| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 15
LUCRÂND PENTRU HRISTOS
Din cele ce mi s-a arătat, păzitorii Sabatului cresc din ce în ce mai mult în egoism, pe măsură ce cresc în bogătii. Iubirea pentru Hristos si poporul Lui descreste. Ei nu văd nevoile celor în lipsă, nici nu simt cu suferintele si durerile lor. Ei nu înteleg că, neglijându-i pe cei săraci si suferinzi, Îl neglijează pe Hristos si că, usurând lipsurile si suferintele celor săraci, în măsura în care este posibil, Îi slujesc lui Isus. "Hristos spune poporului Său răscumpărat: 'Veniti binecuvântatii Tatălui Meu de mosteniti Împărătia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, si Mi-ati dat de mâncat, Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de băut, am fost străin, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati îmbrăcat; am fost bolnav si ati venit să Mă vedeti; am fost în temnită, si ati venit la Mine'. Atunci cei neprihăniti Îi vor răspunde: 'Doamne, când Te-am văzut noi flămând si Ti-am dat să mănânci? Sau când si-a fost sete, si Ti-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, si Te-am primit? Sau gol si Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temnită si am venit la Tine?' Drept răspuns Împăratul le va zice: 'Adevărat că spun că, ori de câte ori ati făcut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati făcut.'" A deveni un muncitor, a continua cu răbdare în facerea de bine, care cere muncă cu dăruire de sine, este o lucrare măreată, de care cerul se bucură. Lucrarea făcută cu credinciosie este mai acceptată de Dumnezeu decât închinarea aparentă cea mai zeloasă si mai sfântă. Adevărata închinare este aceea de a lucra împreună cu Hristos. Rugăciunile, îndemnul si conversatia sunt roade ieftine, care adesea sunt asociate; dar roadele care sunt arătate prin fapte bune, în purtarea de grijă pentru cei nevoiasi, orfani si văduve, sunt adevăratele roade, care cresc în mod natural într-un pom bun. "Religiunea curată si neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este: să cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor, si să ne păzim neîntinati de lume". Roadele pe care Hristos le cere să le aducem sunt faptele bune: cuvinte amabile, fapte de binefacere, grijă afectuoasă pentru cei săraci, cei nevoiasi si cei îndurerati. Când inimi simpatizează cu inimi împovărate de descurajare si necaz, când mâna dă celor în nevoie, când cei goi sunt îmbrăcati, când străinii sunt bineveniti să ocupe un scaun în salonul tău si un loc în inima ta, îngerii vin foarte aproape, si în cer vibrează o coardă corespunzătoare. Fiecare faptă de dreptate, de milă si de binefacere produce în cer o melodie. Tatăl de pe tronul Său îi vede pe cei care fac aceste fapte de îndurare si-i socoteste printre cele mai pretioase comori ale Lui. "Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu" (Mal. 3,17). Fiecare faptă de milă fată de cei nevoiasi, de cei care suferă, este privită ca si cum e făcută pentru Isus. Când îi ajuti pe cei săraci, simpatizezi cu cei îndurerati si asupriti, si te împrietenesti cu cei orfani, te afli într-o mai strânsă legătură cu Isus. "Apoi va zice celor de la stânga Lui: 'Duceti-vă de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care a fost pregătit Diavolului si îngerilor lui! Căci am fost flămând, si nu Mi-ati dat să mănânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat să beau; am fost străin, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati îmbrăcat; am fost bolnav si în temnită, si n-ati venit pe la Mine.' Atunci Îi vor răspunde si ei: 'Doamne, când te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ti sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temnită si nu Ti-am slujit?' Si El, drept răspuns, le va zice: 'Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ati făcut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati făcut.' Si acestia vor merge în pedeapsa vesnică, iar cei neprihăniti vor merge în viata vesnică" (Matei 25,41-46). Aici, Isus se identifică pe Sine cu oamenii care suferă: "Eu am fost Cel care eram flămând si însetat. Eu am fost Cel care era străin. Eu am fost Cel care era gol. Eu am fost Cel care era bolnav. Eu am fost Cel care era în temnită. Când voi vă bucurati de hrana de pe îmbelsugatele voastre mese întinse, Eu flămânzeam în cocioabă sau pe stradă, nu departe de voi. Când ati închis usa în fata Mea, în timp ce camerele voastre bine mobilate erau neocupate, Eu n-aveam unde să-Mi plec capul. Sifonierele voastre erau pline cu costume de schimb, bogate, pe care au fost cheltuiti inutil banii, pe care i-ati fi putut da pentru cei nevoiasi, Mie Îmi lipsea îmbrăcămintea comodă. Când voi vă bucurati de sănătate, Eu eram bolnav. Nenorocirea M-a aruncat la închisoare si M-a legat cu cătuse, scăzându-Mi moralul, lipsindu-Mă de libertate si sperantă, în timp ce voi hoinăreati liberi". Ce identitate exprimă aici Isus, ca existând între El Însusi si ucenicii Lui, care suferă! El face din cazul lor propriul Lui caz. El Se identifică pe Sine ca fiind în persoana celui care suferă. Ia seama, crestin egoist: orice neglijentă fată de sărmanii nevoiasi si fată de orfani, este o neglijentă fată de Isus, în persoana lor. Am cunoscut persoane care fac mare caz de mărturisirea lor, ale căror inimi sunt asa de ambalate în iubire de sine si egoism, încât nu pot aprecia ceea ce scriu eu. Toată viata lor s-au gândit si au trăit numai pentru ei însisi. A te sacrifica spre a face bine altora sau a te lipsi pe tine spre a-i ajuta pe altii - nici vorbă de asa ceva la ei. N-au nici cea mai mică idee că Dumnezeu cere aceasta de la ei. Idolul lor este eul. În vesnicie trec săptămâni, luni si ani, dar ei n-au nici un raport în ceruri despre fapte binefăcătoare, de sacrificiu pentru binele altora, de hrănirea celor flămânzi, de îmbrăcare a celor goi, sau de primirea în casă a celor străini. Această primire de străini, ca oaspeti, nu este agreabilă. Dacă ei ar sti că toti cei care au căutat să facă si altora parte de dărnicia lor sunt vrednici de laudă, atunci ar putea fi convinsi să facă ceva în privinta aceasta. Dar este o virtute în a risca ceva. Poate că am putea să-i primim ca oaspeti pe îngeri. Sunt orfani cărora ar trebui să li se poarte de grijă, dar unii nu vor să se aventureze să întreprindă asa ceva, pentru că aceasta le-ar da de lucru mai mult decât sunt dispusi să facă, lăsându-le doar putin timp pentru propria lor plăcere. Dar când Împăratul va face cercetarea, aceste suflete care nu fac nimic, lipsite de generozitate si egoiste, vor afla că cerul este pentru cei care au fost lucrători, care s-au lepădat de sine, de dragul lui Hristos. N-au fost făcute prevederi pentru cei care întotdeauna au avut o astfel de grijă specială pentru ei însisi. Pedeapsa teribilă cu care îi amenintă Împăratul pe cei de la stânga Lui, în acest caz, nu este din cauza marilor lor nelegiuiri. Ei nu sunt condamnati pentru lucruri pe care le-au făcut, ci pentru ceea ce n-au făcut. Voi n-ati făcut acele lucruri pe care cerul le-a stabilit să le faceti. Voi v-ati plăcut vouă însivă si puteti să vă luati partea împreună cu iubitorii de sine. Surorilor mele le-as spune: Fiti fiice ale binefacerii. Fiul omului a venit să caute si să mântuiască ceea ce a fost pierdut. Poate că ati gândit că, dacă ati putea găsi un copil fără cusur, l-ati lua si v-ati îngriji de el; dar a vă încurca sufletul cu un copil cu lipsuri, pentru a-l dezvăta de multe lucruri si a-l învăta din nou, a-l învăta stăpânirea de sine, este o lucrare pe care refuzati s-o preluati. A-i învăta pe cei nestiutori, a avea milă si a-i corecta pe cei care întotdeauna au învătat cele rele, nu este o sarcină usoară, dar cerul tocmai asa ceva v-a pus în fată. Aceasta este o binecuvântare care părea nenorocire. Cu ani în urmă, mi s-a arătat că poporul lui Dumnezeu avea să fie pus la probă în a găsi cămin pentru cei fără cămin; că vor fi multi fără cămin, ca urmare a faptului că vor crede adevărul. Când opozitia si persecutia îi deposedau pe credinciosi de căminul lor, era de datoria celor care aveau cămin să deschidă larg usa pentru cei care nu aveau. Mi s-a arătat mai de curând că Dumnezeu avea să pună la probă, în această directie, în mod special, pe poporul care mărturiseste a fi al Lui. De dragul nostru, Hristos S-a făcut sărac, ca, prin sărăcia Lui, noi să ne putem îmbogăti. El S-a jertfit, pentru ca să poată procura un cămin pentru peregrinii si străinii din lume, care caută o patrie mai bună, chiar una cerească. Cei care sunt subiecte ale harului Său, care asteaptă să fie mostenitori ai nemuririi, să refuze oare, sau chiar să simtă repulsie să împartă căminul lor cu cei fără cămin si nevoiasi? Noi, care suntem ucenicii lui Isus, ar trebui să-i refuzăm pe străini să intre în casele noastre ? Porunca apostolului nu are nici o putere în acest veac: "Să nu dati uitării primirea de oaspeti, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să stie, pe îngeri" (Evrei 13,2). Eu sunt zilnic îndurerată de manifestările de egoism din mijlocul poporului nostru. Există o alarmantă lipsă de iubire si grijă fată de cei care sunt îndreptătiti la ea. Tatăl nostru cel ceresc pune binecuvântări ascunse în calea noastră, dar unii nu vor să se atingă de ele, de teamă că îi vor sustrage de la plăcerile lor. Îngerii asteaptă să vadă dacă folosim ocaziile care se ivesc în calea noastră de a face bine - asteptând să vadă dacă noi vom binecuvânta pe altii, ca, la rândul lor, si ei să ne poată binecuvânta pe noi. Însusi Domnul ne-a făcut să ne deosebim - unii săraci, unii bogati, unii îndurerati - pentru ca toti să aibă ocazia s -si dezvolte caracterul. Cei săraci sunt înadins lăsati de Dumnezeu să fie astfel, pentru ca noi să putem fi pusi la încercare si să dovedim si să descoperim ce este în inima noastră. I-am auzit pe multi scuzându-se că nu-i invită în căminul lor pe sfintii lui Dumnezeu: "Păi, eu n-am nimic pregătit, n-am fiert nimic; ei trebuie să meargă în alt loc" . Si în acel loc pot fi inventate alte scuze pentru a nu primi pe cei care au nevoie de ospitalitatea celor care mărturisesc a fi frati si surori. Dacă n-ai pâine, soro, imită cazul prezentat în Biblie. Du-te la vecinul tău si spune-i: "Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, si n-am ce-i pune înainte" (Luca 11,5.6). Nu avem nici un exemplu despre această lipsă de pâine care să fi fost adus vreodată spre a refuza intrarea celui care cere. Când Ilie a venit la văduva din Sarepta, ea a împărtit putinul ei cu profetul lui Dumnezeu, iar el a înfăptuit o minune si a făcut ca, prin acea faptă de a oferi un cămin pentru slujitorul Lui si de a împărti putinul ei cu el, ea însăsi să fie sustinută si viata ei si a fiului ei să fie păstrate. La fel se va dovedi în cazul multora, dacă fac aceasta cu voiosie, spre slava lui Dumnezeu. Unii invocă drept scuză sănătatea lor subredă - lor le-ar plăcea să lucreze, dacă ar avea putere. Unii ca acestia s-au închis timp atât de îndelungat în ei însisi si s-au gândit atât de mult la propriile lor simtăminte sărăcăcioase, au vorbit atât de mult de suferintele, încercările si supărările lor, încât acesta este adevărul lor prezent. Ei nu se pot gândi la nimeni decât la propria lor persoană, cu toate că multi altii pot avea nevoie de simpatie si ajutor. Pentru voi, care aveti o sănătate precară, există un leac. Dacă îmbraci pe cel gol, si aduci în casa ta pe nenorocitii fără adăpost, si îti împarti pâinea cu cel flămând, "atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolti repede". A face binele este un excelent leac pentru boală. Cei care se angajează în lucrare sunt invitati să-L cheme pe Dumnezeu, si El a făgăduit că le va răspunde. Sufletul lor va fi satisfăcut în timp de secetă si vor fi ca o grădină udată, căreia nu-i lipseste apa. Treziti-vă frati si surori. Să nu vă fie teamă de faptele bune. "Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală" (Gal. 6,9). Să nu asteptati să vi se spună care vă este datoria. Deschideti-vă ochii si vedeti cine se află în jurul vostru; faceti cunostintă cu cei ne-ajutorati, îndurerati si nevoiasi. Nu vă ascundeti de ei si nu căutati să împiedicati satisfacerea nevoilor lor. Cine prezintă dovezile amintite de Iacov despre posedarea religiei curate, neîntinate de egoism si coruptie? Cine sunt doritori să facă tot ce le stă în putere, ca să ajute în înfăptuirea marelui plan al mântuirii? Am cunoscut o văduvă, care avea doi copii mici de întretinut, prin folosirea acului ei de cusut. Ea arăta palidă si coplesită de griji. Pe parcursul întregii ierni grele, ea s-a zbătut să se întretină pe sine si pe copiii ei. Ea a primit un mic ajutor, dar cine ar fi simtit vreo lipsă, dacă ar fi manifestat un si mai mare interes în acest caz? Iată-i pe cei doi băieti aici, în vârstă cam de nouă si unsprezece ani, care au nevoie de cămin. Cine sunt dispusi să le dea un cămin de dragul lui Hristos? Mama ar trebui să fie eliberată de această grijă si legare de acul ei. Băietii acestia sunt într-un sat, singurul lor tutore fiind mama, care lucrează din greu. Ei au nevoie să fie învătati cum să lucreze pe măsura vârstei lor. Ei au nevoie să fie instruiti cu răbdare, bunătate si iubire. Unii pot să spună: "O, da, eu am să-i iau să-i învăt cum să lucreze." Dar ei nu trebuie să piardă din vedere alte lucruri de care acesti copii au nevoie, pe lângă a fi învătati cum să lucreze. Trebuie să fie instruiti cum să-si dezvolte un bun caracter crestin. Ei sunt lipsiti de iubire si afectiune, au nevoie să corespundă spre a deveni folositori aici si, în cele din urmă, să fie pregătiti pentru cer. Dezbrăcati-vă de egoism si vedeti dacă nu există multi pe care îi puteti ajuta si binecuvânta cu căminurile voastre, simpatia si iubirea voastră si arătându-le pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Nu vreti să faceti nimic ca să salvati suflete? Isus, scumpul Mântuitor, pregăteste un cămin pentru voi; si de ce să nu pregătiti, la rândul vostru, un cămin pentru cei care au nevoie de el si, făcând asa, să imitati pilda Învătătorului vostru? Dacă nu sunteti dispusi să faceti acest lucru, când veti simti că aveti nevoie de o locuintă în ceruri, nici una nu vă va fi dată. Pentru că Hristos declară: "Ori de câte ori n-ati făcut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati, Mie nu Mi le-ati făcut" (Mat. 25,45). Voi, care ati fost egoisti, care toată viata ati căutat comoditate si avantaj, ceasurile voastre de punere la probă sunt în curând încheiate. Ce faceti spre a vă salva viata de egoism si inutilitate? Treziti-vă! treziti-vă!
Privind la interesele voastre vesnice, desteptati-vă si începeti să semănati seminte bune. Ceea ce semănati aceea veti si secera. Secerisul vine - timpul marelui seceris - si veti secera ceea ce ati semănat. Recolta nu va fi slabă; secerisul este sigur. Acum este timpul semănatului. Acum faceti eforturi spre a fi bogati în fapte bune, spre a fi darnici, "gata a simti împreună cu altii", spre a vă strânge pentru vremea viitoare o bună temelie, ca să puteti apuca "viata vesnică" (1 Tim. 6,18.19). Vă implor, fratii mei din orice loc, faceti să dispară răceala voastră glaciară. Încurajati în voi o iubire a ospitalitătii, iubirea de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
Voi puteti spune că ati luat în casă si ati dat mijloacele voastre celor care n-au fost vrednici de iubirea voastră si de aceea v-ati descurajat în încercarea de a-i ajuta pe cei în nevoie. Îl prezint înaintea voastră pe Isus. El a venit să salveze omul căzut, să aducă mântuire natiunii Lui; dar ei n-au vrut să-L primească. Ei au tratat îndurarea Lui cu insultă si dispret, si, în cele din urmă, L-au condamnat la moarte pe El, care venise cu scopul de a le da viată. A părăsit Domnul nostru neamul căzut din cauza aceasta? Desi eforturile voastre pentru bine n-au avut succes de nouăzeci si nouă de ori, si ati primit numai insulte, repros si ură, totusi, dacă cea de a suta oară se dovedeste a fi un succes, si un singur suflet este salvat, ah, ce biruintă este obtinută! Un suflet smuls din prinsoarea lui Satana, un suflet beneficiar, un suflet încurajat. Aceasta vă va răsplăti de o mie de ori pentru toate eforturile voastre. Vouă Isus vă va spune: "Ori de câte ori ati făcut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati făcut" (Matei 25,40). N-ar trebui să facem cu bucurie tot ceea ce putem spre a imita viata Domnului nostru divin? Multi se îngrozesc la ideea de a face vreun sacrificiu pentru binele altora. Lor le place să creadă că nu li se cere să se lipsească pe ei însisi, în beneficiul altora. Unora ca acesti să le spunem: Isus este Exemplul nostru. Când a fost făcută cererea pentru cei doi fii ai lui Zebedei, de a sedea unul la dreapta Lui si celălalt la stânga Lui în Împărătia Sa, Isus a răspuns: "Nu stiti ce cereti. Puteti voi să beti paharul pe care am să-l beau Eu, si să fiti botezati cu botezul cu care am să fiu botezat Eu? 'Putem' I-au zis ei. Si El le-a răspuns: 'Este adevărat că veti bea paharul Meu, si veti fi botezati cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a sedea la dreapta si la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu'." (Mat. 20,22.23). Cât de multi pot răspunde: Noi putem bea paharul; noi putem fi botezati cu botezul; si să facă răspunsul să fie vizibil? Cât de multi imită Exemplul cel mare? Toti cei care au mărturisit a fi urmasi ai lui Hristos s-au legat să umble întocmai cum a umblat El. Cu toate acestea, calea multora dintre cei care au făcut mari mărturisiri ale adevărului arată că ei fac doar putină referire la Model în a-si conforma viata cu viata Lui. Ei îsi potrivesc calea lor spre a satisface propriul lor standard nedesăvârsit. Ei nu imită lepădarea de sine a lui Hristos sau viata Lui de sacrificiu pentru binele altora. Săracii, cei fără cămin si văduvele sunt printre noi. Am auzit un fermier bogat descriind situatia unei văduve sărace din mijlocul lor. El a deplâns strâmtorarea ei, apoi a spus: "Nu stiu cum are de gând să se descurce în această iarnă rece. Nu prea mai are timp de pregătire". Astfel de oameni au uitat Modelul, si, prin faptele lor, spun: "Nu, Doamne, noi nu putem bea paharul lepădării de sine, al umilintei si suferintei pe care L-ai băut Tu, nici să fim botezati cu suferinta cu care ai fost botezat Tu. Noi nu putem trăi să facem altora bine. Treaba noastră este să ne purtăm nouă însine de grijă". Cine să stie cum o să se descurce văduva, dacă nu cei care au grânarele bine umplute? Mijloacele pentru ca ea să se descurce sunt la îndemână. Si îndrăznesc cei pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnicii Lui, cărora El le-a încredintat mijloace, să le retină de la nevoiasii ucenici ai lui Hristos? Dacă da, ei le retin de la Isus. Asteptati voi ca Domnul să plouă grâne din cer spre a-i aproviziona pe cei nevoiasi? Nu le-a pus El mai degrabă în mâinile voastre spre a-i ajuta si a-i binecuvânta pe ei prin voi? Nu v-a făcut El uneltele Sale în această lucrare bună spre a vă încerca pe voi, si spre a vă acorda privilegiul de a vă aduna o comoară în cer? Copiii fără tată si fără mamă sunt pusi în bratele bisericii, si Hristos spune urmasilor Lui: Luati-i pe acesti copii si cresteti-i pentru Mine, si vă veti primi răsplata. Am văzut mult egoism arătat în această privintă. Dacă nu există vreo dovadă specială că ei însisi vor beneficia, adoptând în familia lor pe cei care au nevoie de cămin, unii întorc spatele si spun: Nu. Ei se fac că nu stiu sau că nu le pasă dacă acestia sunt salvati sau pierduti. Ei găsesc că aceasta nu este treaba lor. Asemenea lui Cain, ei spun: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" (Gen. 4,9). Ei nu sunt dispusi să fie deranjati sau să facă vreun sacrificiu pentru orfani si, nepăsători, împing pe unii ca acestia în bratele lumii, care are uneori mai multă bunăvointă să-i primească decât au acestia care mărturisesc a fi crestini. În ziua lui Dumnezeu, se vor face cercetări asupra celor cărora Cerul le-a dat ocazia de salvare. Dar ei au dorit să fie scuzati, si n-aveau să se angajeze în lucrarea cea bună, dacă nu pot face din ea o chestiune de profit pentru ei. Mi s-a arătat că cei care refuză aceste ocazii de a face bine vor auzi din partea lui Isus: "Deoarece n-ati făcut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati făcut" (Mat. 25,45). "Oare acesta este postul plăcut Mie: să-si chinuiască omul sufletul o zi? Să-si plece capul ca un pipirig, si să se culce pe sac si cenusă? Acesta numesti tu post si zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie; dezleagă lanturile răutătii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug. Împarte-ti pâinea cu cel flămând, si adu în casa ta pe nenorocitii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, si nu-i întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolti repede; neprihănirea ta îti va merge înainte, si slava Domnului te va însoti. Atunci tu vei chema, si Domnul va răspunde, vei striga, si El va zice: 'Iată-Mă!' Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenintările cu degetul si vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, si întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îti va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, si va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă" (Isaia 58,5-11). Aceasta este acum lucrarea specială din fata noastră. Toată rugăciunea si postul nu vor fi de nici un folos, dacă nu ne apucăm cu hotărâre de această lucrare. Asupra noastră se află obligatii sacre. Datoria noastră este arătată lămurit. Domnul ne-a vorbit prin profetul Său. Gândurile Domnului si căile Lui nu sunt ceea ce muritorii orbi si egoisti cred că sunt sau doresc ca ele să fie. Domnul priveste la inimă. Dacă acolo se află egoism, El stie acest lucru. Noi putem încerca să ascundem caracterele noastre de fratii si surorile noastre, dar Dumnezeu le cunoaste. Nimic nu poate fi ascuns de El. Postul pe care-l poate accepta Dumnezeu este descris. Înseamnă să-ti împărti pâinea cu cel flămând si să duci în casa ta pe nenorocitii fără adăpost. Nu astepta ca ei să vină la tine. Lucrarea de a te căuta până te vor găsi si să ceară fierbinte un cămin pentru ei nu zace asupra lor. Trebuie să-i cauti si să-i aduci în casa ta. Trebuie să-ti versi sufletul după ei. Trebuie să întinzi o mână în sus si prin credintă să te tii de bratul puternic care aduce mântuire, în timp ce cu cealaltă mână a iubirii să ajungi la cei apăsati spre a-i elibera. Este imposibil să te tii cu o mână de bratul lui Dumnezeu, în timp ce cealaltă mână să fie folosită spre a te îngriji de propriile tale plăceri. Dacă te angajezi în această lucrare de îndurare si iubire, se va dovedi ea prea grea pentru tine? Vei da gres si vei fi zdrobit sub povară, si familia ta va fi lipsită de ajutorul si influenta ta? O, nu; Dumnezeu a îndepărtat cu precautie toate îndoielile cu privire la această chestiune, printr-o făgăduintă pentru tine, cu conditia ascultării. Această făgăduintă cuprinde tot ceea ce cel mai exigent, cel mai sovăitor ar putea să-si dorească: "Atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolti repede" (Isaia 58,8). Crede numai că El este credincios fată de ce a făgăduit. Dumnezeu poate reînnoi puterea fizică. Si, mai mult, El spune că o va face. Si făgăduinta nu se sfârseste aici. "Neprihănirea ta îti va merge înainte, si slava Domnului te va însoti". Dumnezeu va clădi în jurul tău o fortificatie. Făgăduinta nu se opreste nici aici. "Atunci tu vei chema, si Domnul va răspunde, vei striga, si El va zice: 'Iată-Mă!'" (Isaia 58,8.9). Dacă pui capăt asupririi, dacă îndepărtezi vorbele de ocară, dacă vei sătura sufletul flămând, "atunci lumina ta va răsări peste întunecime, si întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare. Domnul te va călăuzi neîncetat, îti va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, si va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă" (Is. 58,10.11). Cititi Isaia 58, voi, care pretindeti a fi copii ai luminii. În mod special, să-l citească iarăsi si iarăsi cei care au simtit repulsie fată de neplăcerea de a-i ajuta pe cei lipsiti. Voi, ale căror inimi si case sunt prea strâmte spre a oferi un cămin pentru cei fără adăpost, cititi-l; voi, care puteti vedea pe orfani si văduve apăsate de mâna de fier a sărăciei si înfrânti de inima de piatră a celor absorbiti de interesele acestei lumi, cititi-l. Dacă vă este teamă că în familia voastră va fi introdusă o influentă care vă va da mai mult de lucru, cititi-l. Temerile voastre pot fi neîntemeiate si poate să urmeze o binecuvântare, pe care s-o cunoasteti si s-o întelegeti în fiecare zi. Dar dacă e altfel, dacă se cere o muncă în plus, puteti să vă apropiati de Unul care a făgăduit: "Atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolti repede". Motivul pentru care cei din poporul lui Dumnezeu nu sunt mai spirituali si n-au o credintă mai mare, mi s-a arătat că este din cauză că sunt mărginiti din cauza egoismului. Profetul se adresează păzitorilor Sabatului, nu păcătosilor, nu necredinciosilor, ci celor care au mari pretentii de evlavie. Nu multimea adunărilor voastre este ceea ce acceptă Dumnezeu. Nu rugăciunile numeroase, ci pe cei ce fac dreptate, care fac lucrul bun la timp potrivit. Trebuie să fii mai putin ocupat de tine însuti si mai făcător de bine. Sufletele noastre trebuie să fie deschise. Atunci Dumnezeu le va face să fie ca o grădină udată, căreia nu-i lipseste apa. Citeste Isaia 1: "Când vă întinati mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; si oricât de mult v-ati ruga, n-ascult; căci mâinile vă sunt pline de sânge. Spălati-vă deci, si curătiti-vă! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati făcut! Încetati să mai faceti răul! Învătati-vă să faceti binele, căutati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, apărati pe văduvă! Veniti totusi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lâna. De veti voi si veti asculta, veti mânca cele mai bune roade la tării; dar de nu veti voi si nu veti asculta, de sabie veti fi înghititi, căci gura Domnului a vorbit" (Is. 1,15- 20).
Aurul amintit de Hristos, Martorul Credincios, pe care trebuie să-l avem cu totii, mi s-a arătat că este credinta si iubirea împreună, iar iubirea are prioritate fată de credintă. Satana este în permanentă la lucru, ca să îndepărteze aceste pretioase daruri din inimile poporului lui Dumnezeu. Toti sunt angajati să joace jocul vietii. Satana îsi dă bine seama că, dacă poate să îndepărteze iubirea si credinta si să umple locul lor cu egoism si necredintă, toate pretioasele trăsături de caracter care rămân, în curând vor fi îndepărtate cu dibăcie prin mâna lui înselătoare, si jocul va fi pierdut. Iubitii mei frati, veti îngădui ca Satana să-si atingă scopul? Vă veti resemna, pierzând jocul prin care doriti să câstigati viata vesnică? Dumnezeu mi-a arătat că veti fi tot atât de sigur biruiti de Satana, în loc să fiti biruitori, cât este de sigur tronul lui Dumnezeu, afară numai de cazul în care veti fi complet schimbati. Trebuie să fie recâstigate iubirea si credinta. Vreti să vă angajati din nou în această luptă si să recâstigati pretioasele daruri de care ati fost aproape deposedati? Va trebui să faceti eforturi mai serioase, mai stăruitoare si neobosite, decât cele pe care le-ati făcut cândva. Aceasta nu constă numai în a te ruga sau a posti, ci este vorba de a fi ascultător, a te dezbrăca de egoism si a tine postul pe care l-a ales Dumnezeu, cel pe care îl va accepta El. Poate că multi se simt întristati, pentru că am vorbit lămurit, dar eu voi continua să fac acest lucru, dacă Dumnezeu pune această sarcină asupra mea. Dumnezeu cere ca cei care ocupă pozitii de răspundere să fie consacrati fată de lucrare; pentru că, dacă se comportă gresit, poporul se simte liber să urmeze pe urmele lor. Dacă oamenii se comportă gresit si conducătorii nu ridică glasul împotriva greselilor, atunci ei le încurajează, si păcatul apasă asupra lor, la fel ca si asupra răufăcătorilor. Cei care ocupă pozitii de răspundere trebuie să fie oameni ai evlaviei, care simt continuu povara lucrării care apasă asupra lor.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
