| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 20
ADUNĂRILE NOASTRE DE TABĂRĂ
Nu poate exista o influentă mai dăunătoare la adunarea de tabără sau la oricare altă adunare pentru închinăciune religioasă, ca multa sporovăială si conversatie usuratică. Adesea, bărbati si femei se adună în grupe si se angajează în conversatie despre subiectele obisnuite care n-au nici o legătură cu adunarea. Unii au adus fermele lor cu ei, altii au adus casele lor, si-si fac planuri pentru clădire. Unii disecă caracterele altora si n-au timp sau dispozitie sa-si cerceteze propriile lor inimi, spre a descoperi defectele din propriul lor caracter, ca să-si poată îndrepta relele si să desăvârsească sfintirea în temere de Dumnezeu. Dacă toti cei care mărturisesc a fi urmasi ai lui Hristos ar folosi timpul în afara adunării, discutând despre adevăr, stăruind asupra sperantei crestinului, cercetându-si propriile lor inimi, si, în rugăciune sinceră înaintea lui Dumnezeu, ar pleda pentru binecuvântarea Sa, ar fi adusă la îndeplinire o lucrare mult mai mare decât am văzut până acum. Necredinciosii, care îi acuză în mod fals pe cei ce cred adevărul, ar fi convinsi din cauza "bunei voastre purtări în Hristos" (1 Petru 3,16). Cuvintele si faptele voastre sunt roadele pe care le aducem: "asa că după roadele lor îi veti cunoaste." (Matei 7,20) Dumnezeu a dat instructiuni israelitilor să se adune înaintea Lui si a fixat perioade si locuri pe care avea să le aleagă El; ei trebuie să păzească zile speciale, în care nu trebuia făcută muncă nenecesară, ci timpul trebuia să fie devotat pentru a medita asupra binecuvântărilor revărsate de Dumnezeu asupra lor. La aceste ocazii speciale, roaba si robul, străinul, orfanul si văduva erau îndrumati să se bucure, pentru că Dumnezeu i-a scos, prin puterea Lui cea minunată, din legătura robiei la bucuria libertătii. Si lor li s-a poruncit să nu apară înaintea Domnului cu mâna goală. Trebuia să aducă semne ale recunostintei lor fată de Dumnezeu pentru îndurările si binecuvântările Lui, revărsate continuu asupra lor; trebuia să aducă Domnului daruri, jertfe de bună voie, jertfe de multumire, după cum i-a binecuvântat El. Jertfele acestea erau variate, după pretuirea pe care o acordau donatorii binecuvântărilor de care au avut prilejul să se bucure. În felul acesta, caracterele oamenilor erau clar expuse. Cei care acordau o înaltă pretuire binecuvântărilor pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra lor aduceau jertfe după cum apreciau ei aceste binecuvântări. Cei ale căror puteri morale erau amortite si ametite de egoism si iubire idolatră a favorurilor primite, în loc să fie inspirati de iubire înfocată pentru darnicul lor Binefăcător, aduceau jertfe sărace. În felul acesta, se descopereau inimile lor. În afară de aceste zile de sărbători religioase, de bucurie si veselie, natiunea iudaică trebuia să comemoreze Pastele în fiecare an. Domnul S-a legat solemn că, dacă vor fi credinciosi în păzirea poruncilor Lui, îi va binecuvânta în toată înmultirea lor si în tot lucrul mâinilor lor. Dumnezeu nu cere mai putin poporului Său din aceste zile de pe urmă, ca sacrificii si jertfe, decât a cerut natiunii iudaice. Cei pe care i-a binecuvântat El cu stare materială bună, si chiar văduva si orfanul, nu trebuie să neglijeze binecuvântările Sale. În mod deosebit, cei pe care i-a făcut să prospere trebuia să-I predea lucrurile care sunt ale Sale. Ei trebuie să apară înaintea Lui cu un duh de jertfire de sine si să aducă jertfele lor conform cu binecuvântările pe care El le-a revărsat asupra lor. Dar multi din cei pe care Dumnezeu îi face să prospere manifestă nerecunostintă josnică fată de El. Dacă binecuvântările Lui rămân asupra lor si dacă El le măreste averea, ei fac din aceste daruri funii spre a-i lega de iubirea lor pentru avere; ei permit ca ocupatiile lumesti să ia în stăpânire afectiunile lor si întreaga lor fiintă, si să neglijeze devotiunea si privilegiile religioase. Nu-si pot permite să părăsească grijile ocupatiei lor si să vină înaintea lui Dumnezeu nici măcar o dată pe an. Ei schimbă binecuvântările lor în blestem si slujesc propriilor lor interese vremelnice, cu neglijarea cerintelor lui Dumnezeu. Oameni care posedă multi bani rămân acasă an de an, absorbiti de grijile si interesele lor lumesti si simtind că nu îsi pot permite să facă micul sacrificiu de a participa la adunările anuale de închinare la Dumnezeu. El le-a binecuvântat cosnita si postava, i-a înconjurat cu binecuvântările Sale, totusi ei au retinut de la El micile jertfe pe care Domnul le-a cerut de la ei. Le place să se slujească pe ei însisi. Sufletele lor vor fi ca desertul neîmprospătat, fără rouă sau ploaia cerului. Domnul le-a adus pretioasa binecuvântare a harului Său. El i-a eliberat de robia păcatului si de sclavia erorii si a descoperit întelegerii lor întunecate măreata lumină a adevărului prezent. Si aceste dovezi ale iubirii si îndurării lui Dumnezeu să nu reclame nici o recunostintă în schimb? Cei care mărturisesc a crede că sfârsitul tuturor lucrurilor este la usi, vor fi ei orbi fată de propriul lor interes spiritual si vor trăi ei numai pentru această lume si pentru această viată? Se asteaptă ei ca interesul lor vesnic să-si poarte el însusi de grijă? Nu va veni tărie spirituală fără un efort si din partea lor. Multi din cei care mărturisesc că asteaptă revenirea Domnului nostru sunt nelinistiti, căutători de câstig lumesc. Ei sunt orbi fată de interesul lor vesnic. Muncesc pentru ceea ce nu satură. Îsi cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine. Ei se străduiesc să se multumească cu bogătiile pe care le-au strâns pe pământ, dar care trebuie să piară. Si neglijează să se pregătească pentru vesnicie, care ar trebui să fie singura muncă adevărată din viată. Toti cei cărora le stă în putintă, trebuie să participe la aceste adunări anuale. Toti ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere acest lucru. Dacă nu se folosesc de privilegiul pe care l-a prevăzut El, pentru ca ei să poată ajunge puternici în Domnul si în puterea harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi, vor avea o dorintă din ce în ce mai mică spre a-I consacra totul lui Dumnezeu. Veniti, frati si surori, la aceste adunări sfinte, să-L aflati pe Isus. El va veni la sărbătoare, va fi prezent si va face pentru voi ceea ce voi aveti cea mai mare nevoie să fie făcut. Gospodăriile voastre nu trebuie considerate de mai mare valoare decât interesele mai înalte ale sufletului. Toate comorile pe care le posedati, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi destul de bogate să vă cumpere pace si sperantă, care reprezintă un câstig nemărginit, dacă acestea vă costă tot ce aveti si muncile si suferintele unei vieti întregi. Un simtământ clar si puternic despre lucrurile vesnice si o inimă dispusă să predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de mai mare valoare decât bogătiile, plăcerile si slava acestei lumi. Adunările de tabără sunt importante. Ele costă ceva. Slujitorii lui Dumnezeu îsi epuizează viata pentru a ajuta poporul, când multi dintre ei par ca si cum nu ar avea nevoie de nici un ajutor. De teamă să nu piardă putin din câstigul acestei lumi, unii lasă ca aceste pretioase privilegii să vină si să treacă, ca si cum ele ar fi de mică importantă. Toti cei care mărturisesc a crede adevărul, să respecte fiecare privilegiu pe care li-l oferă Dumnezeu pentru a obtine o perspectivă mai clară asupra adevărului, a cerintelor Sale si a necesarei pregătiri pentru revenirea Lui. Ceea ce cere Dumnezeu este o încredere deplină în El, calmă si bucuroasă. Nu trebuie să vă consumati cu griji si sarcini grele, inutile. Faceti lucrul zilei, îndeplinind cu credinciosie lucrarea pe care v-a repartizat-o providenta lui Dumnezeu, si El vă va purta de grijă. Isus va adânci si va lărgi binecuvântările voastre. Voi trebuie să faceti eforturi, dacă doriti ca, în cele din urmă, să aveti mântuirea. Veniti la aceste adunări pregătiti să lucrati. Lăsati grijile căminului vostru si veniti să-L aflati pe Isus, si El va fi găsit de voi. Veniti cu darurile voastre, precum v-a binecuvântat Dumnezeu. Arătati-vă recunostinta fată de Creatorul vostru, Dătătorul tuturor bunurilor, printr-un dar benevol. Nici unul dintre cei care sunt în stare s nu vină cu mâna goală. "Aduceti însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneti-mă astfel la încercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, si dacă nu voi turna peste voi belsug de binecuvântare." (Maleahi 3,10) Scopul adunărilor de tabără este să îi facă pe toti să se desfacă de grijile ocupatiei si de poveri, si să devoteze câteva zile exclusiv pentru a-L căuta pe Domnul. Noi trebuie să ocupăm timpul cu examinare de sine, amănuntită cercetare a inimi, mărturisire de pocăintă de păcate si reînnoirea legământului nostru fată de Cel Prea Înalt. Dacă cineva vine la aceste adunări pentru scopuri mai putin merituoase, noi sperăm că adunările să fie de asa manieră, încât să aducă mintea lor la obiectivele cele cuvenite. Unii sunt suferinzi datorită muncii în plus, privind pregătirea pentru adunarea de tabără. Acestia sunt oameni cu suflet generos, care doresc ca nimic să nu fie făcut cu zgârcenie. Ei fac provizii mari si sunt complet obositi când vin la adunare. De îndată ce sunt eliberati de presiunea muncii, natura epuizată îi face să simtă că s-a abuzat de ea. Unele dintre aceste persoane poate că n-au mai luat parte niciodată la o adunare de tabără si nu stiu ce pregătiri li se cere să facă. Ei pierd unele dintre pretioasele adunări la care si-au propus să participe. Ei bine, acestia gresesc, făcând o pregătire asa de mare. Nimic nu trebuie luat pentru adunarea de tabără, cu exceptia celor mai sănătoase produse, pregătite simplu, fără nici un fel de condimente si grăsime. Eu sunt convinsă că nimeni nu trebuie să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunarea de tabără, dacă respectă legile sănătătii în pregătirea mâncării. Dacă nu fac prăjituri si plăcinte, ci coc pâine simplă de graham si se întretin cu fructe, conservate sau uscate, nu e cazul ca ei să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunare, si nu e cazul să fie bolnavi în timp ce se află la adunare. Nimeni să nu fie pe tot parcursul adunării fără ceva hrană caldă. Întotdeauna se găsesc la fata locului masini de gătit, unde se poate obtine asa ceva. Fratii si surorile nu trebuie să se îmbolnăvească în tabără. Dacă se îmbracă potrivit cu timpul diminetii si al serii si au grijă să schimbe îmbrăcămintea după cum se schimbă vremea, ca astfel să se păstreze cum trebuie circulatia sângelui, si dacă păstrează o strictă regularitate în privinta somnului si a mâncării simple, neluând nimic între mese, ei n-au de ce să se îmbolnăvească. Ei se pot simti bine în timpul adunării, mintea lor poate fi clară si să-si păstreze adevărul, si se pot întoarce la casele lor reîmprospătati la trup si suflet. Cei care s-au angajat în muncă grea zi de zi, acum îsi încetează lucrul; de aceea, ei nu trebuie să mănânce. Dacă mănâncă atât cât obisnuiesc în mod normal, stomacul lor va fi supraîncărcat. Noi dorim să avem mai ales puterea creierului viguroasă, la aceste adunări, si în cea mai bună stare de sănătate pentru a putea auzi adevărul, a-l aprecia si a-l retine, ca toti să-l poată practica după ce se întorc de la adunare. Dacă stomacul este împovărat cu prea multă hrană, chiar de un fel simplu, forta creierului este solicitată să ajute organele digestive. Asupra creierului apare o stare de amorteală. Este aproape imposibil să tii ochii deschisi. Tocmai adevărurile care ar fi trebuit să fie auzite, întelese si practicate, sunt complet pierdute prin indispozitie sau pentru că creierul este aproape paralizat, ca urmare a cantitătii de hrană mâncată. I-as sfătui pe toti să ia ceva cald în stomac, cel putin în fiecare dimineată. Aceasta o puteti face fără prea multă muncă. Puteti face crupe de graham. Dacă făina de graham este de calitate inferioară, cerneti-o, si, când mâncarea de crupe este aproape fierbinte, adăugati lapte. Aceasta va fi cea mai sănătoasă si cea mai gustoasă mâncare pentru campament. Si dacă pâinea voastră este prea uscată, fărâmati-o în mâncarea de crupe si astfel ea va fi plăcută. Eu nu sunt de acord să se mănânce multă hrană rece pentru motivul că organismul consumă energie spre a încălzi hrana până ce aceasta ajunge la aceeasi temperatură ca cea a stomacului, înainte să poate fi adusă la îndeplinire lucrarea de digestie. O altă mâncare simplă, dar sănătoasă, este dovleacul fiert sau copt. Diluati o parte din el cu apă, adăugati lapte sau smântână, si faceti o ciorbă; pâinea poate fi folosită ca si în mâncarea de crupe de graham. Eu sunt multumită să văd progresul pe care l-au făcut multi în reforma sanitară, totusi regret că atât de multi au rămas în urmă. Dacă se îmbolnăveste cineva aici, trebuie să vadă care este cauza si să noteze cazul. Nu sunt dispusă ca reputatia adunărilor noastre de tabără să sufere, spunându-se că oamenii suferă din cauza lor. Dacă se procedează cum se cuvine, aceste importante adunări pot fi făcute o binecuvântare atât pentru sănătatea trupească, cât si pentru sănătatea sufletului.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
