| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 20
ADUNĂRI SOCIALE
Recent, am primit o scrisoare de la un frate pe care îl respect foarte mult, care mă întreabă în legătură cu modul în care ar trebui conduse adunările. El întreabă dacă la ele trebuie să fie multe rugăciuni înăltate pe rând, apoi câteva momente de pauză, si iar un număr de rugăciuni. Din lumina pe care am primit-o cu privire la acest subiect, am socotit că Dumnezeu nu ne cere, când ne adunăm să ne închinăm Lui, să facem ca aceste ocazii să fie plicticoase si obositoare prin rămânere aplecată timp foarte îndelungat, ascultând la mai multe rugăciuni lungi. Cei cu sănătate subredă nu pot îndura această impunere fără oboseală si extenuare extremă. Prin rămânerea aplecată timp atât de îndelungat, corpul ajunge obosit; si, ceea ce este si mai rău, mintea ajunge asa de obosită, prin continuă exercitare a rugăciunii, încât nici o înviorare spirituală nu este realizată, si adunarea este pentru ei mai rea decât o pierdere. Ei au obosit mintal si fizic si n-au obtinut nici o putere spirituală. Adunările pentru cuvântare publică si rugăciune nu trebuie să fie plicticoase. Dacă este posibil, toti să fie prezenti la ora fixată; dacă unii întârzie si vin cu o jumătate de oră sau chiar cincisprezece minute după timpul fixat, nu trebuie asteptati. Dacă sunt prezenti numai doi, ei pot pretinde făgăduinta. Adunarea trebuie să înceapă la ora hotărâtă, dacă este posibil, fie că sunt putini prezenti, fie că sunt multi. Formalitatea si rigiditatea rece trebuie lăsată la o parte, si toti trebuie să fie punctuali pentru datorie. La ocaziile obisnuite, timpul pentru rugăciune să nu dureze mai mult de zece minute. După ce a avut loc o schimbare de pozitie, iar un exercitiu de cântare sau o îndemnare a alungat monotonia, atunci, dacă cineva simte povara de a se ruga, poate fi lăsat să se roage. Toti trebuie să simtă ca fiind o datorie crestină să se roage scurt. Spune-I Domnului exact ce doresti, fără să înconjori toată lumea. În rugăciunea particulară, toti au privilegiul să se roage atât de lung cât doresc si să fie cât de expliciti le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele si pentru toti prietenii lor. O adunare obisnuită pentru a ne închina lui Dumnezeu nu este locul pentru comunicarea tainelor inimii. Care este scopul venirii noastre laolaltă? Este acela de a-L informa pe Dumnezeu, sau de a-L instrui, spunându-I în rugăciune tot ce stim? Noi ne adunăm laolaltă spre a ne educa sufleteste unul pe altul prin schimb de idei si simtăminte, spre a aduna putere, lumină si curaj, prin a cunoaste sperantele si aspiratiile unuia si ale altuia; si prin rugăciunile noastre zeloase si sincere, înăltate prin credintă, primim reîmprospătare si vigoare de la Izvorul tăriei noastre. Adunările acestea ar trebui să fie cele mai pretioase momente si trebuie făcute interesante pentru toti care au vreo înclinatie pentru lucrurile religioase. Mă tem că sunt unii care nu aduc necazurile lor la Dumnezeu în rugăciune tainică, ci le păstrează pentru adunarea de rugăciune si acolo îsi fac rugăciunea pentru mai multe zile. Acestia pot fi numiti ucigasi ai adunării pentru cuvântare publică si rugăciune. Ei nu emit nici o lumină, nu edifică pe nimeni. Rugăciunile lor reci, înghetate si lungi, mărturii abătute, aruncă o umbră. Toti sunt bucurosi când au terminat, si este aproape imposibil să îndepărtezi răceala si întunecimea pe care le-au adus în adunare rugăciunile si îndemnurile lor. Din lumina pe care am primit-o, adunările noastre trebuie să fie spirituale si sociale, dar nu prea lungi. Rezerva, mândria, vanitatea si teama de om trebuie să fie lăsate acasă. Micile diferente si prejudecătile nu trebuie luate cu noi la aceste adunări. Ca într-o familie unită, simplitatea, blândetea, încrederea si iubirea trebuie să existe în inima fratilor si surorilor care se adună împreună spre a fi reîmprospătati si întăriti, aducând lumina lor laolaltă. "Voi sunteti lumina lumii"(Matei 5:14), spune Învătătorul ceresc. Nu toti au aceeasi experientă în viata lor religioasă. Dar cei cu diferite practici vin laolaltă , cu simplitate si umilintă în inimă, vorbesc despre experienta lor. Toti cei care continuă să înainteze pe calea crestină trebuie să aibă, si vor avea o experientă care este vie, nouă si interesantă. O experientă vie este alcătuită din încercări zilnice, conflicte si ispite, eforturi puternice si biruinte, si o pace si bucurie mare, câstigate prin Isus. O simplă relatare a acestor experiente dă lumină, putere si cunostintă, care vor ajuta altora să înainteze în viata de sfintire. Închinarea adus lui Dumnezeu trebuie să fie atât interesantă, cât si instructivă pentru cei care au iubire pentru lucrurile divine si ceresti. Isus, Învătătorul ceresc, nu s-a tinut la distantă de fiii oamenilor; ci pentru ca ei să beneficieze, El a venit din cer pe pământ, acolo unde erau ei, pentru ca sfintenia si curătia Lui să poată străluci pe calea tuturor si să lumineze calea către cer. Răscumpărătorul lumii a căutat să facă lectiile Sale de instruire clare si simple, pentru ca toti să poată întelege. În general, pentru cuvântările Sale, El a ales aerul liber. Nici un fel de ziduri nu ar fi putut cuprinde multimea care mergea după El; dar avea motive speciale să Se retragă în crânguri si pe malul mării spre a preda lectiile si instructiunile Sale. Acolo El putea să aibă o priveliste largă asupra peisajului si putea s folosească obiectele si scenele cu care cei cu traiul smerit erau obisnuiti, spre a ilustra importantele adevăruri pe care le aducea la cunostinta lor. Cu lectiile Lui de învătătură, El asocia lucrările lui Dumnezeu, din natură. Păsările care, fără grijă îsi intonau vesele cântecele, florile văilor care străluceau în frumusetea lor, crinii care se odihneau în curătia lor, pe oglinda lacului, pomii înalti, ogorul cultivat, grânele unduitoare, pământul sterp, pomul care n-a făcut rod, dealurile vesnice, fluviul clocotitor, apusul de soare, care nuantează si înfrumusetează cerurile - pe toate acestea El le-a folosit spre a imprima în ascultătorii Săi adevărul divin. El a legat lucrările lui Dumnezeu, din cer si de pe pământ, cu cuvintele prin care a dorit să le imprime în mintea lor, încât, când aveau să privească la lucrările minunate ale lui Dumnezeu din natură, învătăturile Lui să poată fi împrospătate în memoria lor. În toate împrejurările, Hristos a căutat să facă interesante învătăturile Lui. Stia că o gloată obosită si flămândă nu putea să primească un folos spiritual, si n-a uitat nevoile lor trupesti. La una din ocazii, El a făcut o minune spre a hrăni cinci mii care s-au adunat să asculte cuvintele vietii, care ieseau de pe buzele Sale. Isus privea la mediul înconjurător când prezenta multimii adevărul Lui cel pretios. Decorul era astfel ales, încât atrăgea privirea si stârnea admiratia în piepturile iubitorilor de frumos. El putea să proslăvească întelepciunea lui Dumnezeu în lucrările creatiunii Lui, si putea să consolideze sfintele Sale învătături, îndreptând mintea lor, prin natură, în sus, spre Dumnezeul naturii. În felul acesta, peisajul, pomii, păsările, florile câmpului, dealurile, lacul si cerul frumos erau asociate în mintea lor cu sfintele adevăruri pe care aveau să le cinstească în memorie când aveau să privească la ele, după înăltarea lui Hristos la cer. Când Hristos i-a învătat pe oameni, El a devotat timp pentru rugăciune. El nu i-a obligat în privinta aceasta să facă, asa cum făceau Fariseii, ceremonii obositoare si rugăciuni lungi. El i-a învătat pe ucenicii Săi cum să se roage: "Când vă rugati, să nu fiti ca fătarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi si la colturile ulitelor, pentru a fi văzuti de oameni. Adevărat vă spun că si-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăita ta, încuie-ti usa, si roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; si Tatăl tău, care vede în ascuns, îti va răsplăti. Când vă rugati, să nu bolborositi aceleasi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Să nu vă asemănati cu ei; căci Tatăl vostru stie de ce aveti trebuintă, înainte ca să-I cereti voi. Iată, dar, cum trebuie să vă rugati." (Matei 6,5-9) Hristos a întipărit în mintea ucenicilor Lui ideea că rugăciunile trebuie să fie scurte, să exprime exact ceea ce doreau si nu mai mult. El le dă lungimea si esenta rugăciunilor lor, care să exprime dorintele lor pentru binecuvântările vremelnice si spirituale si recunostinta lor pentru ele. Cât de cuprinzătoare este această rugăciune model! Ea cuprinde nevoile actuale ale tuturor. Un minut sau două este mult pentru o rugăciune obisnuită.
Pot să fie cazuri când rugăciunea este alcătuită într-o manieră specială de către Duhul lui Dumnezeu unde rugăciunea este făcută în Duhul. Sufletul cu dorintă fierbinte ajunge chinuit si oftează după Dumnezeu. Spiritul se luptă după cum s-a luptat Iacov si nu vrea să fie linistit fără o manifestare specială a puterii lui Dumnezeu. Rugăciunea este asa cum vrea Dumnezeu ca ea să fie. Dar multi înaltă rugăciunea într-o manieră de predicare uscată. Acestia se roagă la oameni, nu la Dumnezeu. Dacă s-ar ruga la Dumnezeu si ar întelege într-adevăr ce fac, ar fi alarmati de îndrăzneala lor; pentru că ei tin Domnului o cuvântare sub formă de rugăciune, ca si când Creatorul universului ar avea nevoie de informatii generale în legătură cu lucrurile care se întâmplă în lume. Toate rugăciunile de felul acesta sunt ca o aramă sunătoare si un chimval zăngănitor. De ele nu se tine socoteala în ceruri. Îngerii lui Dumnezeu sunt sătui de ele, ca si fiintele omenesti care sunt obligate că le asculte. Isus a fost adesea găsit în rugăciune. El se retrăgea în crânguri izolate sau pe munti pentru a aduce cererile Sale la cunostinta Tatălui Său. Când lucrarea si grijile zilei erau încheiate si cei obositi căutau odihnă, Isus Îsi devota timpul pentru rugăciune. Noi nu vrem să descurajăm rugăciunea, pentru că este prea putină rugăciune si veghere. Si este si mai putină rugăciune în Duhul si cu pricepere. Rugăciunea fierbinte si eficace este întotdeauna la locul ei si nu va fi obositoare niciodată. Astfel de rugăciune îi interesează si-i împrospătează pe toti cei cărora le place devotiunea.
Rugăciunea în taină este neglijată, si aceasta este cauza pentru care multi înaltă astfel de rugăciuni lungi, obositoare si abătute, când se adună pentru a aduce închinare lui Dumnezeu. Ei trec în rugăciunile lor o săptămână de sarcini neglijate si se roagă, sperând mereu să compenseze neglijenta si să linistească constiintele lor, care îi condamnă si-i chinuie. Ei speră să se roage pe placul lui Dumnezeu. Dar adesea, rugăciunile acestea au ca rezultat aducerea mintii altora la nivelul de jos al celor din întunericul spiritual. Dacă crestinii ar lua acasă învătăturile lui Hristos cu privire la veghere si rugăciune, ei ar deveni mai constienti în închinarea lor adusă lui Dumnezeu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
