| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 15
VINDEREA DREPTULUI DE ÎNTÂI NĂSCUT
Iubite frate D: De câtva timp, intentionam să-ti scriu, dar lucrările noastre au fost atât de constante si de obositoare, încât n-am avut nici timp si nici puterea să o fac. În ultima mea vedenie, mi-a fost arătat cazul t u. Erai într-o situatie critică. Cunosteai adevărul, întelegeai care era datoria ta, si te-ai bucurat de lumina adevărului; dar pentru că el îti încurca scopurile tale lumesti, erai gata să sacrifici adevărul si datoria pentru propriul tău avantaj. Priveai la propriul tău avantaj bănesc de acum, pierzând din vedere bogătia de slavă vesnică. Erai gata să faci un sacrificiu enorm pentru perspectiva lingusitoare a unui câstig prezent. Te găseai chiar pe punctul de a vinde dreptul tău de întâi născut pe un blid de linte. Dacă te-ai fi întors de la adevăr pentru un câstig pământesc, acesta n-ar fi fost un păcat din nestiintă, din partea ta, ci un păcat cu voia. Esau a poftit o mâncare favorită si si-a sacrificat dreptul de întâi născut spre a-si satisface pofta. După ce pofta lui senzuală a fost satisfăcută, el si-a văzut nebunia, dar n-a găsit loc pentru pocăintă, desi a căutat-o grijuliu si cu lacrimi. Există foarte multi care sunt asemenea lui Esau. El reprezintă o categorie de oameni care au o binecuvântare specială, valoroasă, la îndemâna lor - mostenirea nepieritoare, viată care durează tot atât de mult ca si viata lui Dumnezeu, Creatorul Universului, fericire nemăsurată si o greutate vesnică de slavă - dar care s-au lăsat timp atât de îndelungat în voia apetitului, pasiunilor si înclinatiilor, încât puterea lor de a discerne si a aprecia valoarea lucrurilor a slăbit. Esau a avut o dorintă specială, puternică, pentru un fel deosebit de mâncare si el a satisfăcut eul timp atât de îndelungat, încât n-a simtit nevoia să se abată de la ispititoarea si râvnita mâncare. El se gândea la ea, fără să facă nici un efort special spre a-si înfrâna apetitul, până ce puterea apetitului a înfrânt orice alt gând si l-a stăpânit, iar el si-a închipuit că va suferi o mare neplăcere, si chiar moartea, dacă nu va putea să obtină acea mâncare deosebită. Cu cât se gândea mai mult la ea, cu atât dorinta lui se întărea tot mai mult, până ce dreptul de întâi născut, care era sacru, si-a pierdut valoarea si sfintenia lui. El s-a gândit: dacă îl vând acum, pot să-l cumpăr usor înapoi. L-a schimbat pe o mâncare favorită, amăgindu-se cu speranta că putea să dispună de el după voie si să-l răscumpere după plac. Dar când a căutat să-l răscumpere, chiar cu un mare sacrificiu din partea lui, n-a fost în stare să facă acest lucru. Apoi, el si-a regretat amarnic nesăbuinta, prostia, si nebunia . A analizat problema pe toate părtile, a căutat pocăinta cu grijă si cu lacrimi, dar totul a fost în zadar. Dispretuise binecuvântarea, si Domnul a retras-o de la el pentru totdeauna. Tu ai gândit că, dacă vei sacrifica adevărul acum si vei continua să mergi pe calea neascultării si a păcătuirii pe fată, nu vei călca toate restrictiile, încât să ajungi nepăsător, iar dacă ai să fii dezamăgit în sperantele si asteptările tale de câstig lumesc, vei putea din nou să te preocupi de adevăr si să devii un candidat pentru viata vesnică. Dar în această privintă te-ai înselat. Dacă ai fi sacrificat adevărul pentru un câstig lumesc, aceasta ar fi fost pe cheltuiala vietii vesnice. Prin parabola unui ospăt, Mântuitorul nostru arată că multi vor alege mai degrabă lumea decât pe El, si drept rezultat vor pierde cerul. Invitatia amabilă a Mântuitorului nostru a fost dispretuită. El ajunsese la încurcătură si cheltuieli mari spre a face o mare pregătire, cu un sacrificiu enorm. Apoi a trimis invitatia: "Dar toti, parcă fuseseră vorbiti, au început să se dezvinovătească. Cel dintâi a zis: 'Am cumpărat un ogor, si trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierti.' Un altul a zis: 'Am cumpărat cinci perechi de boi si mă duc să-i încerc, iartă-mă, te rog.' Un altul a zis: 'Tocmai acum m-am însurat, si de aceea nu pot veni'" (Luca 14,18-20). Stăpânul îi abandonează pe cei bogati si iubitori de lume, ale căror ogoare, boi si sotii au fost de o asa mare valoare în ochii lor, încât să cântărească mai greu decât avantajele pe care le-ar fi putut câstiga prin acceptarea amabilei invitatii pe care le-a făcut-o, la cina lui. Stăpânul casei este mânios, îi părăseste pe cei care au insultat în felul acesta darul lui mărinimos si invită o categorie de oameni care nu sunt îmbuibati, care nu posedă tarini si case, ci sunt săraci si flămânzi, mutilati, schiopi si orbi, si care vor aprecia darurile oferite, si, la rândul lor, vor exprima stăpânului recunostintă sinceră si neprefăcută iubire si devotiune. Mai este încă loc. Se dă apoi porunca: "Iesiti la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i veti găsi, siliti-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că nici unul dintre cei poftiti nu va gusta din cina mea" (Luca 14,23.24). Iată aici o categorie respinsă de Dumnezeu, pentru că a dispretuit invitatia Stăpânului. Domnul declarase lui Eli: "Căci voi cinstit pe cine Mă cinsteste, dar cei ce Mă dispretuiesc vor fi dispretuiti" (1 Ioan 2,30). Hristos spune: "Dacă Îmi slujeste cineva, să Mă urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeste cineva, Tatăl îl va cinsti" (Ioan 12,26). Dumnezeu nu vrea să fie tratat cu usurintă. Dacă cei care au lumină au lepădat-o, sau au neglijat s-o urmeze până la capăt, aceasta va deveni întuneric pentru ei. Din partea scumpului Fiu al lui Dumnezeu a fost făcut un sacrificiu enorm, pentru ca să poată avea putere să-l salveze pe omul căzut si să-l înalte până la dreapta Lui, să-l facă mostenitorul lumii si posesor al vesnicei greutăti de slavă. Limba lui poate să exprime valoarea mostenirii nepieritoare. Slava, bogătiile si cinstea, oferite de Fiul lui Dumnezeu, sunt de o valoare atât de mare, încât este peste puterea oamenilor sau chiar a îngerilor să-si facă măcar o idee despre valoarea, calitatea desăvârsită si splendoarea lor. Dacă oamenii se afundă în păcat si degradare si refuză aceste beneficii ceresti, refuză viata de ascultare, dispretuiesc amabilele invitatii ale harului si aleg lucrurile lipsite de valoare ale pământului, pentru că ele sunt văzute si sunt convenabile pentru bucuria lor prezentă de a urma pe calea păcatului, Isus va aduce la îndeplinire ilustratia din parabolă; unii ca acestia nu vor gusta din slava Lui, ci invitatia va fi oferită altei categorii. Aceia care aleg să prezinte scuze, dar continuă în păcat si conformare cu lumea, vor fi lăsati la idolii lor. Va fi o zi când nu vor mai cere să fie scuzati, când nu vor mai dori să fie scuzati. Când va veni Hristos în slava Sa si în slava Tatălui Său, înconjurat de toti îngerii ceresti, care Îl însotesc pe calea Lui cu glasuri de triumf, când sunetele celei mai încântătoare muzici le va inunda urechea, atunci toti vor fi interesati; nu va exista nici un spectator indiferent. Atunci speculatiile nu vor absorbi sufletul. Grămezile de aur ale celui zgârcit, care i-au desfătat privirea, nu vor mai fi atrăgătoare. Palatele pe care le-au construit oameni îngâmfati ai pământului, si care erau idolii lor vor fi părăsite cu aversiune si dezgust. Nici unul nu va mai invoca ogoarele lui, boii lui, sotia lui cu care tocmai se căsătorise, ca motiv pentru care să fie scuzat de la participarea la slava care a apărut brusc vederii lui uimite. Toti vor dori să participe, dar ei stiu că aceasta nu va fi pentru ei. În rugăciuni serioase si chinuitoare, vor cere ca Dumnezeu să nu-i treacă cu vederea. Regii, bărbatii puternici, cei aroganti, îngâmfati, oamenii de rând, se vor pleca deopotrivă sub apăsarea nenorocirii, a lepădării, a suferintei de nedescris; rugăciuni din inimi chinuite vor fi smulse de pe buzele lor: Îndurare! îndurare! Salvează-ne de mânia unui Dumnezeu ofensat! Un glas le va răspunde cu teribilă claritate, seriozitate si măretie: " Fiindcă v-am chemat si voi v-ati împotrivit; fiindcă Mi-am întins mâna si nimeni n-a luat seamă; fiindcă ati lepădat sfaturile Mele si nu v-au plăcut mustrările Mele, de aceea si Eu râd de nenorocirea voastră; Îmi bat joc de voi când vă apucă groaza" (după textul engl. n.n., Prov. 1,24-26). Atunci regi si nobili, oameni puternici si cei săraci, oamenii de rând, cu totii deopotrivă vor plânge amarnic. Ei, care în zilele prosperitătii lor L-au dispretuit pe Hristos si cei umili, care au mers pe urmele Lui, oameni care n-au vrut să-si umilească demnitatea lor spre a se pleca în fata lui Hristos, care au urât dispretuita Lui cruce, vor fi prosternati acum cu fata în pulberea pământului. Măretia lor i-a părăsit deodată pe toti, si n-au ezitat să se plece până la pământ la picioarele sfintilor. Atunci ei înteleg, cu teribilă amărăciune, că mănâncă acum roadele propriei lor umblări si mărsăluiesc împreună cu înselătoriile lor. În presupusa lor întelepciune, ei s-au îndepărtat de marea răsplată vesnică, au respins îndemnul ceresc, pentru un câstig lumesc. Luxul si strălucirea amăgitoare a lumii i-a fascinat si, în presupusa lor întelepciune, au ajuns nebuni. În prosperitatea lor lumească, au jubilat ca si cum avantajele lor lumesti erau asa de mari încât, prin ele, puteau să fie recomandati lui Dumnezeu, si astfel să-si asigure cerul. Banii erau putere printre nerozii pământului si totodată erau idolul lor; dar chiar prosperitatea lor i-a distrus. Ei au ajuns nebuni în ochii lui Dumnezeu si ai îngerilor ceresti, în timp ce oameni cu ambitii lumesti i-au socotit întelepti. Acum, presupusa lor întelepciune este nebunie întreagă, si prosperitatea este nimicirea lor. Din nou, vor răsuna tipete de spaimă, de chin înfricosător: "Muntilor si stâncilor: 'Cădeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, si cine poate sta în picioare?'" (Apoc. 6,16.17). Ei vor fugi la pesterile pământului pentru adăpost, dar acestea, nu vor fi de ajuns. Iubite frate, în fata ta este viata si moartea. Stii de ce s-au clătinat pasii tăi? Pentru ce n-ai stăruit cu curaj si hotărâre? si-ai violat constiinta. Cariera ta în afaceri n-a fost cinstită. Trebuie să faci ceva în această directie. Tatăl tău n-a respectat principiile de afaceri după lumina cea corectă. Tu le privesti ca si cei lumesti, nu cum le priveste Dumnezeu. "Să iubesti pe aproapele tău, ca pe tine însuti." Ai făcut aceasta? "Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău si cu tot cugetul tău." Dacă se ascultă de această poruncă, ea pregăteste inima să asculte de a doua, care este asemenea ei: "Să iubesti pe aproapele tău, ca pe tine însusi" (Luca 22,37.40). Toate Cele Zece Porunci sunt cuprinse în cele două amintite. Cea de a doua cuprinde ultimele sase, care arată datoria omului fată de semenii săi. În aceste două porunci, se cuprinde toată Legea si Proorocii. Ele sunt două brate mari, care sustin toate Cele Zece Porunci, pe primele patru si pe ultimele sase. Acestea trebuie păzite cu strictete. "Dacă vrei să intri în viată, păzeste poruncile" (Mat. 19,17). Foarte multi , care mărturisesc a fi urmasii lui Hristos, după cât s-ar părea, vor să treacă usor prin această lume si să fie priviti ca oameni cinstiti, evlaviosi, când, în fond, ei au un focar de infectie, care le pătează tot caracterul si le strică experienta crestină. "Să iubesti pe aproapele tău, ca pe tine însuti." Aceasta ne interzice să profităm de semenii nostri, cu scopul de a ne avantaja pe noi. Ni se interzice să facem rău semenului nostru în orice privintă. Noi nu trebuie să privim problema din punct de vedere lumesc. A-i trata pe semenii nostri în orice împrejurare, exact asa cum am dori noi să fim tratati, este o regulă care trebuie să fie aplicată nouă însine, în mod practic. Legile lui Dumnezeu trebuie păzite întocmai. În toate relatiile si afacerile cu semenii nostri, fie că sunt credinciosi sau necredinciosi, această regulă trebuie să fie aplicată: "Să iubesti pe aproapele tău, ca pe tine însuti." Aici, multi dintre cei care mărturisesc a fi crestini, nu vor corespunde măsurătorii lui Dumnezeu; când vor fi cântăriti în balanta sanctuarului, ei vor fi găsiti cu lipsuri. Iubiti frati, "iesiti din mijlocul lor, si despărtiti-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeti de ce este necurat, si vă voi primi. Eu vă voi fi Tată si voi Îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic" (2 Cor. 6,17-18). Ce făgăduintă este aceasta! Dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că ea este întemeiată pe ascultarea de poruncă. Dumnezeu vă cheamă să vă despărtiti de lume. Nu trebuie să urmati după practicile lor, nici să vă conformati lor în desfăsurarea activitătii voastre de orice fel. "Ci să vă prefaceti, prin înnoirea mintii voastre, ca să puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută si desăvârsită" (Rom. 12,2). Dumnezeu cheamă la despărtirea de lume. Vrei să asculti? Vrei să iesi din mijlocul lor, si să rămâi despărtit si deosebit de ei? "Căci ce legătură este între neprihănire si fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?" (2 Cor. 6,14). Tu nu te poti amesteca cu cei din lume si să participi la spiritul lor, să urmezi exemplul lor si să fii în acelasi timp copilul lui Dumnezeu. Creatorul Universului ti se adresează ca un Părinte iubitor. Dacă te desparti de iubirea ta de lume si te liberezi de contaminarea ei, ca să scapi de stricăciunea care este în lume, prin poftă, Dumnezeu va fi Tatăl tău, El te va adopta în familia Sa, si tu vei fi mostenitorul Lui. În locul lumii, El îti va da, pentru viata de ascultare, Împărătia cerurilor. El îti va da o greutate vesnică de slavă, si o viată care este la fel de durabilă ca vesnicia. Tatăl tău cel ceresc vrea să te facă un membru al familiei regale, iar prin făgăduintele Lui extrem de mari si pretioase să poti fi un părtas al naturii divine, care ai scăpat de stricăciunea care este în lume, prin poftă. Cu cât te împărtăsesti mai mult de caracterul curat, fără păcat al îngerilor si al lui Hristos, Mântuitorul tău, cu atât mai puternic vei purta asemănarea divină, si cu atât mai stearsă va fi asemănarea cu lumea. Lumea si Hristos sunt în dezacord, pentru că lumea nu vrea să se unească cu Hristos. Lumea va fi, de asemenea, în dezacord cu urmasii lui Hristos. În rugăciunea Mântuitorului nostru către Tatăl Său, El spune: "Le-am dar Cuvântul Tău; si lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume." Chemarea ta este o înaltă si importantă chemare, să-L slăvesti pe Dumnezeu în trupul si spiritul tău, care sunt ale Sale. Tu nu trebuie să te măsori cu altii. Cuvântul lui Dumnezeu ti-a prezentat un model infailibil, un exemplu fără cusur. Te-ai speriat de cruce. Ea este un obiect neplăcut de purtat si, pentru că este acoperită de repros si rusine, ai evitat-o. Trebuie să aplici reforma sanitară în viata ta; să te abtii, si să mănânci si să bei spre slava lui Dumnezeu. Abtine-te de la poftele trupesti, care se luptă împotriva sufletului. Trebuie să practici cumpătarea în toate lucrurile. Iată o cruce pe care ai evitat-o. A te limita la o dietă simplă, care te va mentine în cea mai bună stare de sănătate, este o sarcină pentru tine. Dacă ai fi trăit după lumina pe care cerul a îngăduit să lumineze pe calea ta, de multă suferintă ar fi putut fi scăpată familia ta. Directia actiunilor tale a adus acest rezultat. Atâta timp cât continui pe această cale, Dumnezeu nu va veni în familia ta, să te binecuvânteze si să facă o minune spre a-ti scăpa familia de suferintă. O dietă simplă, fără condimente, carne si grăsime de orice fel, se va dovedi o binecuvântare pentru tine si o va scăpa pe sotia ta de multă suferintă, necaz si întristare. Tu n-ai urmat o cale care să-ti asigure binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă ai vrea ca binecuvântarea lui Dumnezeu să te însotească si prezenta Lui să rămână în familia ta, trebuie să asculti de El, făcând voia Sa, indiferent de pierderile sau câstigurile ori plăcerea ta. Nu trebuie să-ti consulti dorintele, nici aprobarea celor lumesti, care nu-L cunosc pe Dumnezeu si care nu caută slava Sa. Dacă mergi împotriva lui Dumnezeu, El va merge împotriva ta. Dacă ai alti zei mai presus de Domnul, inima ta va fi îndepărtată de la slujirea singurului Dumnezeu viu si adevărat, care cere inima întreagă, afectiuni neîmpărtite. Dumnezeu cere toată inima, tot sufletul, tot cugetul si toată puterea. El nu va accepta cu nimic mai putin decât atât. Aici nu este îngăduită nici o împărtire; lucrarea cu jumătate de inimă nu este primită. Pentru a-I aduce lui Dumnezeu o slujire desăvârsită trebuie să ai conceptii lămurite despre cerintele lui Dumnezeu. Ar trebui să folosesti hrana cea mai simplă, pregătită în felul cel mai simplu, pentru ca nervii cei fini ai creierului să nu fie slăbiti, amortiti sau paralizati, făcând să fie imposibil pentru tine să distingi lucrurile sfinte si să pretuiesti ispăsirea, sângele curătitor al lui Hristos, de o valoare nepretuită. "Nu stiti că cei ce aleargă la locul de alergare, toti aleargă, dar numai unul câstigă premiul? Alergati dar în asa fel ca să căpătati premiul! Toti cei ce se luptă la jocurile de obste, se supun la tot felul de înfrânări. Si ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca si când n-as sti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, si-l tin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat." Dacă pentru un obiect care nu e mai valoros decât o cunună, sau o coroană pieritoare, ca răsplată pentru ambitia lor, oamenii se supun la cumpătare în toate lucrurile, cu cât mai mult ar trebui să practice lepădarea de sine aceia care mărturisesc a fi în căutarea nu numai a unei nemuritoare coroane de slavă, ci si a unei vieti care urmează să dureze tot atât de mult ca si tronul lui Iehova, si a unor bogătii care sunt vesnice, onoruri care sunt nepieritoare si o greutate vesnică de slavă. Îndemnurile prezentate în fata celor care aleargă în întrecerea crestină, îi vor face să practice lepădarea de sine si cumpătarea în toate lucrurile, ca să poată să tină supuse înclinatiile lor senzuale, să păstreze trupul în supunere si să stăpânească apetitul si poftele pătimase? Atunci ei pot fi părtasi la natura divină, fiind scăpati de stricăciunea care este în lume, prin poftă. Dacă răsplata extrem de pretioasă si de slăvită nu ne conduce să salutăm cu bucurie privatiuni mai mari si să suportăm o mai mare lepădare de sine decât cele suportate cu bucurie de către oamenii din lume, care caută pe pământ o nimica toată, o slavă pieritoare, care aduce onoruri din partea câtorva pământeni si-i face să fie detestati de mai multi, atunci nu suntem vrednici de viata vesnică. Cu seriozitatea si intensitatea zelului nostru, a perseverentei, curajului, energiei, a lepădării de sine si a sacrificiului, noi trebuie să-i depăsim cu atât mai mult pe cei care sunt angajati în oricare altă întreprindere, cu cât tinta pe care căutăm s-o atingem este de o valoare mai înaltă decât a lor. Comoara pe care o căutăm noi este nepieritoare, vesnică, nemuritoare, întru totul supraslăvită; în timp ce aceea după care aleargă cei din lume, durează doar o zi; ea se ofileste, este pieritoare si trecătoare, ca norul diminetii. Crucea, crucea; ridic-o, frate D., si în actiunea de a o ridica vei fi uimit să afli că ea te ridică pe tine, te sprijineste. În adversitate, lipsă si durere, ea va fi pentru tine tărie si sprijin. Vei descoperi că pe ea atârnă îndurare, împreună simtire, simpatie si nespusă iubire. Ea se va dovedi pentru tine o garantie a nemuririi. Fii în stare să poti spune împreună cu Pavel: "Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită fată de mine, si eu fată de lume." Duhul Domnului S-a luptat câtva timp cu sotia ta. Dacă tu te-ai preda lui Dumnezeu, ea ar avea tărie să ia pozitie, să caute să trăiască adevărul. Dacă alegi să renunti la adevăr, nu te vei prăpădi singur; nu-ti vei pierde numai sufletul , ci vei fi unealta de a-i abate si pe altii de pe cale, si sângele sufletelor lor va fi pe hainele tale. Dacă ti-ai fi păstrat integritatea, mama ta, fratele tău si unul care acum se află cu un picior în mormânt, s-ar putea bucura de mângâierea Duhului lui Dumnezeu si să aibă o bună experientă în ale adevărului. Să ne aducem mereu aminte că suntem răspunzători de influenta pe care o exercităm. Influenta noastră adună cu Hristos sau risipeste în toate părtile. Noi, ori ajutăm sufletele pe calea cea strâmtă a sfinteniei, ori suntem o piedică, o piatră de poticnire pentru ele, abătându-ne de pe cale. Tu, mult stimatul meu frate, n-ai timp de pierdut. Fii serios în răscumpărarea timpului, căci zilele sunt rele. Asociatii tăi, cei a căror companie ai ales-o, au fost si sunt o piedică pentru tine. Iesi din mijlocul lor, si desparte-te de ei. Apropie-te de Dumnezeu si vino în unire mai strânsă cu poporul Lui. Lasă ca interesele si sentimentele tale să se concentreze asupra lui Hristos si a urmasilor Lui. Iubeste-i mai bine pe cei care iubesc cel mai mult pe Hristos. Rupe înlăntuirea care te leagă de cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu si adevărul. Ce legătură are lumina cu întunericul? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Te afli în pericol iminent de a naufragia în credintă. Ai nevoie de toată tăria pe care o poti obtine de la poporul lui Dumnezeu, de la cei care au sperantă, curaj si credintă. Dar să nu neglijezi rugăciunea, rugăciunea în taină. Stăruieste în rugăciune; încurajează un duh de adevărată consacrare. În cariera ta de afaceri, ai de făcut ceva. Ce anume, nu sunt în măsură să-ti spun; dar ceva este gresit. Cercetează cu atentie. Noi lucrăm pentru vesnicie. Toate actiunile noastre, toate cuvintele noastre sunt cântărite în balanta sanctuarului. Un Dumnezeu drept si nepărtinitor urmează să hotărască toate cazurile noastre, fiecare eveniment din istoria vietii noastre. "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios si în cele mari; si cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept si în cele mari." Nu lăsa nimic să te împiedice în înaintarea ta pe calea spre viata cea vesnică. În joc este interesul tău vesnic. În tine trebuie să aibă loc o lucrare completă. Trebuie să fii convertit pe deplin, altfel nu vei ajunge în cer. Dar Isus te invită să-L faci pe El tăria si sprijinul tău. El va fi pentru tine un ajutor, prezent în orice timp de nevoie. El va fi pentru tine ca umbra unei stânci într-un tinut uscat. Grija ta cea mare să nu fie cum să reusesti în lumea aceasta, ci povara sufletului tău să fie: cum să-mi asigur o lumea mai bună? Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Salvându-ti sufletul, îi salvezi pe altii. Ridicându-te pe tine, îi ridici si pe altii. Prinzându-te cu tărie de adevăr si de tronul lui Dumnezeu, îi ajuti si pe altii să-si îndrepte credinta asupra făgăduintelor Lui si a tronului Lui cel vesnic. Pozitia pe care trebuie s-o iei este să pretuiesti mântuirea, ca fiind mai de valoare decât câstigul pământesc, să socotesti orice ca o pierdere, ca să-L poti câstiga pe Hristos. Consacrarea ta trebuie să fie totală. Dumnezeu nu îngăduie nici o rezervă, nici un sacrificiu împărtit; tu nu poti îndrăgi nici un idol. Trebuie să mori fată de tine, si fată de lume. Reînnoieste-ti zilnic consacrarea fată de Dumnezeu. Viata vesnică merită un efort neobosit, stăruitor pe durata unei vieti întregi. Mi s-a arătat că fratele tău a fost convins, pentru un timp, de adevăr, dar influentele l-au retinut. Sotia l-a împiedicat să asculte de convingerile lui. Dar în suferinta ei, L-a căutat pe Domnul, si El S-a lăsat găsit de ea. Apoi, a simtit o mare dorintă ca sotul ei să îmbrătiseze adevărul, s-a pocăit pentru că i se împotrivise, pentru că mândria si iubirea ei de lume l-au tinut atâta timp neînstare să accepte adevărul. Ca si un copil obosit în căutare de odihnă, dar neînstare s-o obtină, în cele din urmă, ea a ascultat de amabila invitatie: "Veniti la Mine, toti cei truditi si împovărati, si Eu vă voi da odihnă" (Mat. 11,28). Sufletul ei obosit si împovărat L-a căutat pe Domnul si, cu pocăintă, umilintă si rugăciune serioasă, a aruncat povara ei asupra Marelui Purtător de povară, si în El a găsit odihnă; ea a primit dovada că umilinta si pocăinta ei sinceră au fost acceptate de Dumnezeu si că, de dragul lui Hristos, El i-a iertat păcatele.
Mi s-a arătat, frate D., că mai ai doar putin timp să lucrezi. Fă-ti lucrarea deplină, răscumpără vremea. În tranzactiile tale de afaceri, nu lăsa nici o pată să mânjească caracterul tău crestin. Păstrează-ti hainele nepătate de lume. Veghează si roagă-te să nu fii dus în ispită. Ispitele pot fi peste tot în jurul tău, dar nu esti obligat să cazi în ele. Poti obtine putere de la Hristos, ca să stai neîntinat în mijlocul întinăciunilor acestui veac stricat. "Prin care El ne-a dat făgăduintele Lui, nespus de mari si scumpe, ca prin ele să vă faceti părtasi firii dumnezeiesti, după ce ati fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte". Păstrează-ti privirea atintită neclintit spre Hristos, asupra chipului divin. Imită viata Lui nepătată si vei fi părtas al slavei Sale, si împreună cu El vei mosteni Împărătia pregătită pentru tine, de la întemeierea lumii.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
