| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 15
VORBIREA DE RĂU
Fratele F. a avut pe inimă cauza lui Dumnezeu, dar el s-a implicat prea mult si a luat asupra sa multe poveri pe care nu trebuia să le poarte. În felul acesta, sănătatea lui a suferit. Uneori, a văzut problemele într-o lumină puternică si era prea serios si doritor ca toti ceilalti să le vadă asa cum le-a văzut el; iar pentru că ei întârziau să facă acest lucru, s-a simtit aproape zdrobit. El priveste în profunzime si este în pericol de a insista prea tare asupra părerilor lui despre lucruri. Sora F. doreste să fie o crestină, dar n-a cultivat discretia si adevărata politete. Ea are un temperament foarte impulsiv, înflăcărat si încrezut. Îsi arată partea aspră a caracterului si n-a lăsat impresia că-i este spre folos. A actionat din impuls, procedând exact cum a simtit, si uneori simtămintele ei au fost foarte înflăcărate si puternice. Ea are preferinte si antipatii puternice, si a îngăduit acestei nefericite trăsături din caracterul ei să se dezvolte, în mare măsură în paguba progresului ei spiritual si spre răul bisericii. Ea a vorbit prea mult si neîntelepteste, întocmai cum a simtit. Aceasta a avut mare influentă asupra sotului ei si uneori l-a făcut să actioneze impulsiv, când, dacă ar fi asteptat si dacă ar fi privit calm problemele, si le-ar fi cântărit cum se cuvine, ar fi fost mai bine pentru el si pentru biserică. Nimic nu se câstigă, dacă se actionează gresit, din impuls sau din emotii puternice. Sora F., actionează din impuls, găseste greseli si are prea multe de spus împotriva fratilor si surorilor ei. Aceasta va produce confuzie în oricare biserică. Dacă ea si-ar putea stăpâni temperamentul, ar câstiga o mare biruintă. Dacă ar căuta după o podoabă cerească, chiar podoaba unui duh blând si linistit, pe care Dumnezeu, Creatorul cerului si al pământului, îl numeste de mare pret, ea ar fi atunci de mare ajutor pentru biserică. Dacă ar îndrăgi spiritul lui Hristos si ar deveni o făcătoare de pace, propriul ei suflet ar prospera si ea ar fi o binecuvântare pentru biserică, oriunde s-ar afla. Dacă nu este convertită si dacă n-are loc o schimbare totală în ea, dacă nu se educă să fie mai calm la vorbire si mai înceată la mânie, si dacă nu cultivă adevărata politete crestină, influenta ei se va dovedi vătămătoare si fericirea celor apropiati ei va suferi. Ea manifestă o independentă care este spre paguba ei si-i înstrăinează prietenii. Această independentă i-a pricinuit mult necaz si a rănit pe cele mai bune prietene ale ei. Dacă cei care aveau resurse au fost zgârciti în afacerile lor cu sotul ei, si nu l-au ajutat mai mult decât cei din lume, în tranzactii de afaceri, ea a simtit asta si a vorbit, dând nastere la simtăminte de nemultumire, care mai înainte nu existau deloc. Aceasta este, în cel mai bun caz, o lume egoistă. Multi dintre cei care mărturisesc adevărul nu sunt sfintiti prin el, si nu pot avea inimă să facă nici chiar o neînsemnată modificare de preturi la produse, când au de-a face cu un frate sărac, si nu cei din lume. Ei nu-i iubesc pe semenii lor ca pe ei însisi. Lui Dumnezeu i-ar plăcea să existe mai putin egoism si mai multă bunăvointă dezinteresată. Deoarece sora F. a văzut în afacere o manifestare a duhului egoist, ea a făcut un păcat si mai mare, presupunând si vorbind cu privire la această problemă. A gresit asteptându-se la prea mult. Limba este într-adevăr un mădular nesupus, o lume de nelegiuiri, aprinde focul iadului, neîmblânzită si de neîmblânzit. Sora F. avusese un duh de revansă, care se manifesta prin comportamentul ei când era ofensată. Acesta era întru-totul gresit. Ea a cultivat simtăminte amare, care sunt străine spiritului lui Hristos. Mânie, resentiment si tot felul de dispozitii răutăcioase sunt nutrite prin vorbire împotriva celor de care suntem nemultumiti, si prin povestirea greselilor, cusururilor si a păcatelor semenilor. Dorintele păcătoase sunt satisfăcute. Soră F., dacă esti mâhnită pentru că semenii sau prietenele tale gresesc spre propria lor pagubă, dacă ele sunt surprinse în greseală, urmează regula Bibliei. "Du-te si mustră-l între tine si el singur" (Mat. 18,15). Când te duci la cel pe care îl consideri că este gresit, caută să vorbesti într-un spirit blând si smerit; pentru că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Cei gresiti nu pot fi îndreptătiti altfel decât prin duhul blândetii, amabilitătii si al delicatei iubiri. Fii atentă la comportarea ta. Evită orice în privire sau gesturi - cuvânt sau ton, nuantă de mândrie sau de independentă. Păzeste-te de vreun cuvânt sau privire care te-ar înălta sau ar pune bunătatea si dreptatea ta în contrast cu defectele lor. Ai grijă să rămâi la mare distantă fată de dispret, arogantă sau sfidare. Evită cu grijă orice aparentă de mânie; si, desi folosesti o vorbire clară, să nu contină mustrări, nici acuzatii injurioase, nici semne de patimă, ci să dea dovadă de o iubire sinceră. Mai presus de toate, să nu fie nici o umbră de ură sau rea vointă, nici o expresie de amărăciune sau de acreală. Nimic altceva nu poate curge dintr-o inimă a iubirii decât delicatete si amabilitate. Totusi, toate aceste roade pretioase nu trebuie să te oprească să vorbesti în maniera cea mai serioasă si solemnă, ca si când îngerii si-ar îndrepta privirea asupra ta, si tu ai actiona în legătură cu judecata care vine. Tine minte că succesul mustrării depinde în mare măsură de spiritul în care este făcută. Nu neglija rugăciunea serioasă, ca să poti avea un duh smerit, si ca îngerii lui Dumnezeu să meargă înaintea ta, ca să lucreze cu inimile la care încerci să ajungi si să le înmoaie în asa fel, prin impresii ceresti, încât eforturile tale să poată fi de folos. Dacă s-a realizat ceva bun, nu-ti atribui nici un merit. Dumnezeu să fie înăltat. Dumnezeu singur a făcut totul. Tu te-ai îndreptătit vorbind altora de rău pe fratele tău, pe sora ta sau pe semenul tău înainte de a întreprinde pasii pe care Dumnezeu i-a poruncit irevocabil. Tu spui: "De ce, eu n-am vorbit nimănui până ce n-am fost atât de împovărată, încât nu m-am mai putut abtine". Ce te-a împovărat? Nu era aceasta o neglijare vădită a datoriei tale despre un asa zice Domnul? Tu erai sub vina păcatului, pentru că n-ai mers să-i spui jignitorului greseala sa. Dacă n-ai făcut acest lucru, dacă n-ai ascultat de Dumnezeu, cum ai putea fi atunci altfel decât împovărată? Inima ta era împietrită în timp ce călcai în picioare porunca lui Dumnezeu si urai pe fratele sau semenul tău. Si ce cale ai găsit spre a te despovăra? Dumnezeu te condamnă pentru păcatul omisiunii, de a nu-i spune fratelui tău greselile, iar tu te îndreptătesti si te mângâi cu păcatul comiterii, spunând greselile fratelui tău unei alte persoane! Aceasta este calea corectă spre a obtine tihnă - de a comite păcat? Toate eforturile tale de a-i salva pe cei gresiti sunt inutile. Ei pot să-ti răsplătească rău pentru bine. Pot deveni mai degrabă mâniosi decât convinsi. Ce se întâmplă dacă nu ascultă de nici un gând bun si merg înainte pe calea rea pe care au apucat? Aceasta se va întâmpla adesea. Uneori, cele mai blânde si iubitoare mustrări nu vor avea un efect bun. În acest caz, binecuvântarea pe care ai dorit s-o primească altul, prin umblarea pe calea cea dreaptă, încetarea de a face răul si învătarea de a face binele, se va întoarce asupra sufletului tău. Dacă cei gresiti stăruie în păcat, tratează-i amabil si lasă-i pe seama Tatălui ceresc. Tu ti-ai descărcat sufletul; păcatul lor nu mai apasă asupra ta; tu nu mai esti părtas la păcatul lor. Dar, dacă ei pier, sângele lor este asupra capului lor. Iubită prietenă, în tine trebuie să aibă loc o schimbare completă, altfel vei fi cântărită în balantă si găsită usoară. Biserica din.... , adresându-se mai ales femeilor, are o lectie de învătat. "Dacă crede cineva că este religios, si nu-si înfrânează limba, ci îsi înseală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică" (Iacov 1,26). Multi vor fi cântăriti în balantă si găsiti usori în această chestiune atât de importantă. Unde sunt crestinii care umblă conform acestei reguli? Cine vrea să ia partea lui Dumnezeu împotriva vorbitorilor de rău? Cine vrea să placă lui Dumnezeu, si îsi pune o strajă, o strajă continuă înaintea gurii si tine închisă usa buzelor? Nu vorbi de rău pe nici un om. Nu asculta la vorbirea de rău a nici unui om. Dacă n-ar fi ascultători, n-ar fi nici vorbitori de rău. Dacă cineva vorbeste de rău în prezenta ta, opreste-l. Refuză să-l asculti chiar dacă manierele lui sunt linistite si vorbirea lui blândă. El poate mima afectiune si, totusi, să exprime insinuări ascunse si să rănească în taină caracterul. Refuză hotărât să asculti, chiar dacă cel care vorbeste în soaptă se plânge că este împovărat, dacă nu vorbeste. Împovărat, într-adevăr, cu o taină care-i desparte chiar pe prieteni. Duceti-vă, voi, cei împovărati, si liberati-vă de povara voastră pe calea rânduită de Dumnezeu. În primul rând, du-te si spune-i fratelui tău, între patru ochi, greseala lui. Dacă aceasta dă gres, mai ia cu tine unul sau doi prieteni si spune-i în prezenta lor. Dacă măsurile acestea nu reusesc, spune-l bisericii. Nici un necredincios nu trebuie să afle nici cel mai neînsemnat amănunt al problemei. Ultimul pas care trebuie să fie făcut este să-l spui bisericii. Nu-l face cunoscut vrăjmasilor credintei noastre. Ei n-au nici un drept să cunoască problemele bisericii, ca nu cumva să fie expuse slăbiciunea si greselile urmasilor lui Hristos. Aceia care se pregătesc pentru venirea lui Hristos trebuie să fie cumpătati si să vegheze în rugăciune, pentru că vrăjmasul nostru, Diavolul, împotriva căruia noi trebuie să rezistăm prin credintă, umblă ca un leu care răcneste si caută pe cine poate să înghită. "Căci cine iubeste viata, si vrea să vadă zile bune, să-si înfrâneze limba de la rău, si buzele de la cuvinte înselătoare. Să se depărteze de rău si să facă binele, să caute pacea, si s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniti, si urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor."
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
