| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 20
TRANSFERAREA COMORII PĂMÂNTESTI
Iubite frate N: De când te-am întâlnit la adunarea de tabără de la Tipton, am simtit o grea povară din pricina cazului tău. Cu greu m-am putut abtine să nu mă adresez tie personal, în timp ce prezentam poporului cuvintele Domnului Hristos: "Nu vă strângeti comori pe pământ, unde le mănâncă moliile si rugina, si unde le sapă si le fură hotii; ci strângeti-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile si rugina, si unde hotii nici nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, este si inima voastră." (Matei 6,19-21) Mi-am amintit de persoana ta ca de unul care mi-ai fost arătat în viziune cu câtva timp în urmă. Credeai că aveai datoria să predici altora Cuvântul; dar exemplul tău, asa cum este acum, mai mult i-ar împiedica să îmbrătiseze adevărul, decât i-ar converti predica ta să creadă în el. Tu mărturisesti a crede cea mai solemnă solie de punere la probă; cu toate acestea, credinta ta n-a fost sustinută de fapte. Tu ai teoria adevărului, dar n-ai fost convertit prin el. Adevărul n-a pus stăpânire deplină asupra ini-mii tale si nu s-a manifestat în viata zilnică. Tu trebuie să fii convertit, să fii schimbat prin reînnoirea mintii. Dar când adevărul pune stăpânire asupra inimii tale, el va efectua o schimbare în viata ta. Lumea necredincioasă va fi atunci convinsă că există o putere în adevărul care a făcut o schimbare atât de mare într-un om iubitor de lume, cum ai fost tu. Tu iubesti lumea aceasta. Comorile tale sunt aici, si inima ta este cu ele. Si dacă puterea adevărului nu va despărti afectiunile tale de dumnezeul tău, care este lumea aceasta, tu vei pieri împreună cu comorile tale. Îti dai numai putin seama de caracterul înalt al lucrării pentru aceste zile de pe urmă. N-ai făcut sacrificii pentru adevăr. Ai un spirit limitat si zgârcit si ai închis ochii fată de lipsurile celor nenorociti si nevoiasi. Compasiunea ta n-a fost miscată spre a usura nevoile celor asupriti, si nici n-ai avut o inimă să ajuti cauza lui Dumnezeu cu mijloacele tale sau să le împarti pentru nevoile celor în suferintă. Inima ta este cu comorile tale pământesti. Dacă nu-ti biruiesti iubirea pentru lucrurile din lume, nu vei avea nici un loc în Împărătia cerurilor.
Învătătorul Legii l-a întrebat pe Isus ce trebuia să facă pentru a putea mosteni viata vesnică. Isus l-a trimis la poruncile Tatălui Său, spunându-i că ascultarea de ele era necesară pentru mântuirea lui. Hristos i-a spus că cunostea poruncile, si că dacă va asculta de ele va avea viată. Observati răspunsul lui: "Învătătorule, toate acestea le-am păzit cu grijă din tineretea mea." (Marcu 10,20). Isus s-a uitat cu milă si cu iubire la acest tânăr amăgit. El era gata să-i descopere că face o greseală în păzirea din inimă a poruncilor pe care atât de încrezător a afirmat că le păzea. Isus îi spuse: " Îti lipseste un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, si vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ti crucea, si urmează-Mă." (Marcu 10,21) Isus i-a atras atentia acestui tânăr, direct, arătându-i defectul din caracterul său. I-a amintit de propria Sa lepădare de sine, care I-a caracterizat viata. Pentru salvarea omului, El a părăsit totul si l-a rugat pe tânăr să urmeze exemplul Său, asigurându-l că va avea o comoară în cer. A tresăltat cumva de bucurie inima acestui tânăr fată de această asigurare că va avea o comoară în cer? O, nu! Idolul lui era comoara pământească; ea a eclipsat valoarea mostenirii vesnice. El s-a întors de la cruce, de la viata de sacrificiu de Sine a Răscumpărătorului, spre această lume. El avea o licărire de dorintă după mostenirea cerească, totusi cu regret întoarce spatele acestei perspective. În sufletul lui s-a dat o luptă, el trebuia să facă o alegere, si, în cele în urmă, s-a decis să-si continue iubirea pentru avutiile pământesti. Tânărul acesta avea avutii mari si inima lui era legată de ele. El n-a putut consimti să-si transfere avutiile în cer prin renuntarea la afectiunile lui fată de ele si spre a face bine cu ele - să binecuvânteze pe văduvă si pe orfan si astfel să fie bogat în fapte bune. Iubirea acestui tânăr pentru avutiile sale pământesti era mai puternică decât iubirea pentru semenii lui si pentru mostenirea nepieritoare. Alegerea lui a fost făcută. Îndemnul prezentat de Isus, de asigurare a comorii din cer, a fost respins, pentru că el n-a putut consimti să se supună conditiilor. Puterea afectiunii lui pentru bogătiile lui pământesti a triumfat, si cerul, cu toată slava lui atractivă, a fost sacrificat pentru avutiile acestei lumi. Tânărul a fost foarte trist, pentru că el dorea ambele lumi; dar el a sacrificat-o pe cea cerească pentru cea pământească. Dar numai putini îsi dau seama de iubirea lor pentru bogătii până nu vine proba de a se sprijini pe ei. Multi din cei care mărturisesc a fi urmasi ai lui Hristos dovedesc atunci că sunt nepregătiti pentru cer. Faptele lor mărturisesc că ei iubesc mai mult bogătiile lor decât pe semenii sau pe Dumnezeul lor. Ca si tânărul bogat, ei întreabă de calea spre viată; dar când calea este arătată, se estimează pretul si sunt convinsi că trebuie să-si sacrifice bogătiile pământesti, ca să devină bogati în fapte bune, ei spun că cerul costă prea mult. Cu cât sunt mai mari avutiile adunate pe pământ, cu atât mai dificil este pentru posesor să înteleagă că ele nu sunt ale lui, ci că sunt date cu împrumut spre a fi folosite spre slava Sa. Isus a folosit aici ocazia să dea ucenicilor Săi o învătătură impresionantă: "Isus a zis ucenicilor Săi: 'Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărătia cerurilor." (Matei 19,23) "Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărătia lui Dumnezeu." (Marcu 10,25) Aici se vede puterea bogătiilor. Puterea iubirii bogătiilor asupra mintii omului este aproape paralizantă. Bogătiile sucesc capul multora, si îi fac să actioneze ca si cum ar fi lipsiti de ratiune. Cu cât au mai mult din această lume, cu atât doresc mai mult. Teama lor de a nu ajunge în lipsă creste o dată cu bogătiile lor. Au tendinta să adune bani pentru viitor. Sunt avari si egoisti, temându-se că Dumnezeu nu Se va îngriji de nevoile lor viitoare. Astfel de persoane sunt într-adevăr sărace fată de Dumnezeu. Pe măsură ce îsi adună bogătii, ei îsi adună si încrederea în ele, si nu au credintă în Dumnezeu si în făgăduintele Sale. Cel sărac, care are credintă si încredere în Dumnezeu, care îsi pune încrederea în iubirea si purtarea Lui de grijă, si care abundă în fapte bune, folosind în mod judicios putinul pe care îl are spre a-i binecuvânta pe altii cu mijloacele sale, este bogat fată de Dumnezeu. El simte că semenul său îl solicită si nu poate să nu-i dea atentie si totusi să asculte de porunca lui Dumnezeu: "Să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuti." (Marcu 12,31). Cel sărac, care este bogat fată de Dumnezeu, consideră mântuirea semenilor lui de mai mare importantă decât tot aurul si argintul care există în lume. Hristos arată calea pe care cei care au bogătiile acestei lumi si nu sunt bogati fată de Dumnezeu pot să-si asigure adevăratele avutii. El spune: Vinde ce ai, fă milostenii, si strânge-ti o comoară în cer. Remediul pe care îl propune El pentru cei bogati este un transfer al afectiunii lor de la bogătiile pământesti la mostenirea vesnică. Investindu-si banii în cauza lui Dumnezeu, spre a ajuta la salvarea de suflete, si prin binecuvântarea celor nevoiasi cu banii lor, ei ajung bogati în fapte bune si îsi strâng "pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viată." (1 Timotei 6,19). Aceasta se va dovedi o investitie sigură. Dar multi arată, prin faptele lor, că n-au încredere în banca cerului. Ei aleg să încredinteze pământului banii lor, decât să-i trimită mai degrabă, înaintea lor, în cer, pentru ca inima lor să poată fi cu comoara lor cerească. Stimate frate, ai în fata ta o lucrare - să te străduiesti să birui lăcomia si iubirea bunurilor ceresti, si mai ales încrederea de sine, pentru că ai avut un succes aparent în asigurarea lucrurilor acestei lumi. Bietii oameni, care mărturisesc a-L iubi pe Dumnezeu, sunt vrednici de compătimit! În timp ce mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, Îl neagă prin faptele lor. Ce mare este întunericul lor! Ei mărturisesc că cred adevărul, dar faptele nu corespund cu mărturisirea lor. Iubirea de bogătii îi face pe oameni egoisti, exigenti si aroganti. Bogătia înseamnă putere; dar adesea iubirea pentru ea deposedează si paralizează tot ce este nobil si evlavios în om. Bogătiile aduc cu sine responsabilităti mari. A obtine bogătie printr-o afacere necinstită, înselăciunea în negustorie, prin asuprirea văduvei si a orfanului, sau prin îngrămădirea de bogătii si neglijarea lipsurilor celor nevoiasi, va aduce, în cele din urmă, pedeapsa descrisă prin apostolul inspirat: "Ascultati acum voi, bogatilor! Plângeti si tânguiti-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogătiile voastre au putrezit, si hainele voastre au fost roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit; si rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-ati strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, si pe care le-ati oprit-o, prin înselăciune, strigă! Si strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului ostilor." (Iacov 5,1-4) Cei mai smeriti si cei mai săraci dintre adevăratii ucenici ai lui Hristos, care sunt bogati în fapte bune, sunt mult mai bine-cuvântati si mult mai pretiosi în fata lui Dumnezeu decât oamenii care se laudă cu marile lor bogătii. Ei sunt mult mai onorati în curtile cerului decât cei mai înăltati regi si nobili care nu sunt bogati înaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel îl sfătuieste pe Timotei să-i îndemne pe bogati: "Îndeamnă pe bogatii veacului acestuia să nu se îngâmfe, si să nu-si pună nădejdea în niste bogătii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belsug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă binele, să fie bogati în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu altii, asa ca să-si strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viată." (1 Timotei 6,17-19) Îndemnul acesta este si pentru tine, frate N., si chiar pentru multi dintre cei care mărturisesc a crede adevărul pentru aceste zile de pe urmă. Cei care adună bani sau investesc în mare măsură în tarini, în timp ce-si lipsesc familia de confortul vietii, actionează ca niste oameni nesăbuiti. Ei nu îngăduie membrilor familiei lor să se bucure de lucrurile pe care li le-a dat Dumnezeu din belsug. Cu toate că au mari posesiuni, adesea, familiile lor sunt obligate să muncească mult peste puterea lor pentru a economisi, ca să fie adunati si mai multi bani. Creier, oase si muschi sunt împovărati la maximum pentru a acumula, iar religia si îndatoririle crestine sunt neglijate. Ambitia este: muncă, muncă, muncă, de dimineata până seara. Multi nu manifestă nici o dorintă serioasă să afle voia lui Dumnezeu si să înteleagă pretentiile Sale asupra lor. Unii care încearcă să-i învete pe altii adevărul, ei însisi nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Cu cât cauza lui Dumnezeu are învătături de felul acesta, cu atât va fi mai putin prosperă. Multi, cărora Dumnezeu le-a încredintat bogătii, nu se gândesc că lucrează împotriva propriului lor interes vesnic, prin retinerea egoistă a bogătiilor lor. Apostolul le arată că, ajungând bogati în fapte bune, lucrează pentru ei însisi. Strâng pentru ei, asigurându-si în cer o comoară nepieritoare, ca să poată apuca viata vesnică. Împărtind pentru nevoile cauzei si ajutându-i pe cei nevoiasi, ei fac cu credinciosie lucrarea pe care le-a repartizat-o Dumnezeu; si amintirea faptelor lor generoase si iubitoare si a lepădării de sine vor fi scrise în cărtile din cer. Orice faptă de dreptate va fi imortalizată, desi cel care a făcut-o poate să nu vadă că el a făcut ceva vrednic de luat în seamă. Dacă umblarea zilnică a celor care mărturisesc adevărul ar fi o pildă vie a vietii lui Hristos, de la ei ar străluci o lumină care i-ar conduce si pe altii la Răscumpărătorul. Numai în ceruri vor putea fi pretuite rezultatele vietii consecvente, armonioase si evlavioase, în lucrarea de salvare a altora. Stimate frate, ai mult de făcut în familia ta, pentru a arăta că adevărul a făcut o lucrare bună pentru tine si că el a avut o influentă pasnică, curătitoare si înăltătoare vietii si asupra caracterului tău. Tu mărturisesti a crede că trăim în zilele de pe urmă, si că noi prezentăm lumii avertizarea si solia de punere la probă; dovedesti tu aceasta prin faptele tale? Dumnezeu te pune la încercare si El va descoperi adevăratele simtăminte ale inimii tale. Domnul ti-a încredintat talanti, sub formă de bani, ca să-i folosesti pentru înaintarea cauzei Sale, să binecuvântezi pe nevoiasi si să-i usurezi pe cei lipsiti. Tu poti face mult mai mult bine cu banii tăi decât poti să faci prin predicare, în timp ce-ti retii banii. Ai dat tu talantii tăi sub formă de bani la zarafi, pentru ca atunci când va veni Stăpânul si va zice: "Dă-ti socoteală de isprăvnicia ta" (Luca 16,2), să poti, fără să te încurci, să-I prezinti talantii tăi dublati, atât capitalul, cât si dobânda, pentru că nu i-ai îngrămădit, nu i-ai îngropat, egoist, în pământ, ci i-ai pus în folosintă? Priveste la istoria vietii tale din trecut. Pe cât de multi ai binecuvântat cu banii tăi? Câte inimi ai făcut recunoscătoare pentru generozitatea ta? Te rog să citesti capitolul 58 din Isaia. Ai dezlegat tu lanturile răutătii? Ai căutat să dezlegi legăturile robiei, ca să dai drumul celor asupriti, si să rupi orice fel de jug? Ai împărtit pâinea ta cu cel flămând, si ai adus tu în casa ta pe nenorocitii fără adăpost? Ai acoperit pe un om gol? Dacă ai fost bogat în aceste fapte bune, poti pretinde făgăduintele din acest capitol: "Atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolti repede; neprihănirea ta îti va merge înainte, si slava Domnului te va însoti. Atunci tu vei chema, si Domnul va răspunde, vei striga, si El va zice: 'Iată-Mă!' Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, si întunericul tău va fi ca ziua nămiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îti va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, si va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină mult udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă." (Isaia 58,8-11). Dar acum nu esti îndreptătit la aceste binecuvântări făgăduite. Tu n-ai fost angajat în această lucrare. Priveste la viata ta din trecut si gândeste-te la cât de lipsită este ea de actiuni de bine, nobile si gene-roase. Ai vorbit despre adevăr, dar nu l-ai trăit. Viata ta n-a fost înăltată si sfintită, ci a fost caracterizată de egoism si zgârcenie. Tu ai slujit cu credinciosie eul. Acum este timpul suprem să-ti schimbi calea si să lucrezi cu hărnicie pentru asigurarea comorii ceresti. Tu ai pierdut mult din ceea ce nu mai poti recâstiga niciodată. Tu n-ai folosit ocaziile spre a face bine, si necredinciosia ta a fost înregistrată în cărtile din ceruri. Viata lui Hristos a fost caracterizată prin lepădare de sine, sacrificiu de sine si binefacere dezinteresată. Tu nu tii seama cum trebuie de pregătirea necesară pentru Împărătia lui Dumnezeu. Ideile tale sunt întru-totul prea simpliste. A vorbi este o treabă ieftină nu costă prea mult. Faptele, roadele vor hotărî caracterul pomului. Ce roade ai adus? Apostolul Iacov îi îndeamnă pe fratii săi: "Fratii mei, ce-i foloseste cuiva să spună că are credintă, dacă n-are fapte? Poate oare credinta aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi sau lipsiti de hrana cea de toate zilele, si unul dintre voi le zice: 'Duceti-vă în pace, încălziti-vă si săturati-vă!' fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?" (Iacov 2,14-16). Dorintele tale bune, frate, nu-i vor satisface pe cei nevoiasi. Faptele trebuie să mărturisească pentru sinceritatea simpatiei si iubirii tale. De câte ori ai îndeplinit în literă cele prezentate mai sus? Tu ai o foarte bună pretuire a persoanei tale, dar ai o lucrare de făcut, pe care n-o poate face nici un alt om pentru tine. Firea ta trebuie schimbată, trebuie să aibă loc o transformare a firii întregi. Tu iubesti adevărul cu vorba, nu cu fapta. Îl iubesti putin pe Domnul, dar bogătiile tale mai mult. Altfel ti-ar spune Domnul, dacă te-ar găsi asa cum esti acum: "Bine, rob bun si credincios intră în bucuria stăpânului tău"? (Matei 25,21). La ce bucurie se face referire aici? "Care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." (Evrei 12,2). Bucuria care era pusă înaintea lui Isus a fost aceea de a vedea suflete răscumpărate prin sacrificarea Slavei sale, a onoarei Sale, a bogătiilor Sale si a propriei Sale vieti. Bucuria Lui era salvarea omului. Când toti cei răscumpărători vor fi adunati în Împărătia lui Dumnezeu, El va vedea rodul sufletului Lui si va fi multumit.
Cei care sunt conlucrători cu Hristos, părtasi cu El la lepădarea de sine a Lui si la sacrificiul Lui, pot fi instrumentele aducerii sufletelor la Hristos si le poate vedea mântuite pentru vesnicie, lăudând pe Dumnezeu si pe Miel, care i-a răscumpărat.
Pleasanton, Kansas, 15 octombrie 1870.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
