| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 20
MANIERELE SI ÎMBRĂCĂMINTEA PASTORILOR
(Redat asa cum a fost rostit Înaintea Conferintei Generale din 1871.)
Efeseni 3,6.7 : "Că adică neamurile sunt împreună mostenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi si au parte cu noi la aceeasi făgăduintă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui." "Al cărei slujitor am fost făcut eu", nu numai să prezint adevărul, ci să-l si practic în viată. "Si să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu" (vers.9). Aceasta nu se referă numai la cuvinte exprimate de limbă; nu este vorba doar de o vorbire si o rugăciune elocvent , ci a-L face cunoscut pe Hristos, a-L avea pe Hristos în inima noastră si a-L face cunoscut celor care ascultă. "Pe El Îl propovăduim noi, si sfătuim pe orice om, si învătăm pe orice om în toată întelepciunea, ca să înfătisăm pe orice om, desăvârsit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, si mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine." (Coloseni 1,28.29) Ceea ce face o impresie sensibilă asupra celor ce ascultă este lucrarea lui Dumnezeu, harul de la Dumnezeu, realizat si simtit, care înfrumusetează viata si faptele. Dar nu este numai atât. Mai sunt si alte lucruri de luat în seamă, lucruri în care unii au fost neglijenti, dar care sunt importante, în lumina în care mi-au fost prezentate mie. Impresiile pe care pastorii le fac asupra oamenilor, prin comportamentul lor la amvon si prin atitudinea si felul lor de a vorbi. Dacă lucrurile acestea sunt asa cum doreste Dumnezeu să fie, impresia pe care ele o fac va fi în favoarea adevărului; mai ales acea grupă care a ascultat la povesti va fi favorabil impresionată. Este important ca manierele pastorului să fie modeste si demne, mentinându-se la înăltimea adevărului sfânt, pe care îl propovăduieste, ca să poată fi făcută o impresie favorabilă asupra celor care nu sunt înclinati, în mod natural, spre religie. Atentia la îmbrăcăminte este un punct principal. Aici s-a văzut o lipsă la pastorii care cred adevărul prezent. Îmbrăcămintea unora a fost chiar dezordonată. Nu numai că a existat lipsă de gust si ordine în aranjarea îmbrăcămintii într-o manieră potrivită asupra persoanei, si culorile nu erau corespunzătoare si potrivite pentru un slujitor al lui Hristos, ci îmbrăcămintea unora era chiar murdară. Unii pastori poartă o vestă de culoare deschisă, în timp ce pantalonii lor sunt de culoare închisă, sau o vestă de culoare închisă si pantaloni de culoare deschisă, fără nici un gust sau aranjament ordonat al îmbrăcămintii când vin înaintea poporului. Oamenii acestia predică poporului. Pastorul le dă un exemplu de ordine, si le prezintă simplitatea bunei cuviinte si a gustului în îmbrăcămintea lor, sau le dă lectii de nepăsare si lipsă de gust, pe care ei sunt în primejdia de a le urma? Materialul negru sau de culoare mai închisă este mai potrivit pentru un pastor la amvon si va face o impresie mai bună asupra poporului decât ar face o combinatie de două sau trei culori diferite în îmbrăcămintea lui. Am fost îndreptată la copiii lui Israel din vechime si am văzut că Dumnezeu a dat directive specifice cu privire la materialul si stilul de îmbrăcăminte care să fie purtată de către cei care au slujit înaintea Lui. Dumnezeul cerurilor, al cărui brat pune în miscare lumea, care ne sustine pe noi si ne dă viată si sănătate, ne-a dat dovadă că el poate fi onorat sau dezonorat prin îmbrăcămintea celor care slujesc înaintea Lui. El i-a dat lui Moise directive speciale cu privire la tot ceea ce era în legătură cu slujirea Lui. El a dat instructiuni chiar în ceea ce priveste aranjarea casei lor si a specificat îmbrăcămintea pe care s-o poarte cei care slujeau în slujba Lui. Ei trebuia să păstreze ordine peste tot si mai ales să păstreze curătenia. Cititi instructiunile date lui Moise spre a fi făcute cunoscute copiilor lui Israel, când Dumnezeu avea să coboare pe munte si să rostească în auzul lor Legea Lui cea sfântă. Ce a poruncit El lui Moise că trebuia să facă poporul? Să fie gata a treia zi; pentru că a treia zi, a spus El, Domnul va coborî pe munte în văzul întregului popor. Trebuia să hotărască anumite margini de jur împrejurul muntelui. "Si Domnul a zis lui Moise: 'Du-te la popor, sfinteste-i azi si mâine, si pune-i să-si spele hainele'."(Exod 19,10). Dumnezeul cel mare si puternic, care a creat Edenul cel frumos si tot ceea ce era plăcut în el, este un Dumnezeu al ordinii; El doreste ordine si curătenie la poporul Său. Acel Dumnezeu puternic l-a trimis pe Moise să spună poporului să-si spele hainele, ca să nu fie necurătie pe îmbrăcămintea lor si în jurul persoanei lor, când vin înaintea Domnului. Si Moise a coborât de pe munte la popor si ei si-au spălat hainele după porunca lui Dumnezeu. Si pentru a le arăta cât de atenti trebuia să fie cu privire la curătenie, Moise a trebuit să pună un lighean între cortul întâlnirii si altar, "si a pus în el apă pentru spălat" (Exod. 40,30). Si Moise, si Aaron, si fiii lui Aaron, care slujeau înaintea Domnului, trebuia să-si spele mâinile si picioarele în ea când intrau în cortul întâlnirii si când mergeau înaintea Domnului.
Aceasta a fost porunca marelui si puternicului Dumnezeu. Nu trebuia să fie nimic neglijat si dezordonat la cei care apăreau înaintea Lui, când veneau în sfânta Lui prezentă. Si de ce se cerea aceasta? Care era scopul acestei atentii totale? Era aceasta numai pentru a obtine aprobarea Lui? Motivul care mi-a fost prezentat mie era acesta: ca asupra poporului să poată fi făcută o impresie bună. Dacă cei care slujesc în lucrarea sfântă n-ar reusi să manifeste grijă si respect fată de Dumnezeu, în îmbrăcămintea si comportamentul lor, poporul si-ar pierde veneratia si respectul pentru Dumnezeu si serviciul Lui cel sfânt. Dacă preotii arătau mare respect fată de Dumnezeu, prin faptul că erau foarte atenti si foarte deosebiti când veneau înaintea prezentei Sale, aceasta dădea poporului o idee înaltă despre Dumnezeu si cerintele Lui. Aceasta le arăta că El era sfânt; că lucrarea Lui era sacră; si că tot ce este în legătură cu lucrarea Lui trebuie să fie sfânt; că trebuie să fie liber de orice impuritate si necurătie si că orice mânjitură trebuie să fie îndepărtată de la cei care se apropie de Dumnezeu. Un pastor care este neglijent cu îmbrăcămintea lui îi răneste adesea pe cei cu gust bun si sensibilităti fine. Cei care au defecte în privinta aceasta trebuie să-si corecteze greselile si să fie mai precauti. În cele din urmă, pierderea sufletelor se va datora neorânduielii pastorului. Prima aparitie a afectat poporul, defavorabil, pentru că nu putea face nici o legătură între înfătisarea pastorului si adevărurile pe care le prezenta. Îmbrăcămintea a fost împotriva lui; si impresia lăsată era că poporul pe care îl reprezenta el era un grup de neglijenti, care nu se interesau de îmbrăcămintea lor, si ascultătorii nu voiau să aibă nimic de-a face cu astfel de oameni. După lumina care mi-a fost dată, în această privintă a existat o neglijentă vădită în mijlocul poporului nostru. Uneori, pastorii stau la amvon cu părul dezordonat, care arată de parcă pieptenele si peria nu ar fi luat contact cu el timp de o săptămână. Dumnezeu este dezonorat când cei care se angajează în slujba sacră a Lui sunt atât de nepăsători fată de înfătisarea lor. În vechime, preotilor li se cerea să aibă vesmintele lor într-un stil special spre a sluji în locul sfânt si a îndeplini slujba de preot. Trebuia să aibă vesminte după lucrarea lor si Dumnezeu a specificat clar cum trebuia să fie acestea. Ligheanul era pus între altar si cortul întâlnirii, pentru ca înainte ca ei să vină în prezenta lui Dumnezeu, în văzul adunării, să-si poată spăla mâinile si picioarele. Ce impresie avea să facă aceasta asupra poporului? Aceasta trebuia să le arate că fiecare firicel de praf trebuia îndepărtat înainte ca ei să poată veni în prezenta lui Dumnezeu; pentru că El era atât de înalt si sfânt, încât, dacă ei nu se conformau acestor conditii, avea să urmeze moartea. Dar priviti la felul de îmbrăcăminte al unora dintre pastorii nostri de astăzi. Unii dintre cei care slujesc lucrurilor sfinte îsi aranjează în asa fel îmbrăcămintea, încât, într-o oarecare măsură, aceasta nimiceste influenta muncii lor. Există o lipsă de gust privind culoarea si simplitatea corespunzătoare. Care este impresia pe care o face o astfel de manieră în îmbrăcăminte? Este aceea că lucrarea în care sunt angajati nu este considerată mai sacră si mai înaltă decât munca obisnuită, ca aratul holdei. Prin exemplul lui, pastorul coboară lucrurile sacre la nivelul lucrurilor obisnuite. Influenta unor astfel de pastori nu-I place lui Dumnezeu. Dacă cineva este adus să primească adevărul prin munca pastorului, acesta îl imită adesea pe predicatorul său si se coboară la acelasi nivel ca si el. Va fi mai greu să-i remodelezi pe acestia si să îi aduci la pozitia cea bună si să-i înveti ordinea si iubirea de disciplină, decât să convertesti la adevăr bărbati si femei care nu au auzit niciodată de el. Domnul cere ca slujitorii lui să fie cuminti si sfinti, să reprezinte corect principiile adevărului în propria lor viată, si, prin exemplul lor, să-i aducă pe altii la un nivel înalt. Domnul cere ca toti cei care mărturisesc a fi poporul ales al Lui, desi nu sunt predicatori ai adevărului, să fie atenti la păstrarea curăteniei personale, si a curăteniei si ordinii în casele si dependintele locuintei lor. Noi suntem exemple pentru lume, epistole vii, cunoscute si citite de toti oamenii. Dumnezeu le cere tuturor celor care mărturisesc evlavia, si mai ales celor care îi învată adevărul pe altii, să se ferească de orice aparentă rea. Din lumina pe care am avut-o, slujba de pastor este o slujbă înaltă si sacră, iar cei care acceptă această pozitie trebuie să-L aibă pe Hristos în inima lor si să dea dovadă de dorinta serioasă de a-L reprezenta pe Dumnezeu cu vrednicie înaintea poporului în toate faptele lor, în îmbrăcămintea lor si chiar în maniera lor de a vorbi. Ei trebuie să vorbească respectuos. Unii nimicesc impresia solemnă pe care o pot face asupra poporului, prin ridicarea glasului la foarte mare înăltime, tipând si strigând adevărul. Când este prezentat în felul acesta, adevărul pierde mult din dulceata lui, din forta si solemnitatea lui. Dar când glasul este corect armonizat, dacă are solemnitate si este adaptat să fie chiar patetic, el va produce o mult mai bună impresie. Acesta a fost timbrul vocii în care Hristos i-a învătat pe ucenicii Săi; El a vorbit într-o manieră patetică. Dar ce face această strigare tare? Ea nu face decât să provoace o senzatie neplăcută pentru ascultători si să irosească organele vocale ale vorbitorului. Timbrul vocii are mult de-a face cu influentarea inimilor celor care ascultă. Multi dintre cei care ar putea fi oameni de folos îsi folosesc forta vitală si îsi nimicesc plămânii si organele vocale prin felul lor de a vorbi. Unii pastori au apucat obiceiul de a spune repede ceea ce au de spus, ca si când aveau de repetat lectia si se grăbeau să treacă prin ea cât mai repede posibil. Aceasta nu este cea mai bună manieră de vorbire. Folosind atentia cuvenită, fiecare pastor se poate educa pe sine să vorbească clar si impresionant, fără să debiteze în grabă o multime de cuvinte, fără să-si ia timp să respire. El trebuie să vorbească într-o manieră moderată, pentru ca poporul să poată retine ideile, în timp ce el le prezintă. Dar când se trece repede prin subiect, oamenii nu pot retine ideile si nu au timp să primească impresia care este atât de important ca ei să o aibă; nu există nici timp ca adevărul să îi impresioneze, cum i-ar impresiona altfel. A vorbi din gât, lăsând cuvintele să iasă din partea superioară a organelor vocale, uzându-le si iritându-le tot timpul, nu este cea mai bună cale de păstrare a sănătătii sau de crestere a eficientei acestor organe. Trebuie să inspirati complet si să lăsati ca actiunea să vină din partea muschilor abdominali. Plămânii să fie numai mijlocul, dar să nu depindeti de ei pentru a face lucrarea. Dacă lăsati ca toate cuvintele voastre să vină din adâncime, exercitând muschii abdominali, puteti vorbi la mii de oameni cu tot atâta usurintă cu care puteti vorbi la zece. Unii dintre predicatorii nostri se omoară prin rugăciune obositoare si vorbire tare, când un ton mai scăzut al vocii ar face o impresie mai bună si ar economisi si propria lor putere. Ei bine, în timp ce, fără să tineti seama de legile vietii si ale sănătătii, voi mergeti înainte, urmând după impulsul de moment, să nu-L învinuiti pe Dumnezeu dacă vă ruinati sănătatea. Multi dintre voi irositi timp si putere cu preliminarii lungi si scuze, când începeti să vorbiti. În loc să vă cereti scuze, pentru că sunteti pe punctul de a vă adresa poporului, trebuie să vă începeti lucrarea ca si când Dumnezeu ar avea ceva pentru voi, ceva de spus poporului. Unii folosesc aproape o jumătate de oră pentru a-si cere scuze; în felul acesta, timpul este risipit, si când ajung la subiectul lor, unde ei sunt doritori să grăbească prezentarea punctelor de adevăr, poporul este obosit si nu mai poate să vadă puterea lor sau să fie impresionat de ele. Voi trebuie să faceti din punctele principale ale adevărului prezent pietre kilometrice, ca poporul să le înteleagă. Atunci el va întelege argumentele pe care doriti să le prezentati si pozitiile pe care doriti să le sustineti. Mai există o altă grupă care se adresează poporului pe un ton plângăret. Inimile lor nu sunt înduiosate de Duhul lui Dumnezeu si ei cred că trebuie să facă impresie prin arătarea smereniei. Un astfel de procedeu nu înaltă lucrarea de slujire a Evangheliei, ci o coboară si o degradează. Pastorii trebuie să prezinte adevărul cu lumină de sus. Ei trebuie să vorbească în asa fel, încât să-L reprezinte corect pe Hristos si să păstreze demnitatea potrivită pentru slujitorii Lui. Rugăciunile lungi, făcute de unii pastori au fost un mare esec. A te ruga considerabil de lung, asa cum fac unii, este cu totul nepotrivit. Ei fac rău gâtlejului si organelor vocale si apoi vorbesc despre ruinarea sănătătii datorită muncii grele. Ei îsi fac rău lor însisi când nu este necesar. Multi simt că rugăciunea face mai mult rău organelor vocale decât conversatia. Aceasta este urmarea pozitiei nenaturale a corpului si a modului de tinere a capului. Ei pot să stea în picioare si să discute fără să se simtă vătămati. Pozitia la rugăciune trebuie să fie perfect naturală. Rugăciunea lungă oboseste si nu este conformă cu Evanghelia lui Hristos. O jumătate sau chiar un sfert de oră este mult prea mult. Timp de câteva minute este destul de mult pentru a aduce cazul vostru înaintea lui Dumnezeu si a-i spune ceea ce doriti; si puteti să multumiti poporul, în loc să-l obositi si să micsorati interesul lui pentru devotiune si rugăciune. Ei pot să fie reîmprospătati si întăriti, în loc să fie epuizati. Multi au făcut o greseală în exercitiile lor religioase, rugându-se lung si predicând lung, pe un ton înalt, cu glas fortat, cu un efort si un timbru nenatural al vocii. Pastorul s-a obosit fără să fie nevoie si a întristat cu adevărat poporul prin exercitiu muncit din greu, care nu este deloc necesar. Pastorii trebuie să vorbească într-o astfel de manieră, încât să impresioneze poporul. Învătăturile lui Hristos au fost impresionante si solemne. Glasul Lui era melodios. Oare să nu căutăm noi să avem, ca si Hristos, melodie în glasul nostru? El a avut o influentă mare, pentru că era Fiul lui Dumnezeu. Noi suntem asa de mult sub El si atât de deficitari, încât, făcând ce putem cel mai bine, eforturile noastre vor fi totusi sărace. Noi nu putem câstiga si poseda influenta pe care a avut-o El; dar de ce să nu ne educăm spre a veni cât mai aproape de Model, în măsura în care este posibil pentru noi să facem acest lucru, pentru ca să putem avea cea mai mare influentă asupra poporului? Cuvintele noastre, actiunile noastre, comportamentul nostru, îmbrăcămintea noastră, totul trebuie să predice. Noi trebuie să vorbim poporului nu numai prin cuvinte, ci orice lucru care apartine fiintei noastre trebuie să fie o predică pentru ei, să facă o impresie bună asupra lor, si ca adevărul vorbit să poată fi luat la casele lor. În felul acesta, credinta noastră se va afla într-o lumină mai bună în fata obstei. Niciodată n-am înteles mai mult decât înteleg astăzi înaltul caracter al lucrării, caracterul ei sacru, sfintenia ei si importanta ca fiinta noastră să corespundă cu ea. Nevoia o văd în mine însămi. Eu trebuie să primesc o nouă împuternicire, o ungere nouă, altfel nu pot continua să-i instruiesc pe altii. Trebuie să stiu că umblu cu Dumnezeu. Trebuie să stiu să umblu cu taina evlaviei. Trebuie să stiu că harul lui Dumnezeu este în inima mea, că viata mea corespunde cu vointa Lui, că merg pe urmele pasilor Lui. Atunci cuvintele mele vor fi adevărate si actiunile mele corecte. Dar mai este încă un punct pe care aproape l-am uitat. Este influenta pe care trebuie să o exercite predicatorul în slujirea lui. Lucrarea lui nu este numai de a se afla la amvon. Aceasta doar începe acolo. El trebuie să meargă la familii, să-L ducă acolo pe Hristos, să ducă acolo predicile sale, să le ducă în afară, prin cuvintele si actiunile sale. Când vizitează o familie, trebuie să se intereseze de situatia ei. Nu este el păstorul turmei? El trebuie să discute cu toti membrii turmei, ca să afle situatia lor, dar si cu copiii, ca s-o afle si pe-a lor. Un pastor trebuie să hrănească turma peste care l-a pus Dumnezeu supraveghetor. Ar fi plăcut să intri în casă să studiezi. Dar, dacă faci acest lucru neglijând lucrarea pe care te-a însărcinat Dumnezeu s-o duci la îndeplinire, faci rău. Niciodată să nu mergi la o familie fără să-i înveti pe toti să se adune, si să te pleci cu ei în rugăciune înainte de a pleca. Interesează-te de sănătatea sufletului lor. Ce face un medic priceput? El se interesează de amănuntele cazului, si apoi caută să-i prescrie leacuri. Tot asa si medicul sufletului trebuie să se intereseze de bolile spirituale de care sunt afectati membrii turmei sale, apoi să înceapă lucrarea de prescriere a leacurilor si să ceară ca Marele Medic să-i vină în ajutor. Dati-le ajutorul de care au nevoie. Astfel de pastori vor primi tot respectul si cinstea datorate lor ca slujbasi ai lui Hristos. Si lucrând pentru altii, propriul lor suflet va fi păstrat viu. Ei trebuie să obtină putere de la Dumnezeu pentru a o putea împărtăsi celor cărora le vor sluji. Fie ca Domnul să ne ajute să-L căutăm cu toată inima; doresc să pot aduna în fiecare zi razele divine de sus, care emană de la tronul lui Dumnezeu si strălucesc de pe fata lui Isus Hristos, si să le răspândesc în jurul meu pe cale. Doresc să fiu întru-totul lumină în Domnul.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
