Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 21 (1872)
CAPACITĂTI NESFINTITE
Mi s-a arătat că fratele B. are defecte serioase în caracter, care îl fac nepotrivit pentru pozitia de a fi în strânsă legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, unde trebuie purtate răspunderi importante. El are o capacitate intelectuală suficient de mare, însă inima, sentimentele nu au fost consacrate lui Dumnezeu spre sfintire; de aceea, nu se poate conta pe el ca fiind calificat pentru o lucrare asa de importantă cum este cea de publicare a adevărului, la editura din Battle Creek. O greseală sau o neglijare a datoriei în această lucrare afectează în general cauza lui Dumnezeu. Fr. B. nu si-a văzut defectele, prin urmare, el nu se schimbă.
Prin lucruri mărunte, caracterele noastre îsi formează obiceiul de a fi integre. Tu, frate al meu, ai fost înclinat să subestimezi importanta micilor întâmplări din viata de zi cu zi. Aceasta este o mare greseală. Nimic nu este neînsemnat din toate cele cu care avem de-a face. Fiecare faptă are o însemnătate anume, fie de partea binelui, fie de partea răului. Numai prin aplicarea principiilor în micile treburi ale vietii obisnuite suntem probati, iar caracterele noastre formate. În diferitele împrejurări ale vietii, noi suntem probati si încercati, prin aceasta căpătând o putere de a face fată unor teste mai mari si mai importante, pe care suntem chemati să le trecem, si devenim capabili de a ocupa pozitii tot mai importante. Mintea trebuie pregătită prin probele de fiecare zi, pentru a-si forma obiceiuri ale credinciosiei, obiceiul de a pune cerintele binelui si datoriei deasupra înclinatiilor firesti si plăcerii. Mintea astfel pregătită nu oscilează între bine si rău, asa cum tremură trestia în vânt; ci îsi dă seama ce principiu este implicat de îndată ce se confruntă cu probleme si alege instinctiv binele fără a discuta îndelung chestiunea în cauză. Astfel de oameni sunt loiali pentru că s-au autoeducat, formându-si obiceiuri ale credinciosiei si adevărului. Fiind credinciosi în lucruri de mică însemnătate, ei dobândesc tărie si devine ceva usor pentru ei să fie credinciosi în lucrurile mari. Educatia fr. B. nu a fost de o asemenea natură încât să întărească acele înalte calităti morale care l-ar face în stare să stea singur în tăria lui Dumnezeu, în apărarea adevărului în mijlocul celei mai aspre împotriviri, neclintit în principii precum o stâncă, credincios caracterului moral, insensibil fată de lauda venită de la oameni, fată de critici sau recompense, preferând mai degrabă moartea decât încălcarea constiintei. De o asemenea integritate este nevoie la editură, de unde sunt difuzate adevăruri sacre, prin care lumea urmează să fie încercată.
Lucrarea lui Dumnezeu cere bărbati cu puteri morale înalte, care să o ducă la îndeplinire. Este nevoie de bărbati ale căror inimi sunt aprinse de un zel sfânt, bărbati tari în scopurile urmărite, care nu sunt usor de clintit, care pot lăsa deoparte orice interes egoist si care pot dărui totul pentru cruce si cunună. Cauza adevărului prezent duce lipsă de bărbati credinciosi simtământului datoriei si dreptătii, a căror integritate morală este nestirbită si a căror energie este pe măsura ocaziilor oferite de providenta lui Dumnezeu. Calităti ca acestea sunt de o valoare mai mare decât nespus de multă bogătie investită în lucrarea si cauza lui Dumnezeu. Energia, integritatea si hotărârea puternică de a face binele sunt calităti care nu pot fi înlocuite prin nici o cantitate de aur. Bărbatii care au aceste înzestrări pot avea influentă oriunde. Vietile lor vor fi mai puternice decât elocventa înaltă. Dumnezeu cheamă bărbati cu integritate morală, a inimii si a mintii, pe care îi poate face depozitarii adevărului Său si care Îi vor reprezenta în mod corect principiile sacre în viata lor zilnică.
În unele privinte, fr. B. are calităti pe care numai câtiva le au. Dacă inima sa ar fi sfintită pentru lucrare, el ar putea ocupa o pozitie importantă la editură, care să fie aprobată de Dumnezeu. El are nevoie să fie convertit, să se umilească asemenea unui copilas si să caute religia curată a inimii, pentru ca influenta sa la editură sau în cauza lui Dumnezeu, pretutindeni, să fie ceea ce ar trebui să fie. După cum s-a manifestat însă influenta sa, ea a dăunat tuturor celor implicati în munca de la editură, în mod special tinerilor. Pozitia sa de sef de lucrări la editură i-a conferit influentă. El nu s-a comportat cu constiinciozitate, în teamă de Dumnezeu. I-a favorizat pe unii mai mult decât pe altii. I-a neglijat pe aceia care, pentru credinciosia si destoinicia lor, meritau o încurajare deosebită si a adus suferintă si nedumerire asupra acelora pentru care ar fi trebuit să aibă un interes special. Cei ce se leagă afectiv si din interes de unul si altul, favorizându-i în dezavantajul altora, nu ar trebui să-si păstreze pozitia în editură nici măcar pentru o zi. Această părtinire nesfintită fată de anumite persoane, din capriciu, cu pretul neglijării altora, care sunt constiinciosi si temători de Dumnezeu si în ochii Lui mai valorosi, este jignitoare pentru Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu consideră ca fiind pretios ar trebui si noi să privim ca pretios. Podoaba unui duh blând si linistit este privită de El ca având o valoare mai mare decât frumusetea exterioară, împodobirea artificială, decât bogătiile sau cinstirea lumească.
Adevăratii urmasi ai lui Hristos nu vor alege să fie prieteni intimi cu aceia ale căror caractere au defecte serioase si al căror exemplu, în linii generale, nu ar fi prudent să-l urmăm, dar este privilegiul lor să fie apropiati de persoane care dau atentie cu constiinciozitate datoriei în ce priveste afacerile si religia. Cei cărora le lipsesc principiile si devotamentul exercită în general o influentă mai puternică spre modelarea mintii prietenilor lor intimi decât aceea a persoanelor care par bine echilibrate si în stare să controleze si să-i influenteze pe cei cu un caracter defectuos, pe cei cărora le lipsesc spiritualitatea si devotamentul.
Influenta fr. B., dacă nu este sfintită, va periclita sufletele celor ce-i urmează exemplul. Tactul său natural si agerimea mintii lui sunt admirate, conducându-i pe cei care vin în contact cu el să-i acorde încredere pentru calităti pe care nu le are. La editură, el a fost nepăsător fată de timpul său. Dacă aceasta l-ar fi afectat numai pe el, ar fi fost o chestiune minoră; însă pozitia sa de sef de lucrări la tipografie i-a dat influentă. Exemplul său înaintea celor de la editură, mai cu seamă fată de ucenici, nu a fost unul prevăzător si constiincios. Dacă, alături de talentul său intelectual, fratele B. ar avea un simtământ înalt al obligatiei morale, serviciile sale ar fi nepretuite pentru editură. Dacă principiile sale ar fi fost de asa natură încât nimic să nu-l fi putut îndepărta de la linia dreaptă a datoriei, încât nici o atractie ce i s-ar fi putut arăta să nu-i fi câstigat încuviintarea în directia unei fapte gresite, influenta lui bună i-ar fi modelat pe altii; însă înclinatiile sale după plăceri l-au îndepărtat de datoria pe care o avea. Dacă ar fi stat în puterea lui Dumnezeu, nemiscat de critici sau de linguseli, loial principiului, credincios convingerilor sale legate de adevăr si dreptate, el ar fi fost un om superior si ar fi câstigat o influentă plină de autoritate pretutindeni. Fratelui B. îi lipsesc cumpătarea si spiritul de economie. Îi lipseste tactul care l-ar face în stare să se adapteze la căile deschise de providenta lui Dumnezeu si l-ar transforma într-un om gata de actiune în orice moment. El iubeste lauda venită de la oameni. Este dirijat de împrejurări si este predispus să cedeze ispitei, iar pe integritatea sa nu te poti bizui.
Experienta religioasă a fratelui B. nu a fost solidă. El a actionat în virtutea impulsului, nu din principiu. Inima sa nu a fost corectă cu Dumnezeu si nu a avut înaintea lui teama de Dumnezeu si slava Sa. S-a comportat foarte asemănător cu un om angajat într-o activitate obisnuită; nu a simtit decât într-o foarte mică măsură sfintenia lucrării în care era implicat. El nu a practicat economia si tăgăduirea de sine si, ca urmare, nu a avut nici o experientă în privinta aceasta. Uneori muncea în mod serios si manifesta un interes viu pentru lucrare. Apoi iarăsi era nepăsător cu timpul său si irosea momente pretioase prin discutii neimportante, împiedicându-i pe altii să-si facă datoria si dându-le un exemplu de nechibzuintă si necredinciosie. Lucrarea lui Dumnezeu este sacră si reclamă bărbati de o desăvârsită integritate morală. Este nevoie de bărbati al căror simt al dreptătii, chiar în lucrurile cele mai mărunte, nu le va îngădui să-si facă o distribuire a timpului lor altfel decât judicioasă si corectă, bărbati care îsi vor da seama că se ocupă cu mijloace care apartin lui Dumnezeu si care nu si-ar însusi pe nedrept nici un cent spre folosul lor; bărbati care vor fi la fel de credinciosi si metodici, atenti si sârguinciosi în muncă în absenta patronului lor ca în prezenta acestuia, dovedind prin credinciosia lor că nu caută doar să fie pe placul oamenilor, niste slujitori care lucrează bine numai sub supraveghere, ci sunt lucrători constiinciosi, credinciosi, onesti, făcând ceea ce este corect nu pentru lauda venită de la oameni, ci pentru că ei iubesc si aleg să facă ceea ce este corect dintr-un înalt simtământ al obligatiei lor fată de Dumnezeu. Părintii nu sunt scrupulosi în educatia dată copiilor lor. Ei nu văd necesitatea modelării mintii acestora prin disciplină. Ei le dau o educatie superficială, arătând o grijă mai mare fată de educatia ornamentală decât fată de acea educatie solidă care le-ar dezvolta si le-ar canaliza în asa fel calitătile, încât să scoată la iveală energiile sufletului si să provoace extinderea si întărirea puterilor mintii prin exercitiu. Facultătile intelectuale au nevoie de cultivare pentru a putea fi exercitate spre slava lui Dumnezeu. Ar trebui acordată o mare atentie cultivării intelectului, pentru ca diferitele părti ale mintii să poată avea în mod egal tărie prin exersarea lor, a fiecăreia în domeniul ei distinct. Dacă părintii le îngăduie copiilor lor să-si urmeze tendintele propriilor minti, propriile înclinatii si plăceri cu pretul neglijării datoriei, caracterele lor li se vor forma după acest tipar si ei nu vor fi competenti pentru nici un fel de pozitie de răspundere în viată. Dorintele si înclinatiile celor tineri ar trebui să fie retinute, punctele lor slabe din caracter întărite, iar tendintele lor excesiv de puternice să fie reprimate.
Dacă se îngăduie unei calităti să rămână inactivă sau dacă este deviată de la cursul ei normal, nu este împlinit scopul lui Dumnezeu. Toate facultătile ar fi trebuit să fie bine dezvoltate. Ar trebui să i se acorde atentie fiecăreia, căci fiecare are o înrâurire asupra celorlalte si toate trebuie exercitate pentru ca mintea să fie echilibrată. Dacă una sau două părti sunt cultivate si folosite neîncetat, pentru că este alegerea copiilor vostri aceea de a folosi puterea mintii într-o directie, cu pretul neglijării altor puteri ale intelectului, ei vor ajunge la maturitate cu minti neechilibrate si cu caractere dezvoltate nearmonios. Ei vor fi capabili si puternici într-o directie, dar cu mari deficiente în altele, la fel de importante. Nu vor fi femei si bărbati competenti. Deficientele lor vor fi observate si vor întina tot caracterul. Fratele B. a cultivat o slăbiciune aproape de nestăpânit pentru excursii si călătorii de plăcere. Timp si bani sunt irositi pentru satisfacerea dorintei sale de a face excursii de plăcere. Iubirea sa egoistă de plăceri duce la neglijarea datoriilor sacre. Fratelui B. îi place foarte mult să predice, dar nu s-a angajat niciodată să facă această lucrare simtind că blestemul cade asupra lui dacă nu predică Evanghelia. El a părăsit adesea lucrarea de la editură, care cerea atentia sa, pentru a răspunde invitatiilor vreunora dintre fratii săi din alte comunităti. Dacă ar fi fost pătruns de solemnitatea lucrării lui Dumnezeu pentru acest timp si ar fi înaintat punându-si încrederea în Dumnezeu, practicând tăgăduirea de sine si ridicând crucea lui Hristos, el ar fi avut realizări bune. Însă adesea a înteles atât de putin cât de sfântă este lucrarea, încât avea să-si creeze mai multe ocazii de a vizita alte comunităti, făcând din aceste ocazii o scenă a multumirii de sine, pe scurt, o călătorie de plăcere. Ce contrast între calea sa si cea urmată de apostoli, care au înaintat împovărati de Cuvântul vietii si, prin manifestarea Duhului, L-au predicat pe Hristos răstignit! Ei au arătat calea vietii prin tăgăduire de sine si cruce. Ei au avut părtăsie cu Mântuitorul lor prin suferintele Sale si cea mai mare dorintă a lor a fost aceea de a-L cunoaste pe Hristos Isus, si pe El răstignit. Ei nu s-au gândit la propriul lor confort si nu si-au socotit vietile ca fiind scumpe pentru ei însisi. Nu au vietuit pentru a se simti bine, ci pentru a face binele si pentru a salva suflete pentru care a murit Hristos.
Fratele B. poate prezenta argumente în favoarea unor puncte de doctrină, dar lectiile practice de sfintire, tăgăduire de sine si cruce nu le-a trăit personal. El poate vorbi către ureche, însă, nesimtind influenta sfintitoare a acestor adevăruri asupra inimii sale, neaplicându-le la viata sa, nu reuseste să imprime adevărul adânc în constiintă printr-un sentiment profund al solemnitătii si importantei lui în vederea judecătii, când trebuie hotărât fiecare caz. Fratele B. nu si-a educat mintea, iar comportamentul său în afara adunării nu a fost exemplar. Povara lucrării nu părea să-l apese, ba chiar s-a purtat cu usurătate, ca un băietas, iar prin exemplul lui a coborât standardul religiei. Lucrurile sacre si cele comune au fost puse la acelasi nivel. Fratele B. nu a fost dispus să suporte crucea; el nu a fost dispus să-L urmeze pe Hristos de la iesle până la sala de judecată si Calvar. A adus asupra sa multă suferintă, căutându-si propria plăcere. Mai are încă de învătat că propria sa tărie este slăbiciune si că întelepciunea sa este nebunie. Dacă ar fi simtit că este angajat în lucrarea lui Dumnezeu si că este îndatorat Aceluia care i-a dat timpul si talentele pe care le are si care a cerut ca acestea să fie sporite spre slava Sa, dacă ar fi stat cu credinciosie la postul său, nu ar fi avut de suferit din pricina acelei boli lungi si supărătoare. Expunerea la care s-a supus în acea călătorie de plăcere i-a provocat luni de suferintă si i-ar fi cauzat moartea dacă n-ar fi existat rugăciunea sinceră, eficientă a credintei, înăltată pentru el de aceia care au simtit că nu era pregătit să moară. Dacă ar fi murit atunci, cazul său ar fi fost cu mult mai grav decât acela al păcătosului neluminat. Însă Dumnezeu, milostiv, a ascultat rugăciunile poporului Său si i-a acordat o nouă prelungire a vietii, pentru a putea avea ocazia să se pocăiască de necredinciosia sa si să răscumpere timpul. Exemplul său i-a influentat pe multi din Battle Creek într-o directie gresită.
Fratele B. si-a revenit din boală; dar cât de putin s-au simtit el si familia sa smeriti sub mâna lui Dumnezeu! Lucrarea Duhului lui Dumnezeu si întelepciunea primită de la Domnul nu se manifestă pentru ca noi să putem fi fericiti si satisfăcuti de noi însine, ci pentru ca sufletele noastre să poată fi înnoite în cunoastere si veritabilă sfintire. Cu cât ar fi fost mai bine pentru acest frate dacă nenorocirea lui l-ar fi împins către o cercetare cu credinciosie a inimii, pentru a descoperi nedesăvârsirile din caracterul său, ca să le poată îndepărta si, cu un spirit umil, să iasă din cuptor asemenea aurului curătit, reflectând chipul lui Hristos!
Biserica l-a ajutat să suporte boala pe care el si-a adus-o asupră-si. Au fost găsiti supraveghetori si cheltuielile sale au fost suportate într-o mare măsură de către comunitate; cu toate acestea, nici el si nici familia sa nu au apreciat această bunătate si generozitate din partea bisericii. Simteau că li se cuvenea tot ceea ce se făcuse pentru ei. Când fratele B. si-a revenit după boală, a avut sentimente nedrepte fată de sotul meu pentru motivul să acesta dezaprobase calea sa, care era atât de condamnabilă. El s-a alăturat altora pentru a prejudicia influenta sotului meu si, de când a părăsit editura, nu si-a schimbat sentimentele. Nu ar sta prea bine dacă ar fi pus la probă de către Dumnezeu.
Fratele B. nu a învătat încă lectia pe care va fi nevoit să o învete, dacă vrea să fie salvat în cele din urmă, să se tăgăduiască pe sine si să se împotrivească înclinatiei sale după plăceri. Va trebui să fie adus din nou în aceeasi împrejurare si încercat chiar mai puternic, pentru că n-a reusit să suporte încercările din trecut. El L-a nemultumit pe Dumnezeu prin îndreptătirea de sine. El nu are decât o mică experientă în părtăsia la suferintele lui Hristos. Îi place mult etalarea ostentativă si nu face economie în ce priveste mijloacele sale. Domnul stie. El cântăreste simtămintele ascunse si intentiile inimii. El îl cunoaste pe om si îi pune la probă credinta. Ne cere să-L iubim si să-L slujim cu toată mintea, inima si tăria noastră. Iubitorii de plăceri pot afisa o formă de evlavie, care poate avea chiar unele accente de tăgăduire de sine, pot sacrifica timp si bani si cu toate acestea eul să nu fie reprimat, iar vointa să nu fie adusă în supunere fată de vointa lui Dumnezeu. Influenta fetelor D. a fost foarte rea în Battle Creek. Ele nu fuseseră instruite. Mama lor îsi neglijase datoria sacră si nu-si tinuse copiii în frâu. Ea nu le crescuse în teama si mustrarea Domnului. Ele au fost îngăduite si protejate de îndatorirea de a purta răspunderi, până acolo încât n-au mai avut plăcere în datoriile domestice, simple ale vietii. Mama îsi educase fiicele să se gândească mult la îmbrăcăminte, dar împodobirea interioară nu a fost înăltat înaintea lor. Aceste tinere erau frivole si mândre. Mintea lor era stricată; conversatia lor era corupătoare; si totusi existau unii în Battle Creek care doreau să se alăture unui asemenea tip de caractere si nu puteau să o facă fără a se coborî la nivelul lor. Aceste fete n-au avut parte de un tratament sever, după cum ar fi fost cazul. Ele doresc mult societatea tinerilor si acesti tineri sunt tema lor de meditatie si de conversatie. Ele au maniere stricate, sunt încăpătânate si încrezătoare în ele însele.
Întreaga familie iubeste etalarea ostentativă. Mama nu este o femeie demnă, prevăzătoare. Ea nu este în măsură să educe copii. Faptul de a-si îmbrăca fiicele pentru a da o reprezentatie este de mai mare pret pentru ea decât împodobirea interioară. Ea nu s-a autodisciplinat. Vointa sa nu a fost adusă în conformitate cu vointa lui Dumnezeu. Inima sa nu este cinstită cu Dumnezeu. Ea este străină de influenta Duhului Său asupra inimii, care aduce dorintele si afectul în ascultare de Hristos. Ea nu are calităti nobile ale mintii si nu are discernământ în ce priveste lucrurile sfinte. Si-a lăsat copiii să facă tot ce au vrut. Înfricosătoarea experientă pe care a avut-o cu cele două fiice mai mari nu i-a impresionat profund mintea, după cum o cereau împrejurările. Ea si-a educat fiicele să iubească îmbrăcămintea, frivolitatea si nebunia. Nu si-a disciplinat cele două fete tinere. A.D., sub o influentă corespunzătoare, ar fi un tânăr vrednic de cinste; dar are mult de învătat. El se conduce mai degrabă după înclinatii decât după îndemnul datoriei. Doreste mult să urmeze linia impusă de propria sa vointă si plăcere si nu cunoaste bine datoriile care îi revin unui crestin. El consideră că are datoria să-si satisfacă poftele si propriile sale înclinatii. El nu a biruit satisfacerea plăcerilor. Trebuie să-si limpezească perspectiva spirituală, ca să poată întelege ce înseamnă să fii sfintit pentru Dumnezeu si să învete marile cerinte pe care le are Dumnezeu în ceea ce-l priveste. Lipsurile serioase din educatia sa i-au afectat viata.
Cu bunele sale înzestrări, dacă fratele B. ar fi bine echilibrat, si un sef de lucrări credincios la editură, munca sa ar fi de mare pret în tipografie si ar putea câstiga un salariu dublu. Însă, dacă ne gândim la anii trecuti, luând în consideratie deficientele sale, alături de influenta sa neconsacrată, editura ar avea mai mult de câstigat dacă s-ar lipsi de el, chiar dacă ar putea beneficia în mod gratuit de serviciile sale. Fratele si sora B. nu au învătat lectia economiei. Satisfacerea gustului si alergarea după plăceri si etalare ostentativă au avut o influentă coplesitoare asupra lor. Salariile mici le-ar fi de mai mare ajutor decât cele mari, căci ei ar cheltui totul cu usurinta cu care respiră, fie câstigul cât de mare. Ei s-ar bucura de clipa trăită, iar când nenorocirea s-ar abate asupra lor, ar fi complet nepregătiti. Douăzeci de dolari pe săptămână ar fi cheltuiti tot cam în modul în care ar fi cheltuiti doisprezece. Dacă fratele si sora B. ar fi fost niste gospodari chibzuiti, cu tăgăduire de sine, până acum ar fi putut avea propriul lor cămin si, pe lângă acesta, mijloace la care să recurgă în caz de strâmtorare. Însă ei nu au vrut să facă economii asa cum au făcut altii, de care au ajuns să depindă uneori. Dacă neglijează învătarea acestor lectii, caracterele lor nu vor fi găsite desăvârsite în ziua lui Dumnezeu.
Fratele B. a fost obiectul marii iubiri si bunăvointe a lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, el n-a simtit niciodată că ar putea să imite marele Model. El pretinde, si toată viata lui a căutat să aibă, o parte mai mare în viata aceasta decât I s-a dat Domnului nostru. Nu a simtit niciodată adâncimile nestiintei si păcatului din care Hristos S-a oferit să-l ridice si să-l unească apoi cu natura Sa divină.
Este un lucru înfricosător să te ocupi de lucrurile sacre, când inima si mâinile nu sunt sfintite. A fi împreună lucrător cu Hristos presupune răspunderi înfricosătoare; a sta ca reprezentant al Său nu este un lucru mărunt. Realitătile înfiorătoare ale judecătii vor pune la probă lucrarea fiecărui om. Apostolul a spus: "Noi nu ne predicăm pe noi însine, ci pe Hristos Isus, Domnul. Căci Dumnezeu care a zis: 'Să lumineze lumina din întuneric' ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos". Capacitatea apostolului nu îsi avea izvorul în el însusi, ci în influenta plină de îndurare a Duhului lui Hristos, care îi umplea sufletul si îi aducea fiecare gând în supunere fată de ascultarea de Hristos. Puterea adevărului care însoteste cuvântul predicat va fi un miros de viată către viată sau de moarte către moarte. Pastorilor li se cere să fie exemple vii ale gândurilor si duhului lui Hristos, epistole vii, cunoscute si citite de toti oamenii. Tremur când mă gândesc că există unii pastori, chiar printre adventistii de ziua a saptea, care nu sunt sfintiti de adevărurile pe care le propovăduiesc. Nimic mai putin decât pătrunzătorul si puternicul Duh al lui Dumnezeu, care lucrează în inimile solilor Săi pentru a răspândi cunostinta despre slava lui Dumnezeu, nimic în afară de Acesta nu poate câstiga biruinta pentru ei. Predicarea fratelui B. nu a fost sub semnul sfintirii aduse de Duhul lui Dumnezeu. El poate vorbi fluent si poate expune cu claritate un subiect; însă predicării sale îi lipseste spiritualitatea. Apelurile sale nu au atins inima cu o nouă blândete. A fost o însiruire de cuvinte, dar inimile ascultătorilor săi nu au fost însufletite si topite de simtământul iubirii Mântuitorului. Păcătosii nu au fost convinsi de păcat si atrasi către Hristos, simtind că "trece Isus din Nazaret". Păcătosii ar trebui să aibă un sentiment lămurit, dat de apropierea si dispozitia lui Hristos de a le oferi o mântuire sigură. Înaintea poporului ar trebui prezentat un Mântuitor, în timp ce inima vorbitorului ar trebui umilită si pătrunsă de spiritul Său. Însusi tonul vocii, privirea, cuvintele ar trebui să aibă o putere irezistibilă de a misca inima si de a pune stăpânire pe minte. Dacă Isus este în cuvinte si în tonul vocii, dacă ele sunt pline de căldura iubirii Sale profunde, lucrul acesta se va dovedi o binecuvântare cu mult mai de pret decât toate bogătiile, plăcerile si măririle pământesti. Căci astfel de binecuvântări nu vor veni si vor trece fără a împlini o lucrare. Convingerile se vor adânci, va exista o sensibilizare si se va ridica întrebarea: "Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?"
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
