| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 19
ADUNĂRI
Dumnezeu a dat instructiuni israelitilor să se adune înaintea Lui, la perioade fixate, în locul pe care îl va alege El, si să păzească zile speciale, în care nu trebuia să se facă vreo lucrare care nu era necesară, ci timpul trebuia să fie consacrat pentru a reflecta asupra binecuvântărilor pe care li le-a acordat. La aceste date speciale, ei trebuia să aducă Domnului daruri, jertfe de bună voie, jertfe de multumire, după cum i-a binecuvântat El. Robul si roaba, străinul, orfanul si văduva trebuia să fie îndrumati să se bucure că Dumnezeu, cu puterea Sa cea minunată, i-a scos din robie, la bucuria libertătii. Si lor li s-a poruncit să nu vină înaintea Domnului cu mâna goală. Ei trebuia să-I aducă lui Dumnezeu semne ale recunostintei lor pentru neîncetatele Lui îndurări si binecuvântări revărsate asupra lor. Jertfele acestea erau variate după pretuirea pe care o acordau donatorii binecuvântărilor de care au avut prilejul să se bucure. În felul acesta, caracterele oamenilor erau clar expuse. Cei care acordau o înaltă pretuire binecuvântărilor pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra lor aduceau jertfe după cum apreciau ei aceste binecuvântări. Cei ale căror puteri morale erau amortite si ametite de egoism si iubire idolatră a favorurilor primite, mai degrabă decât să fie inspirati de iubire înfocată pentru darnicul lor Binefăcător, aduceau jertfe sărace. În felul acesta, se descopereau inimile lor. În afară de aceste zile de sărbători religioase, de bucurie si veselie, natiunea iudaică trebuia să comemoreze Pastele în fiecare an. Domnul S-a legat solemn că, dacă vor fi credinciosi în păzirea poruncilor Lui, îi va binecuvânta în toată înmultirea lor si în tot lucrul mâinilor lor. Dumnezeu nu cere mai putine sacrificii si jertfe poporului Său, din aceste zile de pe urmă, decât a cerut natiunii iudaice. Cei pe care i-a binecuvântat El cu stare materială bună si chiar văduva si orfanul nu trebuie să neglijeze binecuvântările Sale. În mod deosebit, cei pe care i-a făcut să prospere trebuia să-I predea lucrurile care sunt ale Sale. Ei trebuie să apară înaintea Lui cu un duh de jertfire de sine si să aducă jertfele lor, conform cu binecuvântările pe care El le-a revărsat asupra lor. Dar multi din cei pe care Dumnezeu îi face să prospere manifestă nerecunostintă josnică fată de El. Dacă binecuvântările Lui rămân asupra lor si dacă El le măreste averea, ei fac din aceste daruri funii spre a-i lega de iubirea lor pentru avere; ei permit ca ocupatiile lumesti să ia în stăpânire afectiunile lor si întreaga lor fiintă, si să neglijeze devotiunea si privilegiile religioase. Ei nu-si pot permite să părăsească grijile ocupatiei lor si să vină înaintea lui Dumnezeu, nici măcar o dată pe an. Ei schimbă binecuvântările în blestem. Slujesc propriilor lor interese vremelnice, cu neglijarea cerintelor lui Dumnezeu. Oameni care posedă o mare avere rămân acasă an de an, absorbiti de grijile si interesele lor lumesti si simtind că nu îsi pot permite să facă micul sacrificiu de a participa la adunările anuale de închinare înaintea lui Dumnezeu. El le-a binecuvântat cosnita si postava, i-a înconjurat cu beneficiile Sale si pe partea dreaptă, si pe cea stângă, totusi ei au retinut de la El micile jertfe pe care li le-a cerut. Lor le place să se slujească pe ei însisi. Sufletele lor vor fi ca desertul neîmprospătat, fără rouă sau ploaia cerului. Domnul le-a adus pretioasa binecuvântare a harului Său. I-a eliberat de robia păcatului si de sclavia erorii, si a descoperit întelegerii lor întunecate măreata lumină a adevărului prezent. Si aceste dovezi ale iubirii si îndurării lui Dumnezeu să nu reclame nici o recunostintă în schimb? Cei care mărturisesc că sfârsitul tuturor lucrurilor este la usi vor fi ei orbi fată de propriul lor interes spiritual si vor trăi ei numai pentru această lume si pentru această viată? Se asteaptă ei ca interesul lor vesnic să-si poarte el însusi de grijă? Tăria spirituală nu va veni fără un efort din partea lor. Multi dintre cei care mărturisesc că asteaptă revenirea Domnului nostru sunt nelinistiti, căutători de câstig lumesc. Ei sunt orbi fată de interesul lor vesnic. Muncesc pentru ceea ce nu satură. Îsi cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine. Ei se străduiesc să se multumească cu bogătiile pe care le-au strâns pe pământ, dar care trebuie să piară. Si neglijează să se pregătească pentru vesnicie, care ar trebui să fie singura muncă adevărată din viată. Toti cei cărora le stă în putintă, ar trebui să participe la aceste adunări anuale. Toti ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere acest lucru. Dacă nu se folosesc de privilegiul pe care l-a prevăzut El, pentru ca să poată ajunge puternici în El si în puterea harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi, vor avea o dorintă din ce în ce mai mică spre a-I consacra totul lui Dumnezeu. Veniti, frati si surori, la aceste adunări sfinte, să-L aflati pe Isus. El va veni la sărbătoare, El va fi prezent si va face pentru voi ceea ce voi aveti cea mai mare nevoie. Gospodăriile voastre nu trebuie considerate de mai mare valoare decât interesele mai înalte ale sufletului. Toate comorile pe care le aveti, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi destul de bogate, să vă cumpere pace si sperantă, care reprezintă un câstig nemărginit, dacă acestea vă costă tot ce aveti - si muncile, si suferintele unei vieti întregi. Un simtământ clar si puternic despre lucrurile vesnice si o inimă dispusă să predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de mai mare valoare decât bogătiile, plăcerile si slava acestei lumi. Adunările de tabără sunt importante. Ele costă ceva. Slujitorii lui Dumnezeu îsi epuizează viata pentru a ajuta poporul, când multi dintre ei par ca si cum nu ar avea nevoie de nici un ajutor. De teamă să nu piardă putin din câstigul acestei lumi, unii lasă ca aceste pretioase privilegii să vină si să treacă, ca si cum ele ar fi de mică importantă. Toti cei care mărturisesc a crede adevărul, să respecte fiecare privilegiu pe care li-l oferă Dumnezeu pentru a obtine o perspectivă mai clară asupra adevărului, a cerintelor Sale si a necesarei pregătiri pentru venirea Lui. Ceea ce cere Dumnezeu este o încredere deplină în El, calmă si bucuroasă. Nu trebuie să vă consumati cu griji si sarcini grele, inutile. Faceti lucrul zilei, îndeplinind cu credinciosie lucrarea pe care v-a repartizat-o providenta lui Dumnezeu, si El vă va purta de grijă. Isus va adânci si va lărgi binecuvântările voastre. Voi trebuie să faceti eforturi, dacă doriti ca, în cele din urmă, să aveti mântuirea. Veniti la aceste adunări pregătiti să lucrati. Lăsati grijile căminului vostru si veniti să-L aflati pe Isus, si El va fi găsit de voi. Veniti cu darurile voastre, precum v-a binecuvântat Dumnezeu. Arătati-vă recunostinta fată de Creatorul vostru, Dătătorul tuturor bunurilor, printr-un dar benevol. Nici unul dintre cei care sunt în stare să nu vină cu mâna goală. "Aduceti însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneti-Mă astfel la încercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, si dac nu voi turna peste voi belsug de binecuvântare." (Maleahi 3,10)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
