Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 21 (1872)
CAUZA ÎN NEW YORK
Când eram în Vermont, pe 10 decembrie 1871, mi s-au arătat câteva lucruri în legătură cu New York. Cauza părea să fie într-o situatie deplorabilă în acel stat. Nu erau decât câtiva lucrători, si acestia nu erau atât de eficienti după cum le cerea mărturisirea lor de credintă în adevărurile sacre pentru acest timp. În statul acesta sunt dintre aceia care lucrează prin cuvânt si învătătură, dar care nu sunt lucrători constiinciosi. Desi cred teoria adevărului si au predicat ani de-a rândul, ei nu vor fi niciodată lucrători competenti până nu vor lucra după un plan diferit. Au petrecut multă vreme prin comunităti, dar nu sunt pregătiti să le aducă foloase. Ei însisi nu sunt consacrati lui Dumnezeu. Au nevoie de spiritul de a rezista si a suferi pentru Hristos, "să bea paharul" si să "fie botezati cu botezul acesta" înainte de a fi gata să-i ajute pe altii. Este nevoie de lucrători devotati, lipsiti de egoism, pentru a ridica lucrurile din New York la standardul Bibliei. Acesti bărbati nu au urmat linia datoriei lor când au călătorit de la o comunitate la alta. Dacă Dumnezeu i-a chemat în lucrarea Sa, a făcut-o pentru a-i salva pe cei păcătosi. Ei ar trebui să se lase încercati, iesind în câmpuri noi, pentru a putea afla ei însisi dacă Dumnezeu le-a încredintat lucrarea salvării de suflete.
Dacă fratii Taylor, Saunders, Cottrell, Whitney, fratele si sora Lindsay ar fi lucrat în câmpuri noi, ar fi mult mai înaintati fată de ceea ce sunt acum. Întâmpinarea opozitiei împotrivitorilor i-ar aduce la Bibliile lor pentru a găsi argumente în favoarea pozitiei lor, si aceasta le-ar îmbogăti cunostintele biblice si i-ar face constienti de abilitatea lor întru Dumnezeu de a înfrunta opozitia de orice tip. Cei care sunt multumiti să treacă iarăsi si iarăsi peste aceleasi subiecte în comunităti vor fi deficienti în ce priveste experienta pe care ar trebui s-o aibă. Ei vor avea o vointă slabă de a înfăptui si a suferi pentru adevăr. Vor fi lucrători ineficienti.
Cei care au pe inimă cauza lui Dumnezeu si simt iubire pentru sufletele pretioase pentru care a murit Hristos nu vor căuta propria lor tihnă si plăcere. Ei vor face ce a făcut Hristos. Vor iesi "să caute si să salveze ceea ce s-a pierdut". El a spus: "Eu nu am venit să-i chem pe cei neprihăniti la pocăintă, ci pe păcătosi."
Dacă pastorii din New York doresc să ajute biserica, ei nu pot face acest lucru într-un mod mai bun decât iesind în câmpuri noi si lucrând pentru a aduce suflete la adevăr. Când biserica vede că pastorii sunt cu totul aprinsi de spiritul lucrării, că simt profund forta adevărului si caută să-i aducă si pe altii la cunoasterea lui, acest lucru va turna în membrii ei o vigoare si o viată nouă. Inimile lor vor fi însufletite să facă tot ce pot pentru a ajuta în lucrare. Nu există în lume un grup de oameni mai dispusi să jertfească din mijloacele pe care le au pentru înaintarea cauzei ca adventistii de ziua a saptea. Dacă pastorii nu-i descurajează crunt prin indolenta si ineficienta lor si prin lipsa lor de spiritualitate, membrii vor răspunde în general oricărui apel ce poate fi făcut si se impune judecătii si constiintei lor. Însă ei vor să vadă roade. Si este corect ca fratii din New York să ceară roade de la pastorii lor. Ce-au făcut? Ce fac? Pastorii din New York ar fi trebuit să fie cu mult mai înaintati fată de ceea ce sunt. Dar ei nu s-au angajat în acel tip de lucrare care să le solicite eforturi serioase si să stârnească o mare împotrivire. Dacă ar fi făcut asa, ar fi fost împinsi către Bibliile lor si către rugăciune, pentru a putea fi în stare să răspundă împotrivitorilor; si, punându-si la lucru talentele, le-ar fi dublat. Sunt pastori în New York care au predicat ani de-a rândul, dar pe care nu poti conta dacă ar fi să tină o serie de prelegeri. Ei sunt piperniciti. Nu si-au pus la lucru mintea pentru studierea Cuvântului si înfruntarea împotrivitorilor, ca să poată deveni puternici în Dumnezeu. Dacă, asemenea soldatilor credinciosi ai crucii, ar fi iesit "în afara taberei", depinzând de Dumnezeu si de propriile lor forte mai degrabă decât să se sprijine atât de mult pe fratii lor, ar fi obtinut experientă si ar fi fost pregătiti să se angajeze în lucrare, oriunde ar fi fost mai multă nevoie de ajutorul lor. Dacă pastorii din New York în general si-ar fi lăsat bisericile să lucreze pentru ele însele si nu s-ar fi pus în calea lor, pastori si biserici deopotrivă ar fi acum mult mai înaintati ca spiritualitate si în cunoasterea adevărului. Multi dintre fratii si surorile noastre din New York au apostaziat în ce priveste reforma sănătătii. În acest stat nu există decât un număr mic de adevărati reformatori în domeniul sănătătii. Fratilor din New York li s-a dat lumină si întelegere spirituală. Însă adevărul care a trezit priceperea, lumina care a strălucit asupra sufletului, dacă nu au fost apreciate si păstrate cu grijă, vor da mărturie împotriva lor în ziua lui Dumnezeu. Adevărul a fost dat pentru a-i salva pe aceia care vor crede si se vor supune. Osândirea lor nu este pentru că nu au avut lumina, ci pentru că au avut-o si nu au umblat în ea.
Dumnezeu i-a dat omului mijloace pentru satisfacerea apetitului natural. El a întins înaintea lui, prin roadele pământului, o varietate bogată de hrană, delicioasă la gust si nutritivă pentru organism. Din acestea, binevoitorul nostru Tată ceresc spune că putem "mânca după voie". Ne putem bucura de fructe, legume, cereale fără să violăm legile făpturii noastre. Aceste articole alimentare, pregătite în modul cel mai simplu si natural, vor hrăni corpul si-i vor păstra vigoarea naturală fără folosirea cărnii ca aliment.
Dumnezeu l-a creat pe om cu putin mai prejos decât îngerii si a pus asupra lui atributele care, dacă sunt folosite cum se cuvine, vor face ca el să fie o binecuvântare pentru lume si să reflecte slava Dătătorului. Însă, desi creat după chipul lui Dumnezeu, omul, prin necumpătare, a încălcat principiul si Legea lui Dumnezeu în natura sa trupească. Necumpătarea de orice fel amorteste organele de simt si slăbeste într-atât puterea celulelor nervoase, încât lucrurile vesnice nu sunt luate în consideratie, ci vor fi plasate la nivelul a ceea ce este comun. Puterile înalte ale mintii, destinate unor scopuri mărete, sunt aduse în robia pasiunilor josnice. Dacă obiceiurile noastre fizice nu sunt corecte, puterile intelectuale si morale nu pot fi puternice, deoarece există o legătură strânsă între fizic si moral. Apostolul Petru a înteles aceasta si si-a înăltat glasul pentru a-i avertiza pe fratii săi: "Preaiubitilor, vă sfătuiesc, ca pe niste străini si peregrini, să vă feriti de poftele cărnii, care se războiesc cu sufletul."
Nu există decât putină tărie morală în lumea care-si zice crestină. Obiceiurile gresite au fost îngăduite si legile fizice si morale au fost desconsiderate, până când standardul general al virtutii si evlaviei a ajuns extrem de scăzut. Obiceiurile care coboară standardul sănătătii fizice slăbesc puterea intelectului si pe cea morală. Îngăduirea poftelor împotriva firii si a pasiunilor are o influentă stăpânitoare asupra celulelor creierului. Instinctele animalice sunt întărite, în timp ce simtul moral este slăbit. Unui om necumpătat îi este imposibil să fie crestin, pentru că puterile sale înalte sunt aduse în robia pasiunilor.
Cei care au avut lumină în privinta simplitătii în alimentatie si îmbrăcăminte, în ascultare de legile fizice si morale, si care se întorc de la lumina care le arată care este datoria lor, nu vor lua seama nici la datoria privitoare la alte lucruri. Dacă îsi adorm constiintele spre a evita crucea, pe care vor fi nevoiti s-o ridice pentru a fi în armonie cu legea trupului lor, ca să nu audă mustrarea, vor încălca Decalogul. Unii nu sunt deloc dispusi să suporte crucea si să dispretuiască rusinea. Unii îsi vor lepăda principiile când se va râde de ei. Asemănarea cu lumea câstigă teren în rândul copiilor lui Dumnezeu, care mărturisesc că sunt peregrini, străini, care veghează si asteaptă venirea Domnului. Există multi printre cei ce mărturisesc că sunt păzitori ai Sabatului în New York, care sunt mult mai strâns legati de modele lumesti si pofte decât de dorinta de a avea trupuri si minti sănătoase sau inimi sfintite.
Dumnezeu îi supune la probă pe cei din New York. El a îngăduit ca unii să se bucure de o oarecare prosperitate pentru a scoate la iveală ce se află în inimile lor. Mândria si iubirea de lume i-a despărtit de Dumnezeu. Principiile adevărului sunt practic sacrificate, în timp ce ei mărturisesc că iubesc adevărul. Crestinii ar trebui să se trezească si să se poarte ca atare. Influenta lor se vede si modelează părerile si obiceiurile celorlalti. Ei va trebui să poarte greaua responsabilitate de a hotărî soarta sufletelor prin influenta pe care o au asupra acestora.
Prin dalta adevărurilor directe si de nezdruncinat, Domnul desparte de lume un popor si îl curăteste pentru a fi al Său. Orgoliul si modele nesănătoase, iubirea de etalare, de a fi aprobat, toate trebuie părăsite dacă vrem să fim înnoiti în cunoasterea după chipul Celui ce ne-a creat. "Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost arătat si ne învată să o rupem cu păgânătatea si cu poftele lumesti si să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate si evlavie, asteptând fericita noastră nădejde si arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însusi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege si să-Si curătească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune."
Biserica din __ are nevoie de cernere. Este necesară o convertire profundă înainte ca membrii ei să poată fi pregătiti pentru lucrare. Egoismul, mândria, invidia, malitiozitatea, bănuielile rele, atacurile pe la spate, bârfa si flecărelile au fost nutrite printre ei, până când Duhul lui Dumnezeu n-a mai avut decât prea putin de-a face cu ei. În timp ce unii care mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu rămân în starea lor actuală, rugăciunile lor sunt o urâciune înaintea Sa. Ei nu-si sprijină credinta prin fapte, iar pentru unii ar fi fost mai bine să nu fi mărturisit niciodată adevărul, decât să-si dezonoreze mărturisirea asa cum au făcut-o. În timp ce mărturisesc că sunt robi ai lui Hristos, ei sunt slujitori ai vrăjmasului dreptătii; si lucrările lor mărturisesc despre ei că nu Îl cunosc pe Dumnezeu si că inimile lor nu ascultă de vointa lui Hristos. Ei fac din religie o joacă de copii; se poartă ca niste copii supărăciosi. Copiii lui Dumnezeu din lumea de sus sunt toti cuprinsi într-o mare frătie. Mântuitorul nostru a definit lămurit spiritul si principiile care ar trebui să călăuzească actiunile acelora care, prin vieti consecvente, sfinte, se deosebesc de lume. Dragostea unuia fată de celălalt si iubirea supremă fată de Tatăl ceresc ar trebui să se vadă în vorbirea si faptele lor. Starea prezentă a multor copii ai lui Dumnezeu este aceea a unei familii formate din copii nerecunoscători si porniti pe ceartă.
Există primejdia ca până si pastori din New York să facă parte din acea categorie de oameni care învată întotdeauna si nu pot ajunge niciodată la cunostinta adevărului. Ei nu pun în practică ceea ce învată. Sunt ascultători, nu însă si împlinitori. Acesti pastori au nevoie de o experientă în ce priveste adevărul, care să-i facă în stare să înteleagă caracterul înalt al lucrării.
Trăim într-un timp deosebit de important si solemn al istoriei acestui pământ. Ne aflăm în mijlocul primejdiilor din ultimele zile. Evenimente importante si înfricosătoare sunt înaintea noastră. Cât de necesar este ca toti aceia care se tem cu adevărat de Dumnezeu si iubesc Legea Sa să se umilească înaintea Sa, să-si chinuie sufletul, să se bocească si să mărturisească păcatele care L-au despărtit pe Dumnezeu de poporul Său. Ceea ce ar trebui să ne provoace îngrijorarea cea mai mare este că nu simtim sau nu întelegem starea în care ne aflăm, conditia noastră decăzută si că suntem multumiti să rămânem asa cum suntem. Ar trebui să alergăm la Cuvântul lui Dumnezeu si la rugăciune, căutându-L fiecare în mod serios pe Domnul, asa încât să-L putem găsi. Din acest lucru ar trebui să facem ocupatia noastră de căpetenie.
Membrii bisericii sunt răspunzători de talentele ce le-au fost încredintate, iar crestinilor nu le este cu putintă să facă fată răspunderilor, dacă nu ocupă acea pozitie înaltă care se află în armonie cu adevărurile sacre pe care le mărturisesc ei. Lumina care străluceste pe cărarea noastră ne face răspunzători de a răspândi acea lumină către altii, în asa fel încât acestia să-L slăvească pe Dumnezeu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
