| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 20
RECREAREA CRESTINĂ
(Raportată asa cum a fost rostită înaintea unei grupe de vreo două sute de oameni, care se bucurau de un timp de recreare la lacul Goguac, aproape de Battle Creek, Michigan, mai 1870.)
Mă gândeam ce contrast s-ar vedea între adunarea noastră de astăzi, de aici, si adunări asa cum sunt cele conduse de necredinciosi. În loc de rugăciune si de a vorbi despre Hristos si lucruri religioase, s-ar auzi râsete stupide si conversatie usuratică. Scopul lor ar fi să aibă o distractie generală, de pomină. Ar începe cu nebunie si s-ar sfârsi cu desertăciune. Noi dorim ca aceste adunări să fie în asa fel conduse si să ne comportăm în asa fel, încât să ne putem întoarce la casele noastre cu constiinta lipsită de ofensă fată de Dumnezeu si fată de om; cu constiinta că n-am rănit si nici n-am vătămat în nici un fel pe cei cu care ne-am asociat sau că n-am avut asupra lor nici o influentă dăunătoare. În această privintă, sunt multi care gresesc. Ei nu tin seama de faptul că sunt răspunzători de influenta pe care o exercită zilnic; că trebuie să-I dea socoteală lui Dumnezeu pentru impresiile pe care le fac si pentru influenta pe care o lasă în toate întovărăsirile lor din viată. Dacă influenta lor este de asa natură, încât atrage mintea altora, îndepărtându-i de Dumnezeu, si îi ademeneste pe calea desertăciunii si a nebuniei, făcându-i să caute plăcerea în distractii si satisfactii nebunesti, ei trebuie să dea socoteală pentru aceasta. Si dacă aceste persoane sunt bărbati sau femei cu influentă, dacă pozitia lor este de asa natură, încât exemplul lor îi va afecta pe altii, atunci asupra lor va rămâne un păcat mai mare pentru neglijenta în a-si pune în regulă purtarea după modelul Bibliei. Ocazia de care ne bucurăm astăzi este exact în conformitate cu ideile mele despre recreare. Eu am încercat să prezint vederile mele asupra acestui subiect, dar ele sunt mai bine ilustrate decât expuse. Am fost în acest loc cam acum un an, când aici a avut loc o adunare ca aceasta. Aproape totul a decurs foarte plăcut atunci, totusi, împotriva unor lucruri se pot ridica obiectii. Unii si-au îngăduit considerabil de mult să glumească si să ironizeze. Nu toti erau păzitori ai Sabatului si s-a manifestat o influentă care nu a fost atât de plăcută, după cum ne-am fi dorit. Dar eu cred că, în timp ce căutăm să ne reîmprospătăm spiritul si să ne înviorăm trupul, Dumnezeu ne cere să ne folosim toate puterile, de fiecare dată, numai în scopul cel mai bun. Noi ne putem aduna laolaltă, asa cum facem astăzi, si să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Putem si trebuie să conducem re-crearea noastră în asa fel, încât să fim corespunzători pentru îndeplinirea cu mai mult succes a sarcinilor care ne revin, si ca influenta noastră să fie mai folositoare pentru cei cu care ne asociem. Mai ales acesta să fie cazul unei ocazii ca aceasta, care să producă tuturor o bună dispozitie. Ne putem întoarce la treburile noastre cu mintea mai îmbogătită si trupul reîmprospătat, pregătiti să ne apucăm din nou de lucru, cu sperantă si curaj sporite. Noi credem că este privilegiul nostru să-L slăvim pe Dumnezeu în fiecare zi din viata noastră pe pământ; că nu trebuie să trăim în această lume numai pentru distractia noastră, numai spre plăcerea noastră. Suntem aici pentru folosul omenirii, ca să fim o binecuvântare pentru societate. Si dacă lăsăm ca mintea noastră să alunece pe acea cale pe care multi, căutând numai desertăciune si nebunie, îngăduie ca mintea lor să alunece, cum putem fi o binecuvântare pentru societate, si de folos poporului si generatiei noastre? Noi nu ne putem lansa nevinovati în nici o distractie care ne va face să fim necorespunzători pentru mult mai credincioasa îndeplinire a sarcinilor obisnuite ale vietii. Noi dorim să căutăm ce este înăltat si frumos. Dorim să ne abatem mintea de la acele lucruri care sunt superficiale si fără importantă, care n-au trăinicie. Din toate aceste adunări, în scop de recreare, din toate aceste asocieri plăcute, dorim să adunăm putere nouă spre a deveni bărbati si femei mai bune. Din fiecare sursă posibilă, dorim să adunăm curaj nou, putere nouă, tărie nouă, spre a ne putea ridica viata la curătie si sfintire si nu să coborâm la nivelul de jos al acestei lumi. Adesea, îi auzim pe cei care mărturisesc religia lui Hristos vorbind astfel: "Noi toti trebuie să coborâm la un nivel mai scăzut". Nu se poate ca crestinii să coboare la un astfel de nivel. A îmbrătisa adevărul lui Dumnezeu si religia Bibliei nu înseamnă a coborî, ci a urca pe un nivel înăltat, la un punct de vedere mai înalt, unde putem comunica cu Dumnezeu. Hristos S-a umilit, luând asupra Lui natura noastră, ca prin umilinta, sacrificiul si suferinta Lui să poate deveni o piatră de pus piciorul pentru oamenii căzuti, piatră pe care ei să poată urca, prin meritele Sale, si ca prin desăvârsirea Lui si prin virtutea eforturilor lor de a păzi Legea lui Dumnezeu să poată fi acceptati de El. În aceasta nu există nici o coborâre la un nivel scăzut. Noi căutăm să ne punem picioarele pe platforma ridicată si înăltată a adevărului etern. Căutăm să devenim tot mai mult asemenea îngerilor ceresti, mai curati cu inima, mai fără păcat, mai inocenti, mai nepătati. Suntem în căutare după curătia si sfintirea vietii, pentru ca, în cele din urmă, să fim potriviti pentru societatea cerească din împărătia slavei; si singurul mijloc de a ajunge la acest înalt caracter crestin este prin Isus Hristos. Nu există altă cale pentru ridicarea familiei omenesti. Unii vorbesc despre umilinta pe care o îndură si despre sacrificiul pe care îl fac, pentru că au adoptat adevărul de origine cerească! Este adevărat că lumea nu acceptă adevărul; necredinciosii nu-l primesc. Ei pot să vorbească despre cei care au îmbrătisat adevărul si L-au căutat pe Mântuitorul, si să-i prezinte ca părăsind orice, renuntând la orice si sacrificând orice este vrednic de retinut. Dar mie să nu-mi spui asta. Eu stiu mai bine. Experienta mea dovedeste că este altfel. Tu nu trebuie să-mi spui că trebuie să renuntăm la cele mai scumpe comori si să nu primim nimic corespunzător. Nu, într-adevăr! Acel Creator care a plantat Edenul cel frumos pentru primii vostri părinti si care a plantat pentru noi pomii si florile cele frumoase, si a prevăzut tot ce este mai frumos si minunat în natură, pentru ca neamul omenesc să se bucure, a intentionat ca ei să se bucure de ele. Atunci să nu credeti că Dumnezeu doreste să renuntăm la tot ceea ce este de retinut aici pentru fericirea noastră. El cere de la noi să renuntăm numai la ceea ce n-ar fi de retinut pentru binele si fericirea noastră. Acel Dumnezeu care a plantat acesti pomi admirabili si i-a îmbrăcat cu frunzisul lor bogat, care ne-a dat scânteietoare si frumoase nuante de flori, si a cărui manoperă minunată o vedem în domeniul naturii, n-a intentionat să ne facă nefericiti; El n-a intentionat ca noi să n-avem gust pentru ele, si să n-avem plăcere de aceste lucruri. Intentia Lui este ca noi să ne bucurăm de ele si să fim fericiti în mijlocul naturii încântătoare, care este creatia Lui. Este bine să alegem astfel de locuri, ca acest crâng, pentru relaxare si recreare. Dar în timp ce ne aflăm aici, nu trebuie să ne concentrăm toată atentia asupra noastră si să irosim timpul pretios cu distractii care vor încuraja o neplăcere fată de lucrurile sfinte. Noi n-am venit aici să ne dedăm la glume si bancuri, la discutii nebunesti si râsete fără sens. Aici privim la frumusetile naturii. Si apoi? Să ne plecăm si să ne închinăm lor? Nu e cu neputintă. Dar în timp ce privim la aceste lucruri din natură, să lăsăm ca mintea noastră să fie purtată mai sus, la Dumnezeul naturii; s-o lăsăm să fie înăltată la Creatorul universului, si apoi să-L adorăm pe Creator, care a făcut toate aceste lucruri frumoase, pentru folosul si fericirea noastră. Multi se delectează cu picturi frumoase si sunt gata să se închine talentului care poate produce un tablou atât de minunat, dar cei care îsi devotează viata acestor lucrări, de unde obtin ei proiectele lor? De unde obtin pictorii ideile lor despre lucrurile pe care le pun pe pânză? Din peisajul frumos al naturii - de la natură, si numai de la natură. Persoane îsi devotează întreaga putere a fiintei lor si îsi acordează toate afectiunile în directia gusturilor lor. Multi îsi abat mintea de la frumusetile si splendorile naturii pe care le-a pregătit Creatorul nostru pentru ei, ca să se bucure si să devoteze toate puterile fiintei lor pentru perfectionarea artei; totusi, lucrurile acestei lumi sunt numai copii imperfecte din natură. Arta nu poate atinge perfectiunea văzută în natură. Făcătorul tuturor lucrurilor frumoase din natură este uitat. Am văzut oameni care sunt gata să se plece în extaz în fata unui tablou cu un apus de soare, când, în acelasi timp, ei ar putea avea privilegiul să vadă un adevărat si minunat apus de soare, aproape în fiecare seară din an. Ei pot să vadă frumoasele nuante în care Mesterul Artist cel nevăzut a pictat, cu o dibăcie divină, minunate scene pe miscătoarea pânză a cerului, si totusi, se întorc nepăsători de la tabloul lucrat de cer spre tablourile de artă, desenate de mâini imperfecte, si sunt gata să li se închine. Care este motivul pentru care se întâmplă asa ceva? Pentru că vrăjmasul caută aproape continuu să abată mintea de la Dumnezeu. Când Îl prezentăm pe Dumnezeu si religia lui Hristos, va fi oare primită de ei? Cu sigurantă că nu! Ei nu-L pot accepta pe Hristos. Cum să facă sacrificiile pe care ar trebui să le facă pentru a-L primi pe Hristos? Cu nici un chip! Dar ce se cere? Simplu, cele mai bune si mai sfinte simtăminte pentru El, care a părăsit slava Tatălui si a coborât să moară pentru un neam de răzvrătiti. El Si-a părăsit bogătiile, maiestatea, si conducerea supremă, si a luat asupra Sa natura noastră, ca să poate găsi o cale de scăpare. Ce să facă? Să te umilească pe tine, să te înjosească? Cu nici un chip. El vrea să deschidă o cale de scăpare pentru tine din mizeria fără sperantă, să te ridice, în cele din urmă, la dreapta Lui, în Împărătia Sa. Pentru aceasta a fost făcut sacrificiul Său nemărginit de mare. Si cine poate pricepe sacrificiul cel mare? Cine îl poate aprecia? Nimeni, afară de cei care înteleg taina evlaviei, care au gustat din puterile lumii care va veni, care au băut din cupa mântuirii care ne-a fost prezentată. Domnul ne oferă acest pahar al mântuirii, în timp ce cu propriile Sale buze El a golit, în locul nostru, acest pahar amar, pregătit de păcatele noastre si pe care ar fi trebuit să-l golim noi. Totusi, noi vorbim ca si când Hristos, care a făcut acest sacrificiu si a dovedit o astfel de iubire pentru noi, ne-ar lipsi de tot ceea ce se merită să avem. De ce fel de bine vrea El să ne lipsească? El ar vrea să ne lipsească de privilegiul de a renunta la pasiunile naturale ale inimii firesti. Noi nu ne putem înfuria când ne place, si în acelasi timp să păstrăm o constiintă curată si aprobarea lui Dumnezeu. Dar suntem noi dispusi să renuntăm la acestea? Satisfacerea pasiunilor stricate ne va face mai fericiti? Aceasta se datorează faptului că nu vrea să se pună restrictii asupra noastră în această privintă. A ne înfuria si a cultiva un temperament corupt nu va adăuga nimic la bucuria noastră. Nu este spre fericirea noastră să urmăm după cum ne conduce inima firească. Si vom fi noi mai buni dacă o urmăm? Nu; aceasta va arunca o umbră asupra familiei noastre si un văl asupra fericirii noastre. Dând frâu liber poftelor firesti, nu vom face decât să vătămăm corpul si să sfâsiem în bucăti organismul. De aceea Dumnezeu doreste să punem restrictii poftei, să stăpânim pasiunile, si să tinem în supunere omul întreg. El a făgăduit să ne dea putere, dacă ne angajăm în această lucrare. Păcatul lui Adam si al Evei a pricinuit o teribilă despărtire între Dumnezeu si om. Si Hristos păseste între Dumnezeu si om si zice omului: "Tu mai poti veni la Tatăl; există întocmit un plan prin care Dumnezeu poate fi împăcat cu omul, si omul cu Dumnezeu; tu te poti apropia de Domnul, printr-un Mijlocitor". Si acum El stă si mijloceste pentru tine. El este Marele Preot, care pledează în favoarea ta; si tu trebuie să vii si să prezinti cazul tău Tatălui, prin Isus Hristos. În felul acesta, poti avea acces la Dumnezeu; si, cu toate că păcătuiesti, cazul tău nu este fără sperantă. "Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit." (1 Ioan 2,1). Eu Îi multumesc lui Dumnezeu că avem un Mântuitor. Si nu există nici o cale prin care să putem fi înăltati, decât prin Hristos. Atunci să nu creadă nimeni că este o mare umilintă din partea lui să-L accepte pe Hristos; pentru că atunci când facem acest pas noi ne tinem de funia de aur care-l uneste pe omul mărginit cu Dumnezeul cel nemărginit; noi facem primul pas spre adevărata înăltare, ca să fim potriviti pentru societatea îngerilor ceresti, curati, din Împărătia slavei. Nu fiti descurajati; nu fiti fricosi. Desi poate că esti asaltat de vrăjmasul cel viclean, totusi, dacă ai în fata ta temerea de Dumnezeu, îngeri care excelează în putere vor fi trimisi în ajutorul tău si tu poti fi mai mult decât un egal pentru puterile întunericului. Isus trăieste. El a murit pentru a deschide o cale de scăpare pentru neamul omenesc căzut, si astăzi El trăieste spre a mijloci pentru noi, ca noi să putem fi înăltati la dreapta Lui. Nădăjduieste în Dumnezeu. Lumea merge pe calea cea largă; si tu, în timp ce mergi pe calea cea îngustă si ai de luptat împotriva căpeteniilor si stăpânitorilor întunericului, si de întâmpinat împotrivirea vrăjmasilor, adu-ti aminte că au fost luate măsuri pentru tine. Se află ajutor la cineva care este puternic si prin El tu poti birui. "Iesiti din mijlocul lor si despărtiti-vă" zice Domnul, "si Eu vă voi primi si voi veti fi fii si fiice ale Domnului Atotputernic". Ce făgăduintă este aceasta! Aceasta este o garantie solemnă că puteti deveni membri ai familiei regale, mostenitori ai Împărătiei cerurilor. Dacă o persoană este onorată, sau ajunge în legătură cu unul dintre monarhii de pe pământ, cât de repede este dusă stirea de presa zilnică si cum mai trezeste invidia celor care se cred mai putin favorizati! Dar iată aici Unul care este Rege peste toti, Monarhul universului, Creatorul oricărui lucru bun; si El ne spune: "Eu vreau să vă fac fii si fiice ale Mele; vreau să vă unesc cu Mine; voi veti deveni membri ai familiei regale si copii ai Regelui ceresc." Pavel spune: "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinte, prea iubitilor, să ne curătăm de orice întinăciune a cărnii si a duhului si să ne ducem sfintirea până la capăt, în frică de Dumnezeu." (2 Corinteni 7,1). De ce să nu facem aceasta, când avem o astfel de perspectivă, privilegiul de a deveni copii ai Celui Prea Înalt, privilegiul de a-L numi pe Dumnezeul cerurilor Tată al nostru? Nu este aceasta de ajuns? Si voi numiti aceasta ca lipsindu-vă de tot ce merită să ai? Este aceasta o renuntare la tot ce merită să posezi? Dati-mi voie ca eu să fiu unită cu Dumnezeu si cu îngerii cei sfinti, pentru că aceasta este suprema mea ambitie. Voi puteti avea toate averile acestei lumi, dar eu trebuie să-L am pe Isus; eu trebuie să am un drept la mostenirea nemuritoare, la bogătia vesnică. Dati-mi voie să mă bucur de frumusetile Împărătiei lui Dumnezeu. Dati-mi voie să mă delectez cu tablourile pe care le-au colorat mâinile Sale. Eu mă pot bucura de ele. Si voi vă puteti bucura de ele. Noi n-avem voie să ne închinăm la ele, dar prin ele putem fi îndreptati spre El si să contemplăm slava Lui, care a făcut toate acestea pentru delectarea noastră. Si iarăsi zic: Aveti curaj. Încredeti-vă în Domnul. Nu lăsati ca vrăjmasul să vă răpească făgăduintele. Dacă v-ati despărtit de lume, Dumnezeu a spus că va fi Tatăl vostru, iar voi veti fi fii si fiice ale Lui. Nu este aceasta îndeajuns? Ce altă perspectivă vă mai poate fi prezentată? Există un mare obiectiv în a fi un fluture si a nu avea nici o bază sau tintă în viată? O, lăsati-mă să stau pe platforma adevărului etern. Dati-mi valoare nemuritoare. Lăsati-mă să mă prind de lantul de aur, care este lăsat din cer spre pământ, si fie ca el să mă tragă sus la Dumnezeu si la slavă. Aceasta-i ambitia mea; această-i tinta mea. Dacă altii n-au o tintă mai înaltă decât îmbrăcămintea, dacă se pot delecta cu arătarea exterioară si îsi pot multumi sufletele cu funde si panglici si cu lucruri fantastice, lăsati-i să se bucure de ele. Dar pe mine lăsati-mă să am o podoabă lăuntrică. Să fiu îmbrăcată cu acel duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu. Si eu vi-l recomand, domnisoarelor si domnilor, pentru că el este mai pretios înaintea lui Dumnezeu decât aurul din Ofir. Acesta este ceea ce-l face pe om mai pretios decât aurul cel fin, mai pretios decât lingoul de aur din Ofir. Surorile mele si voi, tineri, acesta vă va face mai de pret înaintea cerului decât aurul fin, da, decât lingoul de aur din Ofir. Vă recomand pe Isus, binecuvântatul meu Mântuitor. Eu Îl ador; Îl proslăvesc. O, dacă as avea o limbă nemuritoare, dacă L-as putea lăuda asa cum doresc! Dacă as putea să stau în fata întregului univers si să laud farmecul Lui fără egal! Si în timp ce eu Îl ador si-L proslăvesc, doresc ca voi să-L proslăviti împreună cu mine. Lăudati-L pe Domnul chiar când cădeti în întuneric. Lăudati-L chiar si în ispitire. "Bucurati-vă totdeauna în Domnul", zice apostolul, "Iarăsi zic: Bucurati-vă" (Filipeni 4,4) Va aduce aceasta întristare si întuneric în familiile voastre? Desigur că nu; va aduce o rază de soare. Veti aduna astfel raze din lumina vesnică de la tronul slavei si le veti răspândi în jurul vostru. Dati-mi voie să vă îndemn să vă angajati în această lucrare, să răspânditi această lumină si viată în jurul vostru, nu numai pe calea voastră, ci si pe calea celor cu care vă asociati. Fie ca tinta voastră să fie aceea de a-i face mai buni pe cei din jurul vostru, să-i ridicati, să-i îndreptati spre ceruri si slavă, si să-i faceti să caute, mai presus de lucrurile pământesti, bogătia cea vesnică, mostenirea nemuritoare, bogătiile care sunt nepieritoare.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
