| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 20
IUBIREA DE CÂSTIG
Iubite frate B: De două ori am început o mărturie pentru tine, dar din lipsă de timp n-am fost în stare să o completez. Nu trebuie să o mai amân, pentru că sunt dureros de împovărată de cazul tău. Am scris o mărturie pentru câtiva dintre pastori si, deoarece cazul lor îmi revine în minte, înteleg întru-totul că situatia lor este de plâns. Cazul tău nu face exceptie. Iubirea de câstig, iubirea de bani, devine principală la multi dintre pastorii nostri, care mărturisesc a fi reprezentanti ai lui Hristos. Exemplul acestora devine de asa natură că poporul se descurajează. Unii dintre pastorii nostri stau direct în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu, si poporul care priveste la ei, ca la niste exemple este abătut de la Dumnezeu. Cam acum doi ani, eu am arătat primejdiile pastorilor nostri si rezultatele umblării lor asupra cauzei lui Dumnezeu. Eu am vorbit în termeni generali despre aceste lucruri, dar cei mai vinovati sunt ultimii care să aplice mărturiile la ei însisi. Unii sunt atât de orbiti de propriul lor interes egoist, încât pierd din vedere caracterul înalt al lucrării lui Dumnezeu. Frate B., viata ta a fost aproape un esec. Tu aveai talentele influentei, dar nu le-ai îmbunătătit cu cel mai bun efect. În familia ta n-ai reusit; ai lăsat lucrurile în dezordine si aceleasi lipsuri se simt si în comunitate. Domnul ti-a dat lumină cu privire la neglijarea datoriei tale în familie si calea pe care ar trebui să o urmezi pentru a răscumpăra trecutul. Deficientele ti-au fost arătate, dar tu n-ai simtit păcătosenia de a-i duce pe copii în lumea viitoare, fără educatie adecvată. Tu le-ai scuzat greselile, păcatele si umblarea lor capricioasă si nesănătoasă, si te-ai mângâiat cu ideea că, încetul cu încetul, se vor îndrepta. Ei reprezintă exact cazul tău. Ocazional, i-ai mustrat pe copiii tăi, spunând: De ce faceti atâta rău? Dar nu ti-ai exercitat autoritatea de tată, ca preot al familiei, să poruncesti si să faci astfel încât cuvintele tale să fie lege în familie. Toleranta ta si a sotiei tale fată de copiii vostri v-a făcut să neglijati datoria solemnă care vă revine ca părinti. Frate B., asupra ta apasă o dublă obligatie; ca slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să conduci bine propria ta casă si să-i aduci pe copiii tăi la supunere. Tu ai fost multumit cu talentul lor si le-ai scuzat greselile. Păcatul din ei n-a apărut prea păcătos. Tu L-ai nemultumit pe Dumnezeu si aproape că ti-ai ruinat copiii prin neglijarea datoriei tale si ai continuat această neglijentă după ce Domnul te mustrase si te sfătuise. Răul făcut cauzei lui Dumnezeu de influenta familiei tale în diferitele locuri pe unde ai locuit este mai mare decât binele pe care l-ai îndeplinit. Tu ai fost orbit si înselat de Satana în ce priveste familia ta. Tu si sotia ta ati făcut din copii egalii vostri. Ei au făcut ce le-a plăcut. Aceasta a fost pentru tine un cusur regretabil în lucrarea ta, ca slujbas al lui Hristos, si neglijarea sarcinii tale de a-i aduce la supunere pe copiii tăi a dus la un rău si mai mare, care amenintă să nimicească folosirea ta. Tu nu slujeai cauzei lui Dumnezeu, ci te slujeai mai mult pe tine însuti. Cauza lui Dumnezeu lâncezea; tu îti imaginai si făceai planuri cum să te avantajezi pe tine, iar suflete se pierdeau din cauza neglijării datoriei tale. Dacă în timpul slujirii tale ai fi luat o pozitie de a clădi această lucrare, dacă ai fi dat un exemplu pentru slujirea cauzei lui Dumnezeu, fără a tine seama de propriul tău interes, si dacă ai fi ajuns epuizat prin devotamentul fată de ea, umblarea ta ar fi fost mai scuzabilă, desi chiar si atunci ea n-ar fi fost aprobată de Dumnezeu. Dar când lipsurile tale au fost atât de evidente în unele lucruri, si cauza lui Dumnezeu a suferit atât de mult din cauza exemplului pe care l-ai dat prin neglijenta de a-ti face datoria în familia ta, în fata lui Dumnezeu, aceasta este dureros pentru tine, ca pe fată să slujesti cauza, si totusi să faci din interesele tale egoiste telul principal. În munca ta, ai trezit adesea interes si, tocmai în punctul când lucrarea putea să aibă cel mai mare avantaj, ai permis ca interesele căminului tău să te atragă de la lucrarea lui Dumnezeu. În multe cazuri, tu n-ai stăruit să-ti continui eforturile până aveai să fii multumit că toti s-au hotărât pentru sau împotriva adevărului. Nu este o tactică înteleaptă să începi o luptă împotriva puterii lui Satana si să părăsesti fără glorie terenul în toiul luptei, dând astfel dusmanului ocazia de a-i lega si mai sigur pe cei care erau pe punctul de a-i părăsi rândurile, ca să ocupe pozitia lor de partea lui Hristos. Interesul acela, o dată întrerupt, nu mai poate fi niciodată trezit din nou. Poate că la câtiva se mai poate ajunge, dar marea majoritate nu mai poate fi niciodată afectată si nici inima lor înduiosată prin prezentarea adevărului. Pastorul C. si-a pierdut influenta si puterea adevărului, angajându-se în speculatii, si aceasta în dezacord cu fratii lui. Aceasta a fost deosebit de neplăcut pentru Dumnezeu la un slujitor al lui Hristos. Dar si tu ai făcut acelasi lucru. Ai făcut din umblarea pastorului C. o scuză pentru iubirea ta fată de negustorie. Tu ti-ai îndreptătit calea de a te avantaja din cauza altor pastori care au urmat aceeasi cale. Ceilalti pastori nu sunt criterii pentru tine. Dacă ei au o influentă rea, si se lipsesc de aprobarea lui Dumnezeu si de încrederea fratilor lor, calea lor trebuie evitată. Exemplul tău este Hristos si n-ai nici o scuză să iei ca pildă umblarea oamenilor gresiti, dacă viata lor nu este conformă cu viata lui Hristos. Influenta ta va fi mortală pentru cauza lui Dumnezeu, dacă continui să mergi pe aceeasi cale pe care ai mers în ultimii câtiva ani. Negustoria ta si adunarea de mijloace de la fratii tăi, pe care nu le-ai câstigat prin muncă, este un mare păcat înaintea lui Dumnezeu. Unii s-au lipsit într-adevăr de mijloacele necesare pentru confortul familiilor lor, iar unii chiar si de cele necesare vietii, ca să te ajute pe tine, si tu le-ai primit. Pavel scrie fratilor lui din Filipi: "Să aveti în voi gândul acesta, care era si în Hristos Isus."(Filipeni 2,5). "Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora." (Filipeni 2,4). El scrie si fratilor lui din Corint: "Nimeni să nu-si caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia." (1 Corinteni 10,24). Si apoi spune cu tristete: "Ce-i drept, toti umblă după foloasele lor, si nu după ale lui Hristos."(Filipeni 2,21) Spiritul pe care îl cultivi, de a căuta după interesul tău egoist, creste în tine si conversatia ta este amestecată cu lăcomie. Pavel îi îndeamnă pe fratii lor evrei: "Să nu fiti iubitori de bani. Multumiti-vă cu ce aveti, căci El Însusi a zis: 'Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi'" (Evrei 13,5). Tu ai sacrificat reputatia si influenta ta unui spirit avar. Cauza pretioasă a lui Dumnezeu este făcută de rusine datorită acestui spirit care a pus stăpânire pe pastorii ei. Tu esti orb si nu vezi cât de insultătoare sunt aceste lucruri pentru Dumnezeu. Dacă te-ai hotărât să intri în afaceri si să obtii de la această lume tot ce poate să-ti dea, fă asa; dar n-o face sub masca de a-L predica pe Hristos. Timpul tău ori este consacrat cauzei lui Dumnezeu, ori nu este. Pentru tine a primat interesul propriu. Timpul pe care ar fi trebuit să-l consacri cauzei lui Dumnezeu este prea mult devotat intereselor tale personale, si tu primesti din vistieria lui Dumnezeu bani pe care nu i-ai câstigat prin muncă. Esti dispus să primesti bani de la cei care nu sunt asa de înstăriti ca tine. Tu nu tii seama de situatia lor si nu ai în inimă simpatie si compasiune pentru ei. Nu cercetezi îndeaproape să vezi dacă cei care te ajută îsi pot permite să facă astfel. Adesea, ar fi mai potrivit să-i ajuti tu pe cei de la care primesti ajutor. Înainte ca lucrarea lui Dumnezeu să progreseze în mâinile tale, trebuie să fii un om transformat. Căminul si grijile gospodăriei tale ti-au ocupat mintea. Tu nu te-ai predat lucrării. Ca o scuză de a sta atât de mult acasă, ai spus că copiii tăi aveau nevoie de prezenta si îngrijirea ta si că trebuia să fii cu ei pentru a aduce la îndeplinire lumina dată tie în viziune. Dar, frate B., ai făcut tu acest lucru? Te scuzi, spunând că acum copiii tăi ti-au iesit de sub control, sunt prea mari pentru a le porunci. Aici gresesti. Nici unul dintre copiii tăi nu este prea în vârstă pentru a-ti respecta autoritatea si pentru a asculta de poruncile tale, atâta timp cât se află sub acoperisul casei tale. Ce vârstă au avut copiii lui Eli? Ei erau bărbati căsătoriti; si lui Eli, ca tată si preot al lui Dumnezeu i s-a cerut să le pună restrictii. Dar admitând că cei doi mai mari sunt în afara cortului tău, ei n-au fost asa când Dumnezeu ti-a trimis lumină că îi lăsai în voia lor, spre ruina lor si că trebuia să-i disciplinezi. Dar tu ai trei copii mai mici, care merg pe calea păcătosilor, neascultători, nerecunoscători, nesfinti, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Fiul cel mai tânăr al tău merge pe urmele fratelui său. Ce cale de urmat ai luat fată de el? Îl educi tu în cele ale hărniciei si utilitătii. Ai luat asupra ta lucrarea teribil de neglijată pentru a răscumpăra trecutul? Te temi de Cuvântul lui Dumnezeu? Neglijenta ta din familie este surprinzătoare pentru unul care are Cuvântul scris al lui Dumnezeu si mărturiile care au fost aduse în mod special pentru tine si care îti arătau neglijenta. Fiul tău face ceea ce-i place. Tu nu-l opresti. Tu nu l-ai educat si nu l-ai instruit să poarte partea lui de povară în viată. El este un băiat rău din cauza neglijentei tale. Viata lui este o rusine pentru tatăl său. Tu îti cunosteai datoria, dar nu ti-ai făcut-o. El n-are convingeri despre adevăr. El stie că poate avea propria lui cale, si Satana îi stăpâneste mintea. Tu ai făcut din copiii tăi o scuză, ca să rămâi acasă; dar, frate B., pe primul loc sunt puse lucrurile acestei lumi.
Cauza lui Dumnezeu nu se află aproape de sufletul tău, si exemplul pe care l-ai dat tu poporului lui Dumnezeu nu este vrednic de imitat. În Minessota, ei au nevoie de lucrători, nu de simpli pastori, care merg din loc în loc când le convine. Cauza lui Dumnezeu trebuie să aibă oameni gata să intre oricând în actiune, care nu se vor lăsa împiedicati de la lucrarea lui Dumnezeu sau de la chemarea datoriei de nici un interes lumesc. Minessota este un câmp mare si sunt multi susceptibili de a fi influentati de adevăr. Dacă comunitătile ar putea fi aduse în stare de lucrare, complet instruite, de la ele ar străluci o lumină care ar vorbi în tot cuprinsul statului. Puteai să faci în Minessota de zece ori mai mult decât ai făcut. Dar între tine si lucrarea lui Dumnezeu s-a interpus lumea, si a împărtit interesul tău. În inima ta a apărut interesul egoist si puterea adevărului a iesit din ea. La tine este nevoie de o mare schimbare pentru a corespunde pentru lucrare. Ai îndeplinit doar putină muncă reală, serioasă. Totusi, căutai serios să obtii toti banii pe care-i puteai obtine ca drept al tău. Te-ai întins prea departe; erai în căutarea propriului tău interes si te-ai avantajat pe tine, prin dezavantajarea altora. De câtva timp, mergi în această directie; si, dacă nu esti oprit, influenta ta este terminată. Moses Hull a mers în această directie. Gândul lui era la lăcomie si el a adunat toti banii pe care i-a putut aduna. El nu s-a tinut suficient de tare de adevăr ca să-si poată birui egoismul. Când B.F.Snook a îmbrătisat adevărul, el era foarte sărac. Sufletele darnice se lipsesc de obiecte utile si chiar de unele necesare vietii pentru a-l ajuta pe pastor, pe care îl cred a fi slujitorul credincios al lui Hristos. Ei fac toate acestea din bună credintă, ajutându-l, ca si cum l-ar ajuta pe Mântuitorul lor. Dar acestea erau mijloacele care îl ruinau pe om. El n-a fost un bărbat convertit cu adevărat. Cu cât primea mai mult, cu atât mai mare era dorinta lui după bani. El aduna tot ce putea de la fratii lui, până ce a fost ajutat, prin dărnicia lor, pentru o casă valoroasă; apoi, el a căzut de la credintă si a devenit cel mai amarnic vrăjmas al celor care au fost atât de darnici cu el. Bărbatul acesta are să dea socoteală de banii pe care i-a luat de la credinciosii sinceri ai adevărului. El nu i-a jefuit pe ei, ci vistieria lui Dumnezeu. Noi nu-i dorim răul, pentru că "Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău." (Eclesiastul 12,14). El a umblat pe căile alese de inima lui si plăcute ochilor săi, dar pentru toate aceste lucruri Dumnezeu îl va aduce la judecată. Toate lucrurile ascunse de întuneric vor fi aduse la lumină, si gândurile ascunse ale inimii vor fi date pe fată. Frate B., tu nu esti ca oamenii acestia. Noi nu te vom compara cu ei; dar dorim să-ti spunem: Fereste-te să mergi pe urmele lor, să fii cu gândul la iubirea de bani. Dorinta pastorilor de a obtine bani pentru scopuri egoiste este o cursă pentru ei, si, dacă vor continua cu ea, se va dovedi a fi distrugerea lor. Având privirea asupra eului, interesul lor pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu si iubirea lor pentru sufletele sărmane, vor fi din ce în ce mai mici. Ei nu pierd deodată interesul si iubirea pentru adevăr. Îndepărtarea lor de cauza cea dreaptă este atât de gradată si de pe nesimtite, încât adesea este greu să stabilesti timpul când a avut loc schimbarea în ei. Eu cred că umblarea ta este extrem de primejdioasă. Tu n-ai simtit nevoia de a tine seama de lumina pe care ti-a dat-o Dumnezeu, astfel încât să te trezesti, să-ti salvezi familia si să îti îndeplinesti datoria ca tată si preot al familiei tale. N-ai refuzat lumina dată, nu te-ai ridicat împotriva ei; dar ai refuzat să o duci la îndeplinire, pentru că nu era comod si agreabil simtămintelor tale să faci acest lucru. De aceea ai fost ca Meroza. Tu nu te-ai ridicat să-L ajuti pe Domnul, cu toate că problema avea consecinte atât de vitale, încât să afecteze interesele vesnice ale copiilor tăi. si-ai neglijat datoria. În privinta aceasta ai fost un serv netrebnic. Simti doar putin cum priveste Dumnezeu neglijenta părintilor de a-i instrui pe copiii lor. Dacă în această privintă te-ai fi reformat, ai fi văzut necesitatea aceluiasi efort de a mentine disciplina si ordinea în biserică. Neglijenta din familia ta a fost văzută si în lucrurile din biserică. Tu nu poti clădi biserica până ce nu esti un om schimbat.
Neglijarea luminii pe care ti-a dat-o Dumnezeu te-a făcut, într-o anumită măsură, rob si supus al înselăciunilor lui Satana; ca urmare, pentru el a fost lăsată o usă deschisă, ca să aibă acces la tine în alte privinte si să te facă să fii un om slab. El vede că a reusit să-ti orbească ochii pentru interesele familiei tale, făcându-te să neglijezi lumina pe care ti-a dat-o Domnul. Apoi, Satana te-a încurcat în altă privintă. si-a stimulat iubirea pentru negustorie, iubirea de câstig, si astfel, interesul tău a fost împărtit fată de lucrarea si cauza lui Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu si de adevăr în mod gradat devine de mai mică importantă. Sufletele pentru care a murit Hristos au pentru tine mai mică valoare decât interesele tale vremelnice. Dacă continui să urmezi această cale, în curând vei deveni gelos, invidios si sensibil, si te vei îndepărta de adevăr, cum s-au îndepărtat si altii. Esti nerăbdător să obtii de lucru în localitatea ta, sperând ca ceva să poată fi spus sau făcut spre a-i trezi pe copiii tăi. Tu ti-ai neglijat datoria. Dacă iei asupra ta lucrarea neglijată timp atât de îndelungat, pe care Domnul ti-a lăsat-o să o faci; dacă, prin Duhul lui Hristos, te vei ridica în mod hotărât să-ti pui casa în ordine, atunci poti spera că Dumnezeu va ajuta eforturilor tale si va impresiona inimile familiei tale. În timp ce ai făcut din copiii tăi o scuză, ca să rămâi acasă, tu n-ai făcut lucrarea pe care ai prezentat-o ca scuză pentru a rămâne acasă. Tu nu i-ai disciplinat pe copiii tăi. În această privintă, si sotia ta este deficitară, de aceea cea mai mare nevoie este să fiti în situatia de a vă face datoria. Iubirea ei este de asa natură că o va face să le îngăduie să facă cum le place, si să-si aleagă propria lor societate, care-i va duce la ruină. Prezenta ta acasă, în timp ce îngădui copiilor tăi să facă cum le place, este mai rea pentru familie decât dacă ai fi fost departe de ei; si aceasta are o influentă si mai rea asupra cauzei adevărului. Dumnezeu cheamă pentru cauza Sa lucrători sinceri, ne-egoisti si dezinteresati, care vor sustine diferitele ramuri ale lucrării, precum câstigarea de abonati pentru reviste, învătându-i să-si plătească la timp cotizatiile, si încurajându-i pe frati să mentină sistematic dărnicia lor. Viata lui Hristos, care este exemplul nostru în toate lucrurile, a fost caracterizată prin sacrificiu, lepădare de sine, muncă si binefacere. Lucrarea si caracterul adevăratului pastor vor fi conforme cu viata lui Hristos. El a pus deoparte slava Sa, stăpânirea Sa cea înaltă, onoarea Sa, bogătiile Sale si S-a umilit pentru nevoile noastre. Noi nu putem egala exemplul Lui, dar ar trebui să-L imităm. Iubirea pentru sufletele pentru care a făcut Hristos acest mare sacrificiu ar trebui să-i stimuleze pe slujitorii Săi la străduintă, la lepădare de sine si efort perseverent, ca să poată fi conlucrători cu El în salvarea de suflete. Atunci lucrarea servilor lui Dumnezeu va fi fructuoasă, pentru că ei vor fi într-adevăr uneltele Sale. Puterea lui Dumnezeu va fi văzută asupra lor prin influenta îndurătoare a Duhului Său. Dumnezeu vă va trezi si vă va da putere să treceti peste obstacole; să nu vă descurajati usor; la nevoie, munciti cum a făcut apostolul Pavel, în osteneli, în necazuri, în privegheri, uitând de slăbiciuni în profundul interes simtit pentru sufletele pentru care a murit Hristos. Unii din pastorii nostri profită de generozitatea fratilor nostri pentru a se avantaja pe ei însisi; si făcând asa, îsi pierd în mod treptat influenta; exemplul lor în această privintă nimiceste încrederea fratilor lor în ei. Acestia închid efectiv usa, asa încât cei care au într-adevăr nevoie de ajutor, si care sunt vrednici de el, nu-l pot obtine. Ei închid, de asemenea, usa prin care se poate astepta să fie sustinută cauza. Multi din popor ajung descurajati când îi văd pe unii dintre pastori că manifestă un interes atât de mic pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu văd un devotament pentru lucrare. Poporul este neglijat, si cauza lâncezeste din lipsă de lucrare eficientă si bine condusă, pe care ei au tot dreptul să o astepte din partea pastorilor lor. În dezamăgirea lor, unii dintre frati ajung la simtăminte de nerăbdare si disperare, când văd egoismul si lăcomia manifestate de învătătorii lor. Poporul se află în avans fată de multi dintre pastorii lor. Dacă pastorii manifestă un spirit de sacrificiu de sine si iubire pentru suflete, mijloacele pentru cauză nu vor fi retinute. Să urce pastorii la standardul cel mai înalt ca reprezentanti ai lui Hristos si vom vedea slava lui Dumnezeu însotind prezentarea adevărului, iar sufletele vor fi constrânse să recunoască claritatea si puterea lui. Cauza lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate. Frate, tu poti face o lucrare bună. Tu cunosti adevărul si ai putea fi o mare binecuvântare pentru cauza adevărului prezent, dacă ai fi consacrat si sfintit pentru lucrare, neavând nici un interes egoist în afară de ea. Dumnezeu ti-a încredintat o răspundere sacră, talente pretioase; si dacă esti găsit credincios fată de răspunderea ta, îmbunătătindu-ti cu credinciosie talentele, nu vei fi dat de rusine când va veni Stăpânul, care va cere atât capitalul, cât si dobânda. Nu este sănătos să dispretuiesti sau să nu tii seama de lumina pe care a binevoit Dumnezeu să ti-o dea. Tu trebuie să faci ceva ca să ajungi într-o pozitie în care Dumnezeu poate să lucreze în mod deosebit pentru tine. Prosperitatea cauzei lui Dumnezeu în Minessota se datorează mai mult lucrării fratelui Pierce decât propriilor tale eforturi. Lucrarea lui a fost o binecuvântare pentru acel stat. El este un bărbat cu o constiintă sensibilă. La el este prezentă teama de Dumnezeu. Infirmitătile l-au apăsat din greu si aceasta l-a făcut să se întrebe dacă se află pe calea datoriei lui si să se teamă că Dumnezeu nu i-a favorizat eforturile. Dumnezeu îl iubeste pe fratele Pierce. El are numai putină pretuire de sine, se teme, se îndoieste si nu îi este groază de muncă; pentru că îl stăpâneste mereu gândul că nu este vrednic sau capabil să îi ajute pe altii. Dacă ar birui timiditatea si ar avea mai multă încredere că Dumnezeu va fi cu el si îl va întări, el ar fi mult mai fericit si o binecuvântare pentru altii. În viata fratelui Pierce, a fost o nereusită în a citi caracterul. El a crezut despre ceilalti că sunt tot asa de cinstiti ca si el, si în unele cazuri s-a înselat. El n-a avut discernământul pe care-l au unii. Nici tu n-ai reusit în viata ta să-ti citesti caracterul. Ai vorbit de pace celor împotriva cărora Dumnezeu declarase nenorocire. La vârsta si slăbiciunea lui, fratele Pierce poate fi înselat, totusi toti ar trebui să-l cinstească mult de dragul lucrării lui. El dispune de iubire si de cea mai afectuoasă simpatie a fratilor lui, pentru că este un om credincios si temător de Dumnezeu. Dumnezeu o iubeste pe sora Pierce. Ea este una dintre cele timide, temătoare si constiincioase în îndeplinirea datoriei ei; si la venirea Domnului, ea va primi o răsplată dacă va rămâne credincioasă până la sfârsit. Ea nu si-a etalat virtutile, ea era retrasă, una din cele mai tăcute; totusi, viata ei a fost de folos; prin influenta ei, i-a binecuvântat pe multi. Sora Pierce n-are multă pretuire de sine si încredere de sine. Ea are multe temeri, totusi, n-a ajuns n acea categorie a fricosilor si necredinciosilor care nu vor avea loc în Împărătia cerurilor. Cei din afara cetătii sunt cei mai încrezuti, lăudărosi si aparent zelosi, care trăiesc prin vorbe, dar nu în faptă si adevăr. Inimile lor nu sunt în regulă cu Dumnezeu. Temerea de El nu se află la ei. Fricosii si necredinciosii, care sunt pedepsiti cu a doua moarte, sunt din grupa celor cărora le-a fost rusine de Hristos în această lume. Ei se tem să facă ce-i drept si să-L urmeze pe Hristos, ca să nu aibă pierderi bănesti. Îsi neglijează datoria spre a evita repros, încercări si pentru a scăpa de primejdii. Cei care nu îndrăznesc să facă ce-i drept, pentru că vor fi expusi în felul acesta la încercări, persecutie, pierdere si suferintă, sunt lasi si, împreună cu idolatrii, mincinosii si toti păcătosii, ei sunt recoltă pentru moartea a doua. Predica de pe Munte a lui Hristos spune cine sunt cei cu adevărat fericiti: "Ferice cei săraci în duh (cei care nu se înaltă pe sine, ci sunt sinceri, si cu o dispozitie smerită, nu prea îngâmfati spre a fi instruiti, nu vanitosi si ambitiosi pentru onorurile lumii), căci a lor este Împărătia cerurilor. Ferice de cei ce plâng (cei care se pocăiesc, se supun, si care se întristează adânc pentru abaterile si greselile lor, din cauză că Duhul lui Dumnezeu este întristat), căci ei vor fi mângâiati. Ferice de cei blânzi (cei care sunt linistiti si iertători, cei care, când sunt insultati, nu insultă, ci manifestă un duh ascultător si nu se socotesc de o înaltă pretuire de sine), căci ei vor mosteni pământul."(Matei 5,3-5). Cei care posedă aceste caracteristici enumerate aici nu vor fi binecuvântati de Dumnezeu numai în viata aceasta, ci vor fi încoronati cu slavă, onoare si nemurire în Împărătia Sa.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
