| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 19
EGOISMUL MUSTRAT
Iubite frate A: De când cu adunarea de tabără din Illinois, cazul tău a apăsat greu asupra mintii mele. Când mi-aduc aminte de lucrurile care mi-au fost arătate în legătură cu pastorii, si mai ales cu cazul tău, sunt extrem de mâhnită. La adunarea din Illinois, am vorbit mai ales despre aptitudinile unui slujitor al Evangheliei. Când am prezentat înaintea poporului aptitudinile unui slujitor care duce solia cea solemnă pentru aceste zile de pe urmă, multe din cele ce am spus ti s-au aplicat tie, si eu am asteptat să aud vreo recunoastere din partea ta. Înainte de vorbirea mea, sotia ta a stat de vorbă cu sora Hall, în legătură cu descurajările tale. Ea a spus că nu stiai că era de datoria ta să predici; ai fost nehotărât în ceea ce priveste datoria ta, erai descurajat si n-ai intrat în lucrare după cum ai fi vrut, dacă te simteai decis. Sora Hall mi-a dat de înteles că, dacă am un cuvânt de încurajare pentru tine, sotia ta ar fi bucuroasă să mă audă spunându-l. I-am spus sorei Hall că n-am nici un cuvânt de încurajare de spus si că dacă tu nu esti hotărât, ar fi mai bine să astepti până când îti vei cunoaste datoria. Apoi, am vorbit despre aptitudinile unui slujitor al lui Hristos; si, dacă era să-mi îndeplinesc pe deplin sarcina, ar fi trebuit să-ti vorbesc în mod hotărât tie, în timp ce mă găseam la amvon. Prezenta celor necredinciosi a fost singurul motiv care m-a împiedicat. În Minnesota, am fost din nou împovărată cu privirea la calea urmată de pastorii nostri, văzându-l pe pastorul B si vorbind cu el în legătura cu defectele care stau în calea lucrării lui pentru salvarea de suflete. Procedeul lui de a se îngriji de lucrurile acestei vieti a adus din nou cazul tău înaintea mea atât de deslusit, încât, dacă m-as fi simtit atât de bine ca de obicei, ti-as fi scris înainte de a părăsi terenul de tabără. Noi n-am avut nici un timp de odihnă, ci am venit direct la Wisconsin. Eu eram bolnavă, totusi Domnul m-a întărit să-mi fac datoria înaintea poporului. Când m-am ridicat în fata poporului, am recunoscut fete despre care n-aveam cunostintă să le fi văzut mai înainte. În legătură cu altii, cazul tău a fost din nou prezentat deslusit înaintea mea. Aceasta era vecinătatea unde influenta ta a fost mai mult un blestem nimicitor decât o binecuvântare. A fost, de asemenea, un loc unde s-ar fi putut face mult bine, chiar de către tine. Dacă ai fi fost consacrat lui Dumnezeu si ai fi lucrat în mod neegoist pentru salvarea de suflete pentru care a murit Hristos, lucrarea ta ar fi fost întru-totul plină de succes. Tu ai înteles argumentele pozitiei noastre. Temeiurile credintei noastre, aduse în fata mintii celor care nu au fost luminati cu privire la ele, fac o impresie categorică, dacă mintea nu e plină de prejudecăti, asa încât ei să nu primească dovezile prezentate. Am văzut ceva din cel mai bun material spre a face excelenti crestini-păzitori ai Sabatului în apropiere de ... si de ...; dar în timp ce unii erau încântati de frumoasa înlăntuire a adevărului si erau gata să se hotărască cu privire la el, tu ai părăsit câmpul, fără să termini lucrarea pe care ai întreprins-o. Aceasta a fost mai rău decât dacă nu te-ai fi apucat niciodată. Acel interes nu mai poate fi trezit niciodată din nou. De ani de zile, a fost dată lumină asupra acestei chestiuni, arătându-se necesitatea de a urmări până la capăt interesul care a fost trezit, si în nici un caz să nu fie părăsit până când toti se vor hotărî să stea de partea adevărului si să experimenteze convertirea necesară pentru botez, unindu-se cu vreo comunitate sau formând una pentru ei. Nu există circumstante de importantă suficientă spre a-l chema pe un pastor de la un interes creat prin prezentarea adevărului. Chiar boala si moartea sunt de mai mică importantă decât salvarea de suflete pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare. Cei care sunt impresionati de importanta adevărului si de valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos nu vor părăsi interesul oamenilor pentru nici un motiv. Ei vor spune: Lasă mortii să-si îngroape mortii. Interese casnice, tarine sau case nu trebuie să aibă nici cea mai mică putere de atractie de pe câmpul de lucru. Dacă pastorii îngăduie acestor lucruri vremelnice să-i abată de la lucrare, singura cale de urmat pentru ei este de a părăsi totul, de a nu poseda pământ sau interese vremelnice, care să aibă ca influentă atragerea lor de la solemna lucrare a acestor zile de pe urmă. Un suflet este de mai mare valoare decât lumea întreagă. Cum pot bărbatii care mărturisesc că s-au predat sfintei lucrări de salvare de suflete să îngăduie ca micile lor posesiuni vremelnice să le absoarbă mintea si inima si să se depărteze de înalta chemare pe care ei mărturisesc că au primit-o de la Dumnezeu. Am văzut, frate A., că influenta ta prin împrejurimile din ... si ... a adus o mare vătămare cauzei lui Dumnezeu. Eu cunosteam care era acea influentă, în timp ce ai fost ultima dată la Battle Creek. Când transcriam probleme importante pentru pastori, cazul tău a fost adus înaintea mea si am avut de gând să-ti scriu înainte de aceasta, dar a fost imposibil; timp de trei nopti n-am dormit decât putin. Cazul tău a fost în mintea mea aproape continuu. Când am recunoscut în adunare chiar persoanele vătămate prin influenta ta, as fi prezentat în public problema, dacă ai fi fost prezent. Nici un cuvânt nu mi-a fost adus la cunostintă din partea nici unui muritor cu privire la procedeul tău. M-am simtit constrânsă să vorbesc cu unul sau doi în legătură cu această problemă, spunându-le că mi-am amintit de fetele lor în legătură cu unele lucruri arătate mie cu privire la tine. Apoi, cu părere de rău, mi-au fost relatate fapte care au confirmat tot ceea ce le spusesem eu. Eu am spus numai ceea ce am crezut că trebuia să spun în temere de Dumnezeu, descărcându-mă de datoria mea, ca slujitoare a Lui. Acum doi ani, am văzut că tu si sotia ta erati foarte egoisti si lacomi. Interesele voastre egoiste vă erau mai scumpe decât sufletele pentru care a murit Hristos. Mi s-a arătat că, în general, n-ai avut succes în lucrările tale. Tu ai capacitatea de a prezenta adevărul. Ai o minte cercetătoare si dacă n-ar fi atât de multe defecte în caracterul tău crestin, ai putea face mult bine. Unul dintre cele mai mari blesteme din viata ta, frate A., a fost egoismul tău cel mare. Făceai planuri pentru propriul tău avantaj. Amândoi ati făcut din voi însivă centrul simpatiei si atentiei. Când mergeati într-un loc si intrati la o familie, aruncati toată greutatea asupra lor, îi lăsati să gătească pentru voi si să vă servească; si nici unul dintre voi nu caută să facă atât de multă muncă cât pricinuiti voi. Poate că familia trudeste din greu, ducându-si poverile si pe ale voastre; dar voi amândoi sunteti atât de egoisti, încât nu puteti vedea că ei sunt obositi si că sunteti într-o stare fizică mai bună decât ei spre a îndeplini munca pe care o fac ei pentru voi. Frate A., tu esti prea delăsător, ca să placi lui Dumnezeu. Când este nevoie de lemne sau apă, tu nu vezi acest lucru si lasi ca acestea să fie aduse de către cei care sunt deja istoviti de muncă, si adesea de către femei, când aceste mici comisioane, aceste amabilităti ale vietii, sunt cele pe care este necesar ca voi să le aduceti la îndeplinire pentru folosul sănătătii voastre. Tu esti plin de carne si sânge si nu faci nici jumătate de exercitiu pentru propriul tău bine. Indolenta pe care o manifesti si dispozitia de a pune mâna pe orice poate fi în avantajul tău, au fost o rusine pentru adevăr si o piatră de poticnire pentru necredinciosi. Sotiei tale, ca si tie, îi place comoditatea. Timpul vostru a fost petrecut în pat, când erati în stare să vă sculati, arătând în mod activ un interes special în familia pe care ati împovărat-o. Tu ai crezut că, pentru că erai pastor, ei trebuie să socotească prezenta ta ca o favoare si să te servească, să te favorizeze, în timp ce tu n-aveai nimic de făcut decât să te îngrijesti de propriile tale interese egoiste. Impresiile pe care le-ai lăsat au fost foarte rele. Amândoi ati fost considerati ca reprezentanti ai pastorilor si ai sotiilor lor care sunt angajati să prezinte lumii Sabatul si venirea în curând a Domnului nostru. Cei care cunosc felul vostru de a fi vor spune că mărturisirea ta, învătăturile tale si viata ta nu corespund. Ei văd că roadele tale nu sunt bune si trag concluzia că tu nu crezi lucrurile pe care îi înveti pe altii. Ei conchid că toti pastorii sunt ca tine si că adevărurile sacre si vesnice sunt, la urma urmei, o înselăciune. Cine va fi răspunzător pentru astfel de impresii si astfel de rezultate deplorabile? Fie ca tu să vezi marea greutate care apasă asupra ta, ca urmare a egoismului tău, care este un blestem pentru tine si pentru cei din jurul tău. Si iarăsi, frate A., tu ai necaz cu simtămintele si impresiile tale, care sunt rodul natural al egoismului. Îti închipui că altii nu apreciază lucrările tale. Te crezi capabil să îndeplinesti o mare lucrare, dar scuzi nereusita ta de a o face, pentru că altii nu-ti dau loc si credit, în conformitate cu aptitudinea ta. Esti gelos pe altii si ai împiedicat progresul cauzei în Wisconsin si Illinois, tu făcând doar putin si împiedicându-i pe cei care ar fi lucrat, dacă te-ai fi dat la o parte din calea lor. Sensibilitatea si invidia ta au slăbit mâinile celor care ar fi vrut să pună lucrurile în ordine si să refacă aceste conferinte. Dacă se vede vreo îmbunătătire în aceste state, tu esti înclinat să crezi că ti se datorează tie în mare măsură, când adevărul este că, dacă lucrurile ar fi fost lăsate după comanda ta, ele s-ar fi prăbusit repede la pământ. În propovăduirea ta, esti, în general, prea sec si formal. Tu nu îmbini învătătura cu practica. Vorbesti prea mult si plictisesti poporul. În loc să stărui asupra acelei părti din subiectul tău pe care o poti prezenta deslusit pentru întelegerea tuturor, faci digresiuni si intri în detalii amănuntite, care nu-i slujesc subiectului si peste care, tot asa de bine, ai putea să treci. Când este prezentat atât de mult material, ascultătorii pierd sirul argumentelor si nu pot tine minte subiectul. Când un pastor reuseste să stârnească atentia poporului, el trebuie să meargă din punct în punct atât de departe pe cât este posibil, lăsând aceste puncte neîmpovărate cu o grămadă de cuvinte si detalii neînsemnate. El trebuie să lase ideile lui distincte înaintea poporului ca o piatră kilometrică clară. A acoperi importantele puncte vitale cu o etalare de cuvinte, introducând fără rost orice are vreo legătură îndepărtată cu subiectul, nimiceste forta acestuia si întunecă lantul frumos al adevărului. Esti încet si greoi în predicarea ta, ca si în orice altă întreprindere a ta. Ai nevoie, dacă un om a avut nevoie vreodată, să fii înviorat prin Duhul adevărului. Ai nevoie ca Hristos, nădejdea slavei, să ia chip în tine. Ai nevoie de religie, de adevărata religie. Am fost îndrumată de următoarele cuvinte ale inspiratiei: "Cine dintre voi este întelept si priceput? Să-si arate, prin purtarea lui bună, faptele ca blândetea întelepciunii". "Întelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi pasnică, blândă, usor de înduplecat, plină de îndurare si de roade bune, fără părtinire, nefătarnică. Si roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace." (Iacov. 3,13.17.18) Bărbati pe care i-a chemat Dumnezeu în lucrarea de salvare de suflete vor simti povara pentru oameni. Interesele egoiste vor fi înghitite de profunda lor îngrijorare pentru mântuirea sufletelor pentru care a murit Hristos. Ei vor simti forta îndemnului lui Petru: "Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos, si părtas al slavei care va fi descoperită: Păstoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, din voia lui Dumnezeu; nu pentru un câstig mârsav, ci cu lepădare de sine. Nu ca si cum ati fi stăpâni peste cei care v-au căzut la împărteală, ci făcându-vă pildă turmei. Si când Se va arăta Păstorul cel mare, veti căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei." (1 Petru 5,1-4) Tu esti încăpătânat din fire. Gelozia si încăpătânarea sunt roadele naturale ale egoismului. Ai făcut o oarecare îmbunătătire, dar eu am văzut că mai este mult de făcut; am văzut atât de clar influenta nenorocită a vietii tale egoiste, neconsacrate, încât mă tem că niciodată nu vei vedea exact cât de odioase sunt aceste trăsături înaintea lui Dumnezeu. Mă tem că nu vei întelege acest lucru îndeajuns pentru a le îndepărta, spre a deveni asemenea Răscumpărătorului tău, tăgăduitor de sine, curat si neegoist, viata ta fiind caracterizată de facere de bine dezinteresată. Influenta si exemplul tău sunt de asa fel, ca să-i facă pe unii dintre cei care iubesc adevărul si lucrarea lui Dumnezeu, si care pretuiesc credinta noastră, să-si piardă spiritul de jertfire de sine si interesul pentru cauza adevărului prezent. Umblarea ta egoistă si lacomă dă nastere în ei la acelasi spirit; si dispozitia ta de a apuca si de a te avantaja pe tine, în timp ce mărturisesti a fi slujitor al dreptătii, a închis inimile foarte multora împotriva dăruirii pentru înaintarea cauzei adevărului. Dacă pastorii prezintă poporului un exemplu de egoism, acest exemplu va produce un efect cu o putere de zece ori mai mare asupra cauzei lui Dumnezeu decât poate produce predicarea lor. Dumnezeu a fost dezonorat prin meschinăria ta. Purtarea ta aduce a necinste. Tu n-ai lăsat urme curate în urma ta, si până nu va avea loc o schimbare completă în viata ta, tu vei fi un blestem continuu asupra fiecărei comunităti în care vei locui. Tu lucrezi pentru plată si nu vrei să aprinzi foc pe altarul lui Dumnezeu sau să închizi usile pe degeaba. Când vei prezenta poporului un exemplu de sacrificiu de sine si de consacrare pentru cauza lui Dumnezeu, făcând ca adevărul si mântuirea sufletului să aibă prioritate, atunci influenta ta îi va aduce pe altii în aceleasi pozitii de sacrificiu de sine si devotiune, făcând ca prioritatea lor să fie Împărătia cerurilor si neprihănirea lui Hristos. Tu te simti îndreptătit să profiti de lucrare. Fratii tăi, din generozitatea sufletului lor, te favorizează si te ajută în diferite feluri, si tu le primesti ca ceva de la sine înteles, ca ceva ce ti se datorează. Si dacă cineva nu este darnic de tot cu tine si nu te favorizează, tu esti gelos si nu eziti să-l faci să înteleagă că nu esti apreciat, si că el este egoist. Tu adesea te referi la altii care au făcut asa si asa pentru tine, ca exemple pe care ei să le imite. Cei care te-au favorizat în mod special si-au depăsit datoria lor. Tu n-ai meritat generozitatea si încrederea lor. În această cauză, n-aveai de dus poveri grele, si ai pus asupra altora mai multe poveri decât ai luat asupra ta; totusi, ai câstigat avere si ai obtinut lucrurile bune ale acestei vieti, iar tu pe toate le privesti ca fiind un drept al tău. Cu toate că ti-ai primit plata săptămânală nu ai fost întotdeauna multumit. Cu toată plata pe care ai primit-o tu ai reusit continuu să te avantajezi pe tine. Lucrarea lui Dumnezeu te-a plătit, indiferent dacă tu ai arătat mult sau putin din munca ta. Tu n-ai meritat banii pe care i-ai primit. Sotia ta a fost răsfătată de părintii ei si de tine până când a ajuns să fie de putin folos. Voi amândoi i-ati văzut pe altii împovărati de griji si n-ati ridicat poverile lor. Sotia ta stătea ca o povară pe familii, în mare măsură spre paguba ei si a lor, când, din punct de vedere al sănătătii, ea era mai în stare să facă decât unii care purtau poverile ei si pe ale tale. Totusi, ea nu s-a gândit la acest lucru. Nici unul dintre voi n-a putut să vadă faptele în cauză si să simtă precum altii. Unii dintre cei de la care ati primit ajutor, în grija pentru voi si copilul vostru, nu erau în stare să facă, din punct de vedere financiar, ceea ce au făcut; dar ei au crezut că slujesc slujitorilor jertfitori de sine ai lui Hristos; de aceea s-au lipsit pe ei însisi si au suportat neajunsuri si necaz pentru a purta poverile pe care tu erai mai în stare să ti le porti decât erau ei în stare să le poarte pentru tine. Sotia ta a fost refractară să ia asupra ei poverile vietii. Ea doreste o chemare mai înaltă si neglijează îndatoririle actuale. Nici unul dintre voi nu ascultă de porunca lui Dumnezeu: Iubeste pe aproapele tău ca pe tine însuti. Eul si egoismul au exclus de la voi nevoile semenilor vostri. Meschinul vostru spirit mercenar este contagios. Exemplul vostru a încurajat mai mult iubirea de lume, un spirit avar si meschin, mai mult decât orice altceva ce a avut loc în Wisconsin si Illinois. Dacă n-ai fi făcut nimic, ci doar să te acoperi de interesele tale vremelnice, cauza lui Dumnezeu în acele state ar fi fost într-o situatie mult mai bună decât este astăzi. Succesul pe care l-ai avut nu se ridică la înăltimea pagubei pe care ai făcut-o. Cauza lui Dumnezeu este la pământ. Sensibilitatea si gelozia ta au fost un exemplu pentru altii. Noi am întâlnit acest spirit în Illinois si Wisconsin. Starea comunitătilor din ... si împrejurimi este deplorabilă. Lipsa de iubire si unire, bănuiala, gelozia si încăpătânarea, vizibile în aceste comunităti, au fost formate foarte mult prin trăsăturile tale de caracter. Pozitia pe care ai luat-o după fanatismul de la ... , retrăgându-te în demnitatea ta, despicând firul în patru, luând partea fanaticilor si stând direct în calea celor pe care i-a trimis Dumnezeu cu o solie specială, căutând să corecteze greselile lor. Procedeul tău din acel timp, de a nu reusi să stai tare si să lucrezi de partea dreaptă spre a corecta fanatismul nimicitor, a format starea de descurajare a lucrurilor care s-a dezvoltat în predominarea acelui fanatism întunecos. Fratii C. si D. si întreaga comunitate din ... si poporul din ... n-au fost adusi la pozitia corectă, cum ar fi putut să fie adusi, dacă ai fi lucrat umil si docil pentru unire cu slujitorii lui Dumnezeu. Când un om care pretinde a fi un învătător se aventurează pe calea pe care ai mers, din cauza încăpătânării tale, el va avea o mare răspundere de purtat pentru sufletele care s-au poticnit în el spre pierzare. Un pastor nu poate fi prea îngrijorat de influenta lui; pentru că, dacă i se face pe plac, el va ruina mai multe suflete decât poate să salveze. Dacă el nu biruieste aceste elemente periculoase din caracterul său, ar fi mai bine pentru el, dacă n-ar avea de-a face cu cauza lui Dumnezeu. A face pe placul acestor trăsături, care lui pot să nu i se pară prea rele, va face ca el să nu mai poată ajunge la suflete, si nici altii. Dacă astfel de pastori ar părăsi complet aceste lucruri, sufletele susceptibile la influenta Duhului lui Dumnezeu ar putea fi influentate de către cei care pot să le dea un exemplu vrednic de imitat, conform cu adevărul pe care îl predică. Printr-o viată potrivită, pastorul va sprijini încrederea căutătorilor după adevăr până ce îi poate ajuta să-si întărească ferm prinderea lor de Stânca Veacurilor; si după aceea, dacă sunt ispititi, acea influentă îl va face în stare să-i avertizeze, să-i îndemne, să-i mustre si să-i sfătuiască cu succes. Mai presus de toti ceilalti, slujitorii lui Hristos, care poartă adevărul solemn pentru aceste zile de pe urmă, trebuie să fie liberi de egoism. Binefacerea trebuie să sălăsluiască în ei în mod natural. Lor ar trebui să le fie rusine de faptele făcute fată de fratii lor, care poartă pecetea egoismului. Ei ar trebui să fie modele de evlavie, epistole vii, cunoscute si citite de toti oamenii. Roadele lor trebuie să fie în conformitate cu sfintirea. Spiritul pe care îl au trebuie să fie în opozitie cu cel manifestat de cei lumesti. Prin acceptarea adevărului divin, ei devin slujitori ai lui Dumnezeu si nu mai sunt fii ai întunericului si slujitori ai lumii. Hristos i-a ales din lume. Cel lumesc nu întelege taina evlaviei, de aceea el este străin de motivele care îi mână. Dar spiritul si viata din ei, care sunt manifestate în viata lor cerească, viata lor nevinovată, de tăgăduire de sine si de sacrificiu de sine, are o putere de convingere care îi va călăuzi pe necredinciosi în tot adevărul si îi va conduce la ascultare de Hristos. Ei sunt exemple vii, pentru că sunt asemenea lui Hristos. Ei sunt lumina lumii, sarea pământului, si influenta lor asupra altora este salvatoare. Ei sunt reprezentatii lui Hristos pe pământ. Tintele si dorintele lor nu sunt inspirate de lucruri pământesti, nici nu pot să muncească pentru câstig si nici să se bucure de iubire egoistă pentru lucrare. Consideratii vesnice sunt suficiente pentru a contrabalansa orice atractie pământească. Un crestin adevărat va lucra numai spre a-I plăcea lui Dumnezeu, având privirea îndreptată numai spre slava Lui si bucurându-se de satisfactia de a face voia Lui. Mai ales pastorii trebuie să cunoască caracterul lui Hristos, ca să-l poată imita; pentru că faptele si caracterul adevăratului crestin sunt asemenea cu ale Lui. El a lăsat deoparte slava Lui, stăpânirea Lui si bogătiile Lui, si i-a căutat pe cei care piereau în păcat. El S-a umilit pe Sine pentru nevoile noastre, ca să ne poată înălta pe noi la cer. Viata sa a fost caracterizată de sacrificiu, tăgăduire de sine si binefacere dezinteresată. El este Modelul nostru. Ai imitat tu, frate A., Modelul? Eu răspund: Nu. El este un exemplu desăvârsit si sfânt, care ne-a fost dat să-L imităm. Noi nu vom egala Modelul, si nici nu vom fi aprobati de Dumnezeu, dacă nu-L copiem si, după capacitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, nu ne asemănăm cu El. Iubirea sufletelor pentru care a murit Hristos ne va duce la refuzarea eului si la dispozitia de a face orice sacrificiu, pentru ca să fim conlucrători cu Hristos în lucrarea de salvare a sufletelor. Lucrarea slujitorilor alesi ai lui Dumnezeu, dacă este făcută în El, va fi plină de rod. Cuvintele si faptele lor sunt canale prin care sunt transmise lumii sfintenia si principiile curate ale adevărului. Viata lor exemplară îi face să fie lumină a lumii si sare a pământului. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se tină cu mâna credintei de bratul cel puternic si să adune razele divine ale luminii de sus, în timp ce cu mâna iubirii să se întindă după sufletele care pier. Pentru această lucrare, este nevoie de trăinicie. Lenevia va face ca suflete care ar putea fi salvate, să piară înainte de a ajunge la ele. Dumnezeu doreste în serviciul Său slujbasi care sunt trezi, care sunt energici si stăruitori, care sunt străjeri credinciosi pe zidurile Sionului, gata să asculte de cuvintele divinului Învătător, cuvinte pe care să le vestească cu credinciosie poporului. Tu te asemeni foarte mult cu Meroza. Esti foarte silitor când ceea ce faci îti va aduce vreun avantaj, dar nu există nici un motiv pentru hărnicie specială dacă nu ai avantaje. Esti în mod categoric un bărbat lenes. Poti să-ti mănânci regulat masa, dar nu ai nici o plăcere deosebită pentru munca fizică. Nici un om nu poate să-si ocupe pozitia lui ca pastor, dacă nu este sârguincios, harnic în lucrare si constiincios în îndeplinirea tuturor îndatoririlor publice si sociale ale vietii. Dumnezeu ne-a ales ca slujitori ai Săi, pentru lucrarea Sa, care cere energie perseverentă. Noi nu vom deveni favoriti, evitând truda, greutătile si conflictele. Am fost îndrumată spre următoarele cuvinte ale inspiratiei: "Căci noi nu ne propovăduim pe noi însine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri pentru Isus. Căci Dumnezeu care a zis: 'Să lumineze lumina în întuneric', ne-a luminat inimile, pentru ca noi să facem să strălucească lumina cunostintei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în niste vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, si nu de la noi. Suntem încoltiti în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiti; prigoniti, dar nu părăsiti; trântiti jos, dar nu omorâti. Purtăm întotdeauna, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus să se arate în trupul nostru. Că noi cei vii, întotdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca si viata lui Isus să se arate în trupul nostru muritor."(2 Corinteni 4,5-11). Capacitatea apostolului nu se află în el, ci în prezenta si puterea Duhului Sfânt, ale cărui influente milostivitoare i-au umplut sufletul, aducând orice cuget în supunere si ascultare de Hristos. Slujirea lui a fost plină de roade. Cea dintâi poruncă mare este: "Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta". Iar a doua, asemenea ei, este: "Să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuti."(Matei 22,37.39) De aceste două porunci depind tot interesul si datoria fiintelor morale. Cei care îsi fac datoria morală fată de altii, asa cum ar dori să si-o facă altii fată de ei, sunt adusi într-o pozitie în care Dumnezeu se poate descoperi pe Sine fată de ei. Ei vor fi aprobati de El. Sunt făcuti desăvârsiti în iubire, iar lucrarea si rugăciunile lor nu vor fi în zadar. Ei primesc continuu adevăr si har de la Izvor si transmit altora cu generozitate mântuirea si lumina divină pe care o primesc ei. Cu ei se împlineste Cuvântul Scripturii: "aveti ca rod sfintirea, iar ca sfârsit: viata vesnică."(Romani 6,22) Egoismul este urâciune în fata lui Dumnezeu si a îngerilor sfinti. Din cauza acestui păcat, multi nu reusesc să obtină binele de care sunt capabili să se bucure. Ei privesc la propriile lor lucruri cu un aer egoist si nu le place si nici nu caută interesul altora, precum îl caută pe al lor. Ei inversează ordinea lui Dumnezeu. În loc să le facă altora ceea ce ei doresc ca altii să le facă lor, ei fac pentru acestia ceea ce ei doresc ca altii să le facă lor si fac altora ceea ce nu doresc să li se facă. În această privintă, ai nevoie să înveti. Iubirea este din Dumnezeu. Tu n-ai iubirea care sălăsluieste în inima lui Hristos. Inima neconsolată nu poate să producă sau să dea nastere acestei plante de origine divină, care pentru a înflori trebuie udată continuu cu roua cerului. Ea poate înflori numai în inima în care stăpâneste Hristos. Iubirea aceasta nu poate trăi si înflori fără activitate; si ea nu poate activa fără să crească în ardoare, fără să se extindă si să răspândească natura sa si altora. Principiul acesta îti lipseste în mare măsură si astfel totul a fost întunecat în locul unde prezenta lui ar fi făcut totul luminos. Frate al meu, ai nevoie de o schimbare totală, de o convertire deplină. Fără aceasta esti numai un conducător orb. Influenta ta nu măreste iubirea si unirea celor cu care te afli împreună. În loc să-ti crească influenta, tu o risipesti. Tu ai blestema asupra vestului cu lipsurile tale. În timp ce îti lipseste atât de mult harul lui Dumnezeu si esti dedat egoismului, nu poti ridica comunitatea pe pozitia pe care Dumnezeu doreste ca aceasta să o ocupe. "Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina tinută ascunsă din vesnicii si în toate veacurile, dar descoperită acum sfintilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogătia slavei tainei acesteia între Neamuri, si anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El îl propovăduim noi, si sfătuim pe orice om, si învătăm pe orice om, în toată întelepciunea, ca să înfătisăm pe orice om, desăvârsit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, si mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine."(Coloseni 1,25-29) Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă adevărul în inima lor, pentru ca să-l poată prezenta cu succes altora. Ei trebuie să fie sfintiti prin adevărul pe care îl predică, altfel nu vor fi decât pietre de poticnire pentru păcătosi. Cei care sunt chemati de Dumnezeu să slujească lucrurilor sfinte sunt chemati să fie curati cu inima si sfinti în viată. "Curătati-vă, cei ce purtati vasele Domnului"(Isaia 52,11). Dacă Dumnezeu pronuntă un vai pentru cei ce sunt chemati să predice adevărul, si refuză să asculte, un vai si mai greu rămâne asupra celor care iau asupra lor această lucrare sacră fără mâini curate si fără inimi curate. După cum există vaiuri pentru cei care predică adevărul, în timp ce ei nu sunt sfintiti în inimă si viată, tot asa există vaiuri pentru cei care primesc si-i mentin pe cei nesfintiti în pozitii pe care ei nu le pot detine. Dacă Duhul lui Dumnezeu n-a sfintit si n-a curătit mintile si inimile celor care slujesc la lucrurile sfinte, ei vor vorbi în acord cu experienta nedesăvârsită si deficientă, si sfaturile lor îi vor îndepărta de Dumnezeu pe cei care privesc la ei si se încred în judecata si experienta lor. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe pastori să tină seama de îndemnul lui Pavel către Corinteni: "Pe voi însivă încercati-vă dacă sunteti în credintă. Pe voi însivă cercati-vă. Nu recunoasteti voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteti lepădati." (2 Corinteni 13,5) Aici este o lucrare de făcut pentru tine, frate al meu, dacă vrei să câstigi viata vesnică. Fie ca Dumnezeu să-ti ajute să faci această lucrare completă, ca să poti fi întru-totul desăvârsit, fără să-ti lipsească nimic. Chicago, Illinois, Massasoit House, 5 iulie 1870.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
