« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL II

ELLEN G. WHITE

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

    Marturia 19

EXERCITIU SI AER

            La creatiunea omului, Domnul a intentionat ca el sã fie activ si folositor. Totusi, multi trãiesc în aceastã lume ca niste masini nefolositoare, ca si când de-abia ar exista. Ei nu lumineazã calea nimãnui si nu sunt o binecuvântare pentru nimeni. Ei trãiesc numai pentru a-i împovãra pe altii. Cât priveste influenta lor spre bine, ea este nulã; dar ei înclinã cu greutate spre partea cea rea. Cercetati viata acestora îndeaproape si cu greu veti gãsi o faptã de binefacere dezinteresatã. Când mor, amintirea lor moare o datã cu ei. Numele lor piere curând: ei nu pot trãi, nici chiar în afectiunile prietenilor lor, cu ajutorul adevãratei bunãtãti si a faptelor virtuoase. Pentru astfel de persoane, viata a fost o gresealã. Ei n-au fost ispravnici credinciosi. Ei au uitat cã Creatorul lor are pretentii asupra lor si cã El a intentionat ca ei sã fie activi în a face binele si a-i binecuvânta pe altii cu influenta lor. Interese egoiste atrag mintea si o fac sã-L uite de Dumnezeu si de scopul Creatorului lor.  Toti cei care mãrturisesc a fi urmasii lui Hristos trebuie sã simtã cã asupra lor apasã datoria de a pãstra trupurile lor în cea mai bunã stare de sãnãtate, pentru ca mintea lor sã fie clarã spre a întelege lucrurile ceresti. Mintea trebuie sã fie stãpânitã, pentru cã ea are cea mai puternicã influentã asupra sãnãtãtii. Adesea, imaginatia  induce în eroare, si, când i se îngãduie, aduce grave forme de boalã asupra celor suferinzi. Multi mor de boli care sunt cele mai multe imaginare. Eu am cunoscut câtiva dintre acestia, care au adus asupra lor boalã adevãratã prin influenta imaginatiei.  O sorã a fost purtatã de sotul ei de pe scaun la pat, si din camerã în camerã, pentru cã ea credea cã era prea slabã sã umble. Dar asa cum mi-a fost prezentat mie cazul, ea putea sã umble la fel de bine ca si mine, dacã ar fi cugetat astfel. Dacã ar fi avut loc un accident, - dacã ar fi luat casa foc sau unul dintre copiii ei ar fi fost în primejdie sã-si piardã viata printr-o cãdere -  aceastã femeie s-ar fi ridicat prin forta împrejurãrilor si ar fi umblat foarte usor si vioaie. Din punct de vedere fizic, ea putea sã umble; dar imaginatia bolnavã a fãcut-o sã tragã concluzia cã nu putea sã meargã si ea n-a trezit puterea vointei spre a rezista înselãciunii. Imaginatia îi spunea: Tu nu poti umbla, si e mai bine sã nu încerci. Stai linistitã; membrele tale sunt asa de slabe, încât nu poti sta în picioare. Dacã sora aceasta si-ar fi exercitat puterea vointei  si si-ar fi trezit energiile  amortite si adormite, aceastã înselãciune ar fi fost demascatã. Ca urmare a supunerii fatã de imaginatie, probabil cã ea crede, pânã în ziua de azi, cã, atunci când a fost atât de neajutoratã, a fost o asa de mare nevoie; dar aceasta a fost o simplã ciudãtenie a imaginatiei care, uneori, vine cu siretlicuri ciudate la cei bolnavi.  Unii au o asa teamã de aer, încât îsi înfofolesc capul si trupul lor pânã când aratã ca niste mumii. Ei sed în casã, de obicei inactivi, temându-se cã se vor obosi si se vor îmbolnãvi   dacã  fac exercitii, fie înãuntru, fie afarã în aer liber. Ei ar putea sã facã exercitii obisnuite în fiecare zi plãcutã, dacã ar cugeta astfel. Inactivitatea continuatã este una din cele mai mari cauze de debilitate a trupului si slãbiciune a mintii. Multi sunt bolnavi când ar trebui sã fie în cea mai bunã stare de sãnãtate si astfel sã posede una din cele mai bogate binecuvântãri de care s-ar putea bucura.  Mi s-a arãtat cã multora dintre cei care sunt aparent slabi si care se plâng mereu, nu le merge chiar atât de rãu precum îsi închipuie ei. Unii dintre acestia au o vointã puternicã, care, dacã este exercitatã în directia cea bunã, ar fi un mijloc puternic de a stãpâni imaginatia si astfel sã reziste la boalã. Dar este, de asemenea, frecvent cazul în care vointa este exercitatã într-o directie gresitã si refuzã cu încãpãtânare sã se supunã ratiunii. Acea vointã a pus capãt problemei; ei sunt invalizi si  vor sã dea invalizilor atentia care li se cuvine, indiferent de judecata altora.  Mi-au fost arãtate mame care sunt stãpânite de boala imaginatiei, si a cãror influentã este simtitã de sot   si   copii. Ferestrele trebuie sã fie bine închise, pentru cã mama simte aerul. Dacã ei îi este cât de cât frig si ea îsi schimbã îmbrãcãmintea, copiii ei trebuie tratati în acelasi fel, si astfel toatã familia este jefuitã de vigoarea fizicã. Toti sunt afectati de o singurã minte, fizic si mintal, nedreptãtiti de imaginatia bolnavã a unei femei, care se socoteste a fi criteriu pentru întreaga familie. Corpul este îmbrãcat dupã capriciile unei imaginatii bolnave si sufocat sub o grãmadã de învelitori care slãbesc organismul. Pielea nu-si poate îndeplini functia; obiceiul nefiresc de a se feri de aer si de a evita exercitiul închide porii - acele guri mici prin care respirã trupul -, fãcând imposibil ca acele impuritãti sã fie înlãturate pe aceastã cale. Povara muncii este trecutã asupra ficatului, plãmânilor, rinichilor, etc. si aceste organe interne sunt obligate sã facã lucrarea pielii. Astfel de persoane aduc boala asupra lor prin obiceiurile lor rele; cu toate acestea, în fata luminii si a cunostintei, ei se vor tine de propria lor cale. Ei rationeazã astfel: N-am încercat noi problema? Si n-am înteles-o   noi   prin  experientã? Dar experienta unei persoane a cãrei imaginatie este vinovatã nu trebuie sã aibã mare greutate pentru nimeni.   Cel mai de temut anotimp pentru cei care se aflã printre acesti invalizi este iarna. Este iarnã, într-adevãr, nu numai afarã, ci si înãuntru, pentru cei care sunt obligati sã locuiascã în aceeasi casã si sã doarmã în aceeasi camerã. Aceste victime ale imaginatiei bolnave se închid înãuntru si închid ferestrele pentru cã aerul le afecteazã plãmânii si capul. Imaginatia este activã: ei se asteaptã sã rãceascã si vor rãci. Nici cea mai mare cantitate de argumente nu-i poate face sã creadã cã ei nu înteleg filozofia întregii probleme. N-au probat-o ei? vor argumenta ei. Este adevãrat cã au probat prima laturã a problemei - dar stãruind pe propria lor cale - si totusi ei rãcesc, dacã sunt expusi câtusi de putin. Plãpânzi ca niste copilasi, ei nu pot îndura nimic; totusi, continuã sã trãiascã, sã închidã ferestrele si usile si se pleacã deasupra sobei, bucurându-se de mizeria lor. Ei au dovedit sigur cã procedeul lor nu le-a fãcut bine, ci le-a înmultit dificultãtile. De ce nu îngãduie acestia ca ratiunea sã le influenteze judecata si sã le stãpâneascã imaginatia? De ce sã nu încerce acum o cale opusã si, într-o manierã judicioasã, sã obtinã exercitiu în aer, afarã din casã, în loc sã rãmânã în casã zi de zi, mai mult ca un mãnunchi de cereale decât ca o fiintã activã?  Principalul, dacã nu singurul motiv, pentru care ajung atât de multi bolnãviciosi, este cã sângele nu circulã liber, si schimburile în fluidul vital, care este absolut necesar pentru viatã si sãnãtate, nu au loc. Ei n-au fãcut exercitii cu trupurile lor si n-au dat nici o hranã plãmânilor, hranã ce constã în aer curat si proaspãt; de aceea este imposibil ca sângele sã primeascã putere de viatã, si el îsi urmeazã alene cursul lui prin organism. Cu cât facem  mai multe exercitii, cu atât mai bunã va fi circulatia sângelui. Mai multi oameni mor din lipsã de exercitiu decât din supraobosealã; foarte multi mai mult ruginesc decât se uzeazã. Cei care se obisnuiesc cu exercitiu potrivit în aer liber vor avea, în general, o circulatie bunã si viguroasã. Noi suntem mai dependenti de aerul pe care îl respirãm decât de hrana pe care o mâncãm. Bãrbati si femei, tineri si în vârstã, care doresc sãnãtate, se vor bucura de o viatã activã. Ei stiu sã-si aducã aminte cã nu ar avea acestea, fãrã o circulatie bunã. Oricare ar fi ocupatia si vocatia lor, sã ia hotãrârea sã facã exercitiu în aer liber cât mai mult posibil. Ei sã socoteascã aceasta ca o datorie religioasã spre a învinge circumstantele de sãnãtate, care i-au obligat sã stea în casã, lipsiti de exercitiu în aer liber.  Unii bolnãviciosi devin îndãrãtnici în aceastã privintã si refuzã sã se lase convinsi de marea importantã a exercitiului zilnic în aer liber, prin care sã poatã obtine provizie de aer curat. De teamã de a nu rãci, ei persistã, din an în an, sã meargã pe propria lor cale si sã trãiascã într-o atmosferã aproape lipsitã de vitalitate. Este imposibil ca aceastã categorie sã aibã o circulatie sãnãtoasã. Organismul întreg suferã din lipsã de exercitiu si aer curat. Pielea devine slãbitã si mai sensibilã la orice schimbare de atmosferã. Se ia îmbrãcãminte în plus si cãldura camerei este mãritã. În ziua urmãtoare, ei cer o cãldurã ceva mai mare si mai multã îmbrãcãminte, pentru ca sã simtã perfect cãldura si astfel ei satisfac orice schimbare de simtãmânt, pânã când nu mai au decât putinã vitalitate sã îndure vreun frig. Unii pot sã întrebe: "Ce sã ne facem? Vreti sã rãmânem în frig?" Dacã luati îmbrãcãminte în plus, aceasta sã fie doar putinã, si faceti exercitii, spre a recâstiga cãldura de care aveti nevoie. Dacã pur si simplu nu vã puteti angaja sã faceti exercitii active, încãlziti-vã la foc, dar de îndatã ce v-ati încãlzit, dezbrãcati-vã de îmbrãcãmintea pe care o aveti în plus si îndepãrtati-vã de foc. Dacã cei care pot s-ar angaja în vreo ocupatie activã, spre a nu se mai gândi la ei însisi, în general, ei ar uita cã au fost frigurosi si nu li s-ar întâmpla nici un rãu. Ar trebui sã scãdeti temperatura camerei de îndatã ce ati redobândit cãldura voastrã naturalã. Pentru bolnãviciosii care au plãmânii slabi, nimic nu poate fi mai rãu decât o atmosferã supraîncãlzitã.  Cei bolnãviciosi prea adesea se lipsesc de lumina soarelui. Acesta este unul dintre agentii cei mai sãnãtosi ai naturii. De aceea, desi nu e la modã, el este un remediu foarte simplu de a ne bucura de razele de luminã ale soarelui lui Dumnezeu si de a înfrumuseta cãminurile noastre cu prezenta lor. Moda are cea mai mare grijã sã excludã lumina soarelui din saloane si dormitoare prin perdele si obloanele care se închid, ca si cum razele lui ar fi nimicitoare de viatã si sãnãtate. Nu Dumnezeu este Cel care a adus asupra noastrã multe dureri, ai cãror mostenitori sunt fiintele umane. Propria noastrã nebunie ne-a fãcut sã ne lipsim de lucruri care sunt pretioase, de binecuvântãrile pe care ni le-a dat Dumnezeu, si care, dacã sunt folosite cum trebuie, sunt de o nepretuitã valoare pentru recâstigarea sãnãtãtii. Dacã vreti sã aveti cãminurile voastre plãcute si îmbietoare, faceti-le luminoase, cu luminã solarã si aer. Îndepãrtati perdelele grele, deschideti ferestrele, dati la o parte obloanele, si bucurati-vã de bogata luminã solarã, chiar dacã aceasta ar fi cu pretul culorilor covoarelor voastre. Pretioasa luminã solarã poate sã vã decoloreze covoarele, dar va da o culoare sãnãtoasã obrajilor copiilor vostri. Dacã Dumnezeu este prezent si aveti serioase inimi iubitoare, un cãmin umil, fãcut sã fie luminos cu luminã de la soare si aer, si bine dispus pentru ospitalitate altruistã, va fi aici jos un cer pentru familia voastrã si pentru cãlãtorul obosit.   Multi au fost învãtati din copilãria lor cã aerul din timpul noptii este categoric pãgubitor pentru sãnãtate si de aceea trebuie sã fie exclus din camerele lor. Spre propria lor vãtãmare, ei închid ferestrele si usile dormitoarelor spre a se apãra de aerul de noapte care este, dupã cum spun ei, atât de primejdios pentru sãnãtate. Aici ei se însealã. În rãcoarea serii poate sã fie necesarã îmbrãcãminte în plus, dar trebuie sã dea plãmânilor aer.  Într-o searã de toamnã, cãlãtoream, odatã, într-un vagon aglomerat, unde atmosfera era foarte impurã, prin amestecul atâtor transpiratii. Expirarea de aer din plãmâni si trupuri mi-a pricinuit o senzatie de rãu, care m-a cuprins. Am deschis fereastra mea si mã bucuram de aerul proaspãt, când o doamnã, pe un ton serios si rugãtor, a strigat: "Închideti fereastra aceea. Veti rãci si vã veti îmbolnãvi, pentru cã aerul de noapte este atât de nesãnãtos". Eu am rãspuns: "Doamnã, noi n-avem alt aer în acest vagon sau afarã din el decât aerul de noapte. Dacã refuzati sã respirati aer de noapte, trebuie sã vã opriti respiratia. Dumnezeu a procurat aer pentru creaturile Sale, ca sã fie respirat ziua si acelasi aer l-a fãcut putin mai rece pentru noapte. În timpul noptii, nu este posibil sã respirati nimic decât aer de noapte. Întrebarea este: Sã fie curat aerul de noapte pe care îl respirãm sau el este îmbunãtãtit dupã ce a fost respirat iar si iar? Este spre sãnãtatea noastrã sã respirãm aerul de noapte, poluat, din acest vagon? Expirãrile eliminate de plãmânii si corpurile oamenilor, îmbibate de tutun si alcool, polueazã aerul si pun în primejdie sãnãtatea; si totusi, aproape toti pasagerii stau asa de nepãsãtori, ca si când ar inhala atmosfera cea mai curatã. Dumnezeu a prevãzut în mod întelept pentru noi ca noaptea sã respirãm aer de noapte, si ziua, aer de zi. Dacã gresim si nu ne conformãm planului lui Dumnezeu, iar sângele devine impur, obiceiurile noastre rele l-au fãcut asa. Dar aerul de noapte, respirat în timpul noptii, nu va otrãvi el însusi cursul vietii omenesti". Multi suferã de boalã, pentru cã refuzã sã primeascã noaptea, în camerele lor, aer de noapte. Aerul curat si liber al cerului este una dintre cele mai mari binecuvântãri de care ne putem bucura.  O altã binecuvântare pretioasã este exercitiul potrivit. Existã multi dintre cei care sunt lenesi si inactivi, neînclinati spre munca fizicã sau exercitiu, pentru cã aceasta îi oboseste. Si ce dacã îi oboseste? Motivul pentru care obosesc este cã nu-si întãresc muschii prin exercitiu, de aceea ei simt si cel mai mic efort. Femeilor si fetelor bolnãvicioase le place mai mult sã se ocupe cu treburi usoare: crosetat, broderie sau dantelãrie, decât sã se angajeze în muncã fizicã. Dacã bolnãviciosii vor sã-si recapete sãnãtatea, ei nu trebuie sã întrerupã exercitiul fizic, pentru cã în felul acesta vor mãri slãbiciunea muscularã si debilitatea în general. Leagã-ti bratul si lasã-l nefolosit câteva sãptãmâni, apoi dezleagã-l, si vei descoperi cã acesta este mai slab decât cel pe care l-ai folosit cu moderatie în aceeasi perioadã de timp. Inactivitatea produce acelasi efect asupra întregului sistem muscular. Sângele nu este în stare sã elimine impuritãtile în acelasi fel în care ar fi capabil, dacã circulatia activã ar fi produsã prin exercitiu.  Dacã vremea permite, toti cei care pot ar trebui sã se plimbe în aer liber în fiecare zi, varã si iarnã. Dar îmbrãcãmintea trebuie sã fie potrivitã pentru exercitiu si picioarele sã fie bine ocrotite. O plimbare, chiar în timp de iarnã, va fi de un mai mare folos pentru sãnãtate decât toate medicamentele pe care le pot prescrie medicii. Pentru cei care pot umbla, plimbarea pe  jos   este preferabilã cãlãriei. Muschii si venele sunt în mãsurã sã-si facã mai bine lucrarea. Va avea loc o crestere a vitalitãtii, care este atât de necesarã pentru sãnãtate. Plãmânii vor avea activitatea necesarã, pentru cã este imposibil sã mergi afarã în aerul reconfortant al diminetii de iarnã, fãrã umplerea plãmânilor cu aer.  Bogãtiile si inactivitatea sunt socotite de unii a fi adevãrate binecuvântãri. Dar când unele persoane au dobândit avere sau au mostenit-o pe neasteptate, obiceiurile lor active sunt întrerupte, timpul lor este nefolosit, trãiesc comod, si utilitatea lor pare sã se fi încheiat; ei devin agitati, nelinistiti, si viata lor se încheie în curând. Cei care sunt întotdeauna ocupati si merg cu bucurie la îndeplinirea îndatoririlor lor zilnice sunt cei mai fericiti si sãnãtosi. Odihna si linistea din timpul noptii le aduce trupurilor lor obosite somn netulburat. Domnul a stiut ce era spre fericirea omului, când l-a pus sã lucreze. Sentinta cã omul trebuia sã trudeascã pentru pâinea lui si   fãgãduinta   fericirii   si  a  slavei viitoare veneau de la acelasi tron. Femeile la modã nu au nici o valoare în ceea ce priveste scopurile bune ale vietii. Ele au doar putinã tãrie de caracter, au doar putinã vointã moralã sau energie fizicã. Tinta lor supremã este sã fie admirate. Ele mor prematur si nu li se simte lipsa, pentru cã n-au fericit pe nimeni.  Exercitiul va ajuta lucrãrii de digestie. A te plimba dupã mâncare, a tine capul drept, a trage umerii spre înapoi si a face exercitiu moderat va fi de mare folos. Mintea va fi abãtutã de la eu spre frumusetile naturii. Cu cât mai putin va fi îndreptatã atentia spre stomac dupã mâncare, cu atât mai bine. Dacã esti într-o continuã teamã cã mâncarea îti va face rãu, cel mai sigur este cã îti va face. Uitã eul si gândeste-te la ceva mai plãcut.  Multi trãiesc cu ideea falsã cã, dacã au rãcit, trebuie sã excludã cu grijã aerul de afarã si sã mãreascã temperatura camerei lor pânã este extrem de încãlzitã. Organismul poate fi deranjat, porii închisi cu materii nefolositoare si organele interne suferã mai mult sau mai putin de inflamatie pentru cã sângele a fost trimis înapoi la ele, de la suprafata cea rece. Dacã aerul curat este vreodatã necesar, este atunci când vreo parte a organismului, ca plãmânii sau stomacul, este bolnavã. Exercitiul adecvat va împinge sângele spre suprafatã, usurând astfel organele interne. Exercitiul vioi, dar nu violent, în aer liber, cu bunã dispozitie sufleteascã, va promova circulatia, dând pielii o strãlucire sãnãtoasã si trimitând sângele, vitalizat prin aer curat, spre extremitãti. Stomacul bolnav va gãsi usurare prin exercitiu. Adesea, medicii îi sfãtuiesc pe cei bolnavi sã viziteze tãri strãine, sã meargã la izvoare, sã cãlãtoreascã pe ocean, spre a-si redobândi sãnãtatea, când în nouã cazuri din zece, dacã ar mânca moderat si s-ar angaja în exercitiu sãnãtos cu bunã dispozitie sufleteascã, ei si-ar recãpãta sãnãtatea si ar economisi timp si bani. Exercitiul si o liberã si bogatã folosire a aerului si luminii soarelui - binecuvântãri pe care Cerul le-a dãruit cu generozitate tuturor - vor da viatã si putere bolnãviciosilor sleiti de putere.  O mare grupã de femei sunt multumite sã stea aplecate deasupra sobei, respirând aer impur pentru jumãtate sau trei pãrti din timp pânã ce creierul le este încãlzit sau pe jumãtate amortit. Ele ar trebui sã iasã afarã sã facã exercitii în fiecare zi, chiar dacã unele lucruri din casã trebuie sã fie neglijate. Au nevoie de aer rece spre a-si calma creierul buimãcit. Ele nu trebuie sã meargã la vecinele lor sã pãlãvrãgeascã, ci sã-si ia ca tintã sã facã ceva bine, lucrând în scopul de a face bine spre folosul altora. Atunci vor fi o pildã pentru altii si ele însele vor avea un folos real. Sãnãtatea perfectã depinde de circulatie perfectã. Atentie specialã trebuie acordatã extremitãtilor, ca ele sã poatã fi tot atât de îmbrãcate ca si cosul pieptului si pãrtile de deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de cãldurã. Pãrintii care îsi îmbracã copiii  cu pãrtile extreme goale, sau aproape goale, sacrificã modei sãnãtatea si viata copiilor lor. Dacã aceste pãrti nu sunt încãlzite ca si corpul, circulatia nu este egalizatã. Când pãrtile extreme, care sunt departe de organele vitale, nu sunt potrivit îmbrãcate, sângele este trimis spre cap, ceea ce dã nastere la dureri de cap, provoacã sângerarea nasului sau un simtãmânt de abundentã în jurul cosului pieptului, care produce tuse sau palpitatii de inimã, din cauza sângelui prea mult în acel loc; sau stomacul are prea mult sânge, care produce indigestie.  Pentru a fi în pas cu moda, mamele îsi îmbracã copiii cu membrele aproape goale; astfel sângele este rãcit si înapoiat organelor interne, întrerupând circulatia si provocând boala. Membrele n-au fost fãcute de Creatorul nostru spre a fi lãsate dezgolite, cum a fost fata. Domnul a prevãzut fata cu o circulatie mare, pentru cã ea trebuia expusã. El a prevãzut, de asemenea, vene si nervi mari pentru membre si picioare spre a contine o mare cantitate de curent pentru viata umanã, pentru ca mãdularele sã fie tot asa de uniform încãlzite ca si trupul. Ele trebuie sã fie în asa fel  îmbrãcate, încât sã stimuleze sângele spre extremitãti. Satana a inventat moda ca membrele sã fie dezgolite spre a abate curentul de viatã de la cursul lui normal. Si pãrintii se pleacã la altarul modei si îi îmbracã în asa fel pe copiii lor, încât nervii si venele sã se contracte si sã nu corespundã scopului intentionat de Dumnezeu, asa cum ar trebui. Rezultatul este, de obicei, picioare si mâini reci. Acei pãrinti care urmeazã moda, în locul ratiunii, vor avea de dat socotealã lui Dumnezeu, pentru cã si-au jefuit astfel copiii de sãnãtate. Adesea, chiar si viata este sacrificatã zeului modei.  Copiii care sunt îmbrãcati dupã modã nu pot îndura sã fie expusi în aer liber, dacã vremea nu este blândã. De aceea, pãrinti si copii rãmân în camere rãu aerisite, temându-se de atmosfera de afarã; si pot s-o ducã bine cu stilul lor de îmbrãcãminte la modã. Dacã s-ar îmbrãca cu bun simt si ar avea curaj moral sã ia pozitie de partea cea dreaptã, ei nu si-ar primejdui sãnãtatea prin mergerea afarã, varã si iarnã, si prin exercitii fizice în aer liber. Dar, dacã nu se lasã tulburati de pe calea lor proprie, multi vor completa sacrificarea propriei lor vieti si a vietii copiilor lor. Iar cei care sunt obligati sã le poarte de grijã ajung suferinzi. Bolnãvicioasa care este stãpânitã de imaginatie trebuie sã fie îngrozitã. Toti cei care locuiesc în casã împreunã cu ea ajung slãbiti. Sotul îsi pierde energia  nervoasã si ajunge bolnav pentru cã o considerabilã parte din timp el este jefuit de aerul vital al cerului, prin sotia lui. Dar bietii copii, care cred cã mama lor stie cel mai bine ce este corect, suferã cel mai mult. Calea gresitã a mamei a slãbit-o si, dacã îi este frig, ea se înveleste cu mai multe învelitori si procedeazã la fel pentru copii, crezând cã si lor trebuie sã le fie frig. Usile si ferestrele sunt închise si temperatura camerei mãritã. Copiii sunt adesea slabi si nu posedã o mare valoare moralã. Sot si copii sunt astfel închisi pentru iarnã, robi ai ideilor unei femei stãpânitã de imaginatie si uneori având o vointã fixã. Membrii unei astfel de familii sunt zilnic niste martiri. Ei îsi sacrificã sãnãtatea capriciilor unei femei care îsi imagineazã, plânge si murmurã. Ei sunt lipsiti, într-o mare mãsurã, de aer, care i-ar înviora si le-ar da energie si vitalitate.  Cei care nu-si folosesc membrele si îsi dau seama de   slãbiciune trebuie sã încerce sã facã exercitii. Venele si muschii lor nu sunt în situatia de a-si îndeplini lucrarea si de a pãstra viu organismul în actiune sãnãtoasã, fãcându-si partea sa fiecare organ din trup. Prin folosire, membrele se vor întãri. Exercitiul zilnic, moderat, va da putere muschilor, care, fãrã exercitiu, devin flescãiti si slãbiti. Prin exercitiu activ în aer liber, în fiecare zi, ficatul, rinichii si plãmânii vor fi, de asemenea, întãriti spre a-si îndeplini lucrarea. Adu în ajutorul tãu puterea vointei, care va rezista frigului si va da energie sistemului nervos. În scurt timp, vã veti da seama de beneficiul exercitiului si al aerului curat, în asa mãsurã, încât nu veti mai putea trãi fãrã aceste binecuvântãri. Plãmânii vostri, lipsiti de aer, sunt ca o persoanã lipsitã de hranã. Într-adevãr, noi putem trãi mai mult fãrã hranã decât fãrã aer, care este hrana pe care a prevãzut-o Dumnezeu pentru plãmâni. De aceea sã nu-l priviti ca pe un vrãjmas, ci ca pe o pretioasã binecuvântare a lui Dumnezeu.  Dacã cei bolnãviciosi îsi permit sã încurajeze o imaginatie bolnavã, ei nu numai cã îsi vor pierde energia, ci si vitalitatea celor care îi îngrijesc. Eu le sfãtuiesc pe surorile bolnãvicioase, care au obiceiul sã se îmbrace cu multã îmbrãcãminte, sã o înlãture în mod treptat. Unele dintre voi trãiti numai pentru a mânca si respira si nu reusiti sã corespundeti scopului pentru care ati fost create. Voi ar trebui sã aveti o tintã înaltã în viatã si sã cãutati sã fiti de folos si eficiente în familiile voastre si sã deveniti membre folositoare ale societãtii. Voi nu trebuie sã solicitati ca atentia familiei voastre sã fie concentratã asupra voastrã, nici sã nu atrageti simpatiile altora. Faceti-vã partea voastrã acordând simpatiile voastre celor nenorociti, aducându-vã aminte cã ei au nenorociri si necazuri specifice lor. Vedeti dacã nu puteti ca, prin cuvinte de simpatie si iubire, sã le usurati poverile. Fericindu-i pe altii, veti realiza o fericire pentru voi, îndeplinind astfel si lucrarea Domnului.  Acei care, pe cât le stã în putintã, se angajeazã în lucrarea de a face bine altora, fãcându-le o demonstrare practicã a interesului lor pentru ei, nu usureazã relele vietii umane, ajutându-i sã poarte poverile lor, ci contribuie în acelasi timp, în mare mãsurã, la propria sãnãtate a sufletului si a trupului lor. Facerea de bine este o lucrare care foloseste amândurora, atât fãcãtorului de bine, cât si primitorului. Dacã în interesul tãu pentru altii uiti de eu, câstigi o biruintã asupra infirmitãtilor tale. Multumirea pe care o vei simti fãcând binele te va ajuta în mare mãsurã sã-ti recâstigi sãnãtosul caracter al imaginatiei. Plãcerea de a face bine însufleteste mintea si vibreazã prin corpul întreg. În timp ce fetele oamenilor binevoitori sunt luminate de voiosie, si înfãtisarea lor exprimã o minte superioarã, cea a oamenilor egoisti, avari, este deprimatã, descurajatã si întunecatã. Defectele lor morale se vãd pe fetele lor. Egoismul si iubirea de sine imprimã propriul lor chip asupra exteriorului omului. Acea persoanã care este stimulatã de adevãrata binefacere dezinteresatã este un pãrtas al naturii divine, care a scãpat de stricãciunea care este în lume prin poftã, în timp ce cei egoisti si avari au îndrãgit egoismul lor pânã ce acesta a vestejit simpatiile lor sociale, iar fetele lor reflectã chipul vrãjmasului cãzut, mai degrabã decât curãtenia si sfintirea.  Bolnãviciosilor, vã sfãtuiesc sã îndrãzniti ceva. Treziti puterea vointei voastre sau cel putin faceti o încercare în aceastã privintã. Plimbati-vã afarã, prin credintã. Sunteti înclinati sã vã concentrati gândurile  asupra voastrã, fiindu-vã fricã de exercitiu si temându-vã cã, dacã vã expuneti la aer, vã veti pierde viata; opuneti-vã acestor gânduri si simtãminte. Nu vã supuneti imaginatiei voastre bolnave. Dacã nu reusiti în încercare, nu puteti decât muri. Si ce dacã veti muri? Mai bine o viatã pierdutã, decât sã fie sacrificate mai multe. Capriciile si ideile pe care le-ati îndrãgit nu vã distrug numai vouã viata, ci o vatãmã si pe a celorlalti, care este mai de valoare decât a voastrã. Dar calea pe care v-o recomandãm nu vã va lipsi de viatã si nici nu vã va vãtãma, ci, dimpotrivã, veti obtine folos din ea. Nu trebuie nici sã vã grãbiti, nici sã fiti prea îndrãzneti; începeti cu moderatie: mai întâi, sã aveti mai mult aer si sã faceti un pic de exercitiu si continuati reformarea voastrã pânã ce ajungeti de folos, pânã ce deveniti o binecuvântare pentru familia voastrã si pentru toti cei din jurul vostru. Lãsati ca judecata voastrã sã fie convinsã cã exercitiul, lumina soarelui si aerul sunt binecuvântãri pe care le-a prevãzut cerul spre a-i face bine pe cei bolnavi. Nu Dumnezeu vã lipseste de aceste binecuvântãri, pe care El vi le-a dãruit, ci  voi   însivã v-ati pedepsit, închizându-le usa. Folositi cum trebuie, acesti agenti simpli si puternici vor ajuta organismul sã învingã dificultãti reale, dacã existã asa ceva, si vor da un caracter sãnãtos mintii si vigoare trupului.  În acest veac al lumii, când viciul si moda îi stãpânesc pe bãrbati si pe femei, crestinii trebuie sã posede caractere viguroase si foarte mult bun simt. Dacã ar proceda asa, fete care astãzi sunt întunecate, care poartã semnele bolii si stricãciunii, ar fi pline de sperantã si bucurie, luminate de bunãtate adevãratã si ar avea o constiintã clarã.  Sistemul de a nu face nimic este cel mai mare blestem care a cãzut peste neamul omenesc. Copii atât de nenorociti, ca cei crescuti si educati de mame care n-au o adevãratã valoare moralã, care au o imaginatie bolnavã si suferã de boli imaginare, au nevoie de simpatie, instruire rãbdãtoare si o afectuoasã purtare de grijã din partea celor care pot sã-i ajute. Lipsurilor acestor copii nu li se vine în întâmpinare, si educatia pe care o primesc îi face sã devinã membri nefolositori pentru societate si sã intre de timpuriu în mormânt. Dacã acest lucru nu se întâmplã, ei nu vor uita niciodatã lectiile care le-au învãtat de la mama lor. Greselile vietii ei sunt transmise asupra vietii copiilor prin cuvintele si actiunile ei, si în multe cazuri copiii vor pãsi pe urmele mamei. Mantia ei cade ca un vãl întunecos asupra bietilor ei copii. Calea ei capricioasã si-a pus pecetea asupra vietii copiilor care nu vor putea birui usor educatia primitã în copilãrie.  Cea mai afectuoasã legãturã timpurie este între mamã si copilul ei. Copilul este mai usor impresionat de viata si exemplul mamei decât de cel al tatãlui, pentru cã pe ei îi uneste o legãturã mai puternicã si mai iubitoare. Mamele au o grea responsabilitate; dacã as putea imprima asupra lor lucrarea pe care o pot face cu privire la modelarea mintii copiilor lor, as fi fericitã.  Dacã pãrintii însisi ar avea constiintã si ar simti importanta pe care o are punerea ei în practicã, spre a îi educa pe scumpii lor copii, am vedea o ordine diferitã a lucrurilor printre tineri si copii. Copiii trebuie sã fie instruiti cu privire la corpurile lor. Existã putini tineri care au o cunoastere precisã despre tainele vietii omenesti. Ei cunosc numai putin despre masinãria vie. David spune: "Te laud cã sunt o fãpturã asa de minunatã." (Psalmi 139,14). Învãtati-i pe copiii vostri sã judece de la cauzã la efect; arãtati-le cã, dacã ei calcã legile fiintei lor, trebuie sã plãteascã pedeapsa, suferind de boalã. Dacã în efortul vostru nu puteti vedea nici o îmbunãtãtire specialã, sã nu vã descurajati; instruiti cu rãbdare, punct cu punct, poruncã cu poruncã, putin aici, putin acolo. Dacã prin mijloacele acestea ati reusit sã uitati de voi însivã, ati fãcut un pas în directia cea bunã. Stãruiti în continuare pânã ce veti obtine biruinta finalã. Continuati sã-i învãtati pe copiii vostri cu privire la corpul lor si cum sã se îngrijeascã de el. Nepãsarea privind sãnãtatea corporalã tinde spre nepãsare fatã de caracterul moral.  Nu neglijati sã-i învãtati pe copiii vostri cum sã gãteascã mâncare. Fãcând astfel, voi le împãrtãsiti principii pe care trebuie sã le aibã în educatia lor religioasã. Predând copiilor vostri lectii de fiziologie, si învãtându-i cum sã gãteascã simplu si cu pricepere, voi puneti temelia pentru cele mai folositoare ramuri ale educatiei. Se cere pricepere spre a face pâine bunã. Într-o bunã pregãtire a mâncãrii existã religie, si eu pun la îndoialã religia acelei categorii de persoane care sunt prea nepricepute si prea nepãsãtoare pentru a învãta sã gãteascã.  Noi vedem fete palide si dispeptici gemând peste tot unde mergem. Când ne asezãm la masã si mâncãm mâncarea gãtitã în acelasi fel în care a fost gãtitã luni sau poate ani de zile, eu mã mir cã aceste persoane mai sunt încã în viatã. Pâinea si plãcinta cu aluat sunt  galbene de bicarbonat de sodiu. Aceastã recurgere la bicarbonat se fãcea pentru a economisi putinã grijã; ca urmare a uitãrii, pâinea adesea ajunge acrã înainte de a fi pusã la copt, si pentru a remedia acest rãu se adaugã o mare cantitate de bicarbonat, care o face sã fie nepotrivitã pentru stomacul omului. Bicarbonatul, sub orice formã, nu trebuie sã fie introdus în stomac, pentru cã efectul este îngrozitor. El roade tesuturile stomacului, cauzeazã inflamare si adesea otrãveste întregul organism. Unele invocã drept scuzã: "Eu nu pot face pâine sau turtite, dacã nu folosesc bicarbonat". Poti, cu sigurantã, dacã devii ucenicã si dacã vrei sã înveti. Nu este de suficientã valoare sãnãtatea familiei voastre spre a vã inspira cu ambitie, ca sã învãtati cum sã gãtiti si cum sã mâncati?  Ceea ce mâncãm nu poate fi schimbat în sânge bun, dacã nu este de calitate corespunzãtoare, simplu si nutritiv. Stomacul  nu va putea schimba niciodatã pâinea acrã în pâine bunã. Hrana sãrãcãcios gãtitã nu este nutritivã si nu poate produce sânge bun. Lucrurile acestea, care agitã si deranjeazã stomacul, vor avea o influentã amortitoare asupra simtãmintelor mai delicate ale inimii. Multi care adoptã reforma sanitarã se plâng cã nu li se potriveste; dar, dupã  ce am luat loc la masa lor, am ajuns la concluzia cã nu reforma sanitarã este de vinã, ci slaba pregãtire a hranei. Sustinãtorii reformei sanitare, înaintea tuturor celorlalti, trebuie sã evite cu grijã extremele. Corpul trebuie sã aibã nutritie suficientã. Noi nu putem trãi numai cu aer: nici sãnãtatea nu ne-o putem mentine dacã nu avem hranã nutritivã. Hrana trebuie sã fie gãtitã în bunã regulã, astfel încât sã fie gustoasã. Mamele trebuie sã fie fiziologi practici, ca ele sã-si poatã învãta copiii sã se cunoascã pe ei însisi si sã aibã curaj moral spre a practica cu succes principii corecte, sfidând moda distrugãtoare de sãnãtate si de viatã. Încãlcarea nenecesarã a legilor fiintei noastre este o încãlcare a Legii lui Dumnezeu.  Gãtirea sãrãcãcioasã a hranei este irosirea cu încetul a energiilor vietii multor mii. Este primejdios pentru sãnãtate si viatã a mânca la unele mese pâine grea si acrã si alte mâncãruri pregãtite în acelasi fel. Mamelor, în loc sã cãutati a da fiicelor voastre o educatie muzicalã, învãtati-le în aceste ramuri folositoare,   care   sunt   în   strânsã   legãturã   cu   viata   si  sãnãtatea.   Învãtati-le toate tainele gãtitului mâncãrii. Arãtati-le cã aceasta este o parte a educatiei lor si esentialã pentru ca ele sã devinã crestine. Dacã hrana nu este pregãtitã într-o manierã sãnãtoasã si gustoasã, ea nu poate fi schimbatã în sânge bun spre a reface tesuturile pierdute. Fiicelor voastre le poate place muzica si aceasta e foarte bine; ea poate sã adauge la fericirea familiei. Dar cunoasterea muzicii, fãrã cunoasterea gãtitului mâncãrii, nu valoreazã prea mult. Când fiicele voastre vor avea propria lor familie, priceperea în ale muzicii si ale broderiei artistice nu vor procura pentru masã un prânz bine gãtit, pregãtit cu mult dichis, asa încât nu le va fi rusine sã-l punã în fata celor mai stimati prieteni ai lor. Mamelor, lucrarea voastrã este sacrã. Fie ca Dumnezeu sã vã ajute s-o luati asupra voastrã, având în vedere slava Lui si sã lucrati serioase, rãbdãtoare si iubitoare pentru prezentul si viitorul copiilor vostri, având privirea îndreptatã numai spre slava lui Dumnezeu. 

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA