiile sufletului si să dezvolte fiecare calitate. Când toate facultătile sunt puse în miscare, intelectul va fi întărit, iar scopul pentru care au fost date va fi împlinit.
Multi nu fac binele în cel mai înalt grad pentru că îsi exercită intelectul într-o directie si neglijează să acorde o mare atentie acelor lucruri pentru care ei cred că nu sunt potriviti. Unele calităti slabe sunt astfel lăsate să stea în amortire pentru că lucrarea care ar trebui să le pună în miscare si să le dea tărie nu este plăcută. Toate puterile mintii ar trebui să fie exersate si toate calitătile cultivate. Priceperea, judecata, memoria si toate puterile ratiunii ar trebui să aibă tărie, în egală măsură, pentru ca mintea să fie bine echilibrată.
Dacă anumite calităti sunt folosite cu pretul neglijării altora, scopul lui Dumnezeu nu este împlinit pe deplin în noi; căci toate calitătile au o însemnătate si depind, într-o măsură, una de cealaltă. Una dintre acestea nu poate fi folosită eficient fără actiunea tuturor celorlalte, pentru ca echilibrul să poată fi păstrat cu grijă. Dacă toată atentia si grija sunt date uneia singure, în timp ce altele stau adormite, se dezvoltă puternic acea calitate si se va ajunge la extreme, pentru că n-au fost cultivate toate puterile. Unele minti sunt pipernicite si neechilibrate cum se cuvine. Toate mintile sunt, în mod firesc, constituite diferit. Avem minti diferite; unele sunt puternice în anumite puncte si foarte slabe în altele. Aceste deficiente, este evident, nu trebuie si nu este nevoie să existe. Dacă aceia care le au si-ar întări punctele slabe de caracter prin cultivare si exercitiu, ar deveni puternici.
Este plăcut, dar nu cel mai folositor, să ne folosim de acele facultăti care în mod natural sunt cele mai puternice si să le neglijăm pe acelea care sunt slabe, dar care au nevoie să fie întărite. Ar trebui să li se acorde mare atentie celor mai slabe facultăti, pentru ca toate puterile intelectului să poată fi bine echilibrate si toate să-si facă partea ca într-un mecanism bine reglat. Suntem dependenti de Dumnezeu pentru păstrarea tuturor facultătilor noastre. Crestinii au obligatia fată de Domnul de a-si educa în asa fel mintea, încât toate facultătile să poată fi întărite si pe deplin dezvoltate. Dacă neglijăm să facem aceasta, ele nu vor împlini niciodată scopul pentru care au fost destinate. Nu avem nici un drept să neglijăm vreuna dintre puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Vedem persoane obsedate de o singură idee pretutindeni în tară. Ei reactionează adesea în mod sănătos în legătură cu orice subiect, mai putin unul. Motivul este că o parte a mintii a fost exersată în mod deosebit, în timp ce celorlalte li s-a permis să rămână adormite. Cea care a fost folosită neîncetat s-a uzat si îmbolnăvit, iar omul a devenit o epavă. Dumnezeu nu a fost slăvit în urma faptului că el a urmat această cale. Dacă ar fi exersat toate părtile în mod egal, toate ar fi avut o dezvoltare sănătoasă; toată munca nu ar fi fost aruncată asupra uneia singure; prin urmare, nici una nu ar fi suferit un colaps.
Pastorii ar trebui să fie pusi în gardă, pentru a nu zădărnici scopurile lui Dumnezeu prin planurile lor personale. Ei se află în pericolul de a îngusta lucrarea lui Dumnezeu si de a-si limita lucrarea la anumite localităti, de a nu cultiva un interes deosebit pentru lucrarea lui Dumnezeu în diferitele ei departamente. Există unii dintre ei care-si concentrează atentia asupra unui subiect, excluzând altele care pot avea o importantă egală. Ei sunt oameni cu o singură idee. Toată puterea fiintei lor este concentrată asupra subiectului asupra căruia s-a fixat mintea lor la acea dată. Este pierdut din vedere orice alt considerent. Această unică temă favorită este povara gândurilor lor si subiectul lor de conversatie. Toate amănuntele care au o legătură cu acel subiect sunt prinse si însusite cu aviditate, ocupându-se cu ele într-o asemenea măsură, încât mintile sunt silite să obosească, urmărindu-le.
Timpul este adesea pierdut cu explicarea chestiunilor care sunt lipsite cu adevărat de importantă si care ar fi acceptate de la început, fără a mai fi nevoie de argumente; căci ele sunt evidente prin ele însele. Însă problemele reale, vitale ar trebuie să fie clarificate cât de expresiv o pot face limbajul si dovezile. Puterea de concentrare a mintii asupra unui subiect, în detrimentul tuturor celorlalte, este bună într-o anumită măsură; însă exercitarea constantă a acestei facultăti aduce uzura acelor organe care sunt solicitate pentru a efectua această lucrare; aruncă o prea mare povară asupra lor, iar rezultatul este esecul de a face binele în cea mai mare măsură. Solicitarea principală este asupra unui grup de organe, în timp ce celelalte stau adormite. În felul acesta, mintea nu poate fi folosită într-un mod sănătos si, în consecintă, viata este scurtată.
Toate facultătile ar trebui să suporte o parte din muncă, lucrând armonios, echilibrându-se reciproc. Cei ce îsi pun toată puterea mintii într-un singur subiect au mari lipsuri în alte privinte; aceasta pentru că facultătile lor nu sunt cultivate în mod egal. Subiectul pe care-l au înainte le absoarbe întreaga atentie, iar ei sunt dusi în continuare mai departe si mai departe, mai adânc si mai adânc în acea problemă. Ei văd cunoastere si lumină pe măsură ce devin interesati si absorbiti. Dar există foarte putine minti care îi pot urmări în conditiile în care nu au acordat subiectului o reflectie tot atât de profundă. Există pericolul ca astfel de oameni să are si să sădească sământa adevărului atât de adânc, încât pretiosul fir încoltit să nu ajungă niciodată la suprafată.
Adesea, multă muncă grea este risipită fără să fie nevoie si fără să fie vreodată apreciată. Dacă aceia care au o mare putere de concentrare cultivă această facultate în paguba celorlalte, ei nu pot avea mintea bine proportionată. Ei sunt asemenea unui mecanism în care numai un set de roti lucrează o dată. În timp ce unele roti ruginesc de inactivitate, altele se uzează din pricina folosirii neîncetate. Oamenii care cultivă una sau două facultăti, si nu le exersează pe toate în mod egal, nu pot face în lume nici măcar jumătate din binele pe care a intentionat Dumnezeu ca ei să-l împlinească. Sunt oameni unilaterali; numai jumătate din puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu este folosită, în timp ce cealaltă jumătate rugineste inactivă.
Dacă oamenii cu o astfel de minte au o lucrare deosebită, care reclamă gândire, ei nu ar trebui să-si concentreze toate puterile numai asupra acelui lucru, excluzând oricare alt interes. În vreme ce fac din subiectul pe care-l au înainte singura lor ocupatie, si alte ramuri ale lucrării ar trebui să beneficieze de o parte din timpul lor. Aceasta ar fi mult mai bine pentru ei însisi si pentru cauză în general. Nu ar trebui ca o ramură a lucrării să aibă parte de atentie în mod exclusiv, în detrimentul celorlalte. În ceea ce scriu, unii au nevoie să fie supravegheati în mod constant, pentru a nu face de neînteles chestiuni care, de fapt, sunt simple, acoperindu-le cu atât de multe argumente care nu vor trezi un interes viu în cititor. Dacă ei zăbovesc într-un mod plictisitor asupra unor puncte, dând toate detaliile care constituie pentru minte un lucru de la sine înteles, munca lor aproape că este pierdută. Interesul cititorului nu va fi suficient de profund pentru a urmări până la capăt acel subiect. Puncte esentiale ale adevărului pot apărea neimportante dacă dăm atentie fiecărui amănunt. Problema este studiată minutios; dar lucrarea pentru care s-a cheltuit atâta muncă nu este calculată să facă cel mai mult bine, prin trezirea unui interes general.
În acest veac, în care povestile plăcute plutesc la suprafată si atrag mintea, adevărul prezentat într-un stil usor, sustinut de câteva dovezi puternice, este mai bun decât căutarea si prezentarea unei grupări coplesitoare de probe; căci, în acest caz, subiectul în discutie nu este mai clar în multe minti decât înainte să le fi fost aduse toate acele obiectiuni si dovezi. În cazul multora, simplele afirmatii vor merge mai departe decât argumentările lungi. Ei iau lucrurile ca adevărate. Dovezile nu ajută în cazul mintilor unor astfel de persoane.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
