| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 21 (1872)
UN APEL PENTRU PURTĂTORII DE POVERI
Dragi frati si surori, mă simt constrânsă în acest timp să mă achit de o datorie neglijată multă vreme. Înainte să se îmbolnăvească, sotul meu a muncit mai mult decât ar fi trebuit să muncească doi oameni în acelasi timp. El nu a găsit timp să-si odihnească mintea si trupul si să uite putin de grijile care îl apăsau. Prin mărturii, el a fost avertizat de pericolul care-l amenintă. Mi s-a arătat că efectua prea multă lucrare intelectuală. Voi reproduce mai jos o mărturie scrisă, dată încă din 26 august 1855:
"Pe când eram în Paris, Maine, mi s-a arătat că sănătatea sotului meu era într-o stare critică si că nelinistea care apăsa asupra mintii sale fusese mai mult decât putea el să suporte. Când adevărul prezent a fost publicat prima dată, el a depus un mare efort si a trudit, încurajat si ajutat prea putin de fratii săi. De la început, el a luat asupră-i poveri care-i solicitau prea mult rezistenta fizică.
Aceste poveri, împărtite în mod egal, nu ar fi trebuit să fie atât de obositoare. În timp ce sotul meu îsi lua multe răspunderi, unii dintre fratii săi de slujbă nu erau dispusi să-si asume vreuna. Iar cei care se fereau de poveri si răspunderi nu-si dădeau seama de poverile sale si nu erau interesati de înaintarea lucrării si de cauza lui Dumnezeu asa cum ar fi trebuit să fie. Sotul meu a simtit această lipsă si si-a întins umărul pentru a cuprinde poveri care erau prea mari si care aproape că l-au strivit. Ca urmare a acestor eforturi suplimentare, vor fi salvate mai multe suflete; dar tocmai aceste eforturi i-au afectat constitutia fizică si i-au secătuit puterile. Mi s-a arătat că el ar trebui, într-o mare măsură, să-si lase nelinistea deoparte; Dumnezeu doreste ca el să fie eliberat de o asemenea muncă obositoare si să petreacă mai mult timp studiind Scripturile si în compania copiilor săi, căutând să le educe mintea.
Am văzut că nu este de datoria noastră să ne încărcăm singuri cu încercări personale. O asemenea muncă intelectuală, îndurată din pricina nedreptătilor altora, ar trebui evitată. Sotul meu poate continua să lucreze din toate puterile - cum a făcut-o până în prezent -, iar ca rezultat să coboare în mormânt si lucrările lui să fie pierdute pentru cauza lui Dumnezeu; sau poate fi eliberat acum, cât i-a mai rămas putină energie, pentru a rezista mai mult si pentru ca lucrările lui să fie mai eficiente."
Voi cita acum dintr-o mărturie dată în 1859: "În ultima viziune, mi s-a arătat că Domnul voia ca sotul meu să se ocupe mai mult cu studiul Scripturilor, pentru a putea fi pregătit să lucreze mai eficient în cuvânt si în învătătură, atât în vorbit, cât si în scris. Am văzut că în trecut ne epuizaserăm energiile prin nelinisti si griji multe, pentru a aduce biserica într-o pozitie bună. Nu ni se cere o asemenea muncă epuizantă în locuri di-ferite, ducând poverile bisericii, căci comunitătile ar trebui să-si poarte propriile poveri. Lucrarea noastră este de a le instrui în ce priveste Cuvântul lui Dumnezeu, de a le îndemna să vadă necesitatea unei religii verificate practic si de a defini cât mai clar cu putintă pozitia corectă în ce priveste adevărul. Dumnezeu dorea ca noi să ne ridicăm glasul în adunarea cea mare în legătură cu subiecte legate de adevărul prezent, care sunt de importantă vitală. Acestea ar trebui prezentate cu claritate si hotărâre si, de asemenea, consemnate în scris, pentru ca mesagerii tăcuti să le poată purta către oamenii de pretutindeni. Din partea noastră se cere o consacrare deplină în lucrarea de căpetenie; trebuie să dorim din suflet să trăim în lumina înfătisării lui Dumnezeu. Dacă mintea noastră ar fi mai putin ocupate cu încercările bisericii, membrii ei ar fi mai liberi să pună în practică subiecte biblice; iar o preocupare mai strânsă cu adevărurile Bibliei ar obisnui mintea să curgă pe acel făgas si noi am fi astfel bine pregătiti pentru lucrarea importantă ce ne revine.
Mi s-a arătat că Dumnezeu nu a pus asupra noastră poveri atât de grele ca acelea pe care le-am purtat în trecut. Este datoria noastră să vorbim bisericii si să le arătăm membrilor necesitatea de a lucra pentru ei însisi. Ei au fost dusi în spate prea mult. Motivul pentru care nu ar trebui să ni se ceară să luăm asupra noastră poveri grele si să ne angajăm într-o muncă peste măsură de istovitoare este că Domnul are pentru noi o lucrare de un alt caracter. El nu doreste să ne epuizăm puterile fizice si intelectuale, ci să le păstrăm în rezervă, pentru ca, în ocazii speciale, ori de câte ori este cu adevărat nevoie de ajutor, glasurile noastre să se poată face auzite. Am văzut că vor fi schimbări importante, în care influenta noastră va fi cerută spre călăuzire; că se vor ridica influente si vor fi aduse când si când erori în biserică si că atunci va fi nevoie de înrâurirea noastră; dar c , dacă am fi epuizati prin lucrările de până atunci, nu am avea judecata linistită, prudenta si stăpânirea de sine necesare pentru ocazia importantă în care Dumnezeu vrea ca noi să jucăm un rol important.
Satana ne-a paralizat eforturile, afectând biserica într-o asemenea măsură, încât să ne silească la un volum dublu de muncă pentru a ne croi drum prin întuneric si necredintă. Aceste eforturi de a pune lucrurile în rânduială în biserici ne-au stors de puteri, urmarea fiind oboseala si slăbiciunea. Am văzut că avem de făcut o lucrare, dar că vrăjmasul sufletelor se va împotrivi fiecărui efort pe care vom încerca să-l facem. Că poporul ar putea fi într-o stare de apostazie, astfel încât Dumnezeu nu-l putea binecuvânta, si aceasta va fi demoralizant; însă noi nu ar trebui să fim descurajati. Ar trebui să ne facem datoria de a prezenta lumina si să lăsăm răspunderea în seama poporului."
Voi cita în continuare dintr-o altă mărturie, scrisă pe 6 iunie 1863: "Mi s-a arătat că mărturia noastră este încă necesară în comunitate, că ar trebui să lucrăm pentru a ne scuti de încercări si griji si că ar trebui să ne mentinem mintea într-un spirit de consacrare. Este datoria celor de la editură să facă eforturi intelectuale mai mari, iar cea a sotului meu să se menajeze mai mult. El se ocupă mult timp cu probleme diverse, care îi obosesc si răvăsesc mintea, făcându-l incapabil de a mai studia sau de a mai scrie si împiedicând astfel lumina sa să strălucească în Review asa cum ar trebui.
Mintea sotului meu nu ar trebui încărcată si suprasolicitată. Ea trebuie să se bucure de odihnă, iar el trebuie lăsat liber să scrie si să se ocupe de lucruri pe care altii nu le pot face. Cei angajati la editură i-ar putea ridica de pe umeri multe griji apăsătoare, dacă s-ar preda lui Dumnezeu si ar manifesta un profund interes pentru lucrare. Nu ar trebui să existe nici un simtământ egoist printre cei ce lucrează la editură. Ei sunt angajati în lucrarea lui Dumnezeu si sunt răspunzători fată de El pentru motivatiile pe care le au si pentru modul în care înaintează această ramură a lucrării Sale. Li se cere să-si disciplineze mintea. Multi cred că neglijentele nu ar trebui condamnate. Aceasta este o mare greseală. Neglijenta este păcat. Ea duce la multe greseli grosolane si la multă dezordine. Mintii trebuie să i se dea însărcinări; ea trebuie disciplinată până când va reusi să păstreze ce i s-a încredintat.
Sotul meu a avut multe griji si a făcut multe lucruri pe care altii ar fi trebuit să le facă, dar pe care s-a temut să li le încredinteze, pentru ca nu cumva, în nepăsarea lor, să facă greseli greu de îndreptat si să provoace astfel pierderi. Acest lucru a fost o mare greutate pentru mintea lui. Cei ce lucrează la editură ar trebui să învete. Ei ar trebui să studieze, să pună în aplicare si să-si exerseze facultătile propriilor lor minti; căci ei au doar această ramură de activitate, în timp ce sotul meu are responsabilitatea mai multor departamente ale lucrării. Dacă un lucrător aduce o pagubă, el ar trebui să aibă simtământul că este de datoria lui să repare stricăciunile din propria lui pungă, si nu ar trebui să îngăduie ca editura să suporte pierderile datorate neglijentei lui. El nu ar trebui să înceteze să mai poarte răspunderi, ci să încerce din nou, evitând să mai facă greselile din trecut. În acest fel, el va învăta să manifeste prudenta pe care o pretinde neîncetat Cuvântul lui Dumnezeu si atunci va ajunge să-si facă pur si simplu datoria. Sotul meu ar trebui să-si facă timp pentru înfăptuirea acelor lucruri despre care judecata sa îi spune că i-ar păstra sănătatea. El s-a gândit că trebuie să arunce poverile si răspunderile care erau asupră-i si să părăsească editura, căci altfel mintea i s-ar ruina. Mi s-a arătat că, atunci când va dori să-l elibereze din pozitia lui, Domnul va oferi dovezi pentru eliberarea sa într-un mod la fel de lămurit ca si atunci când a asezat povara lucrării asupra lui. Însă el a purtat prea multe poveri, iar aceia care lucrează cu el la editură si, de asemenea, fratii de slujbă au îngăduit prea usor ca el să le poarte. Ei s-au ferit, de regulă, să poarte poveri si au simpatizat cu cei care murmurau împotriva lui, lăsându-l să stea singur, în timp ce era plecat sub greutatea cenzurii, până când Dumnezeu a preluat propria lui cauză, apărându-l. Dacă ei si-ar fi luat partea de poveri, sotul meu ar fi fost usurat.
Am văzut că Dumnezeu ne cere acum să avem o grijă deosebită de sănătatea pe care ne-a dat-o; căci lucrarea noastră nu s-a împlinit încă. Mărturia noastră trebuie încă dată si va avea influentă. Ar trebui să ne păstrăm puterile să muncim pentru cauza lui Dumnezeu, când este nevoie de lucrarea noastră. Ar trebui să avem grijă să nu luăm asupră-ne poveri pe care altii pot si ar trebui să le ducă. Ar trebui să încurajăm o stare de spirit plină de voiosie, nădejde si pace; căci sănătatea noastră depinde de acest lucru. Lucrarea pe care Dumnezeu ne cere s-o facem nu ne va împiedica să ne îngrijim de sănătatea noastră, pentru a ne putea reface după munca peste măsură de obositoare. Cu cât va fi mai bună sănătatea noastră, cu atât va fi mai bună lucrarea pe care o facem. Când ne suprasolicităm puterile si ajungem epuizati, suntem predispusi la răceală si uneori există pericolul de a contracta boli care pot lua forme primejdioase. Nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să se îngrijească, atâta timp cât El ne-a lăsat nouă această răspundere."
Pe 25 octombrie 1869, când eram în Adams Center, N.Y., mi s-a arătat că unii pastori nu reusesc să poarte toate răspunderile pe care Dumnezeu doreste ca ei să si le asume. Această lipsă aruncă asupra celor care poartă poveri un volum de muncă suplimentar, si mai ales asupra sotului meu. Unii pastori nu reusesc să iasă în lucrare si să îndrăznească ceva pentru cauza lui Dumnezeu si lucrarea Sa. Trebuie luate hotărâri importante, însă, din pricină că omul muritor nu poate vedea sfârsitul de la început, unii se feresc să se avânte si să înainteze după cum îi conduce providenta lui Dumnezeu. Cineva trebuie să înainteze; cineva trebuie să se avânte cu temere de Dumnezeu, punând rezultatul în seama Lui. Acei pastori care se feresc de această parte a lucrării pierd mult. Ei nu reusesc să obtină acea experientă pe care Dumnezeu a intentionat ca ei s-o aibă pentru a face din ei bărbati puternici, eficienti, pe care te poti bizui în orice situatie urgentă. Frate A., tu te feresti să-ti asumi riscuri. Nu esti dispus să te avânti când nu poti vedea calea netezită perfect. Cu toate acestea, cineva trebuie să facă tocmai această lucrare; cineva trebuie să umble prin credintă sau, în caz contrar, nu se vor vedea miscări de înaintare si nu se va realiza nimic. Te leagă teama că vei face greseli si miscări eronate si apoi vei fi acuzat. Te scuzi că nu-ti asumi răspunderea deoarece ai făcut unele greseli în trecut. Însă ar trebui să actionezi conform celei mai bune judecăti pe care o ai, încredintându-I lui Dumnezeu rezultatul. Cineva trebuie să facă aceasta si este o pozitie grea pentru oricine. Nu ar trebui ca o singură persoană să poarte toată această răspundere, ci s-o împartă cu altii în mod egal, după multă reflectie si rugăciune serioasă.
În timpul suferintei sotului meu, Domnul i-a probat si dovedit pe cei din poporul Său, pentru a scoate la iveală ceea ce era în inimile lor; si, făcând astfel, El le-a arătat ceea ce nu era descoperit în ei însisi si nu era conform Duhului lui Dumnezeu. Împrejurările dificile în care au fost adusi au scos la iveală din inimile fratilor nostri ceea ce altfel nu s-ar fi dat niciodată pe fată. Domnul a dovedit poporului Său că întelepciunea omului este nebunie si că, dacă nu se încred cu tărie si nu ajung să fie dependenti de Dumnezeu, planurile si calculele lor se vor dovedi un esec total. Noi trebuie să învătăm din toate aceste lucruri. Dacă se fac erori, acestea ar trebui să fie învătături si pilde, iar nu să ducă la evitarea poverilor si răspunderilor. Când sunt multe lucruri în joc si când probleme cu consecinte grave trebuie luate în seamă, când trebuie rezolvate chestiuni importante, slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să-si asume răspunderi în mod individual. Ei nu-si pot lăsa deoparte povara si cu toate acestea să împlinească vointa lui Dumnezeu. Unor pastori le lipsesc calitătile necesare pentru zidirea bisericilor si nu sunt dispusi să se obosească pentru cauza lui Dumnezeu. Ei nu au dispozitia de a se dedica trup si suflet lucrării, cu tot interesul si cu un zel neobosit, cu o răbdare si o perseverentă neobosite. Exercitând aceste calităti pline de viată, bisericile ar fi păstrate în orânduială, iar lucrările sotului meu nu ar mai fi atât de grele. Nici un pastor nu are în minte neîncetat faptul că lucrarea tuturor trebuie să fie judecată si că fiecare om va fi răsplătit după faptele lui.
Frate A., tu ai o răspundere de purtat în ce priveste Institutul de Sănătate Cunoscut mai târziu ca Battle Creek Sanatorium. Ar trebui să cântăresti acest lucru, să reflectezi. Adesea, timpul pe care-l petreci în studiu este cel mai bun ca să te gândesti ce trebuie făcut pentru a pune lucrurile în ordine la institut si la editură. Sotul meu preia aceste poveri deoarece el vede că lucrarea pentru aceste institutii trebuie făcută de cineva. Cum altii nu vor să ia conducerea, el păseste în acest gol si suplineste lipsa acestora.
Dumnezeu i-a atras atentia si l-a somat pe sotul meu în legătură cu păstrarea fortelor sale. Mi s-a arătat că el a fost ridicat de Domnul si că trăieste ca o minune a îndurării, iar nu în scopul ca asupră-i să fie iarăsi puse poverile sub care a căzut o dată, ci pentru ca poporul lui Dumnezeu să poată beneficia de experienta sa în directia înaintării intereselor generale ale cauzei, si acest lucru în legătură cu lucrarea pe care Domnul mi-a dat-o mie si cu povara pe care a pus-o asupra mea.
Frate A., trebuie să dai dovadă de multă atentie, mai ales la Battle Creek. Când faci vizite, conversatia pe care o porti ar trebui să fie despre cele mai importante subiecte. Ai grijă să sprijini învătăturile prin exemplul personal. Acesta este un post important si va solicita muncă. Cât esti aici, ar trebui să-ti faci timp să cugeti asupra tuturor lucrurilor care trebuie făcute si să ceri o evaluare solemnă. Ar trebui să simti un interes tot atât de mare pentru lucrurile legate de cauză, de lucrarea de la Institutul de Sănătate si de la editură ca acela pe care îl simte sotul meu; ar trebui să simti că lucrarea este a ta. Nu poti face lucrarea pe care Dumnezeu l-a învrednicit în mod deosebit pe sotul meu s-o facă si nici el nu poate face lucrarea pe care Dumnezeu te-a învrednicit în mod deosebit pe tine s-o împlinesti. Cu toate acestea, amândoi împreună, uniti într-o lucrare armonioasă, fiecare în postul său, puteti realiza mult. Lucrarea în care avem un interes comun este mare; iar lucrătorii eficienti, voluntari si purtători de poveri sunt într-adevăr putini. Dumnezeu îti va da tărie, fratele meu, dacă vei înainta si te vei tine aproape de Domnul. El ne va da, sotului meu si mie, tărie în munca noastră comună, dacă vom face totul spre slava Sa, după capacitătile si puterile noastre de a lucra. Ar trebui să fii pus acolo unde ai avea o ocazie mai bună de a-ti pune la lucru darul, după înzestrarea pe care ti-a dat-o Dumnezeu. Ar trebui să te sprijini cu toată greutatea pe Dumnezeu si să-I dai ocazia să te învete, să te conducă si să te inspire. Tu ai un interes profund fată de lucrarea si cauza lui Dumnezeu si ar trebui să privesti către El pentru lumină si călăuzire. El îti va da lumină. Însă, ca ambasador al lui Hristos, ti se cere să fii credincios, să îndrepti răul cu blândete si iubire, iar eforturile tale nu se vor dovedi nefolositoare.
De când sotul meu si-a revenit din slăbiciunea sa, am lucrat amândoi cu toată puterea. Noi nu am luat în seamă propria noastră comoditate sau plăcere. Am călătorit si am lucrat, încât acest lucru ne-a adus o slăbiciune - lipsiti fiind de avantajele odihnei. În anul 1879, am participat la douăsprezece întâlniri de tabără. În unele întâlniri din acestea, povara lucrării a rămas aproape în întregime asupra noastră. Am călătorit din Minnesota până în Maine, până în Missouri si Kansas.
Sotul meu si cu mine ne-am unit eforturile pentru a îmbunătăti revista Health Reformer. Acum numită Good Health. > si s-o facem interesantă si folositoare, o revistă care să fie dorită nu numai de către poporul nostru, ci de toate categoriile de oameni. Acest lucru a fost un efort mare pentru el. A mai făcut îmbunătătiri foarte importante si în Review si în Instructor. El a dus la îndeplinire lucrarea care ar fi trebuit făcută de trei oameni. Si, în timp ce această muncă i-a revenit lui în ramura editorială a lucrării, departamentele de afaceri de la Institutul de Sănătate si de la Asociatia Editurii au simtit nevoia eforturilor a doi oameni care să le elibereze de încurcăturile financiare.
Oameni necredinciosi cărora li se încredintase lucrarea de la editură si de la institut aduseseră lucrurile, prin egoismul si lipsa lor de consacrare, în cea mai deplorabilă stare. Existau probleme nerezolvate care trebuia solutionate. Sotul meu a păsit în acest gol creat si a lucrat din toate puterile sale. Era sfârsit. Puteam vedea că se află în primejdie; dar nu puteam vedea cum ar fi putut să se oprească fără ca lucrarea de la editură să înceteze. Aproape în fiecare zi se ridica o nouă încurcătură, o nouă dificultate provocată de necredinciosia oamenilor care preluaseră conducerea lucrării. Creierul său era solicitat la maximum. Însă cele mai mari încurcături s-au sfârsit acum si lucrarea înaintează prosperând. La Conferinta Generală, sotul meu a cerut să fie eliberat de poverile sale; însă, în ciuda rugămintii sale, povara editării publicatiilor Review si Reformer a fost pusă asupra lui, cu încurajarea că oamenii care vor voi să ia asupra lor poveri si responsabilităti vor fi de asemenea încurajati să se stabilească în Battle Creek. Dar până acum nu a sosit nici un ajutor care să-l ajute să rezolve problemele financiare de la editură. Sotul meu se stinge cu repeziciune. Am asistat la patru întâlniri de tabără, în vestul S.U.A., iar fratii nostri ne îndeamnă să participăm la întrunirile din est. Însă noi nu îndrăznim să luăm poveri suplimentare asupra noastră. Când am revenit de la lucrarea întâlnirilor de tabără din vest, în iulie 1871, am găsit multe lucrări care fuseseră lăsate să se adune în absenta sotului meu. Nu am văzut nici o ocazie de odihnă încă. Sotul meu trebuie eliberat de poverile ce apasă asupra lui. Sunt prea multi cei ce se folosesc de creierul său, în loc să si-l folosească pe al lor. După lumina pe care Dumnezeu a avut plăcerea să ne-o dea, vă rugăm fierbinte, fratii mei, să-l eliberati pe sotul eu. Nu doresc să-mi închipui care vor fi consecintele continuării ca si până acum a lucrării sale. El v-a slujit cu credinciosie si fără egoism ani de zile si a căzut în cele din urmă sub apăsarea poverilor puse asupra sa. Apoi, fratii săi, în care se încrezuse, l-au părăsit. L-au lăsat să cadă în bratele mele si l-au abandonat. Timp de aproape doi ani i-am fost infirmieră, îngrijitoare, medic. Nu doresc să trec prin această experientă a doua oară. Fratilor, vreti să ridicati poverile ce ne apasă si să ne îngăduiti să ne păstrăm puterile, asa cum vrea Dumnezeu, astfel încât cauza, în general, să poată beneficia de eforturile pe care le-am putea depune, în tăria Sa? Sau ne veti lăsa să fim cuprinsi de slăbiciune, încât vom deveni nefolositori cauzei? Fragmentul precedent al acestui apel a fost citit la întâlnirea de tabără din New Hampshire, în august 1871. Când ne-am întors din Kansas, în toamna anului 1870, fr. B. era acasă, bolnav de friguri. Sora Van Horn, în acest timp, lipsea de la editură, din pricina frigurilor care o cuprinseseră ca urmare a mortii neasteptate a mamei sale. Fr. Smith lipsea si el de la editură, aflându-se în Rochester, N.Y., pentru a se reface după friguri. La editură era multă treabă neterminată; cu toate acestea, fratele B. si-a părăsit postul datoriei pentru a-si satisface propria plăcere. Acest fapt petrecut în experienta sa îl caracterizează ca om. El tratează cu usurintă îndatoririle sacre.
Faptul că a urmat calea pe care a urmat-o a constituit o mare trădare a încrederii ce-i fusese acordată. Ce contrast izbitor este între acest lucru si viata lui Hristos, Modelul nostru! El era Fiul lui Iehova si Întemeietorul mântuirii noastre. El a trudit si a suferit pentru noi. El S-a tăgăduit pe Sine si întreaga Sa viată a fost o scenă continuă a muncii si lipsurilor. Dacă ar fi vrut, Si-ar fi putut petrece zilele într-o lume a Sa, după cum ar fi considerat că e mai bine, în tihnă si îndestulare, si ar fi pretins pentru Sine toate plăcerile si satisfactiile pe care I le-ar fi putut oferi lumea. Însă El nu a tinut seama de confortul Său personal. Nu a trăit pentru propria Sa plăcere, ci pentru a face binele si a-Si revărsa binecuvântările asupra celorlalti.
Fratele B. era bolnav de friguri. Cazul lui era critic. Pentru a face dreptate cauzei lui Dumnezeu, mă văd constrânsă să declar că boala sa nu era rezultatul unui devotament neobosit în interesul editurii. Expunerea sa imprudentă, într-o călătorie spre Chicago, pentru plăcerea lui personală, a fost cauza bolii sale prelungite, supărătoare, pline de suferintă. Dumnezeu nu l-a sprijinit, pentru că a părăsit lucrul când lipseau atâtia oameni care ocupaseră pozitii importante în editură. Chiar atunci când nu ar fi trebuit să se scuze nici pentru o oră, el si-a părăsit datoria, iar Dumnezeu nu l-a sustinut.
Pentru noi nu a existat nici un timp de odihnă, oricât de mult am fi avut nevoie de el. The Review, The Reformer si The Instructor trebuie editate. Fuseseră puse deoparte multe scrisori pentru ca noi să le examinăm la data întoarcerii noastre. La editură, lucrurile erau într-o stare jalnică. Totul trebuia pus în rânduială. Sotul meu s-a apucat de treabă si eu l-am ajutat cu ce am putut; însă aceasta era prea putin. El a lucrat fără încetare pentru a pune la punct mari încurcături administrativ-financiare si a îmbunătăti conditia publicatiilor noastre periodice. El nu se putea bizui pe ajutor din partea unuia din fratii săi slujbasi. Capul, inima si mâinile îi erau pline. Nu a fost încurajat de fratii A. si C., când ei stiau că se află singur sub poverile de la Battle Creek. Ei nu i-au sustinut mâinile ridicate. Au scris în cea mai descurajantă manieră despre sănătatea lor subredă si despre faptul că se aflau într-o asemenea stare de epuizare, încât nu se putea conta pe ei pentru împlinirea vreunei lucrări. Sotul meu a văzut că nu exista nici o sperantă în acea directie. În ciuda volumului dublu de muncă pe care l-a prestat toată vara, nu s-a putut odihni. Si, cu toată slăbiciunea sa, el s-a angajat pentru a înfăptui lucrarea pe care o neglijaseră altii.
Revista The Reformer era aproape moartă. Fratele B. sustinuse pozitia extremistă a dr. Trall. Aceasta îl influentase pe doctor să scrie în Reformer mai ferm decât ar fi făcut-o în alte împrejurări, pentru eliminarea din alimentatie a laptelui, zahărului si sării. Scoaterea completă din alimentatie a acestora poate fi corectă la timpul potrivit; însă nu venise vremea de a sprijini generalizarea acestor puncte. Iar aceia care sustin totusi pozitia lor si pledează în favoarea eliminării totale a laptelui, untului si zahărului ar trebui să-si usureze propriile mese de aceste lucruri. Fratele B., chiar si atunci când lua pozitie în Reformer, alături de dr. Trall, în privinta efectelor dăunătoare ale sării, laptelui si zahărului, nu practica aceste lucruri despre care vorbea. Acestea erau folosite zilnic chiar la masa lui. Multi din poporul nostru îsi pierduseră interesul pentru revista Reformer si erau primite zilnic scrisori cu această cerere descurajantă: "Vă rog să nu-mi mai trimiteti revista Reformer". Primeam scrisori din vest, care este un tinut nou, unde sunt putine fructe, scrisori în care eram întrebati: "Cum îsi duc traiul la Battle Creek prietenii reformei sănătătii? Renuntă ei complet la sare? Dacă ei o fac, noi nu putem adopta acum reforma sănătătii. Nu putem obtine decât putine fructe si am renuntat la folosirea cărnii, a ceaiului, a cafelei si a tutunului; dar de ceva care să ne tină în viată tot avem nevoie."
Petrecusem câtva timp în vest si stiam că fructele sunt o raritate, si simpatizam cu fratii nostri care căutau cu constiinciozitate să fie în armonie cu corpul de adventisti păzitori ai Sabatului. Ei se descurajau, iar unii încetau să tină reforma sănătătii, temându-se că cei de la Battle Creek erau extremisti si fanatici. N-am putut trezi nicăieri în vest interesul de a obtine abonamente la Health Reformer. Am văzut că cei care publicau articole în Reformer se îndepărtau de popor si îi lăsau în urmă. Dacă luăm pozitii pe care crestinii constiinciosi, care sunt cu adevărat reformatori, nu le pot adopta, cum ne-am putea astepta să aducem binefaceri acelui grup de oameni la care nu putem ajunge decât de pe pozitiile păstrării sănătătii?
Nu trebuie să mergem mai repede decât se pot tine de noi aceia ale căror constiinte si minti sunt convinse de adevărurile pe care le sustinem. Trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află. Unii dintre noi au avut nevoie de ani multi pentru a ajunge acolo unde suntem acum cu reforma sănătătii. Dobândirea unei reforme în alimentatie se face printr-o muncă lentă. Avem de înfruntat pofte puternice; căci lumea este dedată lăcomiei. Dacă am vrea să acordăm oamenilor tot atâta timp cât ne-a trebuit nouă ca să ajungem la nivelul avansat din prezent în ce priveste reforma, am fi foarte răbdători cu ei si le-am îngădui să înainteze pas cu pas, cum am făcut si noi, până când picioarele lor vor fi bine fixate pe platforma reformei sănătătii. Însă ar trebui să fim cu băgare de seamă să nu înaintăm prea repede, pentru a nu fi nevoiti să ne întoarcem pe urmele noastre. În orice reformă, am face mai bine să rămânem cu un pas în urma tintei propuse decât să o depăsim cu un pas. Si dacă există vreo greseală, aceasta să fie din partea poporului.
Mai presus de toate acestea, noi nu ar trebui ca, prin ceea ce scriem, să apărăm pozitii pe care nu le punem la probă în mod practic, în familiile noastre, chiar la mesele noastre. Aceasta este disimulare, un tip de ipocrizie. În Michigan ne putem descurca mai bine fără sare, zahăr si lapte decât multi din cei ce se află în vestul îndepărtat sau departe, spre est, unde nu sunt fructe. Dar în Battle Creek sunt foarte putine familii care nu folosesc aceste articole alimentare. Noi stim că o folosire în exces a acestora este foarte dăunătoare sănătătii si în multe cazuri gândim că, dacă nu le-am folosi deloc, ne-am bucura de o stare a sănătătii mult mai bună. Acum însă povara noastră nu o reprezintă aceste lucruri. Poporul este atât de în urmă cu reforma, încât vedem cu ochii nostri că oamenii nici nu pot suporta să te vadă trăgând linie peste plăcerile lor vătămătoare si peste narcoticele atâtătoare pe care le folosesc. Noi dăm o mărturie hotărâtă împotriva tutunului, băuturilor alcoolice, tabacului, ceaiului, cafelei, alimentelor din carne, untului, mirodeniilor, prăjiturilor bogate, plăcintelor cu carne, folosirii în exces a sării si tuturor substantelor atâtătoare folosite în alimentatie. Dacă întâlnim persoane care nu au fost luminate în ce priveste reforma sănătătii si le punem înainte de la început pozitiile noastre cele mai puternice, există pericolul ca acestea să se descurajeze, văzând la câte trebuie să renunte, astfel încât nu vor face nici un efort de a-si reforma felul de viată. Trebuie să-i conducem pe oameni cu răbdare si în mod treptat, amintindu-ne mereu ce groapă adâncă s-a săpat pentru ca noi să putem iesi.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
